Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 420/2016. Curtea de Apel CRAIOVA

Aceste aspecte s-au coroborat cu concluziile raportului de constatare criminalistică nr._ din 21.01.2015 potrivit cărora impresiunile de ștampilă existente pe facturile purtând antetul . au fost create prin mijloace informatice, iar datele personale ale delegatului „Ș. I.” nu corespund cu cele din baza de date deținute de autoritățile administrației de stat, în sensul că, nu figurează nicio persoană cu BI/CI . și nr._ iar CNP-ul este eronat.

2. În ceea ce privește relația comercială . București, potrivit căreia societatea administrată de inculpat ar fi achiziționat în cursul anului 2013 în baza unui număr de 12 facturi fiscale deșeuri fier, s-a stabilit că furnizorul are ca obiect principal de activitate „comerț cu ridicata a materialului lemnos și al materialelor de construcții și echipamente sanitare” iar în urma verificării declarației informative 394 a rezultat că beneficiarul . SRL Stoenești nu figurează drept partener privind tranzacțiile tip- livrare.

In același sens a fost și depoziția administratorului M. L. A. D. care a declarat că nu au existat relații comerciale între cele două societăți, iar datele de identificare menționate în antetul facturilor prezentate spre observare cu ocazia audierii, nu corespund datelor reale ale societății pe care o administrează.

Aceste aspecte au fost confirmate și de concluziile raportului de constatare criminalistică nr._ din 03.02.2015, potrivit cărora impresiunile de ștampilă existente pe facturile purtând antetul furnizorului au fost create prin mijloace informatice.

Pe de altă parte, datele delegatului „S. I.” persoană menționată la rubrica „date privind expediția” nu corespund cu datele existente în bazele autorităților administrației de stat, nefiind identificată nicio persoană cu BI/CI . și nr._, CNP-ul fiind eronat.

3. Cu privire la relația comercială cu . București potrivit căreia societatea administrată de inculpat ar fi achiziționat în cursul anului 2013 deșeuri de aluminiu în baza unui număr de 3 facturi fiscale, s-a stabilit că furnizorul are ca obiect principal de activitate „transporturi rutiere de mărfuri” și începând cu data de 30.05.2015 a fost declarat contribuabil inactiv.

De asemenea, numele delegatului „N. I.” menționat la rubrica „date privind expediția” nu corespunde cu datele nici unei persoane așa cum acestea se regăsesc în evidența autorităților administrației de stat, în sensul că nu figurează nicio persoană cu BI/CI . și nr._, CNP-ul fiind eronat.

4. În ceea ce privește relația comercială cu . București, potrivit căreia societatea administrată de inculpat ar fi achiziționat în cursul anului 2013 deșeuri fier conform unui număr de 30 facturi fiscale, s-a constatat că furnizorul are ca obiect principal de activitate intermedieri în comerțul cu produse diverse, iar la data de 13._ a fost declarat contribuabil inactiv.

Totodată, la rubrica date privind expediția a fost menționată ca delegat persoana numitului „G. I.” ale cărei date de identitate necesare identificării așa cum ele se regăsesc menționate pe facturile fiscale nu corespund cu datele nici unei persoane din bazele autorităților administrației de stat în sensul că datele BI/CI . și nr._ aparțin numitei V. I. iar CNP-ul este eronat.

Situația de fapt a rezultat din ansamblul mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv plângere penală ANAF din data de 15.09.2014, proces-verbal de inspecție fiscală nr.3911 din data de 15.09.2014, declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat, deconturi privind taxa pe valoarea adăugată, declarații privind impozitul pe profit, raport expertiză fiscală, înscrisuri contabile, respectiv balanțe de verificare și registre jurnal, rapoarte de constatare criminalistică nr._/2.02.2015, nr._/3.02.2015 și nr._/21.01.2015, declarații martor M. L. A. D., facturi fiscale, declarația inculpatului care a arătat că în calitate de administrator al S.C. C. T. M. SRL Stoenești în perioada ianuarie – noiembrie 2013 a atestat nereal conform facturilor fiscale existente la dosar că societatea ar fi achiziționat diverse bunuri de la un număr de 4 agenți economici . București, . București, . București, . București, deși aceste societăți comerciale nu mai erau active evidențiind contabil aceste operațiuni nereale cu consecința prejudicierii bugetului de stat și a fost de acord să despăgubească partea civilă cu suma de 46.135 lei, astfel cum a fost menționată în actul de sesizare.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului de a înregistra în evidența contabilă a . SRL Stoenești cheltuieli care au la bază operațiuni comerciale nereale, constând în achiziții efectuate de la . București, . București, . București, . București, cauzând un prejudiciu în sumă de 46.135 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit.c din legea nr. 241/2005 cu aplic art. 35 alin. 1 C.p. și art.5 C.p. pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, solicitată de reprezentantul Ministerului Public din infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin.1 C.p în infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit c din Legea 241/2005 cu aplic. art 41 alin. 2 C.p s-a reținut că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

De la data săvârșirii infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare legea nr. 286/2009 privind Noul cod penal, iar conform art. 5 alin. 1 din acest act normativ, aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procedurii judiciare este obligatorie.

Și aceasta întrucât prin decizia nr. 1470 din 08.11.2011 a Curții Constituționale s-a statuat că în măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății, indiferent de ramura de drept căreia îi aparține aduce o schimbare cu privire la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidența legii penale mai favorabile.

În aceeași decizie instanța de control constituțional a mai arătat că determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o . elemente cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală cât și condițiile referitoare la pedeapsă, determinarea legii penale mai favorabilă trebuind realizate in concreto.

In cauza dedusă analizei, instanța a constatat că infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din legea 241/2005, astfel cum a fost modificată prin legea 255/2013 este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, pedeapsă prevăzută de legea specială și la data săvârșirii infracțiunii, respectiv ianuarie – decembrie 2013.

In ceea ce privește infracțiunea continuată, potrivit art. 36 alin. 1 din Noul cod penal, aceasta se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită al cărui maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, această reglementare fiind mai favorabilă față de dispozițiile art. 41 alin. 2 din Vechiul cod penal, care prevedea un spor facultativ de cel mult 5 ani închisoare.

Cu toate acestea, având în vedere că modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei la care s-a orientat instanța este suspendarea condiționată a executării, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81-82 din V.c.penal câtă vreme pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost mai mare de 3 ani, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii ( potrivit fișei de cazier judiciar – fila 48 dosar instanță, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale) s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, în considerarea acestui aspect se va reține că legea penală mai favorabilă inculpatului este codul penal de la 1969, astfel că s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunile prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 din Noul cod penal în infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 5 C.p.

Vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii astfel reținute a îmbracat forma intenției directe deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea sa, rezultând în mod indubitabil din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală și însușit de inculpat.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale prev. de art. 396 alin. 2 C.p.p. deoarece instanța a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, s-a dispus condamnarea acestuia la câte o pedeapsă cu închisoarea având în vedere la individualizarea acesteia criteriile prev. de art. 74 C.p., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, fiind vătămate relațiile sociale referitoare la îndeplinirea obligațiilor fiscale, legiuitorul urmând să asigure îndeplinirea acestora prin incriminarea acestor infracțiuni, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal cu referire la atitudinea sinceră de recunoaștere a faptelor comise.

Astfel, instanța a concluzionat că fapta inculpatului prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, tocmai în raport cu aspectele prezentate anterior, respectiv cu modul în care inculpatul a realizat în concret acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală, cu împrejurările care o particularizează, cu caracterul și importanța obiectului material lezat, cu urmarea produsă, respectiv prejudicierea bugetului de stat cu suma de 46.135 lei dar și cu persoana inculpatului care a recunoscut fapta și nu este cunoscut cu antecedente penale însă nu a achitat, nici chiar cu titlul parțial, prejudiciul infracțional cauzat bugetului de stat.

Pentru toate aceste considerente, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege, ținând seama de limitele de pedeapsă reduse cu o treime în considerarea incidenței dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p.

În ceea ce privește modalitate de individualizare judiciară a executarii pedepsei închisorii, s-a făcut aplicarea art. 81- 82 din vechiul cod penal, constatând îndeplinite condițiile textelor legale precitate, în sensul că pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii și se apreciază că pedeapsa își va atinge scopul, chiar fără executare efectivă și în consecință va dispune suspendarea executării acesteia pe timp de 3 ani și 4 luni, termen de încercare (din care 1 an și 4 luni închisoare pedeapsă și 2 ani interval de timp) și s-au pus în vedere dispoz. art. 83 din vechiul cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul în care inculpatul va săvârși o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, precum și dispoz. art. 84 C.p. în sensul revocării aceluiași beneficiu în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

Conform art. 71 alin. 1 din vechiul cod penal „pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. în art. 64” iar „condamnarea la pedeapsa închisorii atrage interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă” astfel că instanța a interzis acestuia cu titlul de pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b și lit. c C.p. respectiv „dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii”.

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal s-a constatat că în cursul judecății prin cererea înregistrată sub nr. OT_/22.06.2015, DGFP O. în numele și pentru ANAF reprezentant al Statului Român s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 123.845 lei precum și cu contravaloarea obligațiile fiscale accesorii.

S-a mai precizat totodată că în privința modalității de calcul a obligațiilor fiscale accesorii, acestea au fost calculate de organele de executare competente subordonate ANAF.

S-a mai solicitat totodată în conformitate cu art. 249 alin. 2 și 6 C.p.p. instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune (fila 41-42 dos. instanță).

Analizând cererea formulată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind reținută vinovăția acestuia, s-au constatat următoarele

Temeiul răspunderii inculpatului pentru prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului îl constituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie reglementată de art. 1357 C.civ.

Acest temei al răspunderii obligă inculpatul la repararea prejudiciului integral, atât în ceea ce privește dauna efectivă (lucrum cessans ) cât și beneficiul nerealizat (damnum emergens).

In materia creanțelor fiscale beneficiul nerealizat prin plata cu întârziere a unor obligații fiscale este cuantificat prin majorări de întârziere iar nu prin penalități și dobânzi, reglementarea și modul de calcul al acestora fiind cuprinse în art.119 și urm. C.p.fiscală.

Astfel, potrivit art. 21 alin. 2 lit. a din OG nr. 92/2003, privind Codul de pr. fiscală, „impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului de stat sunt creanțe fiscale principale iar majorările de întârziere stabilite conform legii, sunt obligații de plată accesorii”.

Art. 119 alin. 2 din același act normativ, prevede în mod expres că „nu se datorează majorări de întârzieri pentru sumele datorate cu titlul de obligații fiscale accesorii”.

Conform raportului de expertiză fiscală întocmit în faza de urmărire penală, prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost în sumă de 46.135 lei ( din care 11.592 lei TVA și 34.543 lei impozit pe profit) fără a fi luate în calcul dobânzi și penalități de întârziere, adică obligații fiscale accesorii ce urmează a fi evaluate ulterior în condițiile dispozițiilor legale precitate.

Pe cale de consecință, instanța a reținut că prin fapta inculpatului s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 46.135 lei, valoarea acestuia fiind stabilită printr-un mijloc de probă ce îndeplinește condițiile de obiectivitate și imparțialitate, sumă pe care inculpatul a fost de acord să o achite, astfel că, fiind îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.1357 C.civ., art. 1372 C.civ și art. 1382 C.civ.( reținându-se existența unui prejudiciu produs bugetului de stat prin fapta inculpatului - art. 9 alin. 1 lit. c din legea 241/2005 cu aplic.art.41 alin. 2 V.C.p. și a legăturii de cauzalitate dintre acestea) în considerarea art. 19 alin. 1 C.p.p. și art. 397 C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă astfel promovată și s-a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL la plata acestei sume si a obligațiilor accesorii aferente calculate conform art.119-120 Cod procedură fiscală din ziua imediat următoare a termenului de scadență și până la achitarea efectivă a debitului principal.

În ceea ce privește cererea privind instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, instanța a reținut astfel cum rezultă din înscrisul existent la fila 70 dosar, că inculpatul nu figurează cu bunuri mobile și imobile, astfel că în temeiul art. 397 C.p. și art. 249 C.p.p. s-a respins cererea formulată de partea civilă ca fiind lipsită de obiect.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă D. G. R. Finanțelor P. C. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluționării laturii civile, considerând că s_au ignorat înscrisurile existente la dosar și probele administrate. Învederează că s-au încălcat disp. art. 5 noul cod procedură penală în baza căruia organele judiciare sunt obligate să aibă rol activ, respectiv a asigura pe bază de probe aflarea adevărului, cu privire la faptele și împrejurările esențiale ale cauzei întrucât suma reală dovedită cu raportul de inspecție fiscală nr. 564 din 15 septembrie 2014 întocmit de AJFP O., este mai mare, așa cum s-a solicitat la prima instanță cu prilejul constituirii de parte civilă..

Apelul este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 421 alin.1 lit. b Cod procedură penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de partea civilă și totodată din oficiu în baza art. 418 alin. 3 cod pr.penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, rezultă că DGFP O. ca reprezentant al Statului Român s-a constituit într-adevăr parte civilă în cauză cu suma de 123.845 lei și totodată cu contravaloarea obligațiilor fiscale accesorii, la data de 25 iunie 2015, solicitând la prima instanță obligarea solidară la aceste sume, a inculpatului cu partea responsabilă civilmente. Totodată s-a solicitat instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului, în vederea recuperării pagubei produse prin infracțiune, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului.

Rezultă din examinarea raportului de expertiză fiscală, necontestat de părți, întocmit de expert C. A., aflat la fila 69 – 77 că operațiunile comerciale menționate în actul de control sunt fictive și că prejudiciul real produs de . SRL bugetului de stat, prin evidențierea în actele contabile a achizițiilor efectuate de la . București, . București, . București și . București,înnperioada 2013 – 2014 este de 46.135 lei, din care TVA 11.592 lei și impozit pe profit 34.543 lei.

Mai mult la 17 aprilie 2015 Inspectoratul de Poliție Județeană O. – Serviciul de Investigare a Criminalității Economice la 17 aprilie 2015, se adresează Administrației Județene a Finanțelor P. O., căreia îi înaintează un exemplar al raportului de expertiză întocmit, cu rugămintea să formuleze dacă este necesar obiecțiuni las concluziile acestuia, corespondență aflată la fila 112 a dosarului de urmărire penală, ceea ce nu s-a îmtâmplat.

Prejudiciul astfel precizat fără a se face alte probe, a fost reținut atât prin rechizitoriu cât și de instanța de judecată fiind îndeplinită în cauză în aceste limite, condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 1357 cod civil cu referire la art. 19 alin.1. cod pr.penală și art. 397 cod pr.penală și cu mențiunea că obligațiile accesorii s-au calculat potrivit art. 119 – 120 cod pr. fiscală, respectiv sunt datorate din ziua următoare a împlinirii termenului de scadență până la achitarea efectivă a debitului.

Trecând la judecarea cauzei în baza acestor probe se apreciază că sumele astfel stabilite reprezintă o justă și integrală reparație, astfel că se va respinge apelul părții civile ca nefondat, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare statului, în baza art. 275 alin.2 cod pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respins apelul declarat de partea civilă D. G. R. Finanțelor P. C. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. O., împotriva sentinței penale nr. 299 din 10 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .

Obligă apelanta parte civilă la 280 lei cheltuieli judiciare statului, din care 260 lei, onorariu avocat oficiu, către B.A. C..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Martie 2016.

A. C. M. C. I.

Grefier,

F. I.

Red.jud. C.I.

j.f.L.O.

I.B.