Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2058/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2058/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 2058/2013
Dosar nr._ - menținere măsură arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 2058/2013
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013
PREȘEDINTE - D. F. - Judecător
Judecător V. T.
Judecător C. C.
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. D., de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul TERITORIAL O..
.................
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul A. V. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.) împotriva Încheierii nr. 143 de la 22 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul O., în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, asistat de avocat desemnat din oficiu D. Crenguța.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat D. Crenguța, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, din cele prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b sau c cod proc. penală.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către sta, fiindcă nu s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Există în continuare pericol pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi fost pus în libertate deoarece mai sunt de audiat un număr mare de martori și de părți vătămate, existând un real pericol ca aceste depoziții să fie alterate prin punerea în libertate a inculpatului.
Recurentul - inculpat A. V., în ultimul cuvânt,. cere admiterea recursului așa cum a fost susținut de apărător și arată că nu există nici o parter care să-l acuze în mod direct de ceva anume.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin Încheierea nr. 143 de la 22 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul O., în dosarul cu nr._, în baza art.300/2 rap. la 160/b alin. 3 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A. V. (fiul lui N. și A., născut la data de 25 septembrie 1987 în Corabia, județul O., domiciliat în Corabia, .. 16, ..4, ., județul O., CNP -_, cetățean român, deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.).
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. nr. 29D/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest - a inculpaților:
- C. E. M. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art.7 din Legea 39/2003, art. 3 din Legea 216/2011, art. 192 alin 1 și 2 c.p., art 193, art. 194, art. 215 al.1-3 C.p., art. 9 al.1 lit.a și b din Legea 241/2005 și art. 296 /1 al.1 lit. l din Legea 571/2003, art. 12 alin.1 și 2 lit a din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 33 lit.a și 41 al.2 C.p.
- A. M. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art.7 din Legea 39/2003, art. 3 din Legea 216/2011, art. 193, art. 194, art. 215 al.1-3 C.p.cu aplic.art. 33 lit.a C.p.și art. 41 alin. 2 C.p.
- A. V. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art.7 din Legea 39/2003, art. 3 din Legea 216/2011,, art. 192 alin 1 și 2 c.p., art. 193, art. 194, art. 215 al.1-3 C.p art. 12 alin.1 și 2 lit a din Legea nr. 678/2001.cu aplic.art. 33 lit.a C.p.
- C. M. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art.7 din Legea 39/2003, art 246 c.p.și art 26 c.p. rap la art 3 din Legea nr.216/2011 cu aplic art 33 lit a c.p. și art. 41 alin. 2 C.p.
- C. LAURIAN D.- pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art.7 din Legea 39/2003, art. 3 din Legea 216/2011, art. 193, art. 194, art. 215 al.1-3 C.p.cu aplic.art. 33 lit.a C.p. și art. 41 alin. 2 C.p.
- T. M. D. – pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art.7 din Legea 39/2003, art. 3 din Legea 216/2011, art. 9 al.1 lit.a și b din Legea 241/2005, art 215 alin 1-3, 5 c.p. cu aplic.art. 33 lit.a și 41 al.2 C.p.
- MUTA P. C. (arestat în lipsă)- pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art.7 din Legea 39/2003, art. 3 din Legea 216/2011, art. 192 alin 1 și 2 c.p., 193, art. 194, art. 215 al.1-3 C.p., art.279 al.1 C.p. și art. 134 din Legea 295/2004, art.12 alin.1 și 2 lit. a din Lg. 678/2001, art. 9 al.1 lit.a și b din Legea 241/2005 și art. 296 /1 al.1 lit. l din Legea 571/2003 cu aplic.art. 33 lit.a și 41 al.2 C.p.
În fapt, s-a reținut că inculpații C. E. M., Muta P. C. și S. R. au constituit un grup infracțional organizat, specializat în acte de șantaj, cămătărie, amenințare, împrumutând în perioada 2010- noiembrie 2012, mai multe persoane, cu diverse sume de bani de la care au solicitat dobânzi lunare cămătărești de 20-50%, iar pentru recuperarea banilor au folosit violența și amenințările.
Se susține că membrii grupului infracțional organizat, pentru recuperarea sumelor de bani foloseau violența, amenințări, șantaj, . fizică, în cazul inculpaților C. E. M., Muta P. C. ( care deținea la domiciliul său 2 pistoale cu gaz și cartuș cu bilă, pentru intimidarea părților vătămate ) și C. Laurian D. ( care deținea la domiciliul său o sabie, macetă, pentru intimidarea părților vătămate ) și acte de inducere în eroare și deposedarea de bunuri mobile și imobile prin folosirea de acte notariale conform cărora părțile vătămate aveau de restituit sume mult mai mari decât cele împrumutate.
Din același material probator administrat pe parcursul urmăririi penale a rezultat că părțile vătămate se află într-o stare reală, certă de presiune psihică și teamă, resimțind acut sentimentul temerii de membrii grupului infracțional, indus se pare prin violențe fizice, injurii și amenințări, context în care trăiesc într-un climat permanent de nesiguranță, având în vedere faptul că în mod frecvent ar fi fost amenințați, injuriați și loviți de către inculpați.
Părțile vătămate au relatat că inculpații Muta P. C., C. E. M., A. V. și A. M. exercitau acte de violență și presiune fizică asupra lor, fără a-și putea exercita nici cea mai elementară manifestare de opoziție față de agresiunile fizice ale inculpaților care le-au lovit pe părțile vătămate chiar în locuințele acestora, victimele S. P. L., L. I. G. și B. E. L., obligându-le în felul acesta să le restituie sumele de bani împrumutate al căror cuantum se dubla de la lună la lună, ca urmare a dublării dobânzii solicitate de inculpați.
Din analiza actelor și lucrărilor cauzei a rezultat că grupul infracțional condus de cei trei inculpați C. E. M., Muta P. C. și S. R., a obținut sume importante de bani în urma activităților de cămătărie și contrabandă cu țigări desfășurate de la începutul anului 2010 și până la data de 6 noiembrie 2012, când activitatea infracțională a fost stopată ca urmare a intervenției organului de urmărire penală, iar pentru recuperarea sumelor de bani, aceștia foloseau violența, amenințări, șantaj și agresarea fizică a părților vătămate.
Mai mult, membrii grupului infracțional C. E. M., Muta P. C., A. V., A. M., Muta F., le-ar fi constrâns pe victimele D. I. C., D. M., D. G., D. F., B. G. M., S. P. L., ș.a., să lucreze pentru aceștia ( pe un șantier la București, la Corabia, etc.) iar sumele de bani au ajuns în totalitate la membrii grupului infracțional.
S-a susținut totodată că inculpații S. R. și C. Laurian D. își desfășurau activitatea infracțională în cadrul grupului prin activitatea de cămătărie, în zona T. M.- Corabia- Izbiceni, aceștia acordând mari sume de bani.
Inc. C. Laurian D. avea în cadrul grupului infracțional organizat rolul de legătură, transfer, schimb de informații, sume de bani, necesare acordării împrumuturilor părților vătămate.
La grupul infracțional organizat au aderat și inculpații C. Laurian D., A. V., Muta F., A. M., C. M., T. M. D. și I. I. R..
De asemenea, s-a arătat că grupul infracțional organizat condus de cei trei inculpați se aproviziona cu țigări și le comercializa pe raza localității Corabia, jud. O. și a comunelor limitrofe țigări fără banderole de marcaj legale, ce provin din contrabandă.
Astfel, din materialul probator administrat în faza de urmărire penală a reieșit faptul că inculpații Muta P. C. și C. E. – M. fac parte dintr-un grup infracțional organizat specializat contrabanda cu țigări, pe care le aprovizionează de pe teritoriile Bulgariei și Serbiei.
În general, țigările ar fi traversate peste linia verde în zona Serbiei dar și cu diferite ambarcațiuni peste D.. Cei doi inculpați folosesc, în general, autoturisme cu numere de Bulgaria.
Inculpații T. M. D. și S. R. acordau împrumuturi cu dobândă exagerată pe bază de contracte notariale în care, alături de suma împrumutată, trecându-se în contract și suma care reprezenta dobânda solicitată, iar inculpatul C. M., în urma înțelegerii pe care o avea cu inculpații C. E. M., A. M., A. V., C. Laurian D. și Muta P. C., le achita acestora alocațiile cuvenite părților vătămate, fără o procură specială din partea acestora, încălcând astfel atât instrucțiunile poștale, cât și dispozițiile legale în vigoare.
Instanța de fond a mai reținut că la data de 6 noiembrie 2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații C. E. M., A. M., A. V., S. R., C. M., C. Laurian D. și T. M. D., precum și reținerea pentru o perioadă de 24 ore față de inculpații C. M., C. LAURIAN D., A. V., C. E. M., A. M., T. M. D., S. R.; la data de 7 noiembrie 2012, s-a înaintat Tribunalului O. referat cu propunere de arestare preventivă pentru 29 de zile față de susnumiți, și pentru 30 de zile față de inculpatul MUTA P. C., iar prin încheierea nr.82/08.11.2012, Tribunalul O. a dispus: arestarea preventivă pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare a inculpatului MUTA P. C., emițându-se mandatul de arestare nr.55 din 08.11.2012; arestarea preventivă pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare a inculpaților C. E. M., A. M., A. V., S. R., C. M., AZACU LAURIAN D., T. M. D., emițându-se mandatele de arestare nr. 56-57-58-59-60-61-62 din 08.11.2012.
Prin încheierea nr. 92 din 29.11.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a admis propunerea DIICOT-Biroul Teritorial O. și în baza art. 155-159 Cpp s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților C. E. M., A. M., A. V., S. R., C. M., C. LAURIAN D., T. M. D. pe o durată de 30 de zile, respectiv de la data de 7 decembrie 2012, până la 5 ianuarie 2013.
La data de 18.12..2012 a fost înaintat Tribunalului O. rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C., prin care s-a dispus, în baza art. 262 pct. 1 lit. b C.p.p., trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților C. E. M., A. M., A. V., S. R., C. M., C. LAURIAN D., T. M. D. și MUTA P. C. (arestat în lipsă) și în stare de libertate a inculpatei M. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev art.7 din Legea 39/2003, art. 3 din Legea 216/2011, art. 192 alin 2 c.p., art 193, art. 194, art. 215 al.1-3și 5 C.p. art. 270 din Legea 86/2006, art. 9 al.1 lit.a și b din Legea 241/2005 și art. 296 /1 al.1 lit. l din Legea 571/2003 cu aplic. art. 33 lit.a și 41 al.2 C.p.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. la nr._ 2, fixându-se termen pentru verificarea legalității si temeiniciei arestării preventive a inculpatului, conform dispoz. art. 300/1 alin.1 C.p.p., la data de 19.12.2012, menținându-se starea de arest a inculpaților, ulterior făcându-se și aplicarea dispozițiilor art. 300/2 Cod de procedură penală.
Analizând legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului A. V., care se află în această situație, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța de recurs a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri prin încheierile arătate anterior, privind pericolul social concret pentru ordinea publică, apreciat în raport de toate circumstanțele cauzei, respectiv gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați și au fost trimiși în judecată, pericolul social concret relevat de împrejurările comiterii acestora, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, s-a constatat incidența dispozițiilor art.148 alin.1 lit. f C.p.p., care subzistă și în prezent, iar menținerea acestei măsuri preventive se impune în continuare.
Față de probele administrate în cauză până la această dată, instanța de fond a constatat că temeiurile avute în vedere cu ocazia dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare și nu s-au modificat și în această fază a cercetărilor nu se impune luarea unei alte măsuri preventive față de acesta, avându-se în vedere și scopul măsurilor preventive la care face referire art. 136 alin. 8 cod procedură penală.
În speță, faptele despre care se susține că au fost comise de inculpat prezintă un pericol social deosebit de ridicat în actualul context socio-economic național, iar activitățile infracționale comise de aceștia se află pe un trend ascendent, și prin lăsarea acestuia în libertate s-ar transmite un semnal nefiresc către opinia publică, care ar percepe în mod real ca pe o lipsă de reacție fermă, eficientă, corectă a justiției, față de acele persoane față de care există presupunerea rezonabilă că au săvârșit fapte grave de pe urma cărora au obținut beneficii majore, ignorând obligațiile legale de plată a accizelor, taxelor și impozitelor.
Din actele dosarului, instanța de fond a reținut că temeiurile care au fundamentat arestarea preventivă a inculpatului, așa cum au fost expuse în încheierea pronunțată de Tribunalul O. la data de 8.11.2012, la luarea acestei măsuri preventive și ulterior la menținerea ei, subzistă în continuare și justifică privarea acestora de libertate, întrucât circumstanțele concrete în care se susține că ar fi fost săvârșite faptele penale, evidențiază o periculozitate sporită.
Ca atare, instanța de fond a constatat că toate aceste probatorii sunt în măsură să ofere date care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit activitatea infracțională pentru care este cercetat, fiind îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Avându-se în vedere numărul crescut al infracțiunilor de acest gen, infracțiuni greu de dovedit din cauza temerii și reticenței pe care o au părțile vătămate în a se adresa organelor de urmărire penală tocmai datorită violenței și presiunii psihice la care sunt supuse, numărul mare al participanților la săvârșirea unor astfel de fapte de natură a îngreuna urmărirea penală, creându-le acestora o mai mare forță de acțiune, posibilități mai mari de săvârșire și ascundere a faptelor, consecințele pe care astfel de fapte le produc în rândul colectivității, mai ales în actualul context economico-social, prima instanță a constatat că toate aceste elemente sunt în măsură să conducă la concluzia că se impune în continuare menținerea stării de arest a inculpatului, nefiind depășită durata rezonabilă la care face referire și jurisprudența CEDO și nefiind justificată temerea că s-ar ajunge la transformarea detenției provizorii într-o adevărată pedeapsă.
De asemenea, ținând seama de dispozițiile art. 136 alin 1 C.pr.pen,, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment al procedurii judiciare, chiar și sub condiția respectării unor obligații stabilite de instanța de judecată, ar afecta buna desfășurare a procesului penal, nefiind oportună, avându-se în vedere actualul stadiu procesual al cauzei.
Instanța de fond a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului arestat în acest moment procesual ar determina (chiar fără o contribuție directă a acestora) reticența martorilor și a părților vătămate în relatarea tuturor aspectelor cunoscute pentru aflarea adevărului, motiv pentru care s-a constatat, odată în plus, că buna desfășurare a procesului penal nu se poate asigura cu inculpații în stare de libertate.
Față de toate aceste aspecte, s-a apreciat că un examen riguros al criteriului oportunității prin prisma fazei procesuale în care se află cauza, a circumstanțelor reale ale acesteia cu referire la natura activității infracționale ce se conturează a fi desfășurată, complexitatea acesteia prin raportare la numărul persoanelor implicate și urmarea produsă, conduce la concluzia că în acest moment procesual doar menținerea în stare de arest a preventiv a inculpatului nu ar impieta buna desfășurare a procedurilor judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul A. V., care a criticat-o pentru netemeinicie și a cerut înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate pentru că temeiurile care ar fi fost avute în vedere la luarea arestării s-ar fi schimbat.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod legal și temeinic că împrejurările de fapt și de drept ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului recurrent subzistă în present și ele impun privarea de libertate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpații, inclusiv inculpatul recurent A. V., au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. art. 7 din Legea 39/2003, art. 3 din Legea 216/2011, art. 193, art. 194, art. 215 al. 1 - 3 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p., art. 33 lit. a C.p. și art. 41 alin. 2 C.p.
Probele administrate în cauză, respectiv: declarațiile părților vătămate, vătămate A. T., V. M., B. E., D. M., D. I. C., D. F., B. E. L., D. Genică, L. J., B. F., D. G., B. G. M., P. Iulică F., S. P. L., F. N. și L. I. G., procesele verbale întocmite cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, procese-verbale privind transcrierea convorbirilor telefonice interceptate, dar și declarațiile inculpaților, justifică presupunerea că aceștia din urmă ar fi putut să participe la comiterea faptelor de care sunt acuzați, pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată fiind prevăzute pedepse cu închisoare mai mari de 4 ani.
Curtea reține că în condițiile desfășurării unei cercetări judecătorești incipiente, lăsarea în libertate a inculpatului recurent acuzat între altele și de acte de violență, amenințare, inducere în eroare, etc., ar fi de natură să creeze presiune psihică asupra acestora, existând riscul prejudicierii grave a anchetei penale și zădărnicirii aflării adevărului, ceea ce ar contraveni scopului procesului penal.
Curtea concluzionează că măsura arestării preventive este justificată de motive ce vizează stadiul cercetării judecătorești, existând bănuiala legitimă că inculpatul, așa cum s-a arătat, pus în libertate ar putea să determine o reacție de frică iar martorii și părțile cauzei să nu mai coopereze în condițiile în care principalii martori și părțile vătămate sunt neaudiate. Această bănuială rezultă din modul violent în care ar fi acționat inculpatul și ceilalți membrii ai grupului infracțional în forțarea părților să remită sumele de bani împrumutate în cuantumuri exagerate și nejuste.
Prevenția inculpatului recurent este singura măsură proporțională cu interesul public spre a cărui protejare se tinde, luarea unei alt măsuri preventive neprivative de libertate, în condițiile art. 136 lit. b sau c c.p.p., nefiind oportună și proporțională cu scopul urmărit așa cum este el definit de articolul 136 alin. 1 c.p.p.
În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., va vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inc. A. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul inculpatului A. V. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.) împotriva Încheierii nr. 143 de la 22 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul O., în dosarul cu nr._ .
Obligă recurentul inculpat la 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 100 lei onorariu avocat oficiu Baroul D., ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, prin Curtea de Apel C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. F. V. T. C. C.
Grefier,
V. D.
Red. jud. D. F.
Jud. fond: C. E. M.
Dact. 2 ex./A.T. -20.11. 2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 420/2016. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1542/2014. Curtea... → |
|---|
