Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1649/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1649/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1649/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 1649
Ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. C. B.
Judecător I. E.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelurilor formulate de inculpatul D. V., împotriva sentinței penale nr.196 din 12.03.2015 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ și partea civilă Agenția Națională de A. F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - S. R. prin Agenția Națională de A. F., având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns din oficiu avocat A. A. M. pentru apelantul inculpat D. V., lipsă, lipsă fiind și apelanta parte civilă Agenția Națională de A. F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - S. R. prin Agenția Națională de A. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Avocat A. A. M. pentru apelantul inculpat D. V., solicită achitarea inculpatului în temeiul disp.art.396 alin.5 rap.la art.16 lit.c N.C.p.p., întrucât nu este vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni. Inculpatul a încasat sumele de bani pe care le-a folosit pentru aprovizionarea cu materiale pentru efectuarea lucrărilor, neavând legătură cu societatea pe care o administrează iar contractul și devizul ce face obiectul sesizării nu a fost înregistrat în contabilitatea societății întrucât lucrările nu au fost finalizate datorită neînțelegerilor iar acesta nu a avut profit financiar cu ocazia manoperei încasate.
În raport de valoarea prejudiciului, așa cum a reieșit din expertiza efectuată, se solicită aplicarea unei sancțiuni administrative inculpatului.
Același apărător, solicită respingerea apelului formulat de partea civilă ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, solicită respingerea apelurilor
formulate de inculpat și partea civilă, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr.196 din 12.03.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în baza art.9 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic.art.5 alin.1 NCP, a condamnat pe inculpatul D. V., fiul lui I. și I., născut la data de 08.09.1966 în C., jud.D., cu domiciliul în ., jud.D., CNP –_, la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.
În baza art.71 cod penal din 1969 cu aplic.art.5 NCP, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1, lit.a teza II-a, lit.b și c cod penal anterior - aceasta din urmă constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale.
În baza art.86/1 alin.1 și următoarele cod penal din 1969 cu aplic art.5 NCP, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 cod penal anterior.
În baza disp.art.86/3 alin.1 cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul D. V. s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune D. potrivit programului de supraveghere întocmit; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În baza art.71 alin.5 cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86/4 cpen din 1969 privind revocarea beneficiului suspendării.
În temeiul art. 12 din Legea 241/2005, s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale iar dacă a fost, va fi decăzut din drepturi.
În baza art.397Cod pr.penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. R. prin ANAF- București, cu sediul în București, sector 5, ..
A obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 38.774 lei – reprezentând TVA și impozit pe profit și accesorii legale la această sumă – dobânzi legale și penalități de întârziere aferente conform codului fiscal calculate de la data săvârșirii faptei, respectiv 20.04.2011 și până la achitarea integrală a sumei datorate.
În baza art.249 alin.6 cod pr.penală rap.la art.397 alin.2 cod pr.penală s-a admis cererea părții civile și instituie măsura sechestrului asigurator asupra unui teren extravilan în suprafață de 11.700 mp proprietatea inculpatului, situat pe teritoriul comunei Șimnicu de Sus, jud.D., tarlaua 128, . Cartea Funciară nr.2809 a localității Șimnicu de Sus, identificat prin număr cadastral provizoriu 2261.
În baza art.7 din Lg.26/1990, s-a dispus comunicarea prezentei sentințe după rămânerea definitivă la Oficiul Registrului Comerțului pentru înscrierea mențiunilor ce se impun.
În baza art.274 NCPP, a obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare statului( urmărire penală și judecata în fond ).
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei a rămas în sarcina statului urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 821/P/2011 din data de 14 iulie 2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. V., trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că în anul 2009 inculpatul D. V. a înființat societatea comercială DASYV CONSTRUCT SRL, cu sediul în mun.C., având ca principal obiect de activitate „lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale”, societate al cărei administrator era inculpatul și care a fost radiată la data de 23.05.2012.
La data de 19.04.2011 între . C., reprezentată de inculpatul D. V., în calitate de executant și persoana fizică M. F. – în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul nr.108, având ca obiect „executarea lucrărilor de demolare, extindere și refacere” a unei clădiri situate în ., fiind întocmit un deviz în valoare de 118.350,88 lei (fără TVA), lucrare ce urma a fi executată în termen de 60 de zile.
Lucrarea a fost executată parțial, întrucât între părții au intervenit neînțelegeri cu privire la costul acesteia.
La data de 20.04.2011 inculpatul D. V. a emis în numele . C. și în favoarea beneficiarului M. F. o factură fără număr, pentru suma de 79.312,88 lei, reprezentând „contravaloare materiale”.
Pe reversul unei copii a acestei facturi, aflată în posesia beneficiarului Moșeșcu F., a fost consemnată achitarea sumei de 19.400 euro la data de 21.04.2011 și a sumei de 9900 euro la data de 19.05.2011, mențiuni ce au fost semnate atât de inculpatul D. V., cât și de beneficiară, fără a fi emise chitanțe.
M. F. a susținut că a mai achitat suma de 10.600 euro către executantul lucrării, în mai multe tranșe, la datele de 06.05.2011, 03.06.2011 și 06.06.2011, de asemenea, fără a primi chitanțe care să ateste plata, însă nu există nici un mijloc de probă din care să rezulte încasarea acestor sume de bani de către . C..
Cu privire la suma de 29.300 euro (în echivalent 120.199, 10 lei), a cărei primire este atestată în scris pe reversul facturii fără număr emisă de inculpat în numele ., acesta din urmă a avut o atitudine nesinceră și oscilantă.
Astfel, inițial el a susținut că a executat parțial lucrarea contractată, însă nu a primit nicio sumă de bani de la beneficiar, toate materialele folosite la executarea lucrării fiind achiziționate și plătite de către ..
Fiindu-i prezentată factura fără număr, emisă la data de 20.04.2011, inculpatul a recunoscut că a emis acest document, însă a precizat că nu a încasat contravaloarea ei și, ulterior, „a anulat-o”, fără a o înregistra în evidența contabilă.
În cauză a fost efectuată o expertiză grafică, iar din Raportul nr._/30.07.2013 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ D. rezultă următoarele: scrisul depus pe aversul facturii din data de 20.04.2011 și semnătura de la rubrica „semnătura și ștampila furnizorului” au fost executate de inculpatul D. V.; semnătura depusă pe reversul facturii sub mențiunea „achitat azi – 19.05.2011” a fost executată de către D. V.; semnătura depusă la rubrica „executant” de pe Contractul nr.108/19.04.2011 și semnătura depusă la rubrica „constructor” de pe documentul intitulat „Deviz ofertă pentru lucrări” au fost executate de către D. V..
Din cauza modului defectuos de funcționare a instrumentului scriptural, nu se poate stabili dacă semnătura depusă pe reversul facturii sub mențiunea „achitat azi – 21.04.2011” a fost executată de inculpat.
După prezentarea concluziilor acestui raport de expertiză grafică, inculpatul D. V. a recunoscut că a primit cele două sume de bani de la M. F., însă de această dată a precizat că a folosit banii pentru achiziționarea unor materiale pe numele beneficiarei - în calitate de persoană fizică.
Apărarea sa este în mod vădit nesinceră și nu este susținută de probe, în condițiile în care nu există nici o factură de achiziție materiale de construcții pe numele beneficiarei, iar serviciile au fost prestate exclusiv de inculpat – în calitate de administrator al ., în temeiul contractului nr.108/19.04.2011.
P. urmare, pentru sumele de bani încasate în executarea acestui contract, inculpatul avea obligația de a emite facturi și chitanțe – documente justificative care trebuiau înregistrate în contabilitate.
Pentru a se stabili prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin omisiunea evidențierii în actele contabile și în alte documente legale a veniturilor obținute de . din derularea contractului nr. 108/19.04.2011, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile.
În cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară s-a menționat că nici contractul nr.108/19.04.2011, nici devizul lucrării nu se înregistrează în contabilitate, însă acestea stau la baza înregistrării contabile a altor documente, cum ar fi: facturi de achiziție materiale de la furnizori, bonuri de consum a materialelor folosite în executarea lucrării și prevăzute în deviz, statele de plată pentru evidențierea cheltuielilor cu manopera, facturile ce trebuiau emise către beneficiar pe măsură ce lucrarea se efectua, conform devizului și chitanțele ce trebuiau întocmite în momentul încasărilor de numerar de la beneficiar.
În evidența contabilă a . nu apare nimic din aceste documente, singurul document întocmit de inculpatul D. V. fiind factura fără număr din data de 20.04.2011,în sumă totală de 79.312,88 lei, neînregistrată în contabilitate.
În momentul încasării sumelor de bani, inculpatul trebuia să emită chitanțe, pe care să le înregistreze în registrul de casă, iar pentru lucrările executate, pentru care a primit suma totală de 120.199,10 lei trebuia să emită facturi ce reprezentau baza de impunere și pe care trebuia să le declare organelor fiscale, prin declarația 300 (decont TVA) și declarația 100 (impozit pe profit).
Se constatată că în cele două declarații depuse în luna iunie 2011, nu se regăsește nici impozitul pe profit, nici TVA –ul colectat din aceste venituri.
Prejudiciul total cauzat bugetului de stat de către ., prin neînregistrarea și nedeclararea venitului de 120.199,10 lei (echivalentul a 29.300 euro) este în sumă totală de 38.773,90 lei, din care 23.264,34 lei reprezentând TVA și 15.509,56 lei reprezentând impozit pe profit.
În urma litigiului dintre părți, beneficiarul M. Fiflofteia a formulat o cerere asigurare dovezi, ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2011 al Judecătoriei C., fiind efectuată o expertiză tehnică în specialitatea construcții civile, care a stabilit că valoarea lucrărilor executate de . a fost de 85.623,00 lei.
Plecând de la această premisă, a fost efectuat un supliment la raportul de expertiză contabilă, prin care a fost recalculat prejudiciul cauzat bugetului de stat, luând în calcul cheltuielile efectuate, astfel încât prejudiciul ar fi fost în sumă totală de 11.153,90 lei, din care 6.692,34 lei TVA și 4.461,56 lei impozit pe profit.
Totuși, expertul contabil își menține opinia potrivit căreia cheltuielile care nu sunt înregistrate în contabilitatea societății nu pot fi luate în calcul la diminuarea profitului impozabil.
Apărarea inculpatului D. V., care a justificat neînregistrarea în evidența contabilă a facturii emisă de . C. la data de 20.04.2011, prin aceea că a anulat această factură și nu a încasat suma înscrisă în document, este lipsită de relevanță juridică și urmează a fi înlăturată, având în vedere că probatoriul administrat în cauză a relevat încasarea sumei totale de 120.199,10 lei (echivalentul a 29.300 euro), fără a fi emise chitanțe și fără ca veniturile să fie evidențiate, astfel încât inculpatul s-a sustras de la plata impozitului pe profit și a TVA-ului.
Pe de altă parte, nu au fost respectate nici dispozițiile legale în materie fiscală, ce reglementează procedura de corectare a informațiilor înscrise în facturi (art.159 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal).
În faza de urmărire penală fapta a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: raport de expertiză grafică nr._/30.07.2013, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ D.; raport de expertiză contabilă și supliment la raportul de expertiză contabilă; înscrisuri; declarații martori și declarații inculpat.
Prejudiciul cauzat bugetului de stat prin fapta comisă de către inculpat a fost în cuantum de 38.773,90 lei și nu a fost recuperat .
Întrucât . C. a fost radiată, iar inculpatul nu deține bunuri în proprietate, prin ordonanța nr.821/P/2011 din 11.07.2014 a fost respinsă cererea formulată de DGRFP C. privind instituirea măsurilor asiguratorii.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 38.774 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate începând cu data săvârșirii faptei până la achitarea integrală a sumei datorate.
După sesizarea instanței cu rechizitoriu, cauza a fost trecută în procedura de Cameră Preliminară, procedându-se la verificarea legalității sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire
Inculpatul a formulat excepții privind legalitatea actului de sesizare, solicitând restituirea cauzei la procuror invocând că din probatoriul administrat în faza de urmărire penală nu rezultă că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată și susținând de asemenea că poate proba cu martori faptul că nu a săvârșit această infracțiune.
P. încheierea din camera Preliminară din data de 11.09.2014 s-a respins cererea formulată de inculpatul D. V. privind restituirea cauzei .ala procuror pentru refacerea urmării penale și administrarea de noi probatorii, motivându-se că temeinicia probelor administrate în faza de urmărire penală sau oportunitatea administrării de probe noi constituie aspecte care nu pot fi cenzurate în procedura camerei preliminare ci urmează a fi analizate cu prilejul judecării pe fond a cauzei.
P. aceeași încheiere s-a dispus începerea judecății fixându-se termen la data de 29 octombrie 2015.
Audiat fiind în faza de cercetare judecătorească, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, precizând că a discutat cu martora M. F. despre modificarea și extinderea unei locuințe, s-a încheiat și un contract pentru derularea lucrării în care a fost trecută o cotă pentru cheltuielile cu materiale și una pentru cheltuielile cu manoperă precum și un deviz de lucrări.
A mai precizat inculpatul că martora M. F. i-a cerut să întocmească o factură cuprinzând valoarea materialelor necesare stabilite conform devizului de lucrări, dar când a văzut această sumă, martora l-a întrebat dacă nu ar putea să efectueze construcția în regie proprie .
A acceptat acest lucru și chiar i-a recomandat 2 băieți care au lucrat o perioadă la firma sa dar la momentul respectiv nu mai figurau ca angajați la ., pentru a efectua lucrarea.
Totodată, inculpatul a mai afirmat că a primit de la M. F. în două tranșe, sumele de bani necesare pentru a-i cumpăra materiale de construcție și chiar au întocmit un fel de chitanță prin care atesta primirea banilor de la M..
Pentru că la depozitele de materiale de unde se aproviziona societatea sa i se făcea un discount, a fost de acord să cumpere acesta pentru martora M. F. materiale de construcție, însă materialele erau livrate în tranșe la locul indicat de M. – unde se construia imobilul și tot atunci se trimitea factura sau bonul fiscal.
Referitor la factura din 20.04.2011 unde pe revers apărea suma de 79.312,88 lei reprezentând contravaloare materiale în favoarea beneficiarului M. F., factură emisă în numele . inculpatul a susținut că a anulat acea factură la indicațiile contabilului său iar mențiunile făcute pe reversul unei copii a respectivei facturi găsită în posesia lui M., nu i-ar aparține, ci semnătura și scrisul său au fost contrafăcute de M. F..
Aceste susțineri și apărări a inculpatului sunt infirmate însă de probatoriul administrat în cauză, în faza de urmărire penală și readministrat nemijlocit în instanță în urma contestării probelor de către inculpat.
Astfel, martorul Chisa M. a declarat că numita M. F. a discutat cu acesta despre efectuarea unor lucrări de extindere și renovare la o construcție din .-a spus că nu poate să efectueze lucrarea și atunci l-a recomandat pe inculpatul D. V. care avea o firmă ce angaja lucrări de construcții.
După o perioadă M. l-a sunat și i-a spus că a stabilit ca inculpatul să execute lucrarea și cu toate că i-a dat în 2 tranșe sumele de 40 mii lei respectiv 50 mii lei, inculpatul D. V. nu a achiziționat toate materiale necesare iar lucrarea nu era într-un stadiu corespunzător.
S-a dus chiar să vadă construcția la fața locului, unde a întâlnit-o și pe M. F. care i-a spus că ar fi dat până în acel moment inculpatului suma de 160 mii lei, dar inculpatul îi mai cere bani pentru finalizarea lucrărilor și la momentul respectiv chiar nu mai era prezent nici un muncitor, iar lucrările de construcție fuseseră sistate.
Același martor a mai susținut că despre muncitorii care au executat lucrarea numitei M. F. avea cunoștință că erau angajați la firma inculpatului, că acesta îi plătea și cunoștea acest aspect deoarece chiar cumnatul său a lucrat la construcție în calitate de angajat la firma inculpatului.
Martora C. M. a declarat că de la M. F. –pe care o știa de mai multă vreme, a aflat că aceasta a convenit cu inculpatul D. V. să efectueze lucrări de extindere și renovare a unei case din . și contract, iar prețul lucrării a fost stabilit la 120 mii lei.
După câtva timp a aflat că între M. și inculpatul D. au apărut discuții pentru că inculpatul îi mai cerea bani și chiar a auzit când a recunoscut că a mai primit de la M. încă 10.000 euro.
Aceeași martoră a mai precizat că a văzut câteva facturi pentru materiale de construcții, dar a observat că aveau trecute numai furnizorul, nu purtau ștampilă și nu era trecut numele beneficiarului. În final, a precizat martora, lucrarea nu a mai fost efectuată de către inculpat iar cu privire la suma de 160 mii lei despre care M. i-a spus că ar fi achitat-o inculpatului, nu a văzut vreo factură sau chitanță.
Aceleași aspecte le relatează și martorul Chimijliu C. care a relatat că în calitate de vecin cu imobilul unde M. F. dorea să facă lucrări de extindere, a discutat cu aceasta și a aflat că inculpatul D. V. a acceptat să îi facă extinderea și renovările corespunzătoare la clădirea existentă contra sumei de 160 mii lei, sumă care ar fi cuprins și materiale de construcții, precum și manopera.
Același martor a mai precizat că pe toată perioada cât s-a lucrat la construcție a văzut că s-au descărcat la fața locului materiale de construcții, inculpatul era prezent și dădea instrucțiuni muncitorilor, verificând lucrările pe care le efectuau comportându-se ca reprezentant al unei firme de construcții. În final, a declarat martorul că vecina sa M. i-a spus că inculpatul i-a mai cerut o sumă de bani în plus pentru a finaliza lucrarea, însă l-a refuzat, astfel încât construcția nu a mai fost terminată.
În cauză, în faza de urmărire penală s-a efectuat și un raport de expertiză contabilă judiciară, care a concluzionat că deși între M. F. și D. V. în calitate de reprezentant al . s-a încheiat contractul nr.108/19.04.2011 având ca obiect efectuarea de lucrări de demolare extindere și refacere a unei construcții precum și un deviz de lucrări în valoarea de 118.350,88 lei, nu s-au emis facturi care dovedeau achiziționarea materialelor de construcții, bonuri de consum pentru materialele folosite, ștate de plată pentru cheltuielile cu manopera ori chitanțe cu privire la încasările de numerar de la beneficiarul lucrării . Singurul document întocmit de inculpat care reflecta derularea lucrărilor de construcție constă într-o factură fără număr din data de 20.04.2011 în sumă totală de_,88 lei, însă nici această factură nu a fost înregistrată în contabilitate.
În consecință, din concluziile acestui raport de expertiză efectuat în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul nu a înregistrat în evidența contabilă a ., unde în perioada analizată deținea calitatea asociat și administrator nici un document privind lucrările de construcție menționate în contractul încheiat cu beneficiara M. F. prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de_, 90 lei reprezentând TVA și Impozit pe profit .
Față de cele reținute, instanța a constatat că fapta inculpatului, care în calitate de administrator al ., - societate ce a fost radiată la data de 15.05 2012, a omis evidențierea în actele contabile și în alte documente legale –decont TVA, declarație impozit pe profit ) a veniturilor în cuantum de_,10 lei echivalentul a_ euro, obținute din executarea contractului nr. 108/1904 2011 încheiat cu beneficiara M. F., astfel încât s-a sustras de la plata obligațiilor către bugetul consolidat al statului, reprezentând taxa pe valoarea adăugată și impozit pe profit în cuantum de
38.773, 90 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1 lit. b din legea 241/2005.
Întrucât de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea cauzei, la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare noul cod penal, instanța a analizat aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 NCP. În urma modificărilor aduse unor legi, prin legea de punere în aplicare a noului cod penal-legea nr. 187/2012, prevederile art. 9 alin 1 din legea evaziunii fiscale nu au fost modificate în ceea ce privește limitele de pedeapsă aplicabile.
Însă, raportat la operațiunea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, a cărui vinovăție a fost pe deplin stabilită și dovedită, în condițiile în care instanța a dispus aplicarea unei pedepse neprivative de libertate –suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, constatând că vechiul cod penal reprezintă legea mai favorabilă, în condițiile în care instituția suspendării sub supraveghere conține dispoziții mai favorabile în codul penal de la 1969 astfel că s-a apreciat că în speță - legea penală mai favorabilă o reprezintă codul penal din 1969, lege care se aplica în mod global în ceea ce privește pedeapsa principală, pedepsele complementare și accesorii și celelalte instituții penale incidente în cauză așa cum s-a statuat prin decizia Curții Constituționale .
Ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei, dat de modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, consecințele produse, amploarea acestui fenomen infracțional, în condițiile în care tot mai multe persoane obțin în mod facil venituri substanțiale ilicite prin prejudicierea bugetului de stat, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. c cpen din 1969 - respectiv dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani este în măsură să preîntâmpine săvârșirea de noi infracțiuni și reeducarea inculpatului.
Se impune a fi subliniat aspectul că individualizarea pedepsei trebuie să aibă drept scop aplicarea unei pedepse juste și corecte atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate cât și din punct de vedere al reinserției sociale a făptuitorului astfel încât nu trebuie agreată ideea aplicării unei pedepse exemplare, cu efect intimidant .
Pe cale de consecință, în condițiile în care inculpatul este o persoană integrantă social, nu a mai săvârșit fapte penale –fiind infractor primar iar abaterea acestuia de la respectarea valorilor sociale ocrotite de legea penală constituie un accident –așa cum se relevă în referatul de evaluare, instanța a apreciat că scopul social al pedepsei poate fi realizat și fără privare de libertate astfel încât în baza dispozițiilor art.86/1 alin. 1 și următoarele cod penal din 1969 cu aplic art.5 NCP, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 cod penal anterior.
În baza disp.art.86/3 alin.1 cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul D. V. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune D. potrivit programului de supraveghere întocmit; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
Totodată a interzis inculpatului, conform art. 71 cpen anterior ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a- II, lit. b și c pen din 1969, iar conform art. 71 alin. 5 cod penal din 1969, și a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului D. V. asupra disp. art.86/4 cpen din 1969 privind revocarea beneficiului suspendării.
În temeiul art. 12 din Legea 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale iar dacă a fost, va fi decăzut din drepturi.
În ceea ce privește modul de soluționare al laturii civila a cauzei, instanța a constatat că în cauză S. R. reprezentat prin ANAF –București a formulat cerere de constituire ca parte civilă cu suma de suma de 38.774 lei reprezentând impozit pe profit și TVA la care să fie adăugate dobânzi și penalități de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului și până la data stingerii sumei datorate precum și cerere de instituire a măsurilor asiguratorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpatului D. V., menționându-se că există date că acesta este proprietarul unei suprafețe de teren înscris în cartea funciară.
Din probatoriile administrate îndeosebi din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că pentru derularea contractului nr. 108/19 04 2011 încheiat de inculpat cu martora M. F. pentru efectuarea unor lucrări de extindere și refacere a unei construcții, inculpatul a încasat suma totală de
120.199,10 lei, fără a emite chitanțe pe care să le înregistreze în evidența contabilă după cum nu a emis nici facturi pentru stabilirea bazei de impunere și nici nu a declarat aceste venituri organelor fiscale, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 38 773 ,90 lei din care suma de_, 34 lei –TVA și suma de_, 56 lei impozit pe profit .
Este adevărat că în faza de urmărire penală, s-a întocmit și supliment la acest raport de expertiză pentru a se stabili și cheltuielile ce s-ar fi efectuat în vederea încasării veniturilor din lucrările de construcții evidențiate de contractul încheiat cu M. F., expertul precizând că prejudiciul creat de inculpat în calitate de administrator al . și nedeclararea venitului de_ lei, prin reținerea și a cheltuielilor, ar fi în cuantum de_, 90 lei.
Însă, expertul a menționat expres că atâta timp cât cheltuielile nu au fost evidențiate și înregistrate în contabilitatea societății nu pot fi luate în calcul la diminuarea profitului impozabil, astfel încât prejudiciul stabilit este în cuantum de 38 773, 90 lei
Potrivit art. 19 c.p.pen. acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciu produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
În aliniatul ultim al art. 19 cpr pen se statuează că repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.
În același timp art. 119 cpr fiscală prevede că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen, dobânzi și penalități de întârziere, iar art. 120/1 din cpr fiscală prevede că dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare a termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate .
În consecință, despăgubirile datorate ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală –care este o infracțiune cu caracter patrimonial, trebuie să cuprindă atât pierderea suferită de partea civilă cât și beneficiul nerealizat.
Aceasta, în condițiile în care art. 1385 noul cod civil prevede că în cazul răspunderii civile delictuale, prejudiciul se repară integral iar despăgubirea trebuie să cuprindă atât pierderea suferită,cât și câștigul care în condiții obișnuite ar fi putu să se realizeze și de care a fost lipsit, precum și alte cheltuieli pe care le-ar fi făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Pe cale de consecință în baza art. 397 Cod pr.penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. R. prin ANAF- București, și a obligat inculpatul la plata sumei de 38.774 lei – reprezentând TVA și impozit pe profit și accesorii legale la această sumă – dobânzi legale și penalități de întârziere aferente conform codului fiscal calculate de la data săvârșirii faptei, respectiv 20.04.2011 și până la achitarea integrală a sumei datorate.
Referitor la cererea de instituire a măsurilor asiguratorii în vederea recuperării pagubei aduse bugetului consolidat al statului, instanța a constatat că este întemeiată
Conform art. 11 din legea nr. 241/2005 în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de evaziune fiscală, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, rolul măsurilor asiguratoriii fiind acela de a garanta executarea obligațiilor de ordin patrimonial ce decurg din rezolvarea acțiunii penale și a celei civile din cadrul procesului penal .
În instanță s-a depus la dosar de către inculpat prin apărător o copie de pe un act de dezmembrare privind suprafața de 11.702 mp teren extravilan situat pe teritoriul comunei Simnicu de Sus, aflat în proprietatea inculpatului și care este intabulat și în cartea funciară sub nr. 2809 a localității Șimnicu de Sus.
Totodată s-a comunicat de către Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară D. un extras de carte funciară pentru informare din care rezultă că inculpatul D. V. deține în proprietate teren extravilan situat în T 128, P6 pe raza comunei Șimnicu de Sus.
Pe cale de consecință în baza art.249 alin.6 cod pr.penală rap.la art.397 alin.2 cod pr.penală, s-a admis cererea părții civile de instituire a măsurilor asiguratorii și va fi instituită măsura sechestrului asigurator asupra terenului extravilan în suprafață de 11.700 mp proprietatea inculpatului, situat pe teritoriul comunei Șimnicu de Sus, jud.D., tarlaua 128, . Cartea Funciară nr.2809 a localității Șimnicu de Sus, identificat prin număr cadastral provizoriu 2261.
În baza art.7 din Lg.26/1990, s-a dispus comunicarea prezentei sentințe după rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului pentru înscrierea mențiunilor ce se impun.
P. încheierea din data de 18.03.2015, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta sentinței în sensul că în loc de Legea 214/2005 să se treacă corect Legea 241/2005.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpatul D. V. și partea civilă Agenția Națională de A. F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - S. R. prin Agenția Națională de A. F..
Inculpatul D. V., prin apelul formulat, a solicitat într-o primă teză achitarea în temeiul disp.art.396 alin.5 rap.la art.16 lit.c N.C.p.p., întrucât nu este vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni. Inculpatul a încasat sumele de bani pe care le-a folosit pentru aprovizionarea cu materiale pentru efectuarea lucrărilor, neavând legătură cu societatea pe care o administrează iar contractul și devizul ce face obiectul sesizării nu a fost înregistrat în contabilitatea societății întrucât lucrările nu au fost finalizate datorită neînțelegerilor iar acesta nu a avut profit financiar cu ocazia manoperei încasate.
În subsidiar, solicită aplicarea dispozițiilor art.396 alin.3 rap.la art.80-83 N.C.p., în sensul să se dispună renunțarea la aplicarea unei pedepse, aplicându-i-se doar un avertisment, având în vedere că inculpatul este o persoană integrată social, nu a mai săvârșit fapte de natură penală, abaterea acestuia de la respectarea valorilor sociale ocrotite de lege a constituit un accident așa cum rezultă din referatul de evaluare, scopul social al pedepsei poate fi realizat și prin aplicarea disp.art.81 C.p.
Într-o altă teză, în temeiul art.421 pct.2 lit.a N.C.p.p., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând cauza, să se dispună reindividualizarea pedepsei, conform art.74 C.p. și reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.75 C.p., cu aplic.art.76 C.p., reducând cuantumul pedepsei aplicate.
Partea civilă Agenția Națională de A. F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - S. R. prin Agenția Națională de A. F., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, în sensul precizării temeiului legal de la care urmează a fi calculate accesoriile aferente sumei de 38.774 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, respectiv prevederile art.119 și 120 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, începând cu data producerii prejudiciului, respectiv 20.04.2011 și până la data achitării integrale a sumei datorate.
Analizând motivele de apel invocate cât și hotărârea primei instanțe, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.417 și următoarele C.p.p., se constată că apelul formulat de inculpat este fondat, astfel încât, în temeiul art.421 pct.2 lit.a c.p.p., urmează a-l admite, va desființa în parte sentința sub aspectul modalității de executare a pedepsei și a laturii civile., urmând ca în baza art. 81 V.C.P. cu aplicarea art. 5 Cp, să suspende condiționat executarea pedepsei de doi ani închisoare pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în baza art. 82 V.C.P.
În baza art. 71 alin. 5 V.C.P., va dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, și va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 VCP.
Va obliga inculpatul la plata sumei de 11,153.90 lei către partea civilă reprezentând obligația fiscală principală datorată ?i la plata sumelor
reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art.421 pct.1 lit.b c.p.p., va respinge ca nefondat apelul părții civile Agenția Națională de A. F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - S. R. prin Agenția Națională de A. F., ca nefondat, pentru cele ce urmează:
Criticile apelantului inculpat, ce vizează greșita interpretare a probatoriilor administrate, în condițiile în care se susține nevinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, sunt nefondate.
Probatoriile administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și cu prilejul efectuării cercetării judecătorești de către prima instanță, demonstrează în afara oricărui dubiu că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 lit.b din Legea 241/2005.
Inculpatul a avut calitatea de administrator al ., începând cu anul 2009, societate radiată la 28.05.2012, obiectul de activitate al societății comerciale fiind lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale.
În condițiile date, inculpatul la data de 19.04.2011 a încheiat pentru societate, în calitate de executant contractul de executare lucrări de demolare, extindere și reface a unei clădiri, situată în ., cu beneficiarul persoana fizică M. F., întocmindu-se devizul de lucrări în valoare de 118.350,88 lei.
Lucrarea a fost executată parțial de către societatea deținută de inculpat, nefiind finalizata datorită neînțelegerilor.
Pe parcursul executării lucrărilor, inculpatul a emis o factură fără număr, pentru suma de 79.312,88 lei, existând înscrisuri că beneficiarul lucrării a achitat suma de 19.400 Euro la data 21.04.2011 și suma de 9.900 Euro la data de 19.05.2011, mențiunile fiind semnate atât de inculpat cât și de beneficiarul lucrării.
Operațiunea de plată a fost consemnată pe reversul unei copii a facturii inițiale, înscris ce a rămas în posesia beneficiarului lucrări.
Același beneficiar a susținut că a mai achitat și alte sume de bani, împrejurări însă care nu au fost probate în cauza de față.
Este de menționat că beneficiarul lucrării a formulat o cerere asigurare dovezi, ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C., valoarea lucrărilor efectuată de societatea inculpatului, fiind evaluată la suma de 85.623 lei.
Deși inculpatul își formulează apărarea că a procurat materiale de construcții beneficiarului lucrării, în nume personal și nu prin intermediul societății sale, probele cauzei infirmă susținerea inculpatului.
Astfel, beneficiarul lucrării, martora Moșeșcu F., dar și inculpatul D. V., confirmă plata sumelor de bani menționate pe reversul copiei facturii, conform înțelegerii, concretizate prin contractul nr.108/2011 încheiat între părți, pentru care s-a întocmit și devizul de lucrări.
Societatea inculpatului a executat lucrările de construcții parțial, menționate în contractul încheiat între părți, împrejurare confirmată și de existența dosarului de asigurare dovezi menționat mai sus.
De asemenea, mențiunile facturii eliberate de societatea comercială ce reprezintă contravaloarea materialelor, alături de martorii audiații în cauză, confirmă efectuarea lucrărilor de construcții pentru beneficiar, de către societatea comercială administrată de către inculpat. Totodată absența documentelor contabile pe numele societății comerciale pentru operațiunile efectuate în realitate, nu este de natură a schimba calitatea de comerciant pentru persoana juridică, atâta timp cât inculpatul, ce are calitatea de administrator, angajează societatea comercială și execută obligațiile asumate de aceasta în baza raporturilor comerciale stabilite. Nu se va confunda statutul persoanei fizice cu statul persoanei juridice, atunci când persoana fizică are calitatea de reprezentant al persoanei juridice, contrar celor susținute de inculpat, în acest caz, acțiunile inculpatului, persoana fizică ce reprezintă societatea comercială, angajează răspunderea juridică a acesteia din urmă.
De aceea, în mod corect s-a reținut că fapta inculpatului, în calitate de administrator al societății comerciale, de a nu evidenția în actele contabile și alte documente legale veniturile obținute din executarea contractelor încheiate, având drept consecință sustragerea de la plata obligațiilor către bugetul consolidat al statului, constând în TVA și impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005.
Deși, s-a reținut în mod corect, neînregistrarea în contabilitate a documentelor ce privesc sumele de bani primite de inculpat în baza contractului de executare lucrări, sume ce ridică la cuantumul de 120.199,10 lei, în mod incorect nu s-a înregistrat în contabilitate, însă și suma reprezintă cheltuielile făcute de societatea comercială pentru ridicarea construcției, cheltuieli ce se ridică 85.623 lei, valoare cu TVA.
Așa cum am arătat, executarea lucrărilor de construcții, implicit a cheltuielilor făcute cu ridicarea acesteia, sunt recunoscute de părțile cauzei, confirmate de hotărârea judecătorească de asigurare dovezi.
Pe cale de consecință, se observă că în urma neînregistrării și nedeclarării atât a cheltuielilor realizate cât și a sumelor încasate, prejudiciul total este de 11.153,90 lei, la care se adaugă dobânzile legale, cum corect se susține în calea de atac promovată, prejudiciul reținut corespunzător în suplimentul la raportul de expertiză efectuat în faza de urmărire penală.
De aceea, constatând valoarea prejudiciului în aceste limite, cât și în raport de criteriile prevăzute de 72 și 52 V.c.p., se apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile aplicării art.81 V.c.p., este în măsură să satisfacă exigențele legii penale.
Pe cale de consecință, având în vedere prejudiciul rezultat în urma săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală descris mai sus, se va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 11.153,90 lei, reprezentând obligația fiscală principală și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii date, în condițiile codului de procedură fiscală, astfel, cum a dispus și judecătorul constituant.
Potrivit Deciziei nr. 17/2015, ÎCCJ a fost admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se că: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 19 din Codul de procedură penală stabilește:
În cauzele penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanța, soluționând acțiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârșirea acestor infracțiuni la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală”.
Față de cele arătat mai sus, se va respinge apelul formulat de partea civilă Agenția Națională de A. F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - S. R. prin Agenția Națională de A. F..
În baza art.275 alin.2 C.p.p., va obliga partea civilă la 200 lei cheltuielii judiciare către stat, celelalte cheltuieli, incluzând onorariul avocat din oficiu în cuantum de 200 lei rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul inculpatului D. V., fiul lui I. și I., născut la data de 08.09.1966 în C., jud.D., cu domiciliul în ., jud.D., CNP –_, împotriva sentinței penale nr.196 din 12.03.2015 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ .
Respinge apelul părții civile Agenția Națională de A. F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - S. R. prin Agenția Națională de A. F. cu sediul în București, sector 5, ., formulat împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează în parte sentința sub aspectul modalității de executare a pedepsei și a laturii civile.
În baza art. 81 V.C.P. cu aplicarea art. 5 Cp suspendă condiționat executarea pedepsei de doi ani închisoare pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în baza art. 82 V.C.P.
În baza art. 71 alin. 5 V.C.P. dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 VCP.
Obligă inculpatul la plata sumei de 11,153.90 lei către partea civilă reprezentând obligația fiscală principală datorată ?i la plata sumelor
reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă partea civilă la 200 lei cheltuielii judiciare către stat, celelalte cheltuieli, incluzând onorariul avocat din oficiu în cuantum de 200 lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Președinte, Judecător,
T. C. B. I. E.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.T.C.B.
J.fond.V.T.
G.S. 14.01.2015/6ex.
| ← Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 1/2016.... → |
|---|
