Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 153/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-01-2012 în dosarul nr. 153/2012
Dosar nr._ - Art.178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.153
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2012
PREȘEDINTEDoru Filimonjudecător
G. Ciobanujudecător
V. Trifănescujudecător
Grefier L. M. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 17 ianuarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursurile declarate de P. de pe lângă J. N., asigurătorul . V. I. G. SA și părțile civile C. N., A. M. și A. E. R., prin reprezentant legal, împotriva sentinței penale nr.56 din 12 aprilie 2011, pronunțată de J. N., în dosarul nr._, privind pe inculpatul V. S..
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr.56 din 12 aprilie 2011, J. N., în baza art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 lit. d Cod penal, a condamnat pe inculpatul V. S. - fiul lui M. și C., născut la 22.10.1980 în .. G., CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a raportat la art. 76 lit e Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b – art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 alin. 1 Cod penal, respectiv 4 ani.
În baza art. 359 alin. 1 Cod pr.penală, s-a atras inculpatului atenția asupra prevederilor art. 83 și urm. Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile A. M. și A. E. R. și a fost obligat asigurătorul . G. SA la plata sumei de câte 50.000 de euro fiecăreia, în echivalent în lei potrivit cursului BNR la data plății efective, cu titlu de daune morale, și către partea civilă A. M. la suma de 14.000 lei cu titlu de daune materiale și 500 lei cheltuieli de judecată efectuate în cauză.
A fost obligat asigurătorul la plata sumei de 120 lei lunar, cu titlu de prestație periodică lunară, în favoarea părții civile A. E. R., începând cu data de 24.11.2009 și până la majoratul acesteia.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. N. și a fost obligat asigurătorul la plata către acesta a sumei de 10.000 de euro, în echivalent în lei potrivit cursului BNR la data plății efective, a sumei de 1069,48 lei, cu titlu de daune materiale și a sumei de 300,17 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Tg. J. și a fost obligat asigurătorul . G. SA la plata către acesta a sumei de 2275 lei.
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
P. rechizitoriul nr. 1248/P/2009 din 28.07.2010 al Parchetului de pe lângă J. N., a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul V. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de: ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin 2 Cod penal; vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin 1 și alin 3 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În fapt, s-a reținut că inculpatul V. S. este angajat al ., în calitate de conducător auto și în data de 24 noiembrie 2009 efectua un transport cu autobetoniera marca M., cu număr de înmatriculare_, pe traseul Crasna-Rânca.
În jurul orei 15,45, autobetoniera condusă de inculpat se îndrepta din direcția Crasna spre N., iar la ieșirea din satul Aninișu din V., într-o curbă la dreapta, în rampă, autobetoniera a părăsit sensul său de mers și a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoutilitara marca Dacia L., cu număr de înmatriculare_, care circula în mod regulamentar din sens opus.
În urma coliziunii dintre cele două autovehicule a rezultat decesul victimei A. C., conducător auto al autoutilitarei, și vătămarea corporală a părții vătămate C. N., pasager în autoutilitară, acestuia fiindu-i produse leziuni ce au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale (cf. concluziilor certificat medico-legal nr. 1767 din_, eliberat de către S. Județean de Urgență Tg J..)
În cauză s-a dispus efectuarea necropsiei asupra cadavrului numitului A. C. ocazie cu care, potrivit raportului de constatare medico-legală autopsie nr. 2210 din_ al Serviciului de Medicină Legală Gorj, s-a concluzionat că moartea numitului A. C. poate data din data de_, a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului și toracelui superior consecutiv unui politraumatism al capului, gâtului și toracic acut cu facturi costale bilateral; leziunile traumatice s-au putut produce prin comprimarea capului, gâtului și toracelui între două suprafețe dure și lovire de corpuri dure din interiorul caroseriei unui autovehicul cele de la nivelul gâtului și toracelui sunt în legătură directă de cauzalitate cu decesul; în sângele cadavrului nu s-a identificat alcool etilic.
Pentru a se stabilii dinamica producerii accidentului, cauzele acestuia, posibilitățile de evitare și viteza de deplasare a autovehiculelor, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto care a confirmat situația de fapt descrisă mai sus, stabilind totodată că viteza de deplasare a autoutilitarei Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, condus de victimă, a fost în jurul valorii de 30-35 de Km/h, în momentul în care s-a produs accidentul, iar viteza autobetonierei_ a fost de 59 de Km/h; accidentul s-a produs datorită deplasării autobetonierei cu o viteză mai mare decât limita legală, în condițiile în care se impunea o reducere, având în vedere configurația drumului și faptul că autovehiculul era încărcat, inculpatul V. S. încălcând dispozițiile art. 35 alin. 1) și art. 49 alin 1) din OUG nr. 195/2002, respectiv art. 121 alin 1) din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002; conducătorul autoutilitarei Dacia L. se deplasa regulamentar, atât cât privește viteza de deplasare, cât și poziția pe partea carosabilă; accidentul putea fi evitat numai dacă se respectau normele rutiere amintite anterior de către conducătorul autobetonierei, în sensul de a deplasa autovehiculul pe care îl conducea cu viteză redusă și fără să bruscheze sistemul de direcție.
Cu ocazia audierii de către organele de urmărire penală, învinuitul V. S. a arătat că accidentul s-a produs datorită faptului că a intrat în depășirea unui autoturism Volkswagen, de culoare albă, parcat parțial pe drumul public în sensul de mers către N., susținerea învinuitului fiind însă infirmată de toți martorii oculari audiați în cauză.
Starea de fapt expusă a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, schița și planșa foto, raportul de constatare medico-legală autopsie nr. 2210 din_ al Serviciului de Medicină Legală Gorj, declarații învinuit, raport de expertiză tehnică judiciară auto, certificat medico-legal nr. 1767 din_, eliberat de către S. Județean de Urgență Tg J., declarații martori și alte înscrisuri.
În drept, fapta inculpatului, care la data de 24 noiembrie 2009, aflându-se la volanul autobetonierei cu numărul de înmatriculare_, pe raza comunei Crasna, județul Gorj, ca urmare a încălcării prevederilor art. 35 alin 1), 49 alin 1) din OUG nr. 195/2002, rep. respectiv art. 121 alin 1) din regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, rep. a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoutilitara marca Dacia L., cu număr de înmatriculare_, care circula regulamentar, în urma accidentului producându-se decesul victimei A. C. și vătămarea corporală a părții vătămate C. N., acesta din urmă suferind leziuni ce au necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin 2) Cod penal și 184 alin 1) și alin 3) Cod penal, ambele aflate în concurs ideal.
P. procesul verbal nr. 858 din_, Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj a comunicat faptul că evenimentul produs în data de_, în urma căruia a decedat A. C. și a fost rănit C. N., întrunește prevederile art. 5 lit. g) și art. 31 lit. a) și c) din legea nr. 319/2006 pentru a fi încadrat ca accident de muncă de circulație pentru susnumiții.
Cu privire la latura civilă s-a introdus în cauză, în calitate de asigurator de răspundere civilă, . G. SRL și în calitate de parte responsabilă civilmente a persoanei juridice al ..
La termenul de judecată la data de 12 octombrie 2010, în temeiul art. 322 C.p.pen, instanța a adus la cunoștință inculpatului faptele pentru care a fost trimis în judecată și drepturile pe care le are pentru a se putea apăra, după care s-a procedat la ascultarea acestuia, potrivit art. 323 C.p.pen., declarația inculpatului, după citire și semnare fiind atașată la dosar.
La același termen a fost luată câte o precizare de la părțile vătămate C. N. și A. M., declarații care, după citire și semnare s-au atașat la dosar.
A fost încuviințată cererea formulată de apărătorul părții vătămate C. N. și s-a dispus emiterea unei adrese către S. Județean Gorj să comunice fișa de observație medicală completată a părții vătămate C. N. cu mențiunea datei înlăturării măștii de imobilizare maxilo facială aplicată părții vătămate.
S-a dispus de asemenea emiterea unei adrese către Laboratorul de expertize medico legale C. cu privire la partea vătămată C. N., pentru a fi supus unei expertize medico legale care să constate daca în urma accidentului partea a rămas cu infirmități fizico psihice permanente sau temporare, daca prezintă dificultăți de masticație sau de vorbire, dacă pot fi remediate, dacă se impune o perioadă de recuperare, expertiza urmând să reevalueze numărul de zile de îngrijiri medicale sau să reavizeze numărul celor deja acordate.
S-a procedat la audierea martorilor prezentați M. A. și C. C., cu privire la despăgubirile solicitate de părțile civile A. M. și A. R., ale căror declarații s-au atașat la dosar după citire și semnare.
La termenul de judecată din data de_ au fost audiați sub prestare de jurământ martorii Bosoncea Gh G. și S. A., ale căror declarații s-au atașat la dosar după citire și semnare ( f 101, 102), iar la termenul din data de_ au fost audiați martorii Bosoncea G., Z. P., G. I. C. ( f 118, 119, 120)
Raportul de nouă expertiză medico legală întocmit de IML C. a fost depus la dosar la data de_ ( f 109, 110, 111).
La data de_, prin cererea depusă la dosar S. Județean Tg J., a comunicat faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2275 lei (f 124) reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea și tratamentul părții vătămate C. N..
P. încheierea de ședință din 14.12.2010, având în vedere susținerile inculpatului cu privire la faptul că accidentul auto s-a produs în afara localității și nu în localitate, cum s-a reținut în cursul urmăririi penale, instanța a dispus emiterea unei adrese către administratorul drumului pentru a comunica detalii în legătură cu modul de amplasare al indicatoarelor de intrare-ieșire din localitățile învecinate Radoși și A. V., răspunsul fiind înaintat de Consiliul Județean Gorj prin adresa nr. 488/12.01.2011 (fila 130 și următoarele).
De asemenea, s-a dispus emiterea unei adrese către expertul Zbihlei A. pentru a efectua un supliment la raportul de expertiză în sensul de a stabili locul exact al producerii accidentului - în localitate (care anume), în afara acesteia, normele rutiere încălcate, modalitatea concretă de producere a accidentului, onorariul pentru efectuarea suplimentului la expertiză fiind stabilit la suma de 400 lei în sarcina inculpatului.
Suplimentul la raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 29 martie 2011 cu adresa de înaintare existentă la fila 202, la care au fost formulate obiecțiuni de către avocat E. A. (f 214).
Părțile civile A. M. și A. R. au depus la dosar înscrisuri, respectiv Decizia penală nr. 996 din 15 septembrie 2010 și Decizia penală nr 1496 din_ pronunțate de Curtea de Apel C..
P. încheierea de ședință din data de 5 aprilie 2011 au fost respinse obiecțiunile formulate, apreciindu-se că expertul a răspuns la toate obiectivele stabilite în sarcina sa.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă J. N., constând în aceea că aflându-se la volanul autobetonierei cu numărul de înmatriculare_, pe raza comunei Crasna, județul Gorj, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoutilitara marca Dacia L., cu număr de înmatriculare_, care circula regulamentar, în urma accidentului producându-se decesul victimei A. C. și vătămarea corporală a părții vătămate C. N., acesta din urmă suferind leziuni ce au necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin 2 Cod penal și 184 alin 1 și alin 3 Cod penal, aflate în concurs ideal, pentru care inculpatul urmează a fi condamnat.
Sub aspectul elementului material al laturii obiective al celor două infracțiuni, aflate în concurs ideal, s-a reținut că, potrivit declarațiilor inculpatului, acesta a recunoscut săvârșirea faptei, cu mențiunea că producerea accidentului s-ar fi datorat unui autoturism staționat pe marginea drumului, fiind nevoit să îl depășească și din acest motiv ar fi intrat pe contrasens.
Această împrejurare a fost însă infirmată prin declarațiile martorilor audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, care fiind interpelați sub acest aspect au afirmat că în zona producerii accidentului nu se aflau staționate alte autoturisme, singurul autoturism marca menționată de inculpat oprind ulterior pentru ca șoferul să acorde ajutor victimelor (declarația Bosoncea G. fila 101 dosar instanță, fila 108 dosar urmărire penală). Aceste declarații se coroborează cu declarația numitului Z. C., audiat în cursul urmăririi penale (filele 109, 110), care a declarat că deține un autoturism marca WV Passat de culoare gri și, la data de 24.11.2009, deplasându-se pe porțiunea respectivă de drum, a oprit pentru a acorda ajutor celorlalți oameni care se aflau deja la fața locului unde accidentul se produsese.
În ceea ce privește modalitatea producerii accidentului, cauzele producerii acestuia, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară auto efectuat în cursul urmăririi penale de către exp. Zblihei A. și suplimentului la raportul de expertiză dispus în cursul judecății pentru stabilirea cu exactitate a locului faptei, întocmit de același expert judiciar, s-a reținut că autoutilitara marca Dacia L., condusă de victima A. C., se deplasa cu viteză redusă, calculată la valoarea de 30-35 km/h, în momentul când s-a produs accidentul, iar autobetoniera condusă de inculpat se deplasa cu o viteză de 59 km/h (conform înregistrărilor digitale din aparatul tahograf), expertul concluzionând că accidentul s-a produs pe fondul unei viteze neadecvate configurației drumului.
Sub acest aspect, s-a reținut că, în raport de activitatea desfășurată de inculpat ca și conducător auto la firma angajatoare, acesta era familiarizat cu traseul parcurs, având posibilitatea adaptării vitezei în funcție de condițiile acestuia, fiind totodată conștient de încărcătura pe care o transporta și influența acesteia asupra manevrabilității și comportamentului autobetonierei, ceea ce impunea circularea cu o viteză mai redusă.
Expertul a stabilit, în analiza dinamică a accidentului rutier, având în vedere viteza de deplasare a autobetonierei condusă de inculpat, că valoarea acestui factor (59 km/h), coroborat cu o manevră întârziată de menținere pe banda de circulație din dreapta, în sensul de mers, și o virare bruscă spre dreapta, pentru a reveni pe banda corectă de deplasare, a făcut ca autobetoniera să își modifice poziția centrului de greutate, care a ieșit din zona de sprijin oferită de roțile autovehiculului și a determinat răsturnarea acestuia peste autoutilitară.
Concluziile raportului de expertiză cu privire la dinamica producerii accidentului se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, care au relatat în legătură cu modul de deplasare al celor două vehicule implicate, precum și cu constatările organelor de cercetare care au întocmit procesul verbal din 24.11.2009.
În acest fel, inculpatul a încălcat obligația impusă de art. 35 alin 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevede că participanții la trafic trebuie sa aibă un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranța circulației, sa nu pună in pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor si sa nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. Potrivit art. 48 din același act normativ, conducătorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in funcție de condițiile de drum, astfel încât sa poată efectua orice manevra in condiții de siguranță.
P. urmare, chiar dacă, prin suplimentul raportului de expertiză s-a stabilit că locul producerii accidentului s-a situat în afara localității, subzista obligația inculpatului, în calitate de conducător auto, de a adapta viteza de deplasare în raport de condițiile de drum.
Latura subiectivă cu care a săvârșit fapta inculpatul este cea a vinovăției în forma culpei, inculpatul deși trebuind să prevadă rezultatul faptei de a conduce cu o viteză mai mare decât cea care îi permitea deplasarea în condiții de siguranță pentru el și ceilalți participanți la trafic, nu l-a prevăzut, posibilitatea de prevedere fiind reținută avându-se în vedere calitatea sa de conducător auto, faptul că era familiarizat cu configurația și dificultatea traseului parcurs, modul de comportament al autobetonierei încărcate.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și rezultatul acesteia, respectiv decesul victimei A. C. și vătămarea corporală a numitului C. N., pentru care au fost necesare 40-45 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii și o incapacitate adaptivă în procent de 50% corespunzător grd. III de invaliditate (revizuibilă), aceasta rezultă din probele administrate în cauză - declarațiile părților, raportul de expertiză medico-legală (autopsie), certificatul medico-legal din 08.12.2009, raportul de expertiză medico-legală efectuat în cursul judecății.
În concluzie, având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, instanța urmează a dispune condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
La stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama, conform art.72 Cod penal, de criteriile generale privind gradul de pericol social al faptei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpatului, limitele de pedepse prevăzute de lege pentru această infracțiune.
În speță au fost reținute circumstanțele reale în care s-a săvârșit fapta, precum circumstanțele personale privind inculpatul, constatându-se existența circumstanțelor atenuante enunțate de art. 74 lit. a cod penal, constând în conduita acestuia înainte de săvârșirea faptei, împrejurarea că se află la primul conflict cu legea penală, de asemenea acesta manifestând un regret sincer pentru rezultatul produs prin fapta sa.
P. urmare, s-a apreciat că, în raport de aceste criterii, cu reținerea incidenței dispozițiilor art. 76 Cod penal, aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 2 ani pentru fapta de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal și de 2 luni închisoare pentru fapta de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal sunt suficiente și de natură a-l determina pe inculpat ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale edictate în vederea ocrotirii valorilor sociale lezate, în conformitate cu disp. art. 52 C.pen.
Instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
Pentru a se complini rolul sancționator, educativ și preventiv al pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, în baza art. 71 alin. 2 C.pen. instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., la aplicarea pedepselor accesorii ținându-se seama de criteriile stabilite de art. 71 alin. 3 C.pen. precum și dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Cu privire la individualizarea executării pedepsei aplicate, apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și fără executarea acesteia, inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale și prezentând șanse sporite de reintegrare în societate, constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 81 C.pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Pe latura civilă a cauzei, s-a constatat că părțile vătămate A. M., soția victimei decedate A. C., și A. R. E., fiica acestuia, s-au constituit parte civilă cu daune morale în cuantum de 500.000 lei fiecare, iar în ceea ce privește daunele materiale, A. M. a solicitat acordarea sumei de 14.000 lei, iar A. R. E. a solicitat obligarea inculpatului la plata unei rente viagere în favoarea sa, până la majorat sau până la terminarea studiilor, de la data producerii decesului (fila 17).
P. cererea depusă la termenul de judecată din 05.04.2011, prin apărător, părțile civile A. M. și A. R. E. și-au precizat cuantumul daunelor morale la cuantumul de 700.000 Euro, echivalent în lei, fiecare.
Analizând această cerere, instanța a apreciat că este întemeiată, în parte.
Din analiza probatoriului administrat cu privire la pretențiile civile – caracterizările întocmite de M. C., C. I. (filele 43-46), declarațiile martorilor M. A., C. I. (filele 87, 88), declarația părții civile A. R. E. (fila 86), având în vedere relațiile de familie și afective dintre victima A. C. și soția, respectiv fiica sa, rezultă în mod neechivoc că decesul acestuia a determinat suferințe psihice care se circumscriu noțiunii de prejudiciu moral patrimonial astfel încât, fiind îndeplinite și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, astfel cum au fost anterior analizate, se justifică pe deplin acordarea unor despăgubiri morale, în compensarea acestor traume sufletești.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ce au fost acordate cu acest titlu, instanța a avut în vedere intensitatea legăturii afective dintre aceste părți civile și victima decedată, dedusă prin raportare la gradul de rudenie, cât și din împrejurările ce caracterizau relațiile părților civile cu defunctul, astfel cum rezultă din probele administrate, enunțate mai sus.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte pretențiile formulate cu titlu de daune morale, considerând că, deși evaluarea bănească a suferinței psihice provocate de decesul unei persoane apropiate nu poate fi decât una aproximativă, întemeiată în principal pe considerente de echitate, sumele solicitate, 700.000 euro fiecare fiind exagerate, despăgubirile acordate pentru daune morale nefiind menite a avea decât un rol reparator și nu de sursă de îmbogățire fără just temei.
P. urmare, apreciind asupra suferinței și traumei fiecăreia dintre părțile civile A. M. și A. E. R., instanța a apreciat că suma de 50.000 euro acordată fiecăreia, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății efective, este de natură a compensa prejudiciul moral încercat.
În ceea ce privește daunele materiale, s-a reținut din probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorilor M. A. și C. I., înscrisurile aflate la filele 81-85, că suma solicitată, în cuantum de 14.000 lei este justificată, reprezentând cheltuielile efectuate în legătură cu înmormântarea, monumentul funerar, pomenile și celelalte obiceiuri creștinești ulterioare decesului victimei A. C., sumă ce urmează a fi acordată părții civile A. M..
Și cererea formulată de partea civilă A. R. E. pentru stabilirea unei prestații periodice, până la împlinirea vârstei majoratului sau până la terminarea studiilor, s-a constatat a fi întemeiată, având în vedere sprijinul material pe care victima îl acorda, la stabilirea cuantumului urmând a se reține că, potrivit înscrisurilor aflate la filele 78-80, victima era încadrat în muncă cu salariul minim pe economie, la data decesului, astfel încât instanța s-a raportat la acesta și va stabili prestația periodică la suma de 120 lei lunar.
În ceea ce privește data de la care se va acorda această prestație, instanța a reținut că partea civilă A. R. E. a fost privată de aportul și sprijinul material al tatălui de la data producerii decesului, respectiv 24.11.2009, dată care va fi avută în vedere pentru acoperirea integrală a prejudiciului material suferit.
Cheltuielile de judecată efectuate de părțile civile A. M. și A. E. R., dovedite în cauză, se ridică la suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea transportului, conform notei aflate la fila 144 dosar, la care au fost anexate bonurile de combustibil.
În cauză a formulat acțiune civilă și partea vătămată C. N., solicitând prin cererea formulată la data de 06.10.2010 suma de 70.000 de euro cu titlu de daune morale și materiale, paguba suferită și pe care o pretinde compunându-se din: daune morale constând în prejudiciul estetic suferit, suferința suportată după accident, traumele psihice, dificultățile de exprimare liberă și de a dispune conform dorinței de timpul său pe perioada în care a avut imobilizată gura; diferența dintre indemnizația de concediu medical și salariul net pe perioada concediului medical 24.11._09, cheltuielile cu alimentația specifică imobilizării maxilo-faciale pe care a fost obligat să o suporte în perioada 24.11._10, cheltuieli de judecată, eventualele cheltuieli ce urmează să le efectueze pe parcursul derulării procesului cu expertizele medicale fizico-psihice.
P. precizarea din 14.12.2010, partea civilă C. N. și-a precizat cuantumul daunelor morale la suma de 65.000 euro.
P. lista cu cheltuieli depusă la data de 11.04.2011, partea civilă și-a detaliat sumele solicitate prin raportare la înscrisurile justificative depuse la dosar în copie, solicitând și cheltuielile de transport la instanță, în cursul judecății.
Analizând această cerere, instanța a apreciat că este întemeiată, în parte, având în vedere prejudiciul moral suferit ca urmare a traumelor de natură fizică și psihică încercate de C. N., ca urmare a implicării în accidentul din data de 24.11.2009, având în vedere urmările acestuia, respectiv vătămările corporale care au necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale, crearea unei incapacități adaptive în procent de 50%, corespunzător gradului III de invaliditate (revizuibil, conform raportului de expertiză medico-legală din 06.12.2010 –fila 109), reținându-se că pentru stabilirea unei eventuale infirmități partea va fi reexaminată după o perioadă de 9-12 luni, dificultățile create de obligativitatea purtării unei măști maxilo-faciale.
Instanța a mai reținut că, potrivit principiilor răspunderii civile delictuale, aplicabile în cauză, prejudiciul ce poate fi avut în vedere este numai cel cu caracter determinat, cert.
În ceea ce privește cuantumul sumei ce va fi acordată cu titlu de despăgubiri pentru suferințele fizice și psihice, instanța a apreciat că suma de 10.000 de euro, în echivalent în lei potrivit cursului BNR la data plății efective, este suficientă pentru a acoperi prejudiciul încercat, nefiind justificată suma solicitată cu acest titlu, în cuantum de 65.000 euro, care depășește cu mult caracterul reparator al daunelor morale ce pot fi acordate în raport de cele reținute.
Cu privire la acoperirea prejudiciului material produs părții civile C. N. prin săvârșirea infracțiunii, instanța a constatat că în cauză au fost dovedite cheltuieli în ceea ce privește transportul la unitatea medicală, medicamente, alimentație specifică, examinări și investigații medicale în cuantum de 1038,48 lei, conform listei detaliate de la fila 321, la care se află anexate documentele justificative, în acest sens fiind avute în vedere și înscrisurile – acte medicale, chitanțe și bonuri fiscale – aflate la filele 71-77.
La această sumă, s-a adăugat și suma de 31 lei, reprezentând diferența pe perioada cât partea civilă s-a aflat în concediu medical, potrivit statului de salarii aflat la filele 78-80 și certificatelor de concediu medical de la filele 32-35, rezultând că acesta este îndreptățit în total la suma de 1069,68 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În cauză, s-a constatat că partea civilă C. N. a justificat efectuarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 300,17 lei, conform bonurilor de combustibil anexate notei de la fila 231.
În drept, s-a reținut că temei al acordării despăgubirilor pentru prejudiciile materiale și morale încercate de părțile civile sunt dispozițiile art. 14 C.p.pen. raportat la art. 998-999 C.civ. iar cu privire la cheltuielile de judecată disp. art. 193 C.p.pen.
Sub aspectul constituirii de parte civilă, instanța a apreciat că sunt neîntemeiate pe de o parte solicitarea asigurătorului, prin concluziile scrise, de a se respinge cererea formulată de partea vătămată C. N. întrucât nu a respectat termenul legal, precum și, pe de altă parte, concluziile în același sens formulate de inculpat, prin apărător, în ceea ce privește părțile vătămate A. M. și A. R. E..
În acest sens, s-a observat că părțile vătămate au depus cererile de constituire parte civilă la data de 21.09.2010 și 06.10.2010 iar citirea actului de sesizare s-a efectuat la termenul de judecată din 12.10.2010, prin aplicarea disp. art. 322 C.p.pen. astfel încât au fost respectate dispozițiile procedurale cuprinse în art. 15 alin. 2 C.p.pen.
Precizarea ulterioară a cuantumului pretențiilor solicitate nu poate echivala cu o modificare a cererii sau o nouă cerere de constituire, fiind incidente dispozițiile art. 132 alin. 2 pct. 2 C.p.civ., aplicabile în temeiul art. 14 alin. 3 C.p.pen.
În cauză s-a constituit parte civilă S. Județean de Urgență Tg. J., pentru cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea și tratamentul părții vătămate C. N., în cuantum de 2275 lei, conform cererii de la fila 124, cu decontul justificativ anexat acestei cereri, sumă ce urmează a fi acordată de instanță, în temeiul art. 14 C.p.pen. coroborat cu art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în sănătate.
Cu privire la persoana ce urmează a fi obligată la suportarea despăgubirilor acordate părților vătămate prin accident, inclusiv a cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că pentru autobetoniera condusă de inculpat era încheiată polița de asigurare obligatorie auto nr._ (fila 128 dosar urmărire penală), emisă la 20.11.2009, cu valabilitate de la 23.11.2009 până la 22.11.2010, proprietar fiind BCR LEASING IFN SA, utilizator ., societate la care inculpatul era angajat în calitate de conducător auto, asigurător fiind . V. I. G. SA.
Limita de despăgubire pentru vătămări corporale și deces, pentru anul 2009, a fost prevăzută la suma de 1.500.000 euro.
Potrivit art. 49 din Lega nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Potrivit art. 50 din același act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acorda atât pentru persoanele aflate în afară vehiculului care a produs accidentul, cat și pentru persoanele aflate în acel vehicul.
Potrivit art. 51, despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.
Art. 54 al legii nr. 136/1995 prevede ca, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În raport de aceste dispoziții legale, constatând că despăgubirile și cheltuielile de judecată la care sunt îndreptățite părțile civile, astfel cum au fost analizate mai sus, se încadrează în plafonul stabilit pentru anul 2009, conform mențiunilor din poliță, instanța a obligat asigurătorul . G. SA la plata acestor sume.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. N., asigurătorul . V. I. G. SA și părțile civile C. N., A. M. și A. E. R., prin reprezentant legal.
Parchetului a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, arătând că în mod greșit s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, avându-se în vedere că inculpatul a comis două infracțiuni, astfel încât pedepsele aplicate trebuiau să fie într-un cuantum mai ridicat.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat în scris, vizând soluționarea laturii civile, reprezentantul parchetului a menționat că instanța s-a pronunțat cu privire la daunele morale solicitate de partea vătămată C. N., astfel încât lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la acest motiv.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și condamnarea inculpatului la pedepse care să corespundă gravității faptelor comise.
Părțile civile A. M. și A. E. R., prin apărătorul ales, au solicitat admiterea recursului, majorarea cuantumului prestației periodice lunară acordată părții civile A. R. E. și a sumei reprezentând daune morale la 150.000 euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la data efectivă a plății.
Partea civilă C. N., a solicitat admiterea recursurilor formulate de parchet și de partea civilă A. E. R. și respingerea recursului declarat de asigurător.
Asigurătorul . V. I. G. SA, în motivele scrise, a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, arătând că în mod greșit instanța a reținut obligațiile de plată în sarcina societății respective, deoarece prejudiciul nu a fost cauzat de aceasta.
A mai arătat că suma acordată cu titlu de daune materiale părții civile C. N. nu a fost probată cu documente justificative, iar în privința daunelor morale, a arătat că suma este exagerată.
În ceea ce privește sumele acordate cu titlu de daune morale părților civile A. M. și A. E. R., a arătat că acestea sunt de asemenea, exagerate, în raport de pericolul concret al faptelor comise.
A mai menționat că instanța de fond a încălcat prevederile art.23 alin.3 și art.49 alin.1 din Normele de aplicare a ordinului nr.20/2008 al CSA, solicitând astfel reducerea cuantumului sumelor acordate și înlăturarea obligației de plată a rentei lunare, cu obligarea AC A. R. SA, la plata despăgubirilor alături de inculpat.
Recursul declarat de asigurător este fondat, iar recursurile declarate de P. de pe lângă J. N. și de părțile civile C. N., A. M. și A. E. R., sunt nefondate, din următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de . SA Viena I. G. București, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea asigurătorului la plata sumei de 120 lei lunar, cu titlu de prestație periodică în favoarea părții civile A. E. R., începând cu data de 24 noiembrie 2009 și până la majoratul acesteia, deoarece potrivit dispozițiilor art.49 alin.1 din Normele de aplicare a Ordinului nr.20/2008 al CSA, în caz de deces, nu se poate reține în sarcina asigurătorului obligația de plată a unei prestații periodice.
Așa fiind, Curtea va admite recursul declarat de asigurător, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va casa, în parte, sentința pe latură civilă și va dispune înlăturarea obligării asigurătorului de la plata sumei de 120 lei lunar, cu titlu de prestație periodică și îl va obliga pe inculpatul V. S. la plata acestei sume, în favoarea părții civile A. E. R., cu titlu de prestație periodică lunara, începând cu data de 24.11.2009 și până la majoratul acesteia, întrucât conform raportului de expertiză tehnică judiciară auto și a suplimentului la acest raport, evenimentul rutier s-a produs din culpa acestuia.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate de apărătorul ales al asigurătorului, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, instanța de fond soluționând corect latura civilă a cauzei și dispunând obligarea asigurătorului la plata sumelor reprezentând daune materiale și morale către părțile civile A. M., A. E. R. și C. N..
În acest sens și conform poliței de asigurare obligatorie auto, aflată la dosar, rezultă că inculpatul era angajat în calitate de conducător auto la ., asigurător fiind . SA Viena I. G. București, astfel încât în mod just și potrivit dispoz.art.49, 50, 51 și 54 din Legea nr.136/1995, asigurătorul a fost obligat la acordarea despăgubirilor către părțile civile, cuantumul acestora fiind corect stabilit de instanța de fond.
Cu privire la recursul declarat de P. de pe lângă J. N., Curtea apreciază ca fiind nefondat, motivul de netemeinicie vizând greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond reținând în mod just în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev.de art.74 alin.1 lit.a Cod penal, respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, deoarece datele ce caracterizează persoana acestuia – integrat socio-profesional și fără antecedente penale, vârsta acestuia, sunt elemente care justifică reținerea dispoziției legale sus-menționate.
Curtea constată de asemenea, ca fiind nefondat și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de parchet, vizând nelegalitatea hotărârii, J. N. pronunțându-se în cauză cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă C. N. și dispunând admiterea în parte a acțiunii civile formulată de acesta și obligarea asigurătorului la plata sumei de 10.000 euro, în echivalent în lei, potrivit cursului BNR la data plății efective, reprezentând daune morale.
În ceea ce privește recursurile declarate de părțile civile A. M., A. E. R. și C. N., se constată că acestea sunt nefondate, instanța de fond făcând o justă apreciere a prejudiciului material și moral suferit de acestea și stabilind corect cuantumul sumelor acordate fiecăreia.
Așa fiind și pentru motivele arătate, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se vor respinge ca nefondate, recursurile declarate de P. de pe lângă J. N. si părțile civile C. N., A. M. și A. E. R.,
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurenții părți civile vor fi obligați la câte 20 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P. de pe lângă J. N. si părțile civile C. N., A. M. și A. E. R., împotriva sentinței penale nr.56 din 12 aprilie 2011, pronunțată de J. N., în dosarul nr._ .
Admite recursul asigurătorului . V. I. G. SA
Casează, în parte, sentința, pe latura civila.
Înlătură obligarea asigurătorului de la plata sumei de 120 lei lunar, cu titlu de prestație periodică lunara și obligă inculpatul la plata acestei sume, in favoarea părții civile A. E. R., cu titlu de prestație periodică lunara, începând cu data de 24.11.2009 și până la majoratul acesteia.
Menține celelalte dispoziții ale sentintei.
Obliga recurenții părți civile la câte 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 ianuarie 2012.
D. FilimonGeorge CiobanuValentina T.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud.VT
j.f.R.F.
PS/23.03.2012
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 53/2012.... | Neprezentarea la încorporare sau concentrare. Art. 354 C.p..... → |
|---|
