Luarea de mită. Art.289 NCP. Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 74/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 74
Ședința publică de la 23 ianuarie 2015
PREȘEDINTE C. I.- judecător
A. C. M.- judecător
Grefier F. I.
M. Public a fost reprezentat prin procuror R. N. din cadrul
D.N.A. – Serviciul Teritorial C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 16 ianuarie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelului declarat de inculpata B. A. D. împotriva sentinței penale nr. 514 din data de 02 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
CURTEA
P. sentința penală nr. 514 din data de 02 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în baza art. 289 alin. 1 Cp cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp. a fost condamnată inculpata B. A. D., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 67 alin. 2 Cp rap. la art. 289 alin. 1 Cp s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. d și lit. g Cp pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 Cp s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cp, pe toată durata executării pedepsei principale.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă . SRL C..
A fost respinsă acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă M. M., F., Protecției S. și P. Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud - Vest Oltenia.
În baza art. 274 alin. 1 Cpp a fost obligată inculpata B. A. D. la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în datele de 18.02.2013 și respectiv 19.02.2013, în realizarea unei rezoluții infracționale unice, inculpata B. A. D. a pretins de la reprezentantul societății S.C. R. E. C. S.R.L. C., contactând telefonic pe martorul I. P., managerul proiectului derulat de S.C. R. E. C. S.R.L. C., plata unei sume de bani reprezentând un impozit, afirmând în convorbirea telefonică martorului I. P. că îi va comunica ulterior printr-un SMS numele și CNP-ul persoanei în contul căreia să transmită suma de bani reprezentând impozit, în sensul celor discutate telefonic.
Totodată, pentru a aviza favorabil cererile de plată nr. 4-6 ale societății S.C. R. E. C. S.R.L. C., dar și pentru a facilita rambursarea cheltuielilor respinse ca neeligibile la cererea nr. 2, inculpata B. A. D. a pretins valoarea procentului de 1% din valoarea fiecăreia dintre cererile de rambursare nr. 4-6, cererea nr. 5 urmând a include și cheltuielile neeligibile aferente cererii nr. 2, precizându-și pretențiile, prin intermediul mesajelor tip SMS, indicând martorului I. P. sumele, CNP-ul și valoarea aproximativă a impozitului ce dorea a fi achitat și corectând valoarea procentuală a sumei ce dorea a-i fi remisă pentru avizarea favorabilă a cererilor nr. 4-6, prin precizarea procentului de 10%, nu 1% cât comunicase anterior.
Ulterior, martorul I. P. a prezentat conținutul convorbirilor telefonice și al mesajelor tip SMS menționate mai sus, martorilor I. E. - administratorul S.C. R. E. C. S.R.L. C. și responsabil financiar al proiectului și I. Florel S. - director tehnic la S.C. R. E. C. S.R.L. C., care convenit să nu dea curs solicitărilor formulate de inculpată pentru a aviza favorabil și cât mai repede cererile de rambursare, formulând contestație la decizia de constatare a neeligibilității și de respingere de la rambursare a cheltuielilor în sumă de 63.075,86 lei aferente cererii nr.2, contestația fiind înregistrată la OIR POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia sub nr.2040/26.02.2013.
În acest sens, la data de 22.03.2013 comisia de soluționare a contestației a admis-o în parte, constatând ca fiind eligibile cheltuielile cu salariile în sumă de 61.221,34 lei și neeligibile cheltuielile cu combustibilul în valoare de 1.854,52 lei .
În condițiile în care se tergiversa soluționarea cererii de plată nr. 4, depusă de Beneficiar la 31.01.2013, iar dialogul cu inculpata B. A. D. nu mai era posibil, la data de 05.04.2013 martora I. E. s-a deplasat la sediul Organismului Interimar Regional POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia, punând la dispoziția directorului instituției - numita M. M. S. -, un stick de memorie pe care era stocat conținutul convorbirii telefonice din 18.02.2013 dintrte inculpată și martorul I. P., și, pe care acest martor l-a înregistrat.
De asemenea, în exercitarea atribuțiilor de serviciu și, în realizarea unei rezoluții infracționale unice, inculpata B. A. D. a pretins și de la o altă societate, respectiv Asociația Club Ecotur D. D’Istria București, prin intermediul managerului de proiecte, numita M. A. M., sume de bani pentru a aviza favorabil cereri de rambursare formulate.
Astfel, la data de 15.02.2013 martora M. A. M. a fost contactată de inculpată - folosind cartela cu numărul de telefon 0733/462.617 -, care a încercat să o convingă că procedura de avizare a cererilor este greoaie și că la nivelul organismului intermediar nu se dorește rezolvarea operativă a acestor cereri. Și-a manifestat disponibilitatea de a rezolva repede și eficient cererile depuse până la acel moment, comunicând martorei M. A. M. că va reveni cu o propunere de colaborare, pe care la acel moment nu a detaliat-o.
La data de 19.02.2013 martora M. A. M. a primit pe adresa sa de e-mail,_ un mesaj de la inculpata B. A. D., care a utilizat adresa de poștă electronică_., în care i-a transmis un mesaj care avea atașat un fișier Word cu ID-ul celor două proiecte derulate de Asociația Club Ecotur D. D’Istria și conținea problemele, respectiv soluțiile la problemele identificate de inculpată cu privire la cererile de rambursare.
P. același mesaj, inculpata B. A. D. a pretins sume de bani reprezentând 10% din valoarea tuturor cererilor de rambursare aferente fiecăreia dintre proiectele finanțate prin cele două contracte derulate de Asociația Club Ecotur D. D’Istria pentru a le aviza favorabil, precizând că își va da silința să proceseze cererea în curs în funcție de răspunsul pe care îl va primi la solicitarea de remitere de bani.
În ziua în care a avut cu inculpata B. A. D. schimbul de mesaje telefonice sau în ziua imediat următoare, martora M. A. M. a comunicat martorului Rojo Barreiro Amancio M., cetățean spaniol și superior ierarhic martorei în grupul de firme din care face parte și asociația beneficiară a proiectelor POSDRU, faptul că numita B. A. D. pretinde 10% din valoarea fiecărei cereri de finanțare, punând la dispoziția cetățeanului spaniol, în format de hârtie, conținutul e-mail-ului transmis de inculpată în 19.02.2013 și al mesajelor tip SMS din 21.02.2013.
Convenind cu martora M. A. M. să respingă categoric pretențiile inculpatei, martorul Rojo Barreiro Amancio M. a prezentat aceste dovezi directorului general AM POSDRU – numitul C. A. - care, cu adresa nr. 4020/28.02.2013, le-a înaintat Direcției Naționale Anticorupție – Structura Centrală, ce le-a trimis la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C., spre a fi avute în vedere la soluționarea cauzei de față.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, martorul Rojo Barreiro Amancio M. a confirmat susținerile martorei M. A. M., declarând că atitudinea manifestată de inculpata B. A. D. l-a determinat să solicite conducerii AM POSDRU schimbarea organismului intermediar. Cererea sa fiind aprobată, în prezent cele două proiecte sunt monitorizate de către OIR POSDRU - Regiunea Nord-Est M. .
Așadar, în drept, activitatea infracțională desfășurată de inculpata B. A. D. care a pretins diferite sume de bani, în baza aceleiași rezoluții infracționale, având reprezentarea subiectivă că în schimb, își va îndeplini în mod defectuos îndatoririle de serviciu, în sensul de a facilita avizul favorabil cererile de rambursare a cheltuielilor în cadrul proiectelor pe care atât R. Electric C. SRL, cât și Asociația Club Ecotur D. D’Istria, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de luare de mită în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 289 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (fost art. 254 alin. 1 Codul penal din 1968 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Codul penal din 1968), pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. 1 Codul penal din 1968, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B. A. D., constă în fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bai sau alte foloase necuvenite ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
La aceasta infracțiune, elementul material se poate realiza prin acțiune sau inacțiune. Acțiunea constă în pretindere sau primire de bani sau alte foloase necuvenite subiectului ori în acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inacțiunea constă în nerespingerea de către funcționar a unei asemenea promisiuni.
Ori, în cauză elementul material al infracțiunii de luare de mită s-a realizat prin una din modalitățile alternative de săvârșire a acestei infracțiuni respectiv pretinderea de bani de către inculpata B. A. D., faptă ce rezultă, în primul rând, din convorbirile telefonice interceptate și transcrise, mai ales cea din din 18.02.2013, înregistrată de martorul I. P. și care se află atașată la dosarul cauzei.
Mai mult, s-a reținut că probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, dovedesc pe deplin săvârșirea de către inculpata B. A. D. a infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, reținându-se astfel, în sarcina inculpatei faptul că aceasta ar fi pretins diferite sume de bani, având reprezentarea subiectivă că în schimb, își va îndeplini în mod defectuos îndatoririle de serviciu, în sensul de a facilita avizul favorabil cererile de rambursare a cheltuielilor în cadrul proiectelor pe care atât R. Electric C. SRL, cât și Asociația Club Ecotur D. D’Istria, activitate infracțională pentru care instanța va aplica inculpatei o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. d și lit. g Cp.
În ceea ce privește cererea formulată de inculpata B. A. D., personal și prin apărător (atât în scris prin memoriul depus la dosar, cât și în fața instanței), de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpată și pentru care este cercetată în cauză, din infracțiunea de luare de mită în formă continuată într-o infracțiune de înșelăciune, prima instanță a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de înșelăciune presupune inducerea în eroare a unei persoane prin reprezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase ori ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust, în timp ce infracțiunea de luare de mită constă în fapta funcționarului public care direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani, sau alte foloase necuvenite …în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndepliniri.
Astfel, în speță, s-a apreciat că fapta inculpatei B. A. D., care în calitatea sa de funcționar public, respectiv ofițer de tip A - astfel cum rezultă din fișa postului depusă la dosarul de urmărire penală - de a pretinde diferite sume de bani, având reprezentarea subiectivă că în schimb, își va îndeplini în mod defectuos îndatoririle de serviciu, în sensul de a facilita avizul favorabil cererile de rambursare a cheltuielilor în cadrul proiectelor pe care atât R. Electric C. SRL, cât și Asociația Club Ecotur D. D’Istria se circumscrie infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 254 codul penal din 1968 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 codul penal din 1968 și nu infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 215 alin. 1 din codul penal din 1968, urmând a respinge cererea formulată.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei B. A. D., au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările și modalitatea de comitere a acestora, suma mare de bani primită cu titlu de mită, scopul și urmarea produsă, gradul de pregătire profesională, faptul că deținea funcția de ofițer verificare proiecte finanțate - ofițer de tip A pentru monitorizarea proiector finanțate, de verificare și autorizare a operațiunilor tehnice și financiare efectuate în baza contractelor aferente Programului Operațional Sectorial Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, dar și persoana inculpatei B. A. D..
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei B. A. D., tribunalul a apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi realizat doar cu privarea de libertate a acesteia, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a li b C.pen.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că, în cauză, Organismul Intermediar Regional pentru programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud - Vest Oltenia s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei reprezentând daune morale împotriva inculpatei B. A. D., motivat de faptul că aceasta, în calitatea sa de funcționar public, angajat în cadrul acestei instituții în funcția de consilier asistent a adus grave prejudicii de imagine, considerând în aceeași cerere că nu poate avea calitatea de parte responsabilă în cauză, având în vedere motivele invocate în cererea de constituire parte civilă, cu atât mai mult cu cât acest organism – prin reprezentanții săi legali – a formulat denunțul împotriva faptelor săvârșite de inculpata B. A. D..
De asemenea, la data de 09.01.2014 . SRL a depus la dosar cerere de constituire ca parte civilă în procesul penal solicitând obligarea inculpatei la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente Organismul Intermediar Regional pentru programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest Oltenia a sumei de 5.499,25 lei reprezentând dobânda aferentă sumelor de 63.076 lei, 83.097 lei respectiv 115.210 lei, sume ce au fost virate cu o întârziere de 273 de zile, 120 de zile respectiv 97 zile.
Analizând aceste cereri de constituire ca parte civilă în cauză, prima instanță a apreciat că pentru a se putea reține răspunderea civilă delictuală este necesar ca partea civilă să facă dovada unui prejudiciu cert și determinabil în directă legătură de cauzalitate cu fapta săvârșită de inculpat, deoarece dispozițiile art. 1357 și urm. Cod procedură civilă prevăd obligația generală a oricărei persoane de a răspunde pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela cauzat prin neglijența sa, indiferent dacă prejudiciul este de natură patrimonială sau nepatrimonială.
Astfel, având în vedere faptul că, partea civilă Organismul Intermediar Regional pentru programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud - Vest Oltenia, nu a putut face dovada despăgubirilor civile solicitate și nici a creării unui prejudiciu de imagine ca urmare a faptei inculpatei, tribunalul a respins această acțiune civilă formulată în procesul penal.
În ceea ce privește partea civilă . SRL, s-a constatat că, aceasta a primit sumele de bani pentru care a accesat fondurile europene, astfel încât nu mai poate solicita aceeași sumă ca și prejudiciul material, întrucât ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză, motiv pentru care tribunalul a respins această acțiune civilă formulată în procesul penal.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă . SRL C., precum și acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă M. M., F., Protecției S. și P. Vîrstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud - Vest Oltenia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata B. A. D., criticând hotărârea pronunțată sub aspectul legalității și temeiniciei.
P. motivele de apel formulate de inculpată prin apărătorii aleși, s-a criticat hotărârea pronunțată sub aspectul legalității, considerându-se că în mod greșit s-a apreciat că inculpata are calitatea de funcționar în sensul art. 175 alin. 1 N.Cp., în realitate, în raport de natura atribuțiilor sale de serviciu aceasta fiind funcționar public în sensul art. 175 alin. 2 N.Cp. și ca atare sub aspectul laturii obiective infracțiunea putea fi săvârșită de ea doar dacă pretinderea sumelor de bani avea legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndepliniri unui act sau efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu (art. 289 alin. 2 N.Cp.).
De asemenea, s-a apreciat că o parte din probele pe care s-a întemeiat soluția de condamnare au fost obținute în mod nelegal în sensul că martorii denunțători au provocat inculpata pentru a o putea înregistra și a folosi mai departe aceste discuții telefonice ca probă în dosar. Se apreciază că această probă a fost obținută cu încălcarea disp. art. 101 alin. 3 C.p.p. și consideră că nici declarația dată de inculpată în faza de urmărire penală prin care a recunoscut integral faptele nu mai poate fi coroborată cu nici un alt mijloc de probă.
În teză subsidiară a fost criticată soluția primei instanțe sub aspectul temeiniciei considerându-se că, în raport de vârsta inculpatei, lipsa antecedentelor penale și pregătirea sa profesională este excesivă sancțiunea aplicată atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare.
S-a procedat la audierea inculpatei, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la fila 75 dosar.
S-a încuviințat la solicitarea apelantei proba cu înscrisuri în circumstanțiere (filele 59 – 74) și totodată proba testimonială constând în reaudierea martorului I. P. și audierea martorei C. R. (filele 83 – 85 dosar).
S-a dispus ca pronunțarea să fie făcută la data de 23 ianuarie 2015 în conformitate cu disp. art. 391 C.p.p. pentru a da posibilitatea apelantei inculpate să depună la dosar concluzii scrise.
Analizând apelul declarat în raport de criticile invocate de apelanta inculpată și în limitele impuse de art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea constată că acesta este fondat și urmează să îl admită în consecință pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Procedând la propria examinare a materialului probator Curtea apreciază că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt coroborând conținutul notelor de redare a discuțiilor telefonice înregistrate și puse la dispoziție de martorul denunțător I. P. cu declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și, parțial cu declarațiile date de inculpată.
Astfel, în ceea ce privește prima faptă (. SRL) existența acesteia în modalitatea reținută de parchet dar și de prima instanță rezultă din conținutul discuțiilor telefonice și a comunicărilor prin mesaje SMS redate în integralitate în procesele verbale atașate la filele 32 și urm. d.u.p., acestea coroborându-se cu declarațiile numitului I. P. din data de 14 mai 2013 și 25 iunie 2013 (filele 40 – 43 d.u.p.) menținute integral în instanță dar și cu declarațiile martorilor I. E., I. Florel și M. S. (filele 96, 99, 107, 110 d.u.p.) precum și cu datele rezultate prin interogarea bazei de date a Direcției pentru Evidența P. (fila 89 d.u.p.) din care rezultă că datele de stare civilă expediate prin SMS martorului I. P. de către inculpată sunt ale tatălui acesteia (B. E.).
Toate aceste probe analizate coroborat exclud posibilitatea ca martorul I. P. să fi fost în eroare cu privire la identitatea persoanei care i-a solicitat în luna februarie 2013, în mod repetat, 10% din valoarea totală a sumei care ar fi trebuit rambursată în baza contractului POSDRU/110/52/G/_ (aferente cererilor nr. 4 – 6 – respectiv echivalentul a 16.583,57 euro).
De altfel, analizând conținutul discuțiilor telefonice din data de 18 februarie 2013, înregistrate de acest martor denunțător se constată că interlocutorul său avea cunoștințe detaliate despre conținutul cererilor depuse de martor în calitate de administrator al proiectului derulat de . SRL, sumele solicitate prin fiecare cerere, clarificările necesare dar și circuitul intern care se realiza pentru aprobarea fiecărei rambursări, date care nu puteau fi cunoscute decât de către persoana care se ocupa efectiv de procesarea acestor cereri, respectiv inculpata B. A. D..
Comunicările dintre cei doi au continuat în aceeași zi prin utilizarea a unui alt număr de telefon corespunzător unei cartele PRE PAY, însă și acest lucru este confirmat în cadrul discuției inițiale de inculpată care precizează în mod expres că recurgerea la această metodă este necesară pentru a evita eventuale investigații („ Am luat cartelă separat pentru treaba asta ... mai bine decât dă ne întâlnim, că nu se știe cine ne vede ...”).
Mai mult, faptul că inculpata este cea care a solicitat în mod expres remiterea unei cote procentuale din sumele rambursate firmei . SRL, în schimbul îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu rezultă din conținutul mesajului tip SMS expediat la dat de 18 februarie 2013 ora 14,44 prin care martorului denunțător îi este indicată suma pe care trebuie să o plătească, numele persoanei beneficiare și CNP-ul acesteia, datele de stare de civilă fiind cele ale tatălui inculpatei. Este firesc în aceste condiții să se presupună că doar inculpata putea să cunoască detaliile dosarului firmei în cadrul căreia își desfășura activitatea martorul denunțător precum și datele de stare civilă ale părinților săi, fiind exclusă orice posibilă confuzie cu privire la identitatea interlocutorului martorului I. P..
Analizând aceeași apărare formulată de inculpată Curtea reține de asemenea că în declarația din 02 iulie 2013 aceasta a recunoscut săvârșirea faptelor, a descris în detaliu modul în care a acționat și a precizat în mod expres că a achiziționat o cartelă PRE PAY cu nr. de telefon_ special în scopul derulării activității infracționale. Revenirea ulterioară a inculpatei asupra acestei declarații este total nejustificată cu atât mai mult cu cât nu se oferă nici o explicație pertinentă cu privire la faptul că în discuțiile cu denunțătorul sunt folosite informații (despre dosarul firmei sau despre rudele inculpatei) care nu puteau fi cunoscute de alte persoane.
Curtea nu poate accepta nici apărarea inculpatei în sensul că apărătorul său ales din faza de urmărire penală a sfătuit-o în mod tendențios să recunoască faptele întrucât analizând dosarul de urmărire penală se observă că în toată faza de urmărire penală inculpata a fost asistată de același avocat ales (I. S. – împuternicirea nr._ – fila 268 d.u.p.) și cu toate acestea în primele două declarații date în prezența acestuia a negat faptele (filele 271 – 283 d.u.p.) adoptând o poziție de recunoaștere doar în momentul în care i-au fost prezentate probele administrate împotriva ei (declarația de la fila 286 d.u.p.). Trebuie subliniat și faptul că inculpata are pregătire de specialitate în domeniul juridic astfel încât nu putea fi indusă în eroare cu ușurință cu privire la consecințele pe care recunoașterea unei fapte de natură penală le poate produce.
În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune (în relația cu Asociația Club ECOUTUR D.) din perioada 15.02. – 21.02.2013 constând în solicitări repetate adresate martorei M. A. M., prin telefon și email, pentru a-i fi remisă o cotă procentuală de 10% din valoarea sumelor ce trebuiau rambursate în baza contractului POSDRU/110/52/G/_, sume solicitate pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, relevant în stabilirea existenței acesteia este în principal modul în care organele de urmărire penală s-au sesizat cu privire la aceasta, respectiv verificând telefoanele apelate de pe numărul_ – utilizat de inculpată în cadrul infracțiunii sesizate prin denunț la 11 aprilie 2013 (proces verbal din data de 21 iunie 2013) ofițerul de poliție judiciară a constat că a fost apelat în mod repetat postul telefonic cu nr._, constatându-se că acesta este folosit de către martora M. A. M..
În aceste condiții s-a dispus citarea acestei persoane iar cu ocazia audierii martora a relatat că inculpata i-a pretins în mod repetat sume de bani (declarația de la fila 128 d.u.p.). În aceste condiții nu se mai poate pretinde de către inculpată că ar fi existat un denunțător care să fi avut o acțiune provocatorie la adresa sa prin care să se încerce obținerea unor probe nelegale, sesizarea organelor judiciare fiind făcută din oficiu prin valorificarea informațiilor pe care le-au avut la dispoziție în data de 21 iunie 2013.
Oricum, analizând conținutul mesajelor tip SMS expediate către martora M. A. M. se remarcă utilizarea acelorași formule ca în cazul faptei reclamate de numitul I. P., cu referire în special la cuantumul procentului solicitat (10% din valoarea fiecărei cereri de rambursare) dar și la „garanțiile” oferite de inculpată că va realiza promisiunile („în 80% dintre situațiile în care cererea pleacă de mine într-un fel, așa rămâne. 20% este riscul pe care vi-l asumați voi pentru că există și un ofițer B, și Bucureștiul...” – email adresat martorei M. A. la 19 februarie 2013 de la adresa de email_, a cărei utilizare este recunoscută de către inculpată în declarația din data de 02 iulie 2013 ) mod de exprimare aproape identic cu cel folosit în cadrul discuției telefonice din data de 18 februarie 2013 cu numitul I. P. ( „80% cum pleacă de la mine așa rămâne ... pentru 20% cât dispune ea, efectiv nu am ce să fac”).
Aceste probe se coroborează cu declarațiile martorei M. A. M. dar și cu declarațiile martorului Rojo Barreiro (fila 144 d.u.p.) persoană cu care numita M. A. s-a consultat în legătură cu solicitările inculpatei, împreună decizând sesizarea directorului C. A..
Cu privire la nelegalitatea obținerii acestor probe (respectiv înregistrările convorbirilor telefonice și comunicărilor prin email) Curtea reține că acestea nu au fost obținute ca urmare a unor solicitări a organelor de urmărire penală pentru a fi aplicabilă procedura prev. de art. 91/1 și urm. din Codul de procedură penală aplicabil la data faptelor, ci constituiau înregistrări efectuate de către alte persoane din proprie inițiativă și priveau exclusiv convorbirile și comunicările pe care acestea le-au purtat cu terții. Acestea puteau constitui mijloace de probă atât în raport de dispozițiile Codului de procedură penală anterior cât și conform Codul de procedură penală în vigoare în prezent, singura condiție fiind ca înregistrarea să nu fie în mod expres interzisă de lege, condiție care nu este întrunită în cauză (art. 91/6 alin. 2 V.C.p.p. respectiv art. 139 alin. 3 N.C.p.p.).
De asemenea, nu există nici o dovadă că aceste discuții telefonice ar fi fost provocate de către martorul denunțător I. P., aspect ce rezultă nu doar din analiza conținutului convorbirilor, unde rolul decident aparține în mod evident inculpatei dat fiind că aceasta formulează solicitările de remitere a sumelor de bani, stabilește cuantumul și modalitatea de plată expunând totodată posibilele consecințe în cazul în care martorul nu se conformează („nu suntem în poziția de a negocia” – SMS expediat la data de 18 februarie 2013 ora 15,25) dar și din faptul că inculpata este cea îl contactează în mod repetat pe martorul denunțător, încercând să îl determine să accepte acest mod de lucru.
În mod similar s-a procedat și în relația cu reprezentantul Asociației CLUB ECOTOUR D., în cazul acesteia condiționarea soluționării favorabile a cererilor de rambursare, de remiterea sau acceptarea remiterii sumelor de bani solicitate fiind evidentă din chiar conținutul SMS-urilor („Aș vrea un răspuns ca să știu cum îi dau drumul de la mine”; „Îmi trebuie răspuns pentru că vreau să le descarc și trebuie să știu dacă dau respingere sau continui și încep procesarea 2” – SMS-uri din 21 februarie_ adresate martorei M. A. M.).
Prima instanță a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpată stabilind că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, fapte prev. de art. 254 alin. 1 V.Cp. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 V.Cp. – legea penală în vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv art. 289 alin. 1 cu aplic. art. 35 alin. 1 N.Cp.
S-a decis în mod legal condamnarea inculpatei în baza dispozițiilor de incriminare în vigoare la acest moment întrucât acestea erau mai favorabile dat fiind reducerea limitei maxime de pedeapsă de la 12 ani la 10 ani închisoare.
De asemenea, prima instanță a stabilit în mod corect că inculpata, la momentul săvârșirii faptei avea calitatea de funcționar public în sensul art. 175 alin. 1 N.Cp. fiind o persoană care cu titlu permanent exercita o funcție publică, fiind angajată în cadrul OIR – POSDRU regiunea Sud Vest Oltenia, instituție aflată sub autoritatea Ministerului M., cu atribuții expres prevăzute conform fișei postului în cadrul acestei instituții.
Dispozițiile art. 175 alin. 2 N.Cp. asimilează funcționarilor publici și alte persoane care exercită servicii de interes public și care au fost investite de autorități publice, însă în mod evident este incident acest text legal doar atunci când inculpatul nu se încadrează în nici unul din cazurile prev. de art. 175 alin. 1 N.Cp., dispozițiile alin. 2 ale acestui articol fiind mult mai cuprinzătoare față de disp. alin. 1. Ele devin astfel aplicabile doar dacă, în raport de natura atribuțiilor și modul de desemnare, persoana care săvârșește fapta penală nu poate fi încadrată în nici una din variantele de la lit. a - c ale alin. 1 de la art. 175 N.Cp.
Apelul inculpatei este fondat însă sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, Curtea apreciind în raport de disp. art. 74 și 91 Cp. că aplicarea pedepsei la minimul special prevăzut de lege, în cuantumul stabilit de prima instanță, este suficientă, și, chiar fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție condamnata nu va mai săvârși alte infracțiuni.
Individualizarea pedepsei, atât sub aspectul cuantumului și naturii acesteia dar și sub aspectul modalității de executare trebuie să aibă ca scop aplicarea unei sancțiuni juste pentru a se asigura atât restabilirea ordinii de drept încălcate cât și reeducarea inculpatului, doar în această manieră retribuția realizând scopul imediat al aplicării oricărei pedepse respectiv prevenția generală și specială.
Aceasta nu înseamnă că în toate cazurile, dat fiind prioritatea politicii penale actuale, aceea de luptă împotriva corupției, să fie aplicate pedepse exemplare, cu efect intimidant, ci dimpotrivă înseamnă că magistrații trebuie să acorde o și mai mare atenție pentru stabilirea unor pedepse juste și echitabile atât pentru persoana vinovată cât și pentru societate.
În evaluarea modului de executare a pedepsei Curtea urmează să aibă în vedere datele despre persoana inculpatei, respectiv vârsta acesteia, pregătirea sa profesională, lipsa antecedentelor penale, caracterizările pozitive cu privire la conduita sa la locul de muncă, interesul manifestat pentru derularea unor activități licite și obținerea mijloacelor financiare necesare în mod legal după săvârșirea faptei (inculpata s-a angajat la data de 28 iulie 2013 inițial în funcția de consultant și ulterior în funcția de consilier juridic în cadrul . remarcată de colegi pentru calitatea muncii în cadrul firmei și relațiile interpersonale – înscrisuri de la filele 59 – 74 dosar), aprecieri pozitive fiind făcute și de foștii colegi ai inculpatei din cadrul POSDRU Oltenia (declarația martorei C. R. dată în fața instanței de apel la data de 16 ianuarie 2015).
De asemenea, Curtea reține că inculpata s-a prezentat la toate chemările în fața organelor judiciare iar faptul că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor după sesizarea instanței nu este de natură să înlăture posibilitatea de aplicare a disp. art. 91 Cp., recunoașterea faptei nefiind o condiție expres prevăzută de lege pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În raport de datele despre persoana inculpatei astfel cum au fost descrise, de conduita acesteia anterior săvârșirii infracțiunii și ulterior, după începerea urmăririi penale, precum și de posibilitățile sale reale de îndreptare și de integrare în societate, posibilități deduse din interesul manifestat de inculpată pentru a dobândi abilități profesionale și a se angaja, Curtea apreciază că aplicarea pedepsei și asigurarea unei supravegheri corespunzătoare a conduitei inculpatei pe o durată de 3 ani este de natură să asigure realizarea scopurilor pedepsei.
Se constată îndeplinite totodată și celelalte condiții impuse de disp. art. 91 alin. 1 Cp. (cuantumul pedepsei rezultante, lipsa antecedentelor penale și acordul pentru muncă neremunerată în folosul comunității) astfel că, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a) C.p.p. va fi admis apelul declarat de inculpată, se va desființa în parte sentința penală nr. 514 din data de 02 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul D. și rejudecându-se cauza în baza art. 91 Cp. se va dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere și se va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cp.
În baza art. 93 alin. (1) Cp. va fi obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune D., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. d) Cp. pe durata termenului se va impune condamnatei să execute următoarea obligație: sa nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. (3) Cp., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Bibliotecii Județene "A. și Aristia A." – C. sau in cadrul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D. pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) Cp. se va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 Cp.
Se vor menține restul dispozițiilor din sentință.
Potrivit disp. art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația 5295/2014) urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a) C.p.p. admite apelul declarat de inculpata B. A. D., desființează în parte sentința penală nr. 514 din data de 02 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul D. și rejudecând:
În baza art. 91 Cp. dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cp.
În baza art. 93 alin. (1) Cp. obligă inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune D., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. d) Cp. pe durata termenului impune condamnatei să execute următoarea obligație: sa nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. (3) Cp., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Bibliotecii Județene "A. și Aristia A." – C. sau in cadrul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D. pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) Cp. atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 Cp.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația 5295/2014) urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
C. I. A. C. M.
Grefier,
F. I.
Red.jud.A.C.M.
j.f.D.G.G.
O.A. 27 ianuarie 2015
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 502/2013. Curtea de... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 1447/2014. Curtea... → |
|---|
