Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 113/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-02-2016 în dosarul nr. 113/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:127._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 113
Ședința publică de la 29 februarie 2016
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea contestațiilor formulate de inculpații V. T. și V. C. (B.) împotriva încheierii nr. 83 din data de 23 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorii inculpați V. T. și V. C. (B.), ambii asistați de avocat D. U., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat D. U. pentru contestatorii inculpați V. T. și V. C. (B.), având cuvântul, solicită admiterea contestațiilor formulate, desființarea încheierii și revocarea măsurii controlului judiciar, având în vedere faptul că pentru cel de-al treilea inculpat, respectiv S. F. a fost revocată măsura controlului judiciar, ca urmare a admiterii contestației de către Curtea de Apel C., împotriva încheierii Tribunalului O. din data de 02 februarie 2016, invocând în acest sens egalitatea de tratament. Precizează că inculpatul față de care s-a admis contestația anterior are un grad de participație mai mare la săvârșirea faptelor descrise în actul de sesizare.
Critică încheierea primei instanțe și din punct de vedere al legalității precizând că nu rezultă din considerentele acesteia de ce este măsura necesară și pentru realizarea căror scopuri. Arată că faptele au fost săvârșite în anul 2013 iar inculpații au fost citați pentru prima oară de către organele judiciare în anul 2015, prezentându-se de bună voie. În aceste condiții apreciază că nu există nici un interes din partea acestora să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpați ca nefondate. Precizează că situația inculpatului S. F., nu este relevantă și că egalitatea de tratament juridic presupune egalitate de situații juridice. Arată că măsura controlului judiciar luată față de inculpați este o măsură blândă, raportat la situația de fapt reținută. Apreciază că menținerea măsurii controlului judiciar este necesară pentru buna derulare a procesului penal.
În replică, avocat D. U. arată că în cazul inculpatului S. F., prin actul de sesizare al instanței s-au reținut comiterea mai multor infracțiuni și totuși față de acesta nu s-a luat nici o măsură preventivă.
Contestatorul inculpat V. T., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile avocatului.
Contestatorul inculpat V. C. (B.), având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile avocatului.
CURTEA
Prin încheierea nr. 83 din data de 23 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în baza art. 242 alin.1 C.p.p. a fost respinsă cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de inculpații V. C., zis B., fiul lui T. și I., născut la 10.06.1988 în loc T. Magurele jud Teleorman, cu același domiciliu, .. 39, CNP_ și V. T. zis L., fiul lui N. și I., născut la 30.04.1993, în T. M., cu același domiciliu, .. 39, CNP_, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul, asupra cererii formulată de apărătorul ales al inculpaților V. C. și V. T., de revocare a măsurii controlului judiciar privind pe inculpații V. T. și V. C., a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 539/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. din data de 22.06.2015, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate în lipsă a inculpaților: V. T. pentru săvârșirea infracțiunilor: portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prev. de art,. 372 alin. 1 lit. a și alin. 2 C.p, tentativă de omor prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p. ( parte vătămată A. C. I. ) și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.p., toate cu aplic.art. 38 alin. 1 C.p.; V. C. pentru săvârșirea infracțiunilor: portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 alin. 1 lit. a și alin. 2 C.p, tentativă de omor prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p. ( parte vătămată V. A. ) și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.p., toate cu aplic.art. 38 alin. 1 C.p. și S. F. pentru săvârșirea infracțiunilor: portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prev. de art,. 372 alin. 1 lit. a și alin. 2 C.p, tentativă de omor prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p. ( poarte vătămată V. A. ) și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.p. și art. 193 alin. 1 C.p. toate cu aplic.art. 38 alin. 1 C.p.
In fapt, în sarcina acestora s-au reținut următoarele:
- pentru inculpatul V. T. s-a reținut că în noaptea de 12/13.07.2013 a exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate A. C. I., pe care l-a lovit cu un cuțit și cu capul în piept, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale, ce i-au pus în primejdie viața, provocând în rândul persoanelor prezente reacții de indignare, neliniște persistentă și stare gravă de insecuritate;
- pentru inculpatul V. C. s-a reținut că în noaptea de 12/13.07.2013 împreună cu inculpatul S. F. au exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate V. A., pe care l-au lovit în mai multe rânduri, cu cuțite peste corp, provocându-i leziunile traumatice descrise în actul medico-legal, ce i-au pus în primejdie viața, provocând în rândul persoanelor prezente reacții puternice de indignare, neliniște persistentă și stare gravă de insecuritate;
- pentru inculpatul S. F. s-a reținut că în noaptea de 12/13.07.2013 împreună cu inculpatul V. C. au exercitat acte de violență fizică atât asupra părții vătămate V. A., pe care l-au lovit în mai multe rânduri, cu cuțite peste corp, provocându-i leziunile traumatice descrise în actul medico-legal, și care i-au pus în primejdie viața, cât și asupra părții vătămate U. F. pe care l-a lovit în cap cu o sticlă, provocând în rândul persoanelor prezente reacții puternice de indignare, neliniște persistentă și stare gravă de insecuritate.
După finalizarea procedurii de cameră preliminară și începerea judecății prin încheierea nr. 100/26.20.205, s-a procedat la audierea inculpaților cu privire la acuzațiile aduse conform declarațiilor atașate la dosar, precum și la audierea numiților U. F., A. I. și A. I. M., primul renunțând la dreptul de a participa la procedura judiciară în calitate de parte civilă ori persoană vătămată.
La același termen de judecată s-a luat în dezbatere cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu privire la cei trei inculpați, instanța dispunând față de aceștia luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile, în considerarea îndeplinirii condițiilor prev. de art. 202 C.p.p.
S-a constatat astfel că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune cu referire la cei trei inculpați în sensul statuat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv convingerea unui observator obiectiv că o persoană a săvârșit o infracțiune iar măsura preventivă este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpaților de la judecată dar și a prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și în egală măsură proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților.
Inculpaților le-au fost instituite obligațiile prev. de art. 215 alin. 1 C.p.p. dar și art. 215 alin. 2 lit. a, b, d j C.p.p. în sensul de a nu depăși limita teritorială a României fără încuviințarea instanței, de a nu se deplasa la discoteca . SRL Izbiceni, de a nu se apropia de persoana vătămată V. A. și de martorii din acte, direct sau indirect, și de a nu comunica cu aceste persoane pe nicio cale dar și de a nu lua legătura unul cu celălalt, interzicându-li-se totodată portul ori folosința vreunor arme.
Analizând cererea de revocare a măsurii preventive formulată de apărătorul ales al inculpaților V. C. și V. T., avocat D. U., în raport cu actele si lucrările dosarului, cu acuzațiile aduse inculpaților și cu poziția procesuală a acestora prima instanță a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 242 alin. 1 C.p.p. privind revocarea măsurii preventive dispusă anterior.
Astfel, potrivit textului legal evocat, măsurile preventive se revocă din oficiu sau la cerere în cazul în care au încetat temeiurile ce au determinat luarea acestora sau au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.
In cauza dedusă analizei s-a constatat că de la momentul luării măsurii preventive, respectiv de la data de 02.02.2016, nu se poate concluziona în sensul încetării temeiurilor de drept și de fapt care au justificat dispunerea acesteia, în condițiile în care la acest termen de judecată a fost audiată persoana vătămată V. A., a cărui declarație a fost atașată la dosar.
Tribunalul a constatat că sunt în continuare îndeplinite condițiile prev. de art. 202 C.p.p. și art. 211 C.p.p. existând indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă a implicării celor trei inculpați în comiterea unei infracțiuni iar măsura restrictivă de libertate este necesară pentru a asigura participarea inculpaților la prezenta procedură (în condițiile în care urmărirea penală a fost definitivată în lipsa acestora) dar și pentru a preveni săvârșirea unor alte infracțiuni, atât de către inculpați, cât și de către alte persoane, scopul măsurii preventive fiind buna desfășurare a procesului penal.
Până în acest moment procesual nu au fost ascultate decât persoana vătămată V. A. și martorul U. F., alături de cei trei inculpați, astfel că stadiul incipient al cercetării judecătorești raportat la atitudinea procesuală a inculpaților care se incriminează reciproc, reclamând o stare de tensiune generată de comportamentul fiecăruia dintre aceștia, justifică în egală măsură existența unor restricții în ceea ce privește libertatea de mișcare a inculpaților, dar și pentru a se evita orice intenție a acestora de alterare a adevărului pe care instanța îl va stabili prin coroborarea amplului material probator ce urmează a fi administrat cu referire la numărul martorilor conceptați atât în actul de sesizare dar și al celor încuviințați în apărare inculpaților.
Împrejurarea că inculpatul S. F., a formulat contestație față de încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii preventive iar calea de atac a fost admisă în ceea ce îl privește pe contestatorul inculpat, nu constituie un argument suficient pentru revocarea măsurii preventive față de coinculpații V. T. și V. C., neputându-se susține că aceștia se află în situații identice, acuzațiile aduse celor trei inculpați prin actul de sesizare, fiind distincte și având o încadrare juridică diferită.
Concluzionând, tribunalul a apreciat că, în cauză nu se impune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, aceasta fiind în continuare necesară cu scopul pentru care a fost dispusă, respectiv asigurarea prezenței inculpaților în fața instanței și a bunei desfășurări a procesului penal, măsură preventivă fiind cea mai adecvată și în măsură a respecta cerințele de proporționalitate, prevăzute de lege.
Pentru a aceste motive, tribunalul a privit ca neîntemeiată cererea formulată și în baza art. 242 alin.1 C.p.p. cu această motivare, a respins-o.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații V. T. și V. C. (B.), motivele fiind prezentate în cadrul dezbaterilor și consemnate în practicaua prezentei decizii.
Contestațiile formulate de inculpați, sunt nefondate.
Prima instanță a reținut în mod corect că în cauză sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 202 și art. 211 C.p.p., iar motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri (cu mai puțin de o lună în urmă) subzistă și în prezent.
Curtea constată că cei doi contestatori cu ocazia dezbaterilor au invocat un singur aspect respectiv o inegalitate de tratament juridic între ei și coinculpatul S. F.., fără a formula critici distincte cu privire la celelalte condiții prevăzute de lege pentru luarea sau menținerea măsurii preventive.
Sub acest aspect Curtea subliniază că egalitatea de tratament juridic în fața organelor judiciare presupune în esență situații de fapt identice, condiție care nu este îndeplinită în cauză. Măsurile preventive se dispun față de inculpați în considerarea datelor despre faptele de care aceștia sunt acuzați, a conduitei lor în proces și a datelor despre comportamentul lor în general, toate aceste împrejurări evaluate cumulativ permițând formularea unei concluzii cu privire la necesitatea unei măsuri preventive. În cauză contestatorii inculpați sunt acuzați de comiterea unor infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, trei infracțiuni în cazul fiecăruia dintre ei printre care și o tentativă de omor simplu, fapte de violență comise prin folosirea de instrumente vulnerante în noaptea de 12/13 iulie 2013. În plus, conform declarațiilor date în cursul cercetării judecătorești se pate că există o stare de tensiune generală între aceștia concretizată în incriminări reciproce, împrejurare care justifică interdicția de a discuta între ei pe parcursul procesului.
Față de gravitatea acestor fapte, măsura preventivă aleasă de prima instanță și menținută la data de 23 februarie 2016, este una proporțională iar obligațiile impuse sunt minimale și just individualizate în contextul cauzei (inculpaților li s-a interzis să părăsească teritoriul României, să comunice cu martorii din cauză și să se deplaseze în incinta discotecii din localitatea Izbiceni).
Curtea nu este ținută de soluția dispusă în contestația coinculpatului S. F., de altfel nici nu are cunoștință de argumentele care în cazul particular al acestei persoane au impus admiterea contestației, astfel că pe considerente generale ținând de o pretinsă inegalitate de tratament juridic nu poate admite cererea formulată de coinculpații V. T. și V. C. de revocare a măsurii controlului judiciar.
Întrucât din oficiu nu se constată alte motive de nelegalitate sau netemeinicie ale încheierii atacate, se vor respinge ca nefondat contestațiile formulate.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat fiecare dintre inculpați la plata a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate contestațiile formulate de inculpații V. T. și V. C. (B.) împotriva încheierii nr. 83 din data de 23 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
Obligă pe fiecare dintre inculpați la plata a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 februarie 2016.
Președinte,
A. C. M.
Grefier,
F. I.
Red.jud.A.C.M.
j.f. L.O.
O.A. 01 Martie 2016
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
