Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1542/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1542/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 1542/2014
Dosar nr._ - Art.178 Cod penal -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.1542
Ședința publică de la 10 decembrie 2014
PREȘEDINTEClaudia Lăutarujudecător
O. Dumitrujudecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 10 noiembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelul declarat de asigurătorul . R. SA, împotriva sentinței penale nr.2210 din 28 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, privind pe inculpatul Răzăvan C. S..
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2210 din 28 martie 2014, Judecătoria C., Constată că pentru autoturismul marca BMW 1161 cu număr de înmatriculare_ condus de condamnatul B. C. S., fiul lui E. și P. și S., născut la data de 06.01.1990 în C., județul D., domiciliat in C., ., nr. 17, ., ., CNP_, s-a încheiat contractul de asigurare obligatorie RCA ./16/H16/DV număr_ cu asigurătorul . R. SA, valabil la data de 26.08.2011.
În baza art. 19, 397 Cpp rap. la art. 1357 C.civ., art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995 si art. 24 al. 2 lit. b din Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor nr. 14/2011:
- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă C. D. și a fost obligat asigurătorul . R. SA la plata către aceasta a sumelor de 18.000 lei cu titlu de daune materiale și 90.000 de lei, sumă reprezentând daune morale, respingând restul pretențiilor formulate în cauză.
- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă C. C. și a fost obligat asigurătorul . R. SA la plata către aceasta a sumelor de 2.140 euro la cursul BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de daune materiale și 45.000 de lei, sumă reprezentând daune morale, respingând restul pretențiilor formulate în cauză.
- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă M. A. C. și a fost obligat asigurătorul . R. SA la plata către aceasta a sumei de 45.000 de lei, sumă reprezentând daune morale, respingând restul pretențiilor formulate în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare realizate de pprțile civile și la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 3906/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2013, definitivă prin d.p. 346/18.03.2014 a Curții de A. C., s-a dispus în baza art.192 alin.2 NCP (fost 178 alin. 1, 2 din codul penal de la 1969) cu aplicarea art.396 alin.10 NCPP și art.5 NCP condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 861 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare.
În baza art. 862 C.pen. s-a stabilit un termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 alin. 1 din c.pen. pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de aceste dispoziții legale și în baza art. 863 alin. 3 lit. e din c.pen. pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor obligații:
- să nu conducă niciun autovehicul
Măsurile de supraveghere la care a fost supus inculpatul în temeiul art. 863 alin. 1 lit. b, c, d din c. pen și art. 863 alin. 3 lit. e din c.pen, se vor executa prin comunicarea datelor către Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului D.
În baza art. 359 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen. cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 347 C.p.p. rap. la art. 3201 alin. 5 C.p.p. s-a disjuns acțiunea civilă formulate de părțile civile C. D., C. C. și M. A. Claudiua și s-a stabilit termen la data de 24 ianuarie 2013 la P5.
A fost obligat inculpatul la 1100 de lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 27.06.2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. rechizitoriul nr. 9476/P/2011 din data de 21.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul B. C. S., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 2 C.p.
În fapt, s-a stabilit că la data de 26.08.2011, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe raza municipiului C., nerespectând dispozițiile legale și măsurile de prevedere pentru conducerea unui autoturism pe drum public inculpatul B. C. S. a produs un accident de circulație în urma căruia victima C. D. a decedat.
Starea de fapt reținută în actul de sesizare a instanței a fost probată cu: proces-verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului cu planșe foto; Raportul de constatare medico-legală autopsie nr. 3375/A3 din 22.09.2012 al IML C. certificate medico-legale; declarații martori; declarații învinuit; raport de expertiză tehnică auto; rezultatul verificării tehnice a autoturismului
La termenul din 25.10.2013 inculpatului i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 3201 C.proc.pen. conform cărora până la începerea cercetării judecătorești, poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Inculpatul a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Nu a mai solicitat administrarea de probe în cursul judecății (fila 63 dosar instanță).
Prin încheierea din data de 31.10.2013 s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infr. prev. de art. 178 alin. 2 c. pen în infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1, 2 c. pen.
În ședința publică din data de 22.11.2013 instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 c. pen în infr. prev. de art. 178 alin. 1, 2 c. pen.
În ședința publică din data de 22.11.2013 inculpatului i-a fost luată o nouă declarație ocazie cu care acesta a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Nu a mai solicitat administrarea de probe în cursul judecății (fila 84 dosar instanță).
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 320 indice 1 C.proc.pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. S-a reținut că starea de fapt a fost corect reținută prin actul de sesizare a instanței, rezultând din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penal și însușite de către inculpat.
În fapt, s-a reținut că la data de 26.08.2011, lucrătorii din cadrul Poliției Municipiului C. - Biroul Rutier au fost sesizați telefonic cu privire la faptul că pe raza municipiului C. a avut loc un accident de circulație soldat cu victime omenești.
La fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție care a efectuat cercetarea la fața locului, prilej cu care s-a constatat că în accident a fost implicat autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul B. C. S. care, circulând cu o viteză superioară limitei legale, a pătruns în intersecție la culoarea roșie a semaforului și a lovit pe pietonul C. D. angajat în traversarea străzii în timp ce semaforul pentru pietoni indica culoarea roșie.
Efectuându-se cercetări în cauză s-a constatat că în jurul orelor 21.00 inculpatul B. C. S., însoțit de martorul E. C. A. se deplasa cu autoturismul pe . municipiul C., iar la intersecția cu .> nu a opritla semaforul care indica culoarea roșie, intrând în intersecție cu o viteză mai mare decât limita legală.
Pe . angajase în traversarea străzii partea vătămată C. D., deși semaforul pentru pietoni a indicat culoarea roșie.
In aceste condiții, a avut loc impactul dintre autoturism și pieton, soldat cu decesul acestuia din urmă.
In cauză au fost identificați mai mulți martori aflați la semafoarele din intersecția respectivă, din declarațiile acestora rezultând că inculpatul a pătruns în intersecție în condițiile în care semaforul de pe sensul său de mers indica culoc roșie.
La fața locului a sosit o ambulanță care l-a transportat pe C. D. spital, unde a decedat la scurt timp, în cursul aceleiași zile, în urma leziunilor suferite.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală autopsie 3375/A3 din 22.09.2012 al IML C. moartea numitului C. D. vârstă de 65 de ani a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo cerebral urmare a unui traumatism cranio-cerebral grav, în cadrul unui politraumatism asociat și un traumatism toraco-abdominal forte cu hemotorax și hemoperitoneu, rupturi de organe interne, fracturi costale multiple și fracturi coloană vertebi toracală și traumatism al membrelor cu fracturi humerus drept și ambele oase gat stângă.
Aceste leziuni de violență s-au produs în condițiile accidentului rutier și legătură de cauzalitate directă cu decesul.
In cauză s-a întocmit un raport de expertiză tehnică auto de către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile din cadrul Tribunalului D. care a stabilit că accidentul s-a produs ca urmare a culpei comune a inculpatului și părții vătămate.
Expertiza a reținut faptul că, în mod greșit inculpatul a pătruns în intersecție în timp ce semaforul aflat pe . deplasa indica culoarea roșie.
De asemenea, expertul a calculat viteza de deplasare a autoturismului stabilindu-se că aceasta era de 75-80 km/h și a stabilit că indiferent de direcția deplasare a pietonului, inculpatul avea posibilitatea să evite producerea accidentului dacă ar fi circulat cu o viteza legală de maxim 50 km/h.
Astfel, din expertiză a rezultat că inclusiv la viteza de 54 km/h, viteză superioară limitei maxime legale, inculpatul avea posibilitatea de a opri prin frânare autoturismul, evitând astfel producerea urmărilor cunoscute. In acest context expertiza a reținut faptul că viteza de deplasare de 75-80 km/h a autoturismului are raport de cauzalitate cu accidentul produs.
Atât inculpatul cât și partea vătămată aveau posibilitatea să evite producerea accidentului de circulație dacă ar fi respectat interdicția impusă de culoarea roșie a semafoarelor și nu s-ar fi angajat în traversarea intersecție.
Ambii participanți la trafic au încălcat normele privind circulația pe drumurile publice, respectiv prevederile art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002 R. In plus, inculpatul B. C. S. a încălcat prevederile art. 49 alin. 1, art. 57 alin. 2 din OUG 195/2002 R. și art. 107 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 R.
Victima a mai încălcat și prevederile art. 60 din OUG 195/2002 R.
Martorii B. C., P. N., N. G., E. Ca A., P. C., D. E. M., cu ocazia audieri au declarat că în timpul producerii accidentului se aflau în intersecția respectivă așteptând la semafor, și au văzut condițiile în care s-a produs acest accident.
Cu ocazia audierii inculpatul a recunoscut și regretat faptul că în timp ce se deplasa cu autoturismul a fost implicat în accidentul care a avut ca urmare decesul victimeiC. D..
Coroborând probele strânse în timpul urmăririi penale instanța a constatat că atât inculpatul cât și partea vătămată aveau posibilitatea să evite producerea accidentului de circulație dacă ar fi respectat interdicția impusă de culoarea roșie a semafoarelor și nu s-ar fi angajat în traversarea intersecție.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului B. C. S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 din C.P.
În ședința publică din data de 22.11.2013 instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 c. pen în infr. prev. de art. 178 alin. 1, 2 c. pen.
Instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 c. pen în infr. prev. de art. 178 alin. 1, 2 c. pen. întrucât alin. 1 al art. 178 c. pen reprezintă forma de bază a infracțiunii de ucidere din culpă, la care se raportează alin. 2 al aceluiași articol.
Instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen. cu privire la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a declarat că le recunoaște și le însușește (fila 181, 164 dosar instanță).
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a considerat că aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1, 2 din c. pen reprezintă un mijloc de reeducare suficient pentru inculpat.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța a avut vedere că accidentul de circulația s-a produs ca urmare a nerespectării obligațiilor rutiere în sensul că inculpatul a pătruns în intersecție în timp ce semaforul indica culoare roșie, având o viteză de 75-80 km la oră.
În ceea ce privește latura civilă, în timpul judecății S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 35 de lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată C. D..
De asemenea, în timpul judecății partea vătămată M. A. C., fiica victimei s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 50.000 de lei (fila 33 dosar instanță);
C. C., fiica victimei s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 de euro daune materiale reprezentând contravaloarea biletului de avion de la Tenerife în București și diferența de preț a vacanței pierdute și suma de 50.000 de lei daune morale (fila 92 dosar instanță). În acest sens, a depus la dosarul cauzei copia biletului de avion (fila 38 dosar instanță)
C. D., soția victimei s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 de lei daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenirile ulterioare și 100.000 de lei daune morale (fila 15 dosar instanță).
În acest sens, a solicitat, iar instanța a încuviințat audierea a trei martori (filele 94-06 dosar instanță).
De asemenea, partea civilă C. D. a solicitat acordarea de cheltuieli efectuate în timpul procesului, reprezentând onorariu apărător (fila 15 dosar instanță)
Inculpatul nu a fost de acord să achite părților vătămate sumele cu care s-au constituit părți civile întrucât nu are posibilități financiare (fila 63 dosar instanță).
Având în vedere aceste aspecte, prin s.p. 3906/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._/215/2013 s-a dispus, în baza art. 347 C.p.p. rap. la art. 3201 alin. 5 C.p.p. disjunge acțiunea civilă formulate de părțile civile C. D., C. C. și M. A. C. și stabilește termen la data de 24 iasnuarie 2013 la P5.
D. urmare, la data de 02.12.2013 s-a format dosarul cu nr._ /2014, având ca obiect latura civilă formulată în cauză de părțile civile.
Analizând actele și lucrările dosarelor, instanța a reținut în esență următoarele:
Conform art. 1349 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Din analiza acestor prevederi legale reiese că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu cert și care să nu fi fost reparat încă, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat.
S-a reținut că fapta ilicită a inculpatului B. C. S. constă în aceea că la data de 26.08.2011, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe raza municipiului C., nerespectând dispozițiile legale și măsurile de prevedere pentru conducerea unui autoturism pe drum public a produs un accident de circulație în urma căruia victima C. D. a decedat.
Prejudiciul material constă în cheltuielile efectuate de către soția victimei – C. D. cu ocazia înmormântării și a pomenirilor ulterioare, de către fiica victimei – C. C. cu ocazia întoarcerii sale din vacanță pentru a fi prezentă la înmormântarea tatălui săi, dar și durerea încercată de soția și cele două fiice ale victimei ca urmare a decesului acesteia.
Însă, așa cum s-a arătat și în motivarea s.p. 3906/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. ambii participanți la trafic au încălcat normele privind circulația pe drumlurile publice, respectiv prevederile art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002 R. In plus, inculpatul B. C. S. a încălcat prevederile art. 49 alin. 1, art. 57 alin. 2 din OUG 195/2002 R. și art. 107 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 R.
Victima a mai încălcat și prevederile art. 60 din OUG 195/2002 R.
Practic, victima C. D. s-a angajata în traversarea străzii deși semaforul pentru pietoni a indicat culoarea roșie.
În ceea ce-l privește pe inculpat s-a stabilit că aceasta circula cu o viteză de 75-80 km/h și a stabilit că indiferent de direcția deplasare a pietonului, inculpatul avea posibilitatea să evite producerea accidentului dacă ar fi circulat cu o viteza legală de maxim 50 km/h.
Astfel, din expertiză a rezultat că inclusiv la viteza de 54 km/h, viteză superioară limitei maxime legale, inculpatul avea posibilitatea de a opri prin frânare autoturismul, evitând astfel producerea urmărilor cunoscute. In aceste context, expertiza a reținut faptul că viteza de deplasare de 75-80 km/h a autoturismului are raport de cauzalitate cu accidentul produs.
Atât inculpatul cât și partea vătămată aveau posibilitatea să evite producerea accidentului de circulație dacă ar fi respectat interdicția impusă de culoarea roșie a semafoarelor și nu s-ar fi angajat în traversarea intersecție.
Având în vedere că victima a traversat . semaforul pentru pitoni indica culoarea roșie, instanța a reținut o culpă de 10% în ceea ce privește decesul acesteia.
În ceea ce privește procentul de 10%, reținut de instanță, s-a avut în vedere, așa cum s-a arătat mai sus că, dacă inculpatul ar fi circulat cu o viteză de 54 km/h, viteză superioară limitei maxime legale, avea posibilitatea de a opri prin frânare autoturismul, evitând astfel producerea urmărilor cunoscute.
Instanța a reținut că între fapta ilicită și prejudiciu există un raport de cauzalitate direct, sigur și necesar, iar făptuitorul a acționat cu vinovăție sub forma culpei.
Privitor la daunele materiale solicitate de partea civilă C. D., soția victimei, instanța a reținut din declarațiile martorilor P. N. (fila 94 dosar instanță) și Drapanotis P. S. (fila 96 dosar instanță) și din înscrisurile depuse la dosar, respectiv factură reprezentând achitarea contravalorii restaurantului pentru pomana după înmormântarea victimei (fila 49 dosar instanță) că partea civilă a cheltuit suma de 20.000 de lei cu ocazia înmormântării și a pomenirilor.
Astfel, martorii P. N. (fila 94 dosar instanță) și Drapanotis P. S. (fila 96 dosar instanță), cu ocazia audierii de către instanță au relatat că pomana ce a avut loc după înmormântare a avut loc la restaurantul Sidney din C., unde au participat în jur de 80 de persoane. Cu acea ocazie s-au servit 2-3 feluri de mâncare, prăjituri, suc, vin. La pomana ce a avut loc la 6 săptămâni de la deces, ce a avut loc în uscătoria blocului, au participat în jur de 20 de familii, ocazie cu care s-a servit carne, prăjituri, suc. de asemenea, partea civil C. D. a cumpărat la mormântul victimei și o cruce de marmură ce a costat peste 1.000 de lei.
Întrucât instanța a reținut o culpă a victimei de 10% în ceea ce privește producerea decesului, instanța a acordat părții civile Cargescu D. suma de 18.000 de lei, adică cu 10% mai puțin decât a dovedit că a cheltuit cu înmormântarea și pomenirile ulterioare.
Privitor la daunele materiale solicitate de partea civilă C. C., fiica victimei, instanța a reținut din înscrisul de pus la dosar de către aceasta (fila 32 dosar instanță), din declarația martorei N. V. (fila 95 dosar instanță) și din înscrisurile depuse la dosar, respectiv copia biletului de avion (fila 38 dosar instanță) a rezultat că partea civilă a cheltuit suma de 1877 de euro reprezentând vacanța în Tenerife pe care nu a petrecut-o în totalitate, deoarece la data de 27 august 2011 s-a întors în țară, plătind biletul de avion cu suma de 498 euro.
Întrucât instanța a reținut o culpă a victimei de 10% în ceea ce privește producerea decesului, instanța de fond a acordat părții civile Cargescu C. suma de 2.140 de euro la cursul BNR din ziua efectuării plății, adică cu 10% mai puțin decât a dovedit că a cheltuit cu biletul de avion și contravaloarea vacanței.
S-a mai reținut că inculpatul, persoana din cauza căreia părțile civile Cargescu D., Cargescu C. și M. A. C. au suferit, este dator să despăgubească victimele și prin plata unor daune morale în raport cu traumele psihice pe care aceasta le-au suferit în urma infracțiunii.
Rezoluția nr. 75-7 a CE recomandă indemnizarea prejudiciilor corporale concretizate în neplăceri cum sunt durerile fizice, insomniile, sentimentele de inferioritate, privarea de posibilitatea de a desfășura anumite activități recreative sau in caz de limitare a anumitor activități recreative (teatru, activități sportive, activități tip hobby, etc)
De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.
În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța a stabilit întinderea, cuantumul daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prin apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care părții civile i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În acest sens, instanța a avut în vedere legăturile afective puternice dintre victimă și cele trei părți vătămate, așa cum rezultă din declarațiile celor trei martori audiați în cauză (filele 94-96 dosar instanță). În acest sens, s-a avut în vedere că victima avea grijă de copii celor două fiice ale sale, ocupându-se îndeaproape de creșterea și educarea acestora. De asemenea, conform celor trei martori audiați în cauză, cele trei părți civile au fost foarte afectate de dispariția victimei.
Principiul fundamental al răspunderii civile delictuale este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte și trebuie să repare prejudiciul pe care l-a adus altcuiva prin săvârșirea acestora.
Pentru ca prejudiciul astfel rezultat să fie susceptibil de reparare, trebuie să întrunească următoarele condiții: să fie cert și să nu fi fost încă reparat. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și cu privire la posibilitățile de evaluare. Este întotdeauna cert prejudiciul actual, deci cel deja produs la data când se pretinde repararea lui, de asemenea cel viitor, care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, el fiind astfel susceptibil de evaluare. Prejudiciul viitor - care este cert - nu se confundă cu prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine și, deci, nu poate justifica acordarea de despăgubiri.
Condiția ca prejudiciul să nu fi fost reparat trebuie înțeleasă în sensul scopului răspunderii civile delictuale, adică a înlăturării integrale a efectelor faptei ilicite și, nicidecum, a obținerii de venituri suplimentare față de paguba suferită.
În cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru a obține repararea prejudiciului și dacă între victimă și autorul pagubei nu a intervenit o învoială, cel prejudiciat are la îndemână o acțiune în justiție pentru despăgubiri, guvernată de anumite reguli. Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, ceea ce înseamnă că autorul pagubei este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans), ceea ce asigură restabilirea situației anterioare.
În legătură cu persoana care poate fi obligată la plata acestor despăgubiri, potrivit disp. art. 54 alin.2 din Legea nr. 136/1995, modificată prin OUG nr. 61/2005, aprobată prin Legea nr.283/7.10.2005 “în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în R. se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați”.
Instanța a constatat că pentru autoturismul marca BMW 1161 cu număr de înmatriculare_ condus de condamnatul B. C. S. s-a încheiat contractul de asigurare obligatorie RCA ./16/H16/DV număr_ cu asigurătorul . R. SA, valabil la data de 26.08.2011.
Având în vedere disp. art. 49 din Legea nr.283/7.10.2005 potrivit cărora asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, instanța a apreciat că la plata despăgubirilor civile dovedite de părțile civile va fi obligat direct asigurătorul de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Instanța nu a obligat inculpatul alături de/împreună cu asigurătorul, ci numai pe acesta din urmă la plata daunelor materiale și morale către părțile civile deoarece articolul 54 alin.2 din Legea nr. 136/1995, modificată prin OUG nr. 61/2005, aprobată prin Legea nr.283/7.10.2005 prevede imprativ ca drepturile persoanei păgubite prin accidente produse de autovehicule se exercită împotriva asigurătorului.
Având în vedere aceste aspecte în baza art. 19, 397 Cpp rap. la art. 1357 C.civ., art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995 si art. 24 al. 2 lit. b din Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor nr. 14/2011:
- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă C. D. și a fost obligat asigurătorul . R. SA la plata către aceasta a sumelor de 18.000 lei cu titlu de daune materiale și 90.000 de lei, sumă reprezentând daune morale, respingând restul pretențiilor formulate în cauză.
- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă C. C. și a fost obligat asigurătorul . R. SA la plata către aceasta a sumelor de 2.140 euro la cursul BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de daune materiale și 45.000 de lei, sumă reprezentând daune morale, respingând restul pretențiilor formulate în cauză.
- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă M. A. C. și a fost obligat asigurătorul . R. SA la plata către aceasta a sumei de 45.000 de lei, sumă reprezentând daune morale, respingând restul pretențiilor formulate în cauză.
În ceea ce privește S. C. Județean de Urgență C., prin adresa cu nr. 8343/06.03.2014 S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 35 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu internarea victimei C. D. la secția UPU în data de 26.08.2011.
În baza art. 19, 397 Cpp rap. la art. 1357 C.civ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligat asiguratorul . R. SA, la plata sumei de 31,5 RON daune materiale către această parte civilă sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație la data efectivă a plății.
Întrucât instanța a reținut o culpă a victimei de 10% în ceea ce privește producerea decesului, instanța a acordat părții civile S. C. Județean de Urgență C. cu 10% mai puțin decât a dovedit că a cheltuit cu internarea victmei.
În ceea ce privește obligarea doar a asigurătorului, instanța a constatat că potrivit art. 49 din Legea 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Instanța a constatat că partea vătămată a fost internată la secția UPU la data de 26.08.2011 ca urmare a leziunilor suferite în urma accidentului de circulație produs de inculpat.
Astfel, cheltuielile suportate de S. C. Județean de Urgență, în cuantum de 31 lei au legătură de cauzalitate cu fapta ilicită a inculpatului.
Cele 3 părți civile Cargescu C., C. D. și M. A. Caudia au solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor efectuate de acestea în cadrul procesului penal.
Astfel, conform chitanțelor existente la filele 35-37 dosar instanță, a rezultat că partea civilă C. C. a efectuat plăți către apărător în cuantum de 3.900 de lei, astfel că instanța a obligat inculpatul către această parte civilă la plata acestei sume de bani.
Conform chitanțelor existente la filele 39 dosar instanță, a rezultat că partea civilă M. A. a efectuat plăți către apărător în cuantum de 1.000 de lei, astfel că instanța va obliga inculpatul către această parte civilă la plata acestei sume de bani.
Conform chitanțelor existente la filele 39 dosar instanță, a rezultat că partea civilă C. D. a efectuat plăți către apărător în cuantum de 1.400 de lei, astfel că instanța a dispus obligarea inculpatului către această parte civilă la plata acestei sume de bani.
În ceea ce privește, obligarea doar a inculpatului către cele trei părți civile la plata sumelor de bani efectuate de acestea în cursul procesului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 27 din Norme în aplicarea Legii nr. 136/1995 ce prevăd la pct. 7 că asigurătorii RCA nu acordă despăgubiri pentru cheltuielile făcute în procesul penal de către persoanele sus –menționate chiar dacă în cadrul procesului penal s-a solicitat și latura civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel asigurătorul . R. SA, fiind invocate critici sub aspectul contribuției reținute în sarcina inculpatului la producerea accidentului de circulație și implicit a despăgubirilor morale acordate în cauză. S-a susținut că în speță nu există criterii clare de cuantificare a culpei, nefiind justificată reținerea în sarcina inculpatului a unei culpe de 90%, solicitând reținerea unei contribuții egale a victimei și a inculpatului la producerea accidentului rutier, cu consecința reducerii proporționale a daunelor materiale și morale acordate părților civile.
Apelul este nefondat.
Criticile formulate de asigurător referitoare la contribuția efectivă a inculpatului în producerea acidentului de circulație având ca urmare decesul victimei sunt nefondate.
În mod just, prima instanță, ținând cont de circumstanțele reale de producere a accidentului rutier, a reținut o culpă a victimei de numai 10 %, în timp ce pentru inculpat a fost stabilită o contribuție de 90 %.
Este adevărat că atât inculpatul cât și victima nu au respectat interdicția impusă de culoarea roșie a semafoarelor, existând astel o culpă comună a celor doi în producerea accidentului de circulație, însă, nu se poate face abstracție de împrejurarea că nu aceasta a fost cauza determinantă a producerii accidentului de circulație, în condițiile în care raportul de expertiză efectuat la urmărirea penală a concluzionat că accidental de circulație putea fi evitat chiar și în aceste condiții, indiferent de direcția deplasare a pietonului, dacă inculpatul ar fi circulat cu o viteză de 54 km/h, viteză care era oricum superioară limitei maxime legale, pentru localitate.
În consecință, în mod just s-a reținut o contribuție majoră a inculpatului la producerea accidentului rutier, criticile formulate de asigurător sub acest aspect nefiind întemeiate.
Cuantumul daunelor materiale a fost corect stabilit de prima instanță printr-o apreciere corectă a probatoriului testimonial și cu înscrisuri administrat în cauză.
În ce privește daunele morale parctica judiciară a statuat constant că, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea trebuie să fie stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de părțile civile, compensația acordată urmând a fi apreciată în echitate, printr-o apreciere a circumstanțelor particulare ale cauzei. În speța de față aceste exigențe au fost satisfăcute, despăgubirile acordate cu acest titlu fiind corect stabilite, printr-o apreciere justă și echitabilă.
De altfel, se constată că în ce privește daune materiale și morale stabilite de prima instanță, asigurătorul a invocat critici numai sub aspectul reducerii proporționale ca efect a reținerii unei contribuții egale în producerea accidentului rutier atât a victimei cât și a inculpatului, dar nu au fost invocate critici sub aspectul aprecierii acestora de către prima instanță.
Pentru aceste considerente, constatând că apelul declarat de asigurător este nefondat, urmează a fi respins în baza art 421 alin 1 lit b Cpp.
În baza art 276 Cpp, art 275 alin 2 Cpp, va fi obligat asigurătorul la plata sumei de câte 300 lei către fiecare din părțile civile C. D., C. C., Mâciu A. C., reprezentând onorariu avocat și la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de asigurătorul . R. SA, împotriva sentinței penale nr.2210 din 28 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul asigurator la plata sumei de câte 300 lei către fiecare din părțile civile C. D., C. C., Mâciu A. C., reprezentând onorariu avocat și la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 10 decembrie 2014.
C. LăutaruOnița D.
Grefier,
D. L.
Red.jud.CL
j.f.A.R.
PS/06 01 2015
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
