Neprezentarea la încorporare sau concentrare. Art. 354 C.p.. Decizia nr. 164/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-01-2012 în dosarul nr. 164/2012
Dosar nr._ - revizuire art.354 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.164
Ședința publică de la 26 ianuarie 2012
PREȘEDINTE M. M. Șeleajudecător
L. Balacijudecător
S. P. Mitranjudecător
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 18 ianuarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursurile declarate de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin și revizuientul O. I., împotriva sentinței penale nr.17 din 12 octombrie 2011, pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.17 din 12 octombrie 2011, J. Drobeta Turnu Severin, în baza art. 406 alin. 1 Cod pr.penală rap. la art.394 alin.1 lit.a Cod pr.penală, a constatat întemeiată cererea de revizuire formulată de revizuientul O. I., cu reședință în Drobeta Turnu Severin, .. 5, ., ..
S-a anulat sentința nr.7 din data de 05.01.1984 pronunțată de către Tribunalul M. Timișoara în dosarul nr.218/1983, definitivă prin nerecurare.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a c.p.p. rap. la art.10 lit.b c.p.p., a fost achitat inculpatul O. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.354 alin.1 Cod penal.
În temeiul art.346 alin.4 c.p.p. nu s-a soluționat acțiunea civilă.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Parchetului M. Timișoara la data de 09.11.2009 și înregistrată sub nr. 197/III/6/2009 petentul O. I. a solicitat revizuirea sentinței nr.7/05.01.1984 pronunțată în dosarul nr. 218/1983 al Tribunalului Militat Timișoara, arătând că hotărârea prin care s-a dispus condamnarea sa la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 354 alin.1 C.p. este nelegală și netemeinică.
În susținerea cererii sale de revizuire, revizuentul a depus la dosarul cauzei o . înscrisuri prin care a înțeles să facă dovada faptului că există fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de către instanță, că a fost victima unei condamnări politice, precizând că în perioada premergătoare inculpării a fost urmărit și șicanat de către Securitate având în vedere că împreună cu soția sa a solicitat emigrarea în S.U.A., la vremea respectivă o astfel de solicitare fiind privită ca o acțiune dușmănoasă la adresa Statului Român și a sistemului ce guverna România.
Prin referatul nr. 197/III/6/2009 din data de 08.01.2010 P. de pe lângă Tribunalul M. Timișoara a înaintat cererea revizuentului Tribunalului M. Timișoara spre competentă soluționare cu propunerea de admitere în principiu, rejudecării și anularii hotărârii de condamnare a acestuia, cauza fiind înregistrată Tribunalului M. Timișoara sub nr._ la data de 15.01.2010.
Prin sentința nr. 4/09.02.2009, în baza art. 42 C.p.p. a fost declinată în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de revizuire a sentinței nr. 7/05.01.1984 a Tribunalului M. Timișoara formulată de către reviziuentul O. I..
Prin sentinta penală nr. 434/15.03.2011, J. Drobeta Turnu Severin a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
J. Timișoara, prin sentinta penală nr. 1297/01.07.2010 a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Dr.Tr S. și a constatat ivit conflictul negativ de competentă între cele două instanțe, respectiv J. Drobeta Turnu Severin și J. Timisoara și a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie și Justitie pentru solutionarea conflictului negativ de competentă.
Inalta Curte de Casatie și Justitie, prin încheierea nr. 1528 din data de 15.10.2010, a stabilit competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
După stabilirea competentei de solutionare a cauzei de către Inalta Curte de Casatie și Justitie, cauza a fost înregistrată la J. Drobeta Turnu Severin la data de 16.02.2010 sub nr._ .
Prin încheierea din data de 30.05.2011, instanta a admis, în principiu, cererea de revizuire formulată de către revizuentul O. I. și a reținut cauza spre judecare.
La data de 20.06.2011, revizuentul-inculpat a depus la dosar cerere de constituire parte civilă prin care a solicitat despăgubiri civile în legătura cu condamnarea sa; în temeiul art.14, art.16 și art.504 C.p.p. rap. la art.52 alin.1 și alin.3 din Constituția României, a solicitat despăgubiri civile pentru cele 14 luni de întârziere în soluționarea cauzei, provocate de declinarea cauzei.
La termenul de judecată din data de 19.09.2011, instanta a procedat la ascultarea inculpatului-revizuent Oteanu I., declaratia acestuia fiind consemnată în scris si atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare. De asemenea, instanta a încuviintat proba testimonială cu martorii conceptati în rechizitoriu, respectiv G. I., Cațagoi G. și P. I., și pentru inculpat, proba cu martorii Gant D., V. C., B. D. și Stetcu V..
Ulterior, la termenul de judecată acordat la data de 05.10.2011, instanta având în vedere faptul că citatiile emise pe numele martorilor conceptati în rechizitoriu au fost restituite la dosar cu mentiunea „destinatar necunoscut”, văzând și disp. art. 405 al. 2 Cp, considerând că nu mai este necesar să administreze probele din cursul primei judecăți, luând act și de susținerile inculpatului și de sustinerile apărătorului din oficiu, a respins proba testimonială cu martorii conceptati în rechizitoriu.
La termenul de judecată din data de 05.10.2011 instanta, luând act de faptul că inculpatul a renunțat la martorii propuși la termenul de judecată din data de 19.09.2011 a încuviințat pentru acesta, proba cu martora O. A..
La termenul de judecată din data de 12.10.2011, a fost audiată martora O. A., declaratia acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că cererea de revizuire este întemeiată.
Din analiza documentației depusă la dosar rezultă faptul că revizuentul O. I. a avut dosar de urmărit al Securității, considerându-se în perioada premergătoare inculpării că acțiunile sale sunt nocive statului comunist și că împotriva acestuia „trebuie luate măsuri”.
Pe cale de consecință, a rezultat că situația juridică în care a ajuns revizuentul a fost provocată, iar această provocare cu tot ceea ce a însemnat ea nu a fost cunoscută de către instanța militară la momentul condamnării, astfel că, deși atipic, în speță este incident motivul de revizuire prev. de art.394 alin.1 lit.a c.p.p.
De altfel, chiar revizuentul a arătat în cererea adresată Parchetului M. Timișoara la data de 09.11.2009 și înregistrată sub nr. 197/III/6/2009 că nici chiar el nu a avut cunoștință de manipularea exercitată suferind repercusiuni ce au culminat cu arestarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la concentrare decât după facilitarea accesului la dosarul său de urmărit al Securității, dosar aflat în arhivele C.N.S.A.S.
Față de cele ce preced, instanța în baza art. 406 alin. 1 c.p.p., rap. la art.394 alin.1 lit.a c.p.p. a constatat întemeiată cererea de revizuire formulată de revizuentul O. I. și a anulat sentința nr.7 din data de 05.01.1984 pronunțată de către Tribunalul M. Timișoara în dosarul nr.218/1983, definitivă prin nerecurare.
Constatând că la momentul judecării prezentei cauze fapta ce constituia infracțiunea de neprezentare la concentrare prev. și ped. de art.354 alin.1 din Codul penal existent în vigoare în anul 1984, la data pronunțării hotărârii de condamnare de către Tribunalul M. Timișoara în dosarul nr.218/1983, nu este prevăzută de legea penală, instanța, în temeiul art.11 pct.2 lit.a c.p.p. rap. la art.10 lit.b c.p.p. a dispus achitarea inculpatului O. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.354 alin.1 Cod penal.
În temeiul art.346 alin.4 c.p.p. nu s-a soluționat acțiunea civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin și revizuientul O. I..
În motivare parchetul a arătat că hotărârea este nelegală sub aspectul admiterii cererii de revizuire, condamnarea inculpatului de către instanța militară nefiind provocată de dosarul de urmărit al securității, atât timp cât la pronunțarea sentinței penale nr.7 din 5 ianuarie 1984 s-a cunoscut împrejurarea că revizuientul a depus copia unei scrisori adresată primului ministru al Guvernului R.S. România, atașat la dosarul cauzei din care rezultă că dorește să renunțe la cetățenia română, solicitând eliberarea pașaportului către SUA. Din motivarea sentinței rezultă că la baza condamnării s-au avut în vedere și împrejurările care au format dosarul de urmărit al securității, care au determinat condamnarea inculpatului.
Condamnarea inculpatului nu a fost provocată de dosarul de urmărit al securității, în condițiile în care oficialitățile de la acea vreme au fost de acord cu plecarea inculpatului și familiei sale în SUA.
Hotărârea este nelegală, deoarece instanța de fond în mod greșit a constatat că fapta de neprezentare la concentrare prevăzută de art.354 alin.1 Cod penal, nu mai este prevăzută de Codul penal.
În actualul Cod penal în art.354 alin.1, este incriminată ca infracțiune fapta de neprezentare la încorporare sau concentrare în timp de mobilizare sau război în termenul prevăzut în ordin.
Prin urmare, fapta există, este prevăzută de actualul Cod penal, nefiind abrogată, fiind doar modificat conținutul constitutiv al infracțiunii.
Al treilea motiv invocat oral se referă la faptul că în mod greșit s-a admis cererea de revizuire și s-a anulat sentința penală, în condițiile în care la pagina 4 din sentința recurată, paragraful 6, se prevede că „deși atipic, în speță este incident motivul de revizuire prev.de art.394 alin.1 lit.a Cod pr.penală”.
Revizuient a solicitat achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală, deoarece la vremea respectivă a fost un abuz al justiției, abuz determinat de securitate și de Partidul Comunist Român.
Nu există dovadă scrisă că a fost încunoștințat sau că i s-a înmânat vreun ordin de concentrare.
A formulat cerere către autoritățile române din vremea respectivă, să plece din țară pentru că în România se încalcă drepturile și libertăților cetățenilor și nu este de acord cu politica statului român.
Nu a fost vreodată la INML M. Minovici, deși s-a întocmit un raport de expertiză psihiatrică, din care rezultă că avea afecțiuni psihice.
Sentința penală a cărei revizuire se cere este o eroare a justiției din vremea respectivă, la dosar nu au existat notele informative ale securității, deși în realitate era urmărit de securitate.
Din referatele securității rezultă că era considerat un dușman al țării, iar procurorul militar era subalternul celor care lucrau în securitate și era obligat să-l aresteze și să-l trimită în judecată.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că sunt fondate, existând cazurile de casare prev.de art.3859 alin.1 pct. 9 Cod pr.penală, existând contradicție între motivarea soluției și dispozitivul hotărârii.
Astfel, deși inițial în motivare instanța de fond arată că „situația juridică în care a ajuns revizuientul a fost provocată, iar această provocare cu tot ce a însemnat ea nu a fost cunoscută de către instanța militară la momentul condamnării”, reținându-se că în speță este incident motivul de revizuire prev.de art.394 alin.1 lit.a Cod pr.penală, ulterior aceeași instanță constată că „la momentul judecării prezentei cauze, fapta ce constituia infracțiunea de neprezentare la concentrare, prev. și ped. de art.354 alin.1 din Codul penal, existent în vigoare în anul 1984, la data pronunțării hotărârii de condamnare de către Tribunalul M. Timișoara, în dosarul nr.218/1983, nu este prevăzută de legea penală”, astfel încât a anulat sentința penală nr.7 din 5 ianuarie 1984, pronunțată de Tribunalul M. Timișoara, iar în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală rap.la art.10 lit.b Cod pr.penală, l-a achitat pe inculpatul O. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.354 alin.1 Cod penal.
Ori, potrivit art.394 alin.2 Cod pr.penală, „cazul de la lit.a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare”.
În acest context, instanța de fond trebuia să analizeze dacă există fapte sau împrejurări noi, prin care să se dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpatului O. I..
În altă ordine de idei, în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că fapta ce constituia infracțiunea de neprezentare la concentrare prevăzută de art.354 alin.1 din Codul penal existent în vigoare în anul 1984, la data pronunțării hotărârii de condamnare de către Tribunalul M. Timișoara, nu este prevăzută de legea penală actuală.
În realitate, în art.354 alin.1 din Codul penal în vigoare în prezent, este prevăzută infracțiunea de neprezentare la încorporare sau concentrare, care prevede că „neprezentarea la încorporare sau concentrare ori neprezentarea celor încorporați sau concentrați la unitatea unde au fost repartizați, în timp de mobilizare sau război, în termenul precizat în ordin, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani”.
Astfel, art.354 alin.1 Cod penal nu a fost abrogat, infracțiunea existând, fiind modificat doar conținutul constitutiv al acesteia, în sensul că se prevede expres că se pedepsește neprezentarea la încorporare sau concentrare în timp de mobilizare sau război.
Chiar dacă art.354 alin.1 Cod penal ar fi fost abrogat, iar fapta pentru care a fost condamnat revizuientul nu ar mai fi fost prevăzută de legea penală actuală, acest aspect nu reprezintă un motiv de revizuire, în înțelesul dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a Cod pr.penală, având în vedere dispozițiile alin.2 al aceluiași articol.
Mai mult, instanța de fond avea obligația să procedeze potrivit art.406 alin.3 Cod pr.penală, în cazul în care admitea cererea de revizuire, în sensul de a dispune restituirea cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era ținut să le suporte, precum și restituirea cotei făcută venit la bugetul de stat și calcularea ca vechime și continuitate în muncă a duratei pedepsei executate, în condițiile în care în cazul inculpatului O. I. s-a dispus executarea pedepsei, „fără privațiune de libertate, prin prestarea unei munci cu caracter productiv, în una din organizațiile socialiste arătate în art.863 alin.1 Cod penal”.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.38515 alin.1 pct.2 lit.c Cod pr.penală, se vor admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin și revizuientul O. I., se va casa sentința penală și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond J. Drobeta Turnu Severin.
Vor rămâne valabile actele procedurale întocmite până la 12 octombrie 2011, inclusiv.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza motivat dacă există fapte sau împrejurări noi în înțelesul dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a Cod pr.penală, prin care se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpatului O. I. – sentința nr.7 din 5 ianuarie 1984, a Tribunalului M. Timișoara.
Totodată, dacă va considera că cererea de revizuire este întemeiată, va proceda potrivit art.406 alin.3 Cod pr.penală, urmând a face demersuri pentru a stabili dacă revizuientul O. I. a plătit cheltuieli judiciare pe care nu era reținut să le suporte și dacă în perioada executării pedepsei fără privare de libertate, prin prestarea unei munci cu caracter productiv, i s-a reținut din salariu o cotă făcută venit la bugetul de stat, precum și durata pedepsei executate în acest mod care va constitui vechime și continuitate în muncă.
Văzând și art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin și revizuientul O. I., împotriva sentinței penale nr.17 din 12 octombrie 2011, pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr._ .
Casează sentința penală și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond J. Drobeta Turnu Severin.
Rămân valabile actele procedurale întocmite până la 12 octombrie 2011, inclusiv.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de 26 ianuarie 2012.
M. M. ȘeleaLiana BalaciSorina P. M.
Grefier,
M. V.
Red.jud.MMȘ
j.f.G.S.
PS/30.01.2012
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 313/2012. Curtea de... → |
|---|
