Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 1/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-01-2016 în dosarul nr. 1/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 1
Ședința publică de la 04 ianuarie 2016
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
Grefier V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. P. din cadrul
D. – Serviciul Teritorial C.
***
Pe rol, soluționarea contestațiilor formulate de inculpații T. G. M., D. M. L., S. I. și B. D. M. împotriva încheierii nr. 433 din data de 21 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorii inculpați T. G. M., în stare de arest, asistat de avocat J. R. M., apărător desemnat din oficiu, D. M. L., în stare de arest, asistată de avocat C. F., apărător ales, S. I., în stare de arest, asistat de avocat N. M. T., apărător desemnat din oficiu, și B. D. M., în stare de arest, asistat de avocat N. D. P., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat J. R. M. pentru contestatorul inculpat T. G. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii preventive cu măsura arestului la domiciliu apreciind că aceasta din urmă este proporțională cu scopul urmărit. Precizează că inculpatul este arestat din luna septembrie 2014 și nu este cunoscut cu antecedente penale, iar situația de fapt nu mai este susținută de probele administrate în cursul cercetării judecătorești în condițiile în care o parte din martori și persoanele vătămate și-au schimbat declarațiile. Apreciază că obligațiile inerente măsurii arestului la domiciliu sunt suficiente pentru realizarea scopurilor prev. de art. 202 C.p.p.
Avocat C. F. pentru contestatorul inculpat D. M. L., având cuvântul, solicită admiterea contestației și pe fond revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu.
Apreciază că încheierea primei instanțe este motivată cu caracter general fără a se analiza faptul că părțile vătămate și-au schimbat declarațiile astfel că situația de fapt nu mai este identică cu cea avută în vedere la luarea măsurii.
Arată că oricum cercetarea judecătorească este finalizată fiind acordat un termen pentru a se discuta schimbările de încadrare juridică, încadrările puse în discuție din oficiu de instanță fiind favorabile inculpatului. Apreciază că la acest moment luarea unei alte măsuri preventive mai blânde nu mai poate afecta buna derulare a procesului penal.
Avocat N. M. T. pentru contestatorul inculpat S. I., având cuvântul, solicită admiterea contestației, și revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea acestei măsuri cu arestul la domiciliu. Arată că temeiurile inițial avute în vedere s-au schimbat, părțile vătămate confirmând în instanță că nu îl cunosc pe inculpat iar acesta și-a derulat activitatea doar ca taximetrist. Precizează că inculpatul este arestat de 1 an și 4 luni, și, de la începutul anchetei penale a contestat implicarea sa în comiterea acestor infracțiuni.
Avocat N. D. P. pentru contestatorul inculpat B. D. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației și pe fond înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu. Precizează că persoanele vătămate și-au schimbat declarațiile în cursul cercetării judecătorești revenind motivat asupra celor afirmate inițial. Nici una din probele administrate nu demonstrează faptul că inculpatul i-ar cunoaște pe ceilalți sau că ar fi acționat coordonat, nefiind indicii că a existat un grup infracțional în sensul legii. Arată că inculpatul este arestat de 1 an și 4 luni, că în acest timp a fost finalizată cercetarea judecătorească iar la ultimul termen instanța de fond a pus în discuție schimbarea încadrării juridice în favoarea inculpatului.
Față de toate aceste considerente apreciază că se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor ca nefondate apreciind că încheierea primei instanțe este legală și temeinică iar menținerea măsurii arestării preventive este necesară în raport de gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, numărul actelor materiale și vârsta persoanelor vătămate. Subliniază că inculpata D. și-a traficat propriile fiice minore iar inculpatul B. D. M. a săvârșit faptele deduse judecății după ce a executat condamnări definitive pentru infracțiuni de viol în formă agravată.
Chiar dacă inculpații sunt arestați din data de 11 septembrie 2014, durata măsurii nu a depășit un termen rezonabil dacă se are în vedere complexitatea cauzei, probele administrate și apărările formulate care se impuneau a fi verificate.
Contestatorul inculpat T. G. M., având cuvântul, arată că a fost sincer însă nu recunoaște decât ceea ce a săvârșit, fiind dreptul său să se apere și să propună probe.
Contestatorul inculpat D. M. L., având cuvântul, arată că își însușește concluziile apărătorului ales.
Contestatorul inculpat S. I., având cuvântul, precizează că este arestat de 1 an și 4 luni deși este nevinovat. Și-a derulat activitatea ca taximetrist însă nu știa cu ce se ocupă fetele pe acre le transporta.
Contestatorul inculpat B. D. M., având cuvântul, arată că pentru faptele săvârșite în trecut a executat pedepsele aplicate. Arată de asemenea că cel puțin pentru o parte vătămată s-a demonstrat că aceasta nu era în țară la momentul comiterii presupuselor infracțiuni.
CURTEA
Prin încheierea nr. 433 din data de 21 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ 4, în baza art. 362 alin. 2 C.proc. pen. rap. la art.208 alin. 4 C.p.p. rap. la art. 207 alin 4 C.p.p a fost menținută ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților: T. G. M., D. M. L., S. I. și B. D. M..
În baza art. 242 alin.1, 2 C.p.p., a fost respinsă cererea de înlocuire/ revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul S. I., ca neîntemeiată.
În baza art. 208 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 207 alin. 4 C.p.p., a fost menținută ca fiind legală și temeinică măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpați: T. A. I., S. M. A. C. și Țeculescu N. C..
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță, cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații S. I., D. M. L., T. G. M. și B. D. M. și asupra cererii de revocare/ înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatul S. I., a reținut următoarele:
Potrivit art. 362 NCPP ce reglementează măsurile preventive în cursul judecății: (1) Instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. (2) În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
Potrivit art.208 alin. 4 C. proc. pen., în tot cursul judecății,instanța, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile,dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive.
Potrivit art. 207 alin. 4 C. proc. pen., aplicabile și pentru faza de judecată, conform art. 208 alin. 3 C.p.p., când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive”.
Prima instanță a constatat potrivit art. 208 alin. 4 Cpp, că la data discutării legalității si temeiniciei stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților T. G. M., S. I., D. M. și B. D. M. subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații menționați mai sus, împrejurările reale ale săvârșirii acestora, s-a apreciat că nu se poate acorda prevalență circumstanțelor personale ale inculpaților în pofida împrejurărilor reale ale săvârșirii infracțiunilor, gravitatea faptelor reflectându-se, inevitabil și asupra persoanelor inculpaților.
In raport de actele și lucrările dosarului prima instanță a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri, privind pericolul social concret pentru ordinea publică apreciat în raport de toate circumstanțele cauzei, respectiv gravitatea faptelor pentru care inculpații menționați sunt cercetați, dată și de pluralitatea de infracțiuni reținute în sarcina lor, - inculpatul T. G. M.: constituirea unui grup infracțional organizat, două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal - (subiect pasiv Glojdeanu A. L. – 18 ani, subiect pasiv Glojdeanu L. – 17 ani), două infracțiuni de trafic de persoane (subiect pasiv Glojeandu A. L. și T. E. V.), șase infracțiuni de trafic de minori - (subiect pasiv Glojdeanu L. 17 ani, D. R. - 17 ani, D. T. - 17 ani, B. M. R. - 17 ani, M. I. F. 17 ani, G. A. B. – 14 ani), D. M. L.:constituirea unui grup infracțional organizat, două infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului (subiect pasiv fiicele sale gemene: D. R. - 17 ani, D. T. - 17 ani), patru infracțiuni de trafic de minori (subiect pasiv D. R. - 17 ani, D. T. - 17 ani, B. M. R. - 17 ani, M. I. F. – 17 ani), S. I.: constituirea unui grup infracțional organizat și patru infracțiuni de trafic de minori (subiect pasiv D. R. - 17 ani, D. T. - 17 ani, B. M. R. - 17 ani și M. I. F. – 17 ani), B. D. M.- constituirea unui grup infracțional organizat, 2 infracțiuni de trafic de minori în formă continuată, pericolul social concret relevat de împrejurările în care se susține că ar fi fost comise, se mențin.
Astfel, prima instanță a apreciat că, față de împrejurările concrete ale cauzei astfel cum au fost anterior prezentate, persoana și conduita inculpaților menționați, măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art . 202 alin 1 C.p.p .
S-a reținu de asemenea că perioada scursă de la momentul arestării preventive a inculpaților, nu încalcă durata rezonabilă a măsurii și nici proporționalitatea acesteia, raportat la datele care particularizează cauza și inculpații, cu referire la faptele ce fac obiectul judecății, stadiul cercetării, conduita procesuală și persoana inculpaților.
Sub aspectul conduitei procesuale a inculpaților prima instanță a menționat că aceștia au contestat probele administrate în faza de urmărire penală solicitând readministrarea lor în fața instanței, au formulat cereri de probe noi, care le-au fost încuviințate în parte, astfel că nu se poate reține că măsura arestării preventive a depășit durata rezonabilă, care trebuie raportată la complexitatea cauzei, conduita inculpaților și actele ce au fost desfășurate.
S-a reținut în continuare că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor descrise anterior, fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 NCPP.
Este adevărat că până la soluționarea definitivă a cauzei persoana judecată se bucură de prezumția de nevinovăție, însă legiuitorul a stabilit că, în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute de lege, să se poată lua o măsură preventivă, indiferent dacă acuzatul recunoaște sau nu săvârșirea faptelor pentru care este judecat, are sau nu antecedente penale, normele interne fiind în concordanță cu dispozițiile art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, s-a constatat că, de la data ultimei verificări a măsurii (încheierea din data de 04.11.2015), nu au intervenit elemente noi de fapt sau de drept care să conducă la concluzia că se impune revocarea, înlocuirea măsurii arestării preventive, din contră subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
Totodată, cu privire la inculpata D. M. L. se reține că este trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, două infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului (subiect pasiv fiicele sale gemene: D. R. - 17 ani, D. T. - 17 ani) patru infracțiuni de trafic de minori (subiect pasiv D. R. - 17 ani, D. T. - 17 ani, B. M. R. - 17 ani, M. I. F. – 17 ani) fapte prevăzute și pedepsite de art. 367 alin. 1, 2 și 3, art. 197, art. 211 alin. 1 și 2, cu aplicarea art. 35 alin. 1, art. 36, art. 38 alin. 1, art. 39 și art. 77 lit. a și e din C. pen.
Mai mult, având în vedere dispozițiile art. 218 alin. 3 C.p.p., inculpata D. M. L. nu ar putea fi supusă măsurii preventive a arestului la domiciliu, raportat la calitatea persoanelor vătămate D. T. și D. R., de membru de familie al acesteia - fiice.
Cu privire la inculpatul B. D. M., din fișa de cazier judiciar aflată la dosar, s-a constatat că acesta a suferit mai multe condamnări definitive la pedeapsa închisorii, din care o condamnare de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă agravată, astfel că acesta nu prezintă suficiente garanții pentru a fi lăsat în libertate, chiar cu impunerea unor obligații impuse de lege.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv, măsura care este totodată proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților si necesara pentru realizarea scopului prev. de art.202 Cpp, iar o altă măsură preventiva nu ar fi suficienta pentru realizarea acestui scop, astfel încât, în baza art. 362 alin. 2 C.proc. pen. rap. la art.208 alin. 4 C.p.p. rap. la art. 207 alin 4 C.p.p se va menține ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților T. G. M., S. I., D. M. și B. D. M..
În ceea ce privește cererea inculpatului S. I., s-a constatat că la data de 18.12.2015, a formulat cerere scrisă de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlul judiciar. ( filele 65-67, vol. XII instanță).
În motivarea cererii inculpatul S. I. a arătat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, că nu există probe sau indicii din care să rezulte că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului în situația înlocuirii măsurii arestării preventive, faptul că este arestat de mai mult timp apreciind că s-a atenuat ecoul negativ în rândul societății a faptelor care se presupune că le-ar fi comis, susținând că niciunul dintre martori, inculpați și părți vătămate nu au făcut referire la persoana sa. Inculpatul S. I. a solicitat a se avea în vedere că nu are antecedente penale, că are un copil minor în întreținere, iar concubina sa nu realizează venituri fiind bolnavă și trăiesc din ajutorul social primit de aceasta de la stat.
Potrivit art. 242 alin. 1 C.p.p., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 242 alin.2 NCPP „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”.
Având în vedere faptul că s-a constatat subzistența temeiurilor care au determinat arestarea inculpatului, s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 242 alin. 1, 2 C.p.p., în sensul existenței vreunui motiv care să atragă nelegalitatea măsurii sau înlocuirea cu o măsură mai ușoară.
S-a constatat că inculpatul a formulat o cerere similară la data de 03.12.2015, care i-a fost respinsă prin încheierea nr. 366/03.12.2015, până în prezent neintervenind elemente noi care să conducă la concluzia că măsura trebuie revocată sau înlocuită.
Față de cele expuse, în baza art. 242 alin.1, 2 C.proc. pen., a fost respinsă cererea de înlocuire/ revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul S. I., ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alin. 1, 2 C.p.p. Împrejurările de ordin familial invocate în susținerea cererii nu conduc a reaprecierea gradului de pericol social pe care îl prezintă inculpatul, raportat la faptele de care este acuzat, circumstanțele cauzei, conduita procesuală a acestuia, la care s-a făcut referire mai sus.
În ceea ce îi privește pe inculpații T. A. I., S. M. A. C. și Țeculescu N. C., prima instanță a reținut că, potrivit art. 208 alin. 5 C.p.p., în tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.
S-a constatat că, de la data dispunerii față de inculpații menționați a măsurii preventive a controlului judiciar, prin înlocuirea măsurii arestării preventive ( încheierea nr. 180 din data de 25.06.2015 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 316 din data de 06.07.2015 a Curții de Apel C.) nu au intervenit elemente de fapt sau de drept care să conducă la concluzia că măsura preventivă nu mai este necesară.
S-a reținut astfel că temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar față de aceștia se mențin și se pe cale de consecință, în vederea asigurării prezenței inculpaților în fața organelor judiciare și a bunei desfășurări a procesului penal, au fost menținute ca fiind legale și temeinice aceste măsuri, în baza art. 208 alin. 5 C. proc. pen. rap. la art. 207 alin. 4 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații T. G. M., D. M. L., S. I. și B. D. M. criticând soluția primei instanțe sub aspectul temeiniciei pentru motivele expuse în preambulul prezentei decizii.
Contestațiile sunt nefondate.
Față de actele și lucrările dosarului, corect judecătorul fondului a apreciat că, există probe care justifică în continuare suspiciunea rezonabilă că inculpații contestatori au comis faptele penale pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, respectiv constituire a unui grup infracțional organizat, de trafic de persoane și de trafic de minori infracțiuni pentru care legea prevede pedepse mai mari de 5 ani. Astfel, aceste probe sunt cele care rezultă din declarațiile victimelor date în cursul urmăririi penale, în coroborare cu cele de recunoaștere a comiterii faptelor penale date de inculpații Țeculescu N. C., B. D. M. și S. I. ( de la u.p.) cu cele din declarațiile de martori dar și cu acelea din transcrierile convorbirilor telefonice ale inculpaților cu victimele ori cu alte persoane implicate în activitatea infracțională și cu restul probelor cauzei care atestă actele materiale de recrutare ,transport, supraveghere, lipsire de libertate și preluare în parte a sumelor de bani obținute din prestațiile sexuale ale părților vătămate în scopul exploatării acestora.
De asemenea, și cea de-a doua condiție impusă de art. 223 al. 2 C.p.p. este îndeplinită, în sensul că este justificată în continuare privarea de libertate a inculpaților având în vedere natura și gravitatea faptelor imputate, circumstanțele concrete în care se presupune că s-au săvârșit faptele ( pluralitate de făptuitori sub forma grupului infracțional organizat, exploatarea sexuală a părților vătămate din care unele minore) datele care caracterizează persoana inculpaților (faptul că inculpații, cu excepția lui D. M. L., au mai fost cercetați anterior pentru comiterea unor infracțiuni, inc. B. având și o condamnare definitivă de 14 ani închisoare pentru o infracțiune de viol în formă agravată) legitimând în mod pertinent și suficient menținerea măsurii arestării preventive.
De altfel, menținerea măsurii arestării preventive a contestatorilor-inculpați este oportună și în scopul protejării ordinii publice respectiv pentru crearea unui climat de siguranță, fiind de prezumat că prin comiterea nor infracțiuni ale căror victime sunt persoane minore se creează un sentiment firesc de dezaprobare în comunitatea din care fac parte inculpații, fapte de asemenea natură impunând întotdeauna reacții ferme din partea organelor judiciare.
Având în vedere considerentele de mai sus, se constată că măsura arestării preventive luată față de fiecare inculpat este proporțională cu gravitatea acuzației iar luarea unei măsuri mai puțin restrictive nu se justifică.
Circumstanțele de natură personală învederate de inculpați (lipsa antecedentelor penale, situația membrilor familiei) nu atrag schimbarea temeiurilor ce au impus inițial luarea măsurii arestării preventive și nu sunt de natură să justifice luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive ( arestul la domiciliu sau controlul judiciar), menținerea măsurii arestului preventiv realizând scopul prevăzut de art. 202 Cpp, respectiv asigurarea unei mai bune administrări a actului de justiție.
De altfel, prima instanță în mod corect a punctat în cazul fiecăruia dintre inculpați elementele esențiale avute în vedere pentru a aprecia astfel, respectiv antecedentele penale și datele despre comportamentul anterior în cazul inculpatului B. D. M., riscul plasării inculpatei D. M. în același spațiu cu fiicele sale minore, părți vătămate ale infracțiunii de trafic de minori, precum și presiunea pusă asupra părților vătămate în contextul unei asemenea cauze prin reinserția în aceeași comunitate a inculpaților, chiar dacă aceștia ar fi supuși unor măsuri de supraveghere mai stricte.
Singurul element care s-a modificat de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent este perioada de timp pe care inculpații au petrecut-o în arest, dar o perioadă de timp în care organele judiciare au dat dovadă de celeritate, fiind finalizată urmărirea penală, întocmit rechizitoriu, încheiată camera preliminară și aproape finalizată cercetarea judecătorească, astfel că această perioadă nu poate fi apreciată ca excesivă, mai ales că este vorba despre o cauză complexă cu un număr mare de părți și unde, pentru justa soluționare, mai este necesar administrarea de probe.
În raport de aceste elemente, simpla trecere a timpului nu este de natură să determine diminuarea stării de pericol pe care lăsarea în libertate a inculpaților o prezintă pentru ordinea publică, generând în mod firesc în rândul populației un puternic sentiment de nesiguranță și de neîncredere în capacitatea de protecție a organelor statului.
În ceea ce privește schimbarea declarațiilor date de o parte din persoanele vătămate, Curtea reține că la acest moment nu poate proceda la o analiză detaliată a probelor, însă Codul de procedură penală nu acordă prioritate declarațiilor date în cursul cercetării judecătorești în raport de cele date în faza de urmărire penală, rămânând ca instanța de fond să analizeze și să rețină acele declarații care se coroborează cu restul probelor din dosar.
Cu toate acestea elementele care rezultă din analiza proceselor verbale în care se redau convorbirile purtate de inculpați în perioada anchetei oferă suficiente indicii cu privire la preocupările lor în plasarea minorelor care întrețineau acte sexuale, demonstrând în cazul fiecăruia dintre inculpați că aceștia știau pentru ce motiv clienții se deplasau pentru a se întâlni cu persoanele vătămate. Inclusiv în cazul inculpatului S. I. aceste discuții demonstrează că acțiunile sale exced în mod evident sfera de activități specifice unui taximetrist, acesta informându-se cu privire la „disponibilitatea” fetelor, toaleta lor, sau prețurile percepute. Aceeași natură au și discuțiile purtate de inculpata D. M., T. G. și T. B. M. cu diverse persoane care îi contactau pentru a întreține raporturi sexuale cu persoanele vătămate exploatate.
Față de cele arătate, constatând neîntemeiate criticile contestatorilor inculpați, se vor respinge contestațiile deduse judecății, ca nefondate.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați fiecare dintre contestatorii T. G. M. și S. I. la plata a câte 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Vor fi obligați fiecare dintre contestatorii D. M. L. și B. D. M. la plata a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli avansate de stat.
Sumele reprezentând onorarii avocați oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției (delegațiile_/2015 si_/2015).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate contestațiile formulate de inculpații T. G. M., D. M. L., S. I. și B. D. M. împotriva încheierii nr. 433 din data de 21 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ 4.
Obligă pe fiecare dintre contestatorii T. G. M. și S. I. la plata a câte 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Obligă pe fiecare dintre contestatorii D. M. L. și B. D. M. la plata a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli avansate de stat.
Sumele reprezentând onorariu avocat oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției (delegațiile_/2015 si_/2015).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 ianuarie 2016.
Președinte,
A. C. M.
Grefier,
V. D.
Red.jud.A.C.M.
j.f.D.G.Zăvălași
O.A. 08 Ianuarie 2016
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1649/2015. Curtea... | Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p..... → |
|---|
