Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 13/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 13/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 13/2016
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G.
Judecător V. M.
Grefier M. N.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
****
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul S. I., împotriva sentintei penale nr.2256 din 22 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: apelantul-inculpat S. I., asistat de avocat S. I. M., apărător ales, cât și partea civilă T. Aristita, lipsind partea civilă S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU JIU .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instantei primirea referatului de evaluare privind pe inculpat, intocmit de Serviciul de Probatiune Gorj.
A fost legitimat inculpatul S. I. cu C.I.. nr._ emis de SPCLEP Tg J..
Potrivit dispozitiilor procedurale, s-a luat declaratie apelantului-inculpat S. I., care s-a consemnat si atasat la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat si nici exceptii de ridicat, Curtea, apreciind cauza în stare de solutionare, a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat S. I. M., pentru apelantul-inculpat, a solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotărârii penale atacată si pe fond, achitarea inculpatului în baza art 16 lit c coroborat cu art 17 alin 2 Cpp., într-o primă teză.
A sustinut că hotărârea atacată este nelegală si netemeinică, din probatoriul administrat nu rezultă faptul că inculpatul a atacat-o pe partea vătămată T. Aristita, că nu există niciun martor ocular care să ateste acest fapt, iar întreg materialul probator se bazează pe depozitia martorilor care au declarat că au auzit de la partea vătămată si de la rudele acesteia că inculpatul ar fi agresat-o.
A invocat totodată, împrejurarea că inculpatul se ocupă de educarea fiicei sale, minoră în clasa a XI-a, asa cum rezultă din adeverința depusă deja la dosar, iar în opinia sa se poate dispune o amendă penală sau o pedeapsă sub supraveghere.
A solicitat admiterea apelului declarat de inculpat, susținând că instanța de fond greșit l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă privativă de libertate, în afara certificatului medico-legal nu există la dosar niciun document care să confirme sustinerile părtii vătămate. În ceea ce priveste actiunea civilă, a solicitat respingerea acesteia.
În subsidiar, a sustinut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare în raport de fapta săvârșită si persoana inculpatului, invocând că nu a fot pusă in primejdie viata părții vătămate.
A solicitat redozarea pedepsei, pe care o consideră mult prea aspră.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului declarat de inculpat, consideră nelegală solutia instantei de fond cu privire la solutionarea laturii civile, arătând că suma cu titlu de daune morale o consideră exagerată.
Celelalte critici sunt nefondate, consideră că solutionarea laturii penale este corectă, s-a ținut cont de gravitatea faptei.
Partea vătămată T. Aristita, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli de judecată.
A sustinut că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prea blândă, însă instanța de fond a tinut seama de datele ce vizează persoana inculpatului si pe fondul conflictului cu partea civilă a acționat violent. Consideră că o altă modalitate de executare a pedepsei nu este oportună.
Apelantul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că lasă la aprecierea instantei solutia ce se va pronunța.
CURTEA;
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2256 din 22 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._, în baza art.193 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul S. I. fiul lui G. și E., născut la data de 29.05.1964 în Târgu-J. Gorj, domiciliat în Tismana, ., posesor CI . nr._, cu CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin 4 lit a) Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de 25.09.2014 la data de 24.10.2014.
A fost încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată T. Aristița.
A fost obligat inculpatul S. I. la 2.000 lei despăgubiri materiale și la18.000 lei daune morale către partea civilă T. Aristița.
A fost obligat inculpatul la 1944, 397 lei cu dobânzile legale aferente până la data achitării efective către partea civilă S. Județean de Urgență Târgu Jiu.
A fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu B. M. C.,de la urmărirea penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr.4074/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.
În fapt, prin plângerea prealabilă înaintată organelor de cercetare penală, persoana vătămată T. Aristița a solicitat să se efectueze cercetări față de S. I. și M. D. sub aspectul săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, sesizând faptul că, în seara zilei de 01.06.2014 a fost agresată fizic, fiindu-i cauzate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. 16-18 zile îngrijiri medicale.
Actele de urmărire penală au stabilit faptul că în seara zilei de 01.06.2014, în timp ce persoana vătămată se afla la domiciliul fiului său T. C. de pe raza orașului Tismana, ., acesta a fost vizitat de inculpatul S. I. și martorul M. D., fiind serviți cu băuturi alcoolice de gazdă.
La un moment dat, T. Aristița a părăsit domiciliul fiului său cu intenția de a se deplasa la locuința sa din satul Sohodol, iar la scurt timp a fost ajunsă din urmă de către inculpat, care a agresat-o fizic, aplicându-i mai multe lovituri în zona membrelor superioare și a toracelui, după care acesta și-a continuat deplasarea spre locuința sa.
La urmărirea penală s-a precizat că M. D. a efectuat deplasarea spre domiciliul inculpatului pe un alt traseu iar, în acest timp, a auzit strigând și țipând o femeie: „nu mă omorî"; între traseele parcurse de inculpat și martor fiind o distanță de circa 400-500 m.
Odată ajuns la locuință, inculpatul s-a întâlnit cu martorul M. D. căruia i-a relatat faptul că a agresat-o fizic pe T. Aristița, zisă „T.", spunându-i că „a pisat-o ca pe șarpe".
Martorul M. D. i-a reproșat acest eveniment, iar inculpatul și-a motivat acțiunea infracțională prin aceea că a bătut-o întrucât aceasta sesizase poliția pentru faptul că „el îi tăiase niște lemne din grădină".
Persoana vătămată a fost internată în perioada 02.06-13.06.2014 in Secția Chirurgie a Spitalului Târgu-J. cu diagnosticul „disjuncție acromioclaviculară dreaptă; contuzie scapuloumerală și toracică". Examen local: multiple echimoze brahial drept, brahial stâng, torace anterior. Examinare ortopedică: disjuncție acromioclaviculară dreaptă, care se imobilizează în bandaj dessault.
La data de 13.06.2014, T. Aristița a obținut de la S.M.L. Gorj certificatul medico-legal nr. 1581/13.06.2014, prin care s-a concluzionat că a prezentat leziuni traumatice care
s-au putut produce prin lovire cu corp dur și torsionare, leziunile pot data din 01.06.2014, necesită de la producere 16-18 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.
Starea de fapt expusă s-a coroborat și cu declarațiile martorilor T. C., tatăl și fiul care au învederat faptul că, în dimineața zilei de 02.06.2014, în prezența acestora, S. E. 1-a contactat telefonic pe inculpat și din discuțiile purtate pe difuzor l-au auzit pe S. I. când s-a exprimat că T. Aristița nu era programată să fie bătută, ci fiul său T. C., căruia vrea să-i rupă gâtul și să-i scoată placa și șuruburile.
De asemenea, martora Șărămăt A. a confirmat faptul că T. C. i-a relatat în jurul datei de 15.08.2014 că persoana vătămată fusese agresată fizic de inculpatul S. I., fapt ce a necesitat internarea acesteia la S. Județean de Urgență Tg-J..
Chiar inculpatul cu ocazia audierii la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. în data de 13.03.2015 a admis faptul că în discuțiile purtate telefonic cu martorul S. Eugeniu pe difuzor, este posibil ca în glumă să fi afirmat "că mai bine îl bătea pe Pălmașu, adică pe T. C., și îi lua placa de la gât și șuruburile", auzind prin . suferit o operație în zona cervicală.
A mai învederat inculpatul că s-a bucurat când a auzit că persoana vătămată este internată în spital, întrucât este o femeie rea, consumatoare de alcool, care i-a făcut probleme de mai mult timp.
În data de 22.07.2014, numitul M. D. a fost audiat de organele de poliție ale orașului Tismana, împrejurare în care a relatat că inculpatul îi spusese că a agresat-o fizic pe T. Aristița zisă „T.", și că „ a pisat-o ca pe șarpe".
Ulterior, inculpatul a aflat de depoziția acestuia care-1 incrimina și 1-a rugat pe M. D. să schimbe declarația promițându-i că-1 va ajuta să se rebranșeze la partida de curent, aspect pe care martorul 1-a refuzat fiind conștient de consecințele legale ale acestui demers.
Aspectele învederate de M. D. au rezultat și din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu acesta în data de 19.09.2014 și fiindu-i prezentat conținutul acestei convorbiri, martorul M. D. a declarat că își însușește convorbirea pe care a avut-o cu inculpatul, arătând că i-a promis lui S. I. că-și va schimba declarația la tribunal întrucât dorea să fie lăsat în pace, resimțind o presiune constantă din partea acestuia.
În vederea aflării adevărului, prin ordonanța din 06.03.2015 s-a dispus efectuarea unei investigații cu tehnica poligraf privind detectarea reactivității emoționale a martorului M. D., după ce în prealabil s-a obținut consimțământul scris al acestuia.
M. D. a fost examinat cu tehnica poligraf în ziua de 06.03.2015, fiindu-i adresate următoarele întrebări relevante în cauză:
-când erai în casă la S. I., ți-a spus acesta că a bătut-o pe T. Aristița?
răspuns: Da.;
-înainte de a fi bătută Aristița, tu te-ai despărțit de S. I.?
- răspuns: Da;
-te-a rugat S. I. să schimbi declarația în schimbul banilor?
–răspuns: Da.
Prin raportul de constatare criminalistică nr._ din 11.03.2015 expertul criminalist a concluzionat că la primele două întrebări nu se pot formula concluzii certe cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea subiectului.
Totodată s-a stabilit că răspunsurile numitului M. D. la întrebarea nr.3, relevantă cauzei, nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat - subiect sincer.
In aceste circumstanțe, M. D. a fost reexaminat cu tehnica poligraf în ziua de 11.03.2015, ocazie cu care au fost formulate și adresate următoarele întrebări relevante:
-în seara de 01.06.2014 tu ai lovit-o pe T. Aristița? - răspuns: Nu;
-tu ai văzut când S. a bătut-o pe T. Aristița în seara de 01.06.2014?-răspuns Nu;
-minți când declari că S. I. ți-a spus la el în casă că a bătut-o pe T. Aristița? - răspuns: Nu.
Prin raportul de constatare criminalistică nr._ din 11.03.2015 expertul criminalist a concluzionat că răspunsurile lui M. D. la toate cele trei întrebări adresate, nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat - subiect sincer.
S-a reținut în actul de inculpare faptul că prin ordonanța din 25.09.2014, s-a dispus reținerea inculpatului S. I. pe o perioadă de 24 ore începând cu data de 25. 09.2014 ora. 13.40 până la data de 26.09.2014 ora 13.40.
Prin încheierea nr.93 din 26.09.2014 Judecătoria Tg-J. a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 193 alin. 2 și art. 253 alin. 4 cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal, pe o perioadă de 30 de zile începând cu 26.09.2014 până la data de 25.10.2014, emițând mandatul de arestare preventivă nr.34/26.09.2014.
Prin încheierea nr.99 din 20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2014 s-a respins propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului S. I., fiind înlocuită cu măsura controlului judiciar, printre obligațiile impuse regăsindu-se și aceea de a nu se apropia de martorul M. D. și de a nu lua legătura cu acesta.
La data de 07.11.2014 Poliția Orașului Tismana, organ desemnat cu supravegherea obligațiilor impuse în cadrul controlului judiciar a comunicat faptul că inculpatul S. I. a încălcat obligația impusă în baza art.215 alin.2 C.p.p. și anume a încercat să se apropie și a luat legătura cu martorul M. D..
De asemenea, prin încheierea nr.314 din 07.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/318/2014, Judecătoria Tg-J. a dispus scoaterea de pe rol a sesizării nr.5 din 06.11.2014 formulată de M.A.I. Inspectoratul de Poliție Județean Gorj - Poliția Oraș Tismana, având același obiect și a înaintat-o Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J..
Din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul a încălcat cu rea credință obligația de a nu lua legătura cu martorul M. D., aspecte ce au rezultat din declarația acestuia din urmă dar și a inculpatului.
"Sunt posesor al postului telefonic nr.072-_ pe care-l dețin de aproximativ 3-4 ani de zile. în data de 25.10.2014 orele 19:20 și 19:22, în timp ce mă aflam la lucru am observat pe ecranul telefonului mobil că primesc un apel de la S. I. notat "Țaki" care are numărul de telefon 0730-_. Precizez că am fost apelat de două ori, însă eu nu am răspuns la telefon. Ulterior când am ajuns la barul din satul Pocruia, oraș Tismana am aflat de la vânzătoare că numitul S. I. a fost eliberat din arest.
În data de 02.11.2014 după orele 18:00 când am ieșit de la Secția de votare am fost sunat de nepotul lui S. I., numitul G., apel cu număr privat, eu am răspuns, iar acesta mi-a reproșat că de ce nu-i răspund unchiului său inculpatul S. I.. Fac precizarea că numitul G. a închis telefonul iar la circa 10-15 minute m-a sunat din nou cu număr privat și la telefon se afla inculpatul S. I..
Eu l-am întrebat ce-i cu el și de ce m-a sunat de două ori aflând de la acesta că a fost pus în libertate și că nu are voie să părăsească țara, trebuie să se prezinte la Poliția Tismana, și nu are voie să ia legătura cu mine, cu pompierul I. și cu T. Aristița, iar S. I. m-a întrebat când ne întâlnim să stăm de vorbă. Aflând aceste lucruri, eu i-am spus ca noi nu mai avem ce discuta, iar S. I. a închis telefonul".
Totodată, a fost audiat inculpatul S. I. care a relatat următoarele aspecte:
". de joi sau vineri, în săptămâna dinainte de data alegerilor, am primit mai multe apeluri scurte (telefonul meu sunând doar o dată) unele dintre acestea fiind cu număr privat, iar altele cu numărul lui M. D., cu precizarea că nu am răspuns la niciunul dintre acestea. Cu toate că aveam interdicția de a contacta pe martorul M. D., m-am hotărât să-l sun de pe telefonul meu cu nr. 0730-_. M. D. m-a întrebat ce fac? Mi-a spus că a auzit că sunt sub control judiciar, că mă duc în fiecare zi la Postul de Poliție Tismana și că dorește să ne întâlnim pentru a-și ridica ustensilele de zidărie pe care le lăsase la domiciliul meu în urmă cu 3 luni. Eu i-am zis să mă anunțe cu o zi înainte de a veni la domiciliul meu, pentru a nu mă întâlni cu el".
Reaua credință a inculpatului a rezultat din faptul că, imediat după ce a beneficiat de clemența organelor judiciare care în data de 24.10.2014 au dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, acesta în data de 25.10.2014, 1-a contactat telefonic, în două rânduri, pe martorul M. D., fără ca acesta să-i răspundă la telefon.
De asemenea, în data de 02.11.2014, inculpatul 1-a contactat pe martorul M. D. și i-a cerut acestuia să se întâlnească pentru a sta de vorbă.
Pe parcursul convorbirii inculpatul i-a relatat că „a fost pus în libertate și că nu are voie să părăsească țara, trebuie să se prezinte la Poliția nu are voie să ia legătura cu el, cu pompierul I. și cu T. solicitându-i să se întâlnească pentru a sta de vorbă. Aflând aceste lucruri, martorul i-a comunicat că nu dorește să discute cu acesta, iar S. I. a închis telefonul”.
S-a reținut că inculpatul și-a luat măsuri de precauție, contactându-1 telefonic pe martor de pe un număr privat, pentru a îngreuna activitatea de urmărire penală, dar și pentru reușita demersurilor sale, având drept scop întâlnirea cu M. D. și influențarea acestuia.
Conform procesului-verbal din 06.11.2014 întocmit de organele de poliție ale orașului Tismana a rezultat că aparatul pe care s-au primit apelurile în datele de 25.10.2014 și s-au purtat convorbirile în data de 02.11.2014 de către inculpatul S. I. cu martorul M. D., este un telefon marca Nokia modelul 2330C-2 tipul RM-512 având codul IMEI_/04/_/7 și codul_, având nr.072-_ și aparține acestuia din urmă.
Prin referatul din 07.11.2014, P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. a solicitat emiterea unui mandat de percheziție în sistem informatic asupra suportului de stocare de date informatice telefon marca Nokia modelul 2330C-2 tipul RM-512 având codul IMEI_/04/_/7 și codul_, având nr.072-_, în vederea stabilirii a apelurilor/mesajelor primite și efectuate în perioada 25.10._14 care vor fi transpuse și într-o planșă fotografică.
Prin încheierea nr.121/07.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/318/2014, Judecătoria Târgu-J. a admis propunerea formulată, emițând mandatul de percheziție informatică nr. 18/07.11.2014 cu o valabilitate de 3 zile, începând cu 07.11.2014, ora 18.45, până la 09.11.2014, orele 24.00.
Prin ordonanța din data de 08.11.2014 a fost delegat ofițerul specialist din cadrul Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Gorj, pentru efectuarea percheziției în prezența martorului M. D., inculpatului și a apărătorului acestuia.
In cauză a fost efectuată percheziția în sistemul informatic, care a relevat că inculpatul S. I. 1-a contactat telefonic pe martorul M. D. în perioada în care se afla sub control judiciar și avea interdicția de a lua legătura cu acesta.
Astfel, prin referatul din 08.11.2014 P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. a solicitat instanței de judecată înlocuirea măsurii controlului judiciar luată față de inculpatul S. I. prin încheierea nr.99 din 20.10.2014 a Judecătoriei Tg-J., cu măsura arestării preventive.
Prin încheierea nr.100 din 09.11.2014 în dosarul nr._/318/2014 Judecătoria Tg-J. a admis cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. și a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive față de inculpatul S. I. pe o perioadă de 30 de zile de la data punerii în executare.
Inculpatul S. I. a formulat contestație împotriva măsurii dispuse prin încheierea nr.100 din 09.11.2014, iar Tribunalul Gorj prin încheierea nr.32 din 12.11.2014 a admis contestația, a desființat încheierea nr. 100/09.11.2014 a Judecătoriei Tg-J. și pe fond a respins propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura preventivă a arestării preventive.
Prin același rechizitoriu s-au mai reținut următoarele:
În noaptea de 12.08.2014, organele de poliție ale Poliției Orașului Tismana au fost sesizate prin SNUAU 112, de către numitul P. I. despre faptul că la imobilul proprietatea persoanei vătămate T. Aristița, de pe raza orașului Tismana, . a izbucnit un incendiu.
La fața locului au sosit echipajele de pompieri ale I.S.U. procesul-verbal din 12.08.2014 au constatat că incendiul se manifesta la o casă de locuit, pe o suprafață de cca. 30 m, cu posibilitate de propagare la casa vecină.
Focarul incendiului a fost stabilit în zona acoperișului imobilului, iar împrejurarea determinantă a producerii evenimentului a constituit-o acțiunea intenționată.
Din probele administrate rezultă că infracțiunea a fost săvârșită în scop de răzbunare întrucât între persoana vătămată și inculpat există o stare conflictuală, amplificată, în ultimul timp, de formularea plângerii penale de către persoana vătămată T. Aristița față de S. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Pe parcursul urmăririi penale, prin ordonanța din 08.10.2014 s-a dispus realizarea unei cercetări prin care să se stabilească poziția imobile persoanei vătămate T. Aristița și inculpatului S. I., ., distanțele dintre acestea și căile de acces între imobile
Din procesul-verbal întocmit în 13.10.2014 de către organelor de cercetare penală, ce au fost însoțite în teren de un inspector cadastral din oraș Tismana, rezultă următoarele: locuința inculpatului S. I. se află în satul Sohodol, oraș Tismana, jud.Gorj, cu ieșire la drumul comunal 1467, fiind poziționat în . cadastral al Primăriei Oraș Tismana. Locuința persoanei vătămate T. Aristița este notată pe planul cadastral cu nr.1428, iar distanța dintre imobilul inculpatului și al lui T. Aristița este de circa 150 m.;
Căile de acces între cele două imobile se realizează din partea de nord, de la . tatălui inculpatului, care se află la circa 3 metri de imobilul incendiat și din partea de Sud și Sud-Est, locuri care nu sunt împrejmuite adecvat. Este de observat că aceste căi de acces asigură inculpatului posibilitatea să treacă neobservat întrucât nu sunt folosite de alte persoane.
S-a stabilit faptul că, inculpatul a afirmat, în mai multe rânduri, față de martorii V. C. L., T. G. și T. C. că dacă va avea de suportat rigorile legii ca urmare a plângerii formulate ale persoana vătămată, va incendia casa de locuit a acesteia.
Cu ocazia audierii, inculpatul nu a recunoscut că a făcut afirmații, dar a precizat că a relatat faptul că "dacă voi prinde copiii lui T. Aristița, îi voi bate, cum m-au bătut și ei pe mine".
În data de 12.08.2014, inculpatul, în baza declarației de consimțământ, a fost examinat cu tehnica poligraf, iar la întrebările relevante a rezultat că prezintă modificări specifice comportamentului simulat.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate probe pentru soluționarea cauzei și aflarea adevărului judiciar constând în ascultarea inculpatului, audierea martorilor, dar și întocmirea unor procese verbale de redare a interceptării și înregistrării convorbirilor, comunicărilor - SMS, MMS, mesagerie vocală - primite și efectuate de pe aparatele telefonice cu nr._ și nr._, folosite de inculpatul S. I..
Astfel, s-a stabilit faptul că inculpatul S. I. a manifestat o preocupare constantă în a obține date și informații de la reprezentanții unor instituții implicate în constatarea infracțiunii de distrugere prin incendiere săvârșită în noaptea de 11/12.08.2014 pentru a fi folosite de acesta în îngreunarea activității de urmărire penală și, implicit, a evitării tragerii la răspundere penală.
În ziua de 13.08.2014, suspectul 1-a contactat pe martorul T. I. angajat al ISU Garda de Intervenție nr. 2 Tismana, ce participase la activitatea de stingere a incendiului, întrebându-1 dacă are cunoștință despre ce s-a scris în procesul verbal de intervenție nr. 13/12.08.2014.
Acesta i-a comunicat că nu are cunoștință despre aspectele consemnate, îndrumându-l și dându-i nr. de telefon al martorului M. I. ce deține funcția de șef de tură la ISU Garda de Intervenție nr. 2 Tismana.
In aceeași zi, inculpatul 1-a contactat telefonic pe M. I. încercând să obțină informații cu privire la focarul incendiului, iar din conținutul convorbirilor telefonice rezultă fără echivoc că inculpatul cunoștea faptul că incendiul s-a propagat de la o bandă de pe acoperiș și nici de cum de la cazanul aflat în interiorul locuinței, aspect pe care încercase să i-l inoculeze și influențeze, la începutul convorbirii, martorului M. I.:
În ziua de 13.08.2014, la ora 11:45:33, 18:02:46, S. I. aflat la postul telefonic_ (cartelă prepaid), localizat în zona SOHOdol Tismana .,SOHODOL, GORJ, ia legătura cu un DOMN aflat la postul telefonic_ (abonament - Nume: M. I., Adresa: ._ Baia M. Maramureș, CNP:_) și poartă o discuție cu acesta.
Cu ocazia audierii M. I. a declarat că-și însușește conținutul convorbirii considerând că inculpatul a urmărit să-1 determine să schimbe cauza producerii incendiului din acțiunea intenționată în faptul că acesta a fost provocat de lăsarea nesupravegheată a cazanului, aspect cu care nu a fost de acord întrucât contravenea stării de fapt constatate.
Inculpatul S. I. a declarat că își însușește conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 13.08.2014 purtata cu martorul M. I., explicând că a avut inițiativa de a-1 suna pe acesta din curiozitate.
Inculpatul a relatat că a făcut demersuri de a se împăca cu persoana vătămată, după ce în prealabil s-a consultat cu martora Ananei I. - concubina lui - aceasta îndrumându-1 să-i ofere lui T. Aristița suma de 2000 - 3000 lei pentru a-și retrage plângerile, însă persoana vătămată a solicitat suma de 50.000 lei, aspect cu care nu a fost de acord, pretențiile considerându-le exagerate.
A învederatul inculpatul că a urmat acest demers, întrucât dorea să nu mai fie tracasat de organele de urmărire penală și nu pentru faptul că ar fi vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni.
Pe parcursul administrării probatoriului, inculpatul S. I. cu scopul de a îngreuna cercetările în mod tendențios a formulat o plângere la conducerea I.P.T Gorj trimisă ulterior spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., în care a sesizat abuzuri comise de agenții de poliție B. și G. din cadrul Poliției Oraș Tismana, cu ocazia testării acestuia cu aparatul poligraf.
Aspectele invocate de inculpat în plângerea penală sunt actele existente în dosar, astfel prin declarația din 12.08.2014, Sarcina I. și-a dat acordul să fie testat cu aparatura poligraf după ce în prealabil i-a fost prezentată aparatura și modul în care va decurge examinarea, i s-au adus la cunoștință întrebările ce vor fi adresate pe parcursul testelor și a înțeles pe deplin conținutul lor, dar și faptul că are dreptul să refuze examinarea și că eventualul refuz nu are consecințe juridice.
Având în vedere că cercetările desfășurate în cauză, cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente, ce a fost săvârșită de S. I. în dauna persoanei vătămate T. Aristița, sunt complete și au stabilit în afara oricărui dubiu participația penală și vinovăția acestuia, s-a dispus trimiterea în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.193 alin.2 Cod penal.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art.253 alin.4 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului S. I., întrucât cercetările sunt incomplete, s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării urmăririi penale.
Prin același rechizitoriu s-a adoptat soluția de clasare, având ca obiect săvârșirea infracțiunii prev. de art.193 alin.2 Cod penal, în raport de persoana reclamată M. D., cu motivarea că fapta nu a fost săvârșită de acesta.
Aceeași soluție de clasare s-a dispus și cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art.371 Cod penal ce a fost reținută prin ordonanța din 07.07.2014 în strânsă legătură cu infracțiunea de lovire sau alte violențe, pe considerentul că fapta nu există în materialitatea sa.
Prin ordonanța nr.4074/P/2014 din 12.09.2014 s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art.269 alin.l Cod penal, existând indicii că inculpatul a beneficiat de ajutor, constând în obținerea de informații cu privire la stadiul anchetei ce-1 viza dar și de sfaturi în materie juridică, în vederea îngreunării cercetărilor în cauza penală.
Întrucât din probele administrate nu a rezultat în afara oricărui dubiu că inculpatul S. I. a beneficiat de ajutor constând în obținerea de informații cu privire la stadiul anchetei ce-1 viza și sfaturi în materie juridică, pentru a le folosi în scopul îngreunării cercetărilor, s-a dispus clasarea cauzei cu motivarea că fapta nu există în materialitatea sa.
Situația de fapt expusă mai sus s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile persoanei vătămate T. Aristița;declarațiile suspectului/inculpatului; declarațiile martorilor T. C. - tată, T. C. - fiu, T. G., M. D., Șărămăt A., T. Firuța, S. Eugeniu, A. I.; procese-verbale de redare rezumativă a convorbirilor și comunicărilor inculpatului S. I. cu diverse persoane; certificatul medico-legal nr.5630/13.06.2014; scrisoare medicală.
Cu ocazia audierii, inculpatul S. I. nu a recunoscut săvârșirea faptei de lovire, având o atitudine nesinceră, relatând că a făcut demersuri de a se împăca cu persoana vătămată, după ce în prealabil s-a consultat cu concubina sa( A. I.) care la îndrumat să-i ofere persoanei vătămate T. Aristița suma de 2000-3000 lei pentru a și retrage plângerile, însă aceasta a solicitat suma de 50.000 lei. De asemenea inculpatul a învederat la urmărirea penală că a urmat acest demers, întrucât dorea să nu mai fie tracasat de organele de urmărire penală și nu pentru faptul că ar fi vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni .
Prin ordonanța din 12.02.2015 s-a dispus prelungirea măsurii controlului judiciar pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 13.02.2015 până la data de 14.03.2015, față de inculpatul S. I., cu instituirea următoarelor obligații, conform art.215 alin.l Cod procedură penală:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. sau organul în fața căruia se află cauza, cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție - Poliția Orașului Tismana, conform programului de supraveghere, întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art.215 alin.2 C.proc.pen. s-a impus inculpatului ca pe timpul cât se află sub control judiciar să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a procurorului de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J.;
b) să nu se apropie de persoana vătămată T. Aristița și de martorii M. D., M. I. și să nu ia legătura cu aceștia;
Prin rechizitoriul nr. 4074/P/2014 din 11.03.2015, în temeiul art.330 C.p.p, s-a solicitat menținerea măsurii controlului judiciar dispus față de inculpatul S. I..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. la data de 12.03.2015, sub nr._ /2014 în camera preliminară.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.19/13.03.2015 definitivă prin încheierea nr.17 din 17.03.2015 pronunțată de Tribunalul Gorj, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii a controlului judiciar luată față de inculpatului S. I., fiind menținută măsura controlului judiciar dispusă prin ordonanța nr. 4074/P/2014 din 12.02.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu.
Fiind ascultat în ședința din camera de consiliu, inculpatul a declarat că nu recunoaște fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, iar referitor la măsura preventivă luată împotriva sa a solicitat judecarea sa în libertate .
La data de 17.04.2015 prin încheierea pronunțată în dosarul nr._ în baza art. 346 alin 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 4074/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, dispunând începerea judecății privind pe inculpatul S. I..
Prin rezoluția din 17.04.2015 s-a stabilit termen pentru verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii preventive conform dispozițiilor art.362 rap. la art. 208 Cod procedură penală la data de 21.04.2015.
La data de 21.04.2015 prin încheierea nr.31/2015, definitivă prin decizia penală nr. 160/29.04.2015 a Tribunalului Gorj, în temeiul art. 362 alin 2 Cod procedură penală raportat la art.208 alin 5 Cod procedură penală, rap. la art. 211 alin 1 și 2 Cod procedură penală și art. 214 Cod procedură penală s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul S. I. prin încheierea nr. 19/2015, menținând totodată obligațiile dispuse prin această încheiere.
Măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul S. I. s-a menținut până la data soluționării cauzei pe fond, respectiv 22.09.2015 când s-a dispus încetarea de drept a acesteia.
În ședința publică din 12.05.2015 inculpatul S. I. a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, în sensul că nu a agresat-o în seara de 01.06.2014 pe persoana vătămată T. Aristița, precizând că nu este de acord să o despăgubească pe aceasta cu suma cu care s-a constituit parte civilă.
Deopotrivă, inculpatul a declarat că este adevărat că, partea civilă a fost contactată de concubina sa și de sora sa G. I., pentru a se împăca, însă persoana vătămată a refuzat, solicitând admiterea de probe în dovedirea nevinovăției.
În aceeași ședință publică, persoana vătămată T. Aristițăa a declarat că se constituie parte civilă cu suma de cinci sute milioane lei vechi reprezentând spitalizarea, suferința și medicamentele necesare pentru îngrijirea sa.
Susținerea inculpatului că nu a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, sunt contrazise de probele administrate în cursul urmării penale și administrate din oficiu de către instanță, apreciind că sunt necesare pentru aflarea și stabilirea adevărului judiciar și justa soluționare a cauzei.
În raport de prevederile art.97 Cod procedură penală instanța a dispus ascultarea persoanelor care au avut cunoștință despre împrejurările determinante în legătură cu fapta prevăzută de legea penală săvârșită de inculpat, cu respectarea principiilor legalității și loialității administrării acestora.
Astfel, instanța a dispus reaudierea martorilor din rechizitoriu: T. C.- tată, T. C. –fiu, T. G., M. D., Șaramăt A., T. Firuța, S. Eugeniu, A. I., având în vedere atitudinea procesuală negativă, constantă a inculpatului cu privire la fapta comisă.
Martorul Șaramat A. a precizat că își menține declarațiile date la urmărirea penală arătând că nu a văzut personal când a fost bătută partea vătămată, însă a auzit lumea prin . bătut-o pe T. Aristița. După ce a ieșit din spital aceasta i-a arătat că a fost bătută în zona spatelui, dezbrăcându-se și spunându-i „ uite ce mi-a făcut S. I.”. Totodată martorul a precizat că a observat că partea civilă avea vânătăi, însă nu poate spune de la ce proveneau, declarând că a aflat despre conflict de la partea civilă, de la fiul acesteia T. C. și nu a auzit că ar mai fi bătut-o și altcineva pe T. Aristița, menționând că nu știe cuantumul cheltuielilor ocazionate cu îngrijirile medicale.
Martorul S. Eugeniu a precizat că își menține declarațiile date la urmărirea penală, declarând că în urmă cu circa un an de zile, dimineața când a venit de la serviciu a găsit în centrul satului salvarea și oamenii discutând că aceasta a venit pentru că T. Aristița ar fi fost lovită de S. I., aspect confirmat ulterior „de la lume”: că S. I. ar fi bătut-o pe partea vătămată și nu a auzit ca lumea să vorbească prin . fi fost lovită de altcineva.
A mai precizat că nu știe nimic în legătură cu contravaloarea îngrijirilor medicale ale persoanei vătămate, relatând că de nenumărate ori membrii familiei acesteia, după ce consumă alcool, sună la salvare și la poliție și aceștia au amenzi „la greu”; menționând că a vorbit cu S. I. și acesta i-a spus la telefon „taci mă din gură, că o văzui după deal punând la roșii”.
Din declarația martorului M. D. se constată că își menține „ în totalitate declarațiile date la urmărirea penală, întrucât acestea corespund cu adevărul”, precizând în acest sens că în urmă cu peste un an a băut o cană de vin la T. C., cu S. I. și a văzut-o pe T. Aristița că a plecat la ea acasă. De asemenea martorul a declarat că după ce au băut vin, fiecare a plecat spre casele lor, în direcții diferite, întrucât inculpatul S. I. vroia să treacă pe la casa tatălui său (care are casă lângă a părții civile), iar la un moment dat a auzit țipând o persoană „ nu mă omorî”, însă nu a identificat-o.
Același martor a precizat că după un sfert de oră la domiciliul său a venit S. I., care a povestit că a bătut-o pe T. Aristița folosind cuvintele „ a pisat-o ca pe șarpe”. Ulterior a fost contactat la telefon de către inculpat care i-a spus să-și schimbe declarația dacă îl cheamă organele de anchetă, pentru că dosarul încă nu plecase de la poliție, însă acesta a refuzat spunând că declarația reflectă adevărul.
Răspunzând la întrebările formulate de procuror și avocații aleși ai inculpatului, martorul a spus că nu poate preciza dacă persoana care țipa era bărbat sau femeie, că știe că partea vătămată a formulat plângere împotriva sa, însă la parchet a fost chemat ca martor. A declarat că nu știe dacă partea vătămată a fost agresată de membrii familie sale și nu știe câți bani a cheltuit aceasta cu îngrijirile medicale.
Martorul T. C., nepotul părții civile a arătat că își menține declarațiile date la urmărirea penală, învederând că în seara de 01.06.2014 se afla la domiciliul tatălui său împreună cu acesta, cu bunica sa T. Aristița iar ulterior au venit S. I. și M. D., pentru a cere băutură de la ei și împreună au stat de vorbă cu tatăl său. În scurt timp bunica sa a plecat la domiciliul său iar la poartă, S. I. a amenințat-o că o să-i arate el pentru că nu i-a dat tatălui său cheile de la beci să-i dea de băut și țuică, nu numai vin.
Același martor a relatat că a doua zi, a venit să ia coasa de la tatăl său și a găsit-o pe partea civilă, jos, pe ciment, în curte, spunându-i că a fost bătută de S. I. și M. D.. Ulterior aceasta a fost transportată cu salvarea la spital, menționând că în apropiere de locul unde era salvarea este un magazin. Pe scările acestuia se afla S. Eugeniu care sunându-l pe inculpat s-a auzit în difuzor când acesta din urmă a spus că „ nu era la rând bunica mea, ci tatăl meu T. C. pe care voia să-l bată să-i scoată placa din cap”.
Martorul T. G., nepotul părții civile a arătat că își menține declarațiile date la urmărirea penală, menționând că fiind plecat la Timișoara, l-a sunat fratele său T. C., care i-a spus că bunica lor a fost bătută de S. I. și M. D., aspect confirmat și de tatăl său.
Din declarația martorului T. Firuța, instanța a reținut că aceasta în timp ce lucra la magazin, a venit salvarea și a luat-o pe T. Aristița, deoarece lumea vorbea că s-ar fi bătut cu S. I., însă nu știe care a fost motivul conflictului, menționând că locuiește mai departe de partea civilă și nu știe cât a cheltuit cu îngrijirile medicale.
Instanța a reținut că probele și mijloacele de probă sunt reglementate prin dispozițiile cuprinse în Codul de procedură penală prin care se dispune că acestea nu au valoare dinainte stabilită, ci aprecierea acestora se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului, ceea ce impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
De asemenea, instanța a reținut că potrivit normelor procedurale penale, martorul este persoana fizică care are cunoștință despre o împrejurare determinantă în legătură cu fapta prevăzută de legea penală săvârșită de o altă persoană și care poate fi ascultată numai de către organele judiciare într-o cauză penală.
Astfel, instanța a constatat că declarațiile martorilor audiați pe parcursul procesului penal fiind expresia realității se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv: procesele – verbale de redare rezumativă a convorbirilor și comunicărilor inculpatului S. I. cu diverse persoane, concluziile certificatul medico legal nr. 5630/13.06.2014, din care rezultă că persoana vătămată T. Aristița a fost agresată fizic, fiindu-i cauzate leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale, precum și declarația inculpatului S. I., dată pe parcursul procesului penal. Astfel acesta a declarat că a făcut demersuri pentru a se împăca cu persoana vătămată T. Aristița, după ce în prealabil s-a consultat cu martora A. I. – concubina sa, care l-a îndrumat să-i ofere părții vătămate suma de 2000 -3000 lei pentru a-și retrage plângerile, însă persoana vătămată a solicitat suma de 50.000 lei, aspect cu care nu a fost de acord, întrucât a considerat că pretențiile acestea sunt exagerate.
Examinând probele concludente, pertinente și utile cauzei instanța a reținut că în seara zilei de 01.06.2014, inculpatul S. I. a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate T. Aristița cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin 2 Cod penal, așa cum a fost descrisă și reținută prin actul de sesizare al instanței.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii mai sus menționate, instanța a reținut că elementul material al acesteia constă în vătămarea corporală comisă de inculpat împotriva persoanei vătămate T. Aristița.
Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni constă în starea de pericol pentru relațiilor sociale referitoare la viața, libertatea psihică ori la integritatea corporală sau sănătatea persoanei.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex.re, din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind o infracțiune de pericol pentru ordinea publică, fiind suficientă încălcarea relațiilor sociale referitoare la respectul față de alte persoane din comunitate.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că, în raport de modalitatea concretă în care inculpatul a realizat vătămarea corporală a persoanei vătămate, a comis fapta sub forma intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin 3 lit b) Cod penal, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul a lovit-o pe partea civilă, profitând de împrejurarea că era întuneric, de vârsta înaintată a acesteia, etc., acceptând posibilitatea vătămării corporale a persoanei vătămate care a suferit leziunile corporale descrise în certificatul medico legal nr. 5630/13.06.2014 emis de Serviciul de Medicină Legală Gorj.
În raport de considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 396 alin. 2 Cod pr. pen. coroborat cu art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., instanța constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, urmează a pronunța în cauză o soluție de condamnare a acestuia la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art.74 Cod penal, potrivit cărora stabilirea duratei și a cuantumului pedepsei se face în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prevăzute la lit. a-g din această normă legală, raportate în prezenta cauză, reținând așadar gradul ridicat de pericol social al faptei și atitudinea nesinceră manifestată pe parcursul procesului penal, faptul că în antecedent acesta a mai comis infracțiuni.
Astfel, instanța a avut în vedere că infracțiunea a avut loc în seara zilei de 01.06.2014, după ce inculpatul S. I. și martorul M. D. au fost serviți cu băuturi alcoolice la domiciliul fiului persoanei vătămate T. C.. După ce T. Aristița (persoană în vârstă) a părăsit domiciliul fiului său, cu intenția de a se deplasa la locuința sa din satul Sohodol. La scurt timp a fost ajunsă din urmă de inculpat, care a gresat-o fizic, aplicându-i mai multe lovituri în zona membrelor superioare și a toracelui, după care acesta și-a continuat deplasarea spre locuința sa.
Prin activitatea infracțională inculpatul a creat o stare de pericol social sporit, concretizat în valorile sociale puse în pericol constând în vătămarea sănătății și integrității persoanei civile, împrejurări care impun adoptarea unei conduite de respectare a relațiilor sociale referitoare la viața și integritatea corporală sau sănătatea persoanei.
Totodată instanța a avut în vedere că inculpatul după săvârșirea infracțiunii și pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Deopotrivă, la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a ținut cont de principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei comise, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate, prin comiterea infracțiunii( redate în antecedent) și gradul de participare al infractorului la activități infracționale ( din cazierul judiciar rezultând că inculpatul a mai comis fapte antisociale).
Împrejurările de fapt, prezentate în considerente, au creat convingerea instanței asupra faptului că inculpatul nu a conștientizat pe deplin gravitatea faptei comise cu toate că este o persoană la vârsta deplinei maturități, astfel că prin aplicarea unei pedepse în cuantum de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție îi va oferi posibilitatea să conștientizeze fapta comisă și urmările acesteia, ca pe viitor să adopte o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială.
În baza art. 66 alin.(1) lit. a), b) Cod penal instanța a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an.
De asemenea potrivit art.65 alin.1 raportat la art. 66 alin.(1) lit. a), b) Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În conformitate cu prevederile art. 404 alin 4 lit a) Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de 25.09.2014 la data de 24.10.2014 și va înceta de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat.
Referitor la latura civilă a cauzei instanța a reținut că persoana vătămată T. Aristița s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei reprezentând despăgubiri materiale și daune morale.
În reglementarea principiului răspunderii civile delictuale, art. 1349 cod civil prevede că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Din analiza acestor prevederi legale a rezultat că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, trebuie să existe cumulativ o faptă ilicită, un prejudiciu (care poate avea caracter patrimonial sau moral), legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul.
În ceea ce privește condiția existenței unei fapte ilicite, instanța a constatat că aceasta este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sau obiceiul locului, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau interesului legitim și serios ce creează aparența unui drept subiectiv, potrivit art. 1359 Cod civil.
În raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părți civile, instanța a constatat că suma de 2000 lei despăgubiri materiale este în măsură să contribuie la înlăturarea consecințelor fizice cauzate de inculpat prin fapta comisă.
De asemenea, prejudiciul este reprezentat de rezultatul negativ al încălcării ilicite a dreptului subiectiv sau a interesului legitim și serios, astfel că prejudiciul moral sau nepatrimonial este acel prejudiciu care nu este susceptibil de prețuire în bani, de exemplu atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane, suferința fizică provocată prin lovire ori accidentare sau suferința psihică cauzată de decesul sau vătămarea corporală a unei persoane apropiate.
La evaluarea daunelor morale instanța a avut în vedere importanța socială a valorii lezate prin săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe inclusiv, personalitatea victimei, cu referire la vârsta acesteia, gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice provocate de agresor, astfel încât cuantumul acestora să exprime cerințele de dreptate și echitate.
În raport de aceste considerente și constatând că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, consecința este ca prejudiciul moral cauzat părții civile să fie reparat de către inculpat, reparație care se realizează însă printr-o despăgubire patrimonială, bănească, al cărei cuantum este apreciat de către instanța de judecată, în raport de consecințele produse, de atingerea adusă integrității fizice, precum și demnității părții civile. Prin urmare sumă de 18.000 lei a apărut ca adecvată pentru repararea prejudiciului moral suferit de partea civilă și protejarea valorilor morale vătămate.
În consecință, în baza art. 397 Cod pr. pen., cu referire la art. 1357 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile T. Aristița despăgubiri materiale și daune morale în cuantumul arătat în precedent.
De asemenea s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1944, 397 lei cu dobânzile legale aferente până la data achitării efective către partea civilă S. Județean de Urgență Târgu Jiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S. I. solicitând admiterea apelului, desfiintarea hotărâri penale cu numărul 2256 din data de 22.09.2015 pronunțata de Judecătoria Targu J. in dosarul cu numărul_, hotărâre pe care a considerat-o nelegala si netemeinica.
Din probatoriul administrat in cauza nu a rezultat faptul ca a agresat partea vătămata, T. Aristița, in seara zilei de 01.06.2014, nu exista nici un martor ocular care sa ateste faptul, întreg materialul probator se bazează pe depoziția martorilor care declara ca au auzit de la partea vătămata T. Aristița si de la rudele acesteia ca a agresat pe numita T. Aristița, astfel:
•martora, Saramat A. declara; "a auzit de la lume si de la partea wtamata despre incident"
■martorul, Sarcina Eugeniu declara; "•dimineața când venea de la servici a văzut salvarea si a auzit de la lumea din .> •martorul, T. C., nepotul parti vătămate, declara ca; "a găsit partea vătămata prăbușita la pamant in curte, si ca aceasta i-a spus ca Sarcina a agresat-o ""
■martorul, M. D., declara ca; "m-am despărțit de Sarcina in seara zilei de 01.06.2014 si a auzit un țipat" fara sa poată preciza dacă a fost de femeie sau de bărbat
-martorul, T. Gheorge, declara ca "am auzit de la nepotul sau, T. C." ca eu am agresat partea vătămata, el era in Timișoara in data de 01.06.2014,
-martora T. F., declara ca; " "a auzit de la lumea din ..
În seara zilei de 01.06.2014 impreuna cu marorul M. D. si cu fiul parti vătămate T. C., am servit băuturi alcoolice in domiciliu fiului parti vătămate T. C., unde se afla si mama acestuia, respectiv partea vătămata T. Aristita. La un moment dat partea vătămata a părăsit domiciliu fiului sau T. C., iar după un timp mai îndelungat am părăsit impreuna cu martorul M. D., domiciliu martorului T. C., fiecare a plecat in direcții opuse către casa.
Deci situația de fapt este alta decât ceea reținuta in rechizitoriul parchetului si confirmata de Judecătoria Targu J., prin condamnarea mea. Eu nu am agresat partea vătămata T. Aristita in seara zilei de 01.06.2014, toți martori declara ca au auzit de la lumea din . partea vătămata, nu exista nici un martor ocular al incidentului.
Solicită admiterea apelului, desfiintarea hotărâri penale cu numărul 2256 din data de 22.09.2015 pronunțata de Judecătoria Tg-J. in dosarul cu numărul_, iar pe fondul cauzei, va solicit achitarea mea in baza art. 16 lit c coroborat cu art. 17 alin 2 din Cod de Procedura Penala. In ceea ce privește acțiunea civila va solicit respingerea acesteia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de apel C. la data de 28.10.2015 primul termen de judecată fiind stabilit la 02.12.2015când s-a procedat la audierea inculpatului.
Inculpatul a depus la dosar adeverință ce atestă că fiica sa este elevă în clasa a XI-a iar partea civilă a depus un bilet de externare în copie.
Prin încheierea din 02 decembrie 2015 cauza a fost repusă pe rol pentru a se emite o adresă către Serviciul de Probațiune Gorj în vederea întocmirii unui referat de evaluare cu privire la inculpatul S. I. și pentru a se proceda la reaudierea acestuia.
Referatul de evaluare a fost depus la dosarul cauzei.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 5 Cod procedură penală, în cadrul procesului penal organele judiciare au obligația de a asigura pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei precum și la persoana suspectului sau inculpatului.
În acțiunea penală potrivit art. 99 din Noul cod de procedură penală sarcina probei îi aparține în principal procurorului iar în cursul judecății instanța administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților și în mod subsidiar, din oficiu atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale.
Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.
Prezumția de nevinovăție este atât o regulă în materia probațiunii ce impune organelor de urmărire penală să dovedească vinovăția unei persoane dincolo de orice dubiu rezonabil, fiind astfel interzise prezumțiile privind răspunderea penală a unei persoane, atât obligația acesteia de a avea inițiativa probei cât și o regulă de fond, expresia unui veritabil drept subiectiv, ce trebuie respectat de legiuitor, de orice autoritate publică, de judecători.
Instanța de fond în mod corect a reținut în urma efectuării cercetării judecătorești că starea de fapt expusă prin rechizitoriu se confirmă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin 2 Cod penal constând în aceea că în seara zilei de 01.06.2014, inculpatul S. I. a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate T. Aristița cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale.
Critica inculpatului privind greșita condamnare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe este nefondată.
Declarațiile părții civile se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză și certificatul medico-legal potrivit căruia aceasta a suferit leziuni traumatice prin lovire cu corp dur și torsionare, leziunile pot data din 01.06.2014 și necesită 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit declarației martorului M. D. audiat nemijlocit în fața instanței de fond, inculpatul a venit la domiciliul său în seara în care partea civilă susține că a fost lovită și i-a spusese că a agresat-o fizic pe T. Aristița zisă „T.", și că „ a pisat-o ca pe șarpe".
Ulterior, inculpatul a aflat de depoziția acestuia care-1 incrimina și 1-a rugat pe M. D. să schimbe declarația promițându-i că-1 va ajuta să se rebranșeze la partida de curent, aspect pe care martorul 1-a refuzat fiind conștient de consecințele legale ale acestui demers.
Aspectele învederate de M. D. au rezultat și din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu acesta în data de 19.09.2014 și fiindu-i prezentat conținutul acestei convorbiri, martorul M. D. a declarat că își însușește convorbirea pe care a avut-o cu inculpatul, arătând că i-a promis lui S. I. că-și va schimba declarația la tribunal întrucât dorea să fie lăsat în pace, resimțind o presiune constantă din partea acestuia.
Martorul T. C. a confirmat cu ocazia audierii că în seara de 01.06.2014 la domiciliul său s-au aflat inculpatul S. I. și martorul M. D. precum și bunica sa T. Aristița care la plecare a fost amenințată de inculpat fiindcă nu i-a dat cheile de la beci pentru a consuma băuturi alcoolice.
Declarațiile martorilor Saramat A., Sarcina Eugeniu, T. Gheorge, T. C. și T. F. invocate de inculpatul apelant se coroborează cu declarațiile martorilor M. D. și T. C. precum și cu mențiunile din certificatul medico-legal, fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev.de art.193 alin.2 C.p
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului,Curtea constată că această critică este întemeiată.
Instanța de fond a stabilit inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare în regim în detenție pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev.de art.193 alin.2 C.p, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 6 luni și 5 ani închisoare.
Este adevărat că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii însă la individualizarea judiciară a pedepsei instanța de apel va ține seama de criteriile generale prevăzute de art. 74 Cp., respectiv împrejurările și modul de comitere al infracțiuni, starea de pericol creată prin săvârșirea acesteia, nivelul de educație al inculpatului și vârsta, natura și gravitatea rezultatului produs dar și aspecte privitoare la conduita după săvârșirea infracțiunii, urmând să reducă cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 2 ani la 1 an închisoare.
Din fișa de cazier a inculpatului S. I. rezultă că a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tâlhărie prev.de art.197 alin.1 și art. 211 alin.1 C.p din 1969 prin s.p nr.2501 din 06.09.1994 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., la 1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală prev.de art.181 C.p din 1969 prin s.p nr.3181 pronunțată de aceeași instanță și la_ lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev.de art.180 alin. 1 C.p din 1969 dispusă prin s.p 134/19.01.2001 pronunțată de Judecătoria Târgu-J..
Antecedentele penale ale inculpatului demonstrează perseverența infracțională a acestuia în special în ceea ce privește faptele cu violență săvârșite împotriva integrității corporale sau a sănătății persoanei, motiv pentru care se apreciază de instanța de apel că pedepsele aplicate nu și-au atins scopul prevăzut de lege, executarea pedepsei de către inculpat în regim de detenție fiind singura de natură să prevină săvârșirea de noi infracțiuni și să-l determine pe acesta să conștientizeze consecințele conduitei sale ilicite și să adopte, pe viitor, o atitudine de respect față de valorile sociale ocrotite de lege.
Curtea are în vedere și referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune Gorj din cuprinsul căruia rezultă că inculpatul prezintă risc mediu-mare de reiterare a comportamentului infracțional,evoluția pozitivă în viitor a acestuia depinzând în mare măsură de capacitatea acestuia de a identifica soluții licite la problemele cu care se confruntă.
Soluția instanței de fond este temeinică în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ea fiind stabilită în mod just prin raportare la criteriile de individualizare enumerate anterior având în vedere vârsta părții civile la data săvârșirii faptei-75 de ani, conduita inculpatului, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente ale infractorului
Sub aspectul laturii civile, la stabilirea cuantumului daunelor materiale și morale instanța de fond a avut în vedere atât textele de lege din Codul civil incidente în cauză dar și o . criterii recunoscute constant de jurisprudență referitoare la existența unor prejudicii decurgând din traumele fizice și psihice suferite de partea vătămată urmare a săvârșirii infracțiunii de către inculpat.
Instanța de apel apreciază ca fiind corect stabilit cuantumul despăgubirilor morale acordate părții civile, având în vedere atingerea adusă integrității corporale și a sănătății, acordarea daunelor morale fiind de natură să asigure o reparație echitabilă acestora.
Pentru aceste considerente Curtea, în baza art.421 alin 2 lit a C.p.p va admite apelul declarat de inculpatul S. I. împotriva sentintei penale nr.2256 din 22 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ va desființa în parte hotărârea atacată și va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului în baza art. 193 al.2 Cp de la 2 ani la 1 an închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza art.275 alin.3 C.p.p judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv suma de 360 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul S. I. împotriva sentintei penale nr.2256 din 22 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ .
Desfiintează, în parte, hotărârea atacată.
Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului în baza art. 193 al.2 Cp de la 2 ani la 1 an închisoare.
Mentine celelalte dispozitii ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv suma de 360 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2016.
Președinte Judecător
I. G. V. M.
Grefier,
M. N.
Red.jud. I.G.
j.f.A.B.
M.N/IB/18.02.2016
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 115/2016.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 126/2016. Curtea... → |
|---|
