Violul. Art.197 C.p.. Decizia nr. 38/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-01-2012 în dosarul nr. 38/2012
Dosar nr._ - Art.211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.38
Ședința publică de la 11 ianuarie 2012
PREȘEDINTE L. Balacijudecător
S. P. Mitranjudecător
M. M. Șeleajudecător
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul N. I., împotriva sentinței penale nr.2470 din 18 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat D. F., avocat oficiu, care substituie pe avocat M. S., partea civilă P. C., lipsind S. C. Județean de Urgență nr.1 C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, inculpatul arată că menține declarațiile date anterior și declarația dată în fața instanței de fond, prin care a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat D. F. pentru inculpat, solicită în baza art.3859 pct.14 Cod pr.penală, admiterea recursului, casarea sentinței, reducerea pedepsei, având în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, reținerea circumstanțelor atenuante, prev.de art.74 Cod penal și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere atitudinea sinceră, situația materială precară, fiind singurul întreținător al familiei.
Partea civilă P. C. solicită respingerea recursului, întrucât pedeapsa este prea mică.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, obligarea la cheltuieli judiciare către stat, întrucât inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, iar pedepsele sunt la limita minimă prevăzută de lege.
Inculpatul solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2470 din 18 octombrie 2011, Judecătoria C., în baza art. 192 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod pr.penală, a condamnat pe inculpatul E. C. M., fiul lui M. și P., născut la data de 02.10.1986 în ., domiciliat în ., CNP_ la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și art. 3201 alin.7 Cod pr.penală, a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. 1, alin.2 lit.b, alin. 21 lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 3201 alin.7 Cod penal, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 148/11.11.2009 a Judecătoriei Corabia, definitivă la data de 04.12.2009 prin neapelare, pedeapsa ce se va executa în întregime alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 350 Cpp, s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus durata reținerii și a arestării preventive de la 06.06.2011 și până în prezent.
În baza art. 192 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și art. 3201 alin.7 Cod pr.penală, a condamnat pe inculpatul N. I., fiul lui C. și I., născut la data de 13.07.1988 în C., jud. D., domiciliat în ., CNP_ la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. 1, alin.2 lit.b, alin. 21 lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și art. 3201 alin.7 Cod pr.penală, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a și art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 3874/18.12.2007 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare la data de 14.01.2008, sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 250/31.01.2008 a Judecătoriei C., definitivă la data de 02.07.2008 prin nerecurarea deciziei penale nr. 39/10.06.2008 a Tribunalului D..
În baza art. 85 Cod penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3874/18.12.2007 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare la data de 14.01.2008.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 250/2008 a Judecătoriei C. în pedepsele componente de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 200 lei amendă, 250 lei amendă și 200 lei amendă.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal 34 lit. d Cod penal, s-au contopit pedepsele repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 3874/2007 a Judecătoriei C., în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și dispune executarea acestei pedepse în întregime alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în final pedepasa de 7 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 350 Cpp, s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus durata reținerii și a arestării preventive de la 06.06.2011 și până în prezent.
S-a luat act că S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ NR. 1 C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 14 C.p.p, art. 346 C.p.p, art. 998-999 C.civ s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile P. C., cu domiciliul în C., ., . și a fost obligat inculpatul E. C. M. la plata sumei de 5000 lei reprezentând daune morale.
Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 500 lei către partea civilă P. C. cu titlul de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul E. C. M. la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și inculpatul N. I. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.6228/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul E. C.-M. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art.192 al. 1, 2 Cp, viol prev. de art. 197 al. 1 Cp și tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. b, al. 21 lit. a, c Cp cu aplicarea art.37 lit. a Cp și art.33 lit. a Cp și inculpatul N. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 1, 2 Cp și tâlhărie, prev. de art. 211 al.1, 2 lit. b, al. 21 lit. a, c Cp, cu aplicarea art.37 lit. a Cp și art.33 lit. a Cp.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în data de 05.06.2011, în jurul orei 21.00, inculpații E. C. și N. I., s-au deplasat din C. în satul P., . taxi condus de martorul D. M., cu scopul de a sustrage bani și bunuri de la partea vătămată P. C..
Înainte de a pleca din C., inculpatul N. I. l-a apelat telefonic pe martorul M. M. S. stabilind să se întâlnească în zona școlii din satul Belot, iar după ce aceștia împreună cu inculpatul E. C.-M., s-au deplasat cu taxiul până în apropierea locuinței părții vătămate, cei doi inculpați i-au propus lui M. M. S. să-i însoțească pentru a sustrage bani, martorul refuzând și rămânând în taxi.
Astfel, inculpații E. C.-M. și N. I. au intrat în curtea imobilului în care locuiește partea vătămată, iar în momentul în care P. C., observându-i a încercat să închidă ușa locuinței, inculpații au intrat cu forța și au lovit-o cu pumnii peste față, solicitându-i să le dea bani.
Deși partea vătămată le-a spus că nu are bani, cei 2 inculpați au continuat să o lovească și au căutat prin locuință bani și bunuri.
Astfel, inculpații E. C.-M. și N. I. au luat în două sacoșe mai multe sticle de 2, respectiv 2,5 litri conținând țuică, pe care le-au transportat în taxi.
La un moment dat, în timp ce inculpatul N. I. transporta bunuri din locuința părții vătămate în taxi, E. C.-M. a constrâns-o pe partea vătămată să întrețină relații sexuale cu acesta, folosind violența și amenințând-o cu o foarfece, partea vătămată încercând să se opună, zgârâindu-l pe față pe inculpat.
Ulterior, inculpatul E. C.-M. a luat de pe masă un televizor marca „Cartel”, iar N. I. mai multe bunuri pe care le-au transportat la autoturismul taxi, după care au plecat la C..
Starea de fapt reținută prin rechizitoriu, s-a probat cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate P. C., declarații făptuitori, învinuiți, inculpați E. C. și N. I., declarații martori D. M., M. O., Țoancă S. I., D. M., M. M. S., Mîndoiu V., C. A.-I., G. D., S. A. M., S. D. I., proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de efectuare a reconstituirii, planșele fotografice, raport de constatare medico-legală nr.2255/A1/14.06.2011, fișa de constatări preliminare, raport de constatare tehnico-științifică nr._/24.06.2011, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie, dovezi de predare, dovezi ridicare.
În faza de cercetare judecătorească, la data de 20.09.2011, inculpaților E. C. M. și N. I. li s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 3201 C.p.p. conform cărora până la începerea cercetării judecătorești, pot declara, personal sau prin înscris autentic, că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc și că nu solicită administrarea de probe, situație în care vor beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Inculpații au recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, au solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc.
Nu au mai solicitat administrarea de probe în cursul judecății.
Din analiza și interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de 05.06.2011, în jurul orei 21.00, inculpații E. C. și N. I., s-au deplasat din C. în satul P., . de a sustrage bani și bunuri de la partea vătămată P. C., deplasarea fiind efectuată cu autoturismul taxi condus de martorul D. M..
Ajunși pe raza localității Belot, inculpații s-au întâlnit cu martorul M. M. S., pe care inculpatul N. I. îl contactase telefonic anterior, iar împreună s-au deplasat cu taxiul până în apropierea locuinței părții vătămate P. C..
Cei doi inculpați i-au propus martorului M. M. S. să să-i însoțească pentru a sustrage bani, insă acesta a refuzat, rămânând în taxi.
Inculpații E. C.-M. și N. I. au intrat în curtea imobilului părții vătămate P. C. și întrucât aceasta, observându-i, a încercat să închidă ușa locuinței, inculpații au intrat cu forța și au lovit-o cu pumnii peste față, solicitându-i să le dea bani.
Cu toate că partea vătămată le-a spus că nu are bani, cei 2 inculpați au continuat să o lovească și căutând prin locuință au luat în două sacoșe mai multe sticle de 2, respectiv 2,5 litri conținând țuică, pe care le-au transportat în taxi.
La un moment dat, în timp ce inculpatul N. I. transporta bunuri din locuința părții vătămate în taxi, E. C.-M. a constrâns-o pe partea vătămată să întrețină relații sexuale cu acesta, folosind violența și amenințând-o cu o foarfece, partea vătămată încercând să se opună, zgârâindu-l pe față pe inculpat.
Ulterior, inculpatul E. C.-M. a luat de pe masă un televizor marca „Cartel”, iar N. I. mai multe bunuri pe care le-au transportat la autoturismul taxi, după care au plecat la C..
Întrucât nu au avut bani pentru a achita contravaloarea cursei efectuate, martorul D. M. a reținut bunurile pe care inculpații le-au adus la autoturism până în momentul în care vor achita contravaloarea cursei, acestea fiind ulterior ridicate de organele de poliție și predate părții vătămate.
Starea de fapt reținută s-a confirmat prin probatoriul administrat în cauză.
Astfel, cu ocazia cercetării la fața locului au fost prelevate mai multe urme papilare, iar în urma examinării în sistemul EFIS s-a stabilit că acestea aparțin inculpatului N. I., aspect confirmat și de concluziile raportului de expertiză dactiloscopică nr._/24.06.2011.
Fiind audiați, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, cu ocazia conducerii în teren indicând modalitatea concretă de comitere a faptelor, declarațiile acestora coroborându-se și cu declarațiile martorilor.
Totodată, instanța a reținut că, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 2255/A1/14.06.2011, partea vătămată P. C. a suferit leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu copuri dure, necesitând pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, leziunile de la nivel genital atestând un act sexual recent, posibil din data de 05.06.2011, acestea putând pleda pentru un raport sexual prin constrângere.
Având în vedere situația de fapt reținută, în drept, faptele inculpaților E. C. M. și N. I. de a pătrunde, pe timp de noapte, în curtea locuinței părții vătămate și de a exercita acte de violențe asupra acesteia în scopul de a-și însuși pe nedrept bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin.2 C.p. și art. 211 al.1, 2 lit. b, al. 21 lit. a, c Cp, iar fapta inculpatului E. C. M. de a întreține cu partea vătămată un raport sexual prin constrângere fizică și amenințare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin.1 C.p.
Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu vinovăție sub forma intenției directe deduse din atitudinea acestora de a prevedea rezultatul faptei sale și de urmărire a acestuia prin săvârșirea faptei.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 Cp, a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru această infracțiune, gradul de pericol social concret al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța de fond a reținut că gradul de pericol social concret al faptei săvârșite este determinat de modul în care s-a realizat în concret acțiunea care constituie elementul material al infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie, împrejurările care îl particularizează, caracterul și importanța obiectelor materiale lezate sau puse în pericol prin săvârșirea faptelor, caracterul și gravitatea urmărilor acestora.
Instanța a ținut cont de asemenea, de faptul că infracțiunile au fost săvârșite împreună pe timpul nopții.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța a avut în vedere și datele privind persoana inculpaților, care deși au avut o atitudine sinceră și de cooperare cu organele judiciare, dovedesc perseverență infracțională.
Astfel, din fișa de cazier a inculpatului N. I. și din sentințele penale depuse la dosarul cauzei rezultă că acesta a suferit 2 condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.
Astfel, prin sentința penală nr. 250/31.08.2008 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 39/10.06.2008 a Tribunalului D., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, iar prin sentința penală nr. 3874/18.12.2007 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
De asemenea, din fișa de cazier existentă la dosarul cauzei rezultă că și inculpatul E. C. M. a suferit condamnări.
Astfel, prin sentința penală nr. 312/2006 a Judecătoriei Corabia, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, iar prin sentința penală nr. 148/11.11.2009 a Judecătoriei Corabia a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare.
Față de aceste împrejurări, instanța a constatat că în privința inculpatului E. C. M. infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze sunt săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cp, fiind săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 148/11.11.2009 a Judecătoriei C..
De asemenea, instanța a constatat că în privința inculpatului N. I. infracțiunile care fac obiectul prezentei cauze sunt săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cp, fiind săvârșite în termenele de încercare al suspendărilor condiționate a executării pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 250/31.08.2008 și nr. 3874/18.12.2007 ale Judecătoriei C..
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în ceea ce îl privește pe inculpatul E. C. M. instanța a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol și de 4 ani și 8 luni săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, se ating scopurile prevăzute de art. 52 Cp.
Constatând că inculpatul a săvârșit faptele de mai sus mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33-34 C.p. și a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare
În raport de mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului E. C. M., precum și de sentințele penale atașate la dosarul cauzei, instanța, în baza art. 83 alin. 1 C.p., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. 148/11.11.2009 a Judecătoriei C. și a dispus executarea acesteia în întregime, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în ceea ce îl privește pe inculpatul N. I. instanța a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și de 4 ani și 8 luni săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, se ating scopurile prevăzute de art. 52 Cp.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 3874/18.12.2007 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare, sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 250/31.01.2008 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 39/10.06.2008 a Tribunalului D..
Raportat la această situație, instanța, în baza art. 85 alin. 1 C.p., a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3874/18.12.2007 a Judecătoriei C., care a fost descontopită în pedepsele componente, respectiv în două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare, 200 lei amendă penală, 250 lei amendă penală și 200 lei amendă penală.
În baza art. 85 alin.1 C.p., art. 33 lit. a C.p, 34 lit. d C.p, s-au contopit pedepsele de mai sus, repuse în individualitatea lor, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și s-a dispus executarea acestei pedepse în întregime alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul N. I. să execute în final pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare.
Instanța, având în vedere faptul că inculpații au fost reținuți și arestați preventiv, în baza art. 88 C.p., a dedus perioada reținerii și a arestării preventive de la 06.06.2011 și până la zi, iar în baza art. 350 C.p.p a menținut starea de arest a ambilor inculpați.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că S. C. Județean de Urgență C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar în ceea ce privește partea civilă Perereanu C., instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de aceasta, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 998 Cod Civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă și integrală reparație a pagubei cauzate.
Sarcina probei, în ceea ce privește cuantumul prejudiciului încercat de partea civilă P. C. revine acesteia, potrivit principiului statornicit în art. 1169 Cod Civil: „ cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”. ( actori incumbit onus probandi)
În speță, deși partea civilă a pretins suma de_ lei cu titlu de daune materiale, nu a făcut dovada acestui prejudiciu.
Instanța a apreciat depoziția martorei M. A. ca fiind vădit pro causa, astfel că a înlăturat-o.
În acest sens, instanța a reținut că martora a arătat cu ocazia audierii sale că partea vătămată este cea care i-a spus că i-au fost sustrase bunuri în valoare de 50.000 lei.
Pe de altă parte, instanța a reținut că partea vătămată nu a precizat cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală că i-ar fi fost sustrase bunuri în valoare de_ lei, ci doar bunurile care ulterior i-au fost restituite conform procesului-verbal de predare primire existent la fila 102 dup.
Cât privește acordarea sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale, solicitată de partea civilă, instanța va obliga inculpatul E. C. M., în baza art. art. 14 alin. 3 Cpp, art. 346 Cpp raportat la art. 998 și urm. cod civil la plata către aceasta a sumei de 5000 lei, având în vedere următoarele aspecte:
Obligația de a repara prejudiciul, instituită prin art. 998 – 999 Cod Civil se referă atât la prejudiciile materiale, cât și la cele morale, nepatrimoniale, regulile răspunderii civile delictuale fiind guvernate de aceleași reguli, atât în ceea ce privește daunele materiale, cât și cele morale.
Acordarea despăgubirilor bănești pentru daune morale se stabilește în raport cu efectele infracțiunii, concretizate în stări de fapt rezultate din probe și care se referă la modificările prejudiciabile morale intervenite în viața persoanei vătămate. Aceste daune trebuie, însă, concretizate de partea care le solicită și trebuie dovedite, nefiind suficientă doar o simplă cerere, fără argumentație, care să justifice prejudiciul moral, pentru a fi acordate.
Făcând o apreciere pe considerente de echitate, față de probele administrate în cauză din care rezultă că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, a existat și un prejudiciu moral, instanța a considerat că în cauză, se impune acordarea către partea civilă Perereanu C. a unei despăgubiri bănești cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește întinderea despăgubirilor, instanța, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, a avut în vedere caracterul evenimentului și trauma psihică suferită de partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul N. I., solicitând reducerea pedepsei, având în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, reținerea circumstanțelor atenuante, prev.de art.74 Cod penal și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere atitudinea sinceră, situația materială precară, fiind singurul întreținător al familiei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că este nefondat.
Inculpatul a solicitat în fața instanței de fond judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală, recunoscând săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite, instanța de fond stabilind o stare de fapt conformă cu realitatea.
Sunt nefondate criticile privind individualizarea pedepselor aplicate, având în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor, modalitatea și împrejurările în care s-au comis - partea vătămată este o persoană în vârstă, inculpatul recurent împreună cu celălalt inculpat lovind-o în momentul în care aceasta le-a spus că nu are bani, dar și criterii ce țin de persoana recurentului care nu este la primul conflict cu legea penală, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce demonstrează că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul, inculpatul continuând să aibă o atitudine de dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege, astfel încât cuatumul pedepselor aplicate de instanța de fond pentru infracțiunile săvârșite sunt în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art.52 Cod penal.
Atitudinea sinceră a inculpatului a fost avută în vedre de instanța de fond în momentul când a admis cererea acestuia ca judecata să se facă potrivit dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală, pedepsele fiind stabilite potrivit art.3201alin.7 Cod pr.penală.
Având în vedere faptul că infracțiunile ce formează obiectul prezentei cauze au fost săvârșite în interiorul termenelor de încercare, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, aplicate prin sentința penală nr.250 din 31 ianuarie 2008 a Judecătoriei C., definitivă la 2 iulie 2008 și sentința penală nr.3874 din 18 decembrie 2007 a Judecătoriei C., definitivă la 14 ianuarie 2008, prin neapelare, instanța de fond trebuia să dispună revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate prin cele două sentințe, apoi să descontopească pedepsele respective, după care să le contopească potrivit dispozițiilor art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, iar pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare să fie adăugată la pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile ce formează obiectul prezentei cauze.
Întrucât instanța de fond a utilizat termenul „anulează”, în loc de „revocă”, dar operațiunile juridice sunt corecte, ajungându-se în final la aceeași pedeapsă, ca și când ar fi procedat cum am arătat anterior, Curtea apreciază că nu este cazul să reformeze sentința penală recurată.
În speță, nu este aplicabilă decizia în interesul legii nr.42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât ambele infracțiuni ce formează obiectul prezentei cauze sunt săvârșite în interiorul termenelor de încercare, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, aplicate prin sentința penală nr.250 din 31 ianuarie 2008 a Judecătoriei C., definitivă la 2 iulie 2008 și sentința penală nr.3874 din 18 decembrie 2007 a Judecătoriei C., definitivă la 14 ianuarie 2008, prin neapelare.
În consecință, întrucât nu mai există alte motive care să conducă la reformarea sentinței, ținând cont de dispozițiile art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art.88 alin.1 Cod penal, se va deduce detenția preventivă de la 18 octombrie 2011, la zi.
Văzând și art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul inculpatului N. I., împotriva sentinței penale nr.2470 din 18 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondat.
Deduce detenția preventivă de la 18 octombrie 2011, la zi.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 11 ianuarie 2012.
L. BalaciSorina P. MitranMircea M. Ș.
Grefier,
M. N.
Red.jud.MMȘ
j.f.T.H.
PS/30.01.2012
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
