Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 370/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-02-2012 în dosarul nr. 370/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRUCAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 370
Ședința publică de la 17 Februarie 2012
PREȘEDINTE C. Ș. - judecător
T. M. - judecător
G. V. - judecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. C. și inculpatul P. A. E. împotriva sentinței penale nr. 755 din 17 martie 2011, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat din oficiu P. A. pentru recurentul inculpat lipsă, de asemenea, lipsind părțile civile D. C., A. G. și S. C. de Urgență C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului a pus concluzii de admitere a recursului, arătând că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin.2cod penal, în condițiile reținerii art. 3201 cod pr.penală este în alte limite decât cele legale.
Un al doilea motiv de recurs a fost cel privind netemeinicia hotărârii deoarece nu s-a realizat o justă individualizare a pedepselor în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 cod penal.
În ceea ce privește recursul inculpatului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat P. A. pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, arătând că se critică hotărârea instanței de fond numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei, considerându-se că în mod greșit se reține de instanța de fond că față de împrejurările în care s-a comis fapta, scopul pedepsei poate atins doar prin executarea în regim de detenție fără a se face aplicarea disp. art. 861 cod penal.
Cu privire la recursul parchetului s-au pus concluzii de respingere a acestuia ca nefondat, arătând că pedeapsa a fost corect individualizată.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
P. sentința penală nr. 755 din 17 martie 2011, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, în baza art. 180 al.2 CP, cu aplic.art.37 lit.b CP și cu aplic. art. 3201 al.7 CPP, a fost condamnat inculpatul P. A. E., fiul lui T. și C., născut la data 16.10.1979, în ., cu domiciliul în ., jud D., CNP_, studii 8 clase, necăsătorit, recidivist. la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 182 al.2 CP, cu aplic.art.37 lit.b CP și cu aplic. art. 3201 al.7 CPP ; a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a CP, art.34 lit.b CP, s-a dispus ca inculpatul să executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 luni închisoare
S-a făcut aplicarea disp.art. 64 lit.a teza II, lit.b CP, pe durata prev. de art.71 CP.
S-a admis acțiunea civilă, formulată de către partea civilă S. C. de Urgență C., cu sediul în C., . și obligă inculpatul, la plata sumei de 1942,65 lei daune materiale către această parte civilă, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație la data efectivă a plății.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părții civile D. C., domiciliat în ., jud.D. a fost recuperat integral, prin echivalent.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă A. G., domiciliat în ..T., ffl.., ca fiind nedovedită.
A fost obligat inculpatul, la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu la instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria C. nr. 4144/P/2009, a fost trimis în judecată inculpatul P. A. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală și lovire sau alte violențe, prevăzute și ped de art. 182 alin 2 Cod penal, și art 180 alin alin 2 Cod penal, ambele cu aplic art. 37 lit b din Cod penal și în final cu aplicarea art. 33 lit a CP.
Din actul de sesizare a instantei s-a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul P. A. E. și partea vătămată D. C. locuiesc pe raza ., între cei doi existând de mai mult timp relații prietenie, în virtutea cărora, în ziua de 21.01.2009 s-au deplasat la două baruri localitate, unde au consumat băuturi alcoolice.
La solicitarea inculpatului, partea vătămată l-a însoțit pe acesta, cu propria căruță, la domiciliul martorei G. I., de unde ulterior au plecat la locuința unei alte persoane, din aceeași localitate, pentru a aduce un pat.
In aceste împrejurări au apărut primele nemulțumiri ale inculpatului, care i-a adresat injurii părții vătămate, crezând că cei doi intenționează să plece fără el. După ce au revenit la locuința martorei G. I., atât inculpatul P. A. E., cât și partea vătămată D. C. au plecat spre propriile locuințe, în timp ce martora, însoțită de fiica sa - G. A. și concubinul acesteia- M. D. I., au hotărât să se deplaseze la domiciliul ultimului.
Cei trei s-au întâlnit din nou cu partea vătămată, care s-a oferit să le asigure transportul, iar după ce au parcurs o distanță de aproximativ 500 de metri, au fost surprinși de inculpat care i-a solicitat părții vătămate să oprească atelajul, i-a adresat din nou injurii și i-a aplicat o lovitură cu un corp contondent în zona feței, agresiune în urma căreia D. C. a căzut din căruță.
Ulterior, acesta a fost transportat la locuința martorei G. I., unde i-a fost acordat primul ajutor, inclusiv de către inculpat, iar în perioada 21.01 -02.02.2009 a fost internat la S. C. Județean de Urgență C..
Inițial, la internare, partea vătămată a declarat că leziunea prezentată s-a datorat unei agresiuni animale, fiind lovit de către cal, însă ulterior a revenit și a precizat că . a fost de natură umană.
Din Certificatul medico-legal nr.219/A2 emis de Institutul de Medicină Legală C. la data de 04.03.2009 a rezultat că partea vătămată D. C. a suferit leziuni de violență ce pot data din 21.01.2009, au putut fi produse prin lovire cu corp dur și pentru a căror vindecare a necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, raportul de constatare medico-legală nr.4119/Al întocmit de Institutul de Medicină Legală C. la data de 17.12.2009 a concluzionat că partea vătămată prezintă o cicatrice post plagă tăiată în regiunea nazo-geniană stângă, ceea ce constituie un prejudiciu estetic, al cărui caracter permanent rezultă din adresa cu același număr emisă de Institutul de Medicină Legală C. la data de 15.02.2010.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine necooperantă, în sensul că a refuzat să dea declarații și să semneze procesele verbale întocmite de către organele de poliție.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
2. Partea vătămată A. G. locuiește pe raza com.D., ., împreună cu soția sa - A. lolanda și trei fiice minore, însă a lipsit perioade îndelungate de la domiciliu, fiind angajat la o stână din . class="Style10"> În seara zilei de 11.07.2010, când partea vătămată a revenit la domiciliu, a avut o discuție în contradictoriu cu soția sa, căreia i-a reproșat faptul că întreține relații extraconjugale cu inculpatul P. A. E.. In urma acestui conflict, martora A. lolanda a părăsit domiciliul și l-a apelat telefonic pe inculpat, relatându-i cele întâmplate și solicitându-i totodată să vină la locuința sa, pentru a-i da explicații soțului.
În jurul orelor 01,00, inculpatul și martora au ajuns la domiciliul celei din urmă, au intrat în curte, moment în care prezența lor a fost sesizată de partea vătămată A. G., care a ieșit din casă.
În aceste împrejurări, inculpatul P. A. E. l-a lovit cu o piatră în zona capului pe A. G., după care a continuat să îi aplice lovituri cu pumnii și picioarele, până când partea vătămată a căzut pe sol.
In urma acestei agresiuni, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din Certificatul medico-legal nr. 1528/A2 emis de Institutul de Medicină Legală C. la data de 13.07.2010.
Conflictul a încetat la intervenția verbală a martorelor A. I. și A. S. B. - soția, și respectiv, fiica părții vătămate, după care inculpatul l-a transportat pe cel din urmă în casă, a îndepărtat urmele de sânge pe care acesta le prezenta la nivelul feței și au consumat împreună băuturi alcoolice.
In cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut fapta comisă.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a luat o declarație inculpatului care a recunoscut în totalitate și necondiționat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, solicitând să beneficieze de procedura instituită de disp. art. 3201CPP.
De asemenea, a fost solicitată prin adresă către I.P.J. D. fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Audiată partea vătămată A. gheorghe s-a constituit parte civilă cu suma de 3500 lei daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu tratamentul medicamentos.
Deasemenea partea vătămată D. C., a invederat instanței că înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 5000 lei daune materiale constând tot în cheltuielile efectuate cu tratamentul medicamentos pe perioada spitalizării.
Instanța a reținut însă că la termenul de ședință din data de 17.02.2011, partea civilă D. C. și inculpatul P. A. E., au declarat că doresc să stingă litigiul intervenit între ei pe latură civilă, prin acoperirea prejudiciului cauzat acestei părți civile.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate; certificatul medico-legal nr.219/A2 emis de Institutul de Medicină Legală C. la data de 04.03.2009; raportul de constatare medico-legală nr.4119/Al întocmit de Institutul de Medicină Legală C. la data de 17.12.2009; adresa nr.4119/Al emisă de Institutul de Medicină Legală C. la data de 15.02.2010; declarațiile martorilor, certificatul medico-legal nr.!528/A2 emis de Institutul de Medicină Legală C. la data de 13.07.2010 și declarațiile inculpatului pe întreg parcursul procesului penal, instanța a confirmat că starea de fapt reținută prin actul de sesizare este corectă și dovedită și constă în aceea că în seara zilei de 21.01.2009 inculpatul a lovit-o pe partea vătămată D. C., provocându-i sluțirea, iar în noaptea de 11/12.07.2010, a lovit-o pe partea vătămată A. G., cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale, dispunând condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținut în sarcina sa prin actul de sesizare.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată A. G. s-a constituit parte civilă cu suma de 3500 lei daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu tratamentul medicamentos, dar nu a solicitat și nici administat nici o probă în dovedirea pretențiilor sale civile.
În consecință instanța constatând neîndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prev. de disp. art. 998 -999 Cod.civil, a respins acțiunea civilă ca fiind nedovedită.
Instanța a mai constatat că la termenul de ședință din data de 17.02.2011, partea civilă D. C. și inculpatul P. A. E., au declarat că doresc să stingă litigiul intervenit între ei pe latură civilă, prin acoperirea prejudiciului cauzat acestei părți civile, motiv pentru care instanța va lua act de manifestarea de voință a părților.
De asemenea, S. C. Județean de Urgență nr.1 C., unitate spitalicească unde părții vătămate D. C. i-au fost acordate îngrijiri medicale la Secția ORL și Neurochirurgie în perioada 21.01._09, s-a constituit parte civilă cu cuantumul cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea acestei părți vătămate.
În consecință, instanța constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de disp.art.998-999 C.Civ, a obligat inculpatul la plata sumei de 1942,65 lei, daune materiale către această parte civilă, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație la data efectivă a plății.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. C. și inculpatul P. A. E..
P. a criticat soluția instanței de fond sub aspectul legalității întrucât pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin.2 cod penal, în condițiile reținerii art. 3201 cod pr.penală, a fost aplicată în alte limite decât cele legale ; un al doilea motiv a vizat temeinicia hotărârii atacate, criticând greșita aplicare a dispozozițiilor art. 72 cod penal, nerealizându-se o justă individualizare a pedepselor.
Inculpatul în cadrul motivelor de recurs depuse la dosar prin apărătorul din oficiu, a criticat hotărârea atacată sub aspectul modalității de executare a pedepsei, solicitând aplicarea dispoz. art. 861 cod penal.
Examinând recursurile formulate în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt și o încadrare juridică în concordanță cu întregul material probator administrat în cauză, vinovăția inculpatul P. A. E. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămate corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 cod penal, față de partea vătămată D. C., și loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin.2 cod penal, față de partea vătămată A. G., fiind pe deplin dovedită, inclusiv cu recunoașterea faptelor de către inculpat care a beneficiat de aplicarea dispoz. art. 3201 cod pr.penală, privind procedura simplificată în cazul recunoașterii vinovăției.
Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală, în mod corect s-a reținut că fapta comisă de inculpatul P. A. E. care în seara zilei de 21 ianuarie 2009 a lovit-o pe partea vătămată D. C. în zona feței la nivelul obrazului stâng, producându-i un prejudiciu estetic conform raportului de constatare medico-legală nr. 4119/A1 întocmit de IML, respectiv o cicatrice post plagă tăiată în regiunea nazală genială stângă, întrunește elementele constituive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prin sluțire, prev. de art. 182 alin.2 cod penal.
Astfel, potrivit doctrinei jurisprudenței, crearea unui prejudiciu estetic permanent la nivelul feței, constituit « sluțire » în sensul normei de incriminare penală, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție în practica sa judiciară, aceasta stabilind că cicatricile de pe fața părții vătămate reprezintă o sluțire în sensul legii, atâta timp cât aspectul normal al feței nu se poate reface printr-un proces de vindecare.
Fapta aceluiași inculpat constând în aceea că în noaptea de 11/12 iulie 2010 a lovit-o pe partea vătămată A. G. cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 8 – 9 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.2 Cod procedură penală, infracțiune pentru care în mod corect inculpatul a fost condamnat.
Din fișa de cazier a inculpatului, în mod corect s-a reținut că acesta se află în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b cod penal, fiind condamnat anterior prin sentința penală nr. 2204/ 16 mai 2002 a Judecătoriei C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate, pedeapsă a cărei executare a început la 14 august 2001, fiind liberat condiționat la 15 septembrie 2004, cu un rest de 697 zile.
Sunt fondate criticile parchetului în ceea ce privește nelegalitatea hotărârii penale sub aspectul stabilirii și aplicării unei pedepse pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin.2 cod penal, în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, în condițiile aplicării disp. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, de 2 ani închisoare se reduce doar cu o treime, respectiv până la 1 an și 4 luni închisoare.
Cum în cauză nu s-au reținut circumstanțe judiciare atenuante care să justifice coborârea pedepsei sub acest minim astfel redus, pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin.2 cod penal este nelegală.
De asemenea, instanța își va însuși critica privind netemeinicia hotărârii deoarece nu s-a realizat o justă individualizare a pedepselor în condițiile art. 72 cod penal.
Văzând dispozițiile art. 72 c.p., având în vedere împrejurările și modul de săvârșire a faptelor, urmările produse, starea de recidivă în care se află inculpatul, acesta fiind condamnat anterior tot pentru fapte de violență, instanța apreciază că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin.2 cod penal, nu corespunde gradului de pericol social concret al faptei reținute în sarcina inculpatului.
Se va menține pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin.2 cod penal.
În temeiul art. 33 lit.a și 34 lit. b cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, instanța apreciind că această pedeapsă, cu executare în regim de detenție, inculpatul fiind recidivist postexecutoriu, poate duce la îndeplinirea scopului educativ și preventiv al pedepsei așa cum este el definit de art. 52 cod penal.
Astfel, se va respinge recursul inculpatului ca nefondat, constatând că în cauză, față de starea de recidivă, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 861 cod penal, pentru a se aplica inculpatului suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Neconstatând alte motive de nelegalitate sau netemeinicie în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii și soluționarea laturii civile a cauzei, instanța va menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală și art. 38515 pct. 1 lit. b cod penală, se va admite recursului parchetului, hotărârea atacată urmând a fi reformată în sensul celor menționate anterior, recursul inculpatului urmând a fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 Cod procedură penală ;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. declarat împotriva sentinței penale nr. 755 din 17 martie 2011, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
Respinge recursul inculpatului P. A. E. declarat împotriva aceleiași sentințe penale.
Casează sentința sub aspectul individualizării pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 Cp.
Descontopește pedepsele aplicate inculpatului pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 182 alin.2 Cp cu aplicarea art. 37 lit.b C.p, și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cpp.
Condamnă pe inculpatul P. A. E. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cp și art. 34 lit. b Cp:
Contopește pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 Cp cu aplicarea art. 37 lit. b C.p și art. 320 ind. 1 Cp, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 7 februarie 2012.
C. Ș. T. M. G. V.
Grefier,
B. D.
Red.jud.TM
j.f.C.M.
IB
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2045/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
