Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 532/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 532/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-03-2012 în dosarul nr. 532/2012
Dosar nr._ - Legea nr.46/2008 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.532
Ședința publică de la 7 Martie 2012
PREȘEDINTE C. Lăutarujudecător
M. C. Gherghejudecător
A. C. Mitrachejudecător
Grefier D. L.
Ministerul public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 1 martie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursurile declarate de inculpatul B. I. și partea civilă O. V., împotriva deciziei penale nr.77 din 27 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 235/23.11.2010 Judecătoria Strehaia, în baza art.108 alin.1 lit. a din Lg. 46/2008, a condamnat pe inculpatul B. I., fiul lui I. si I., născut la data de 03.02.1948 în ., domiciliat in comuna Voloiac, ., CNP-_, la 1000 lei, amendă penală.
In baza art.81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1an, termen de încercare.
In baza art.83 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra posibilității revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unor alte infracțiuni.
In baza art.14 c.p.p rap. la art.998, 999c.civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată O. V..
A fost obligat inculpatul B. I. la plata sumei de 853,29 lei către partea civilă O. V., reprezentând contravaloarea materialului lemnos.
In baza art.33 alin.2 din legea nr.46/2008 rap. la art.998,999 c.civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă O. S. C..
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 426 lei către Oclul S. C., reprezentând contravaloarea lucrărilor de regenerare a arborilor tăiați.
A fost obligat inculpatul B. I. la plata sumei de 300lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin actul de inculpare, tăind la 24.01.2010 doi arbori din pădurea parții vătămate O. V..
Starea de fapt a fost reținută în urma depozițiilor martorilor audiați nemijlocit, V. A. V. care, deși inițial nu a mai recunoscut cele declarate la urmărirea penală a revenit și a arătat ca l-a văzut pe inculpat cu căruța și cu drujba în ea.
Această declarație se coroborează cu cea a martorului O. M. care, în aceeași zi, la văzut pe inculpat tăind lemne dintr-o pădure ce s-a dovedit a aparține părții vătămate.
In drept, fapta inculpatului de a tăia fără drept cei 2 arbori de esență cer din pădurea proprietatea părții vătămate O. I. situată în . în fondul forestier național, producând un prejudiciu de 853,29lei, arbori a căror valoare depășește de peste 5 ori prețul unui mc. de masă lemnoasă pe picior, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.108 al.1 lit.a din Codul S..
Instanța a reținut că nu are nicio relevanță juridică împrejurarea reliefată de inculpat la urmărirea penală, referitoare la aspectul că pădurea-i aparține, întrucât legea pedepsește tăierea de arbori, indiferent de forma de proprietate, în lipsa marcajului organelor forestiere.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art.72 C.p, și în special persoana inculpatului, care nu a mai săvârșit fapte de natură penală, precum și gradul de pericol social concret al faptelor sale, reliefat de valoarea relativ mică a materialului lemnos.
In considerarea acestor criterii, instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1000 lei cu aplicarea art. 81,82 c. penal, considerând că scopul final poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, suspendând executarea condiționată pe o durata de 1 an, termen de încercare.
Instanța a reținut că partea vătămată O. V. s-a constituit parte civilă în cauza penală cu suma de 853,29 lei, reprezentând contravaloarea materialului lemnos.
Instanța a apreciat că fapta inculpatului întrunește condițiile prevăzute limitativ de art. 998, 999 civ. privind antamarea răspunderii civile delictuale, respectiv existenta faptei ilicite( de tăiere), a prejudiciului cauzat și nereparat încă, a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu precum și a vinovăției, indiferent de forma culpei.
In consecință, în baza art.998, 999 c.civ., instanța a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul B. I. la plata sumei de 853,29 lei către partea civilă O. V., reprezentând contravaloarea materialului lemnos .
Instanța a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Romsilva prin O. S. C. și l-a obligat pe inculpat, în baza art.33 alin.2 lit.e) din legea nr.46/2008 la plata sumei de 426 lei către aceasta, reprezentând contravaloarea lucrării de regenerare a arborilor tăiați.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel inculpatul B. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor scrise de apel s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat probatoriul cauzei. Se susține că cei trei martori audiați în cauză, numiții O. M., O. A. și V. A. au dat declarații contradictorii care nu pot duce la concluzia că inculpatul a tăiat lemele părții vătămate.
S-a susținut că prima declarație dată de martorul O. M. la data de 28.01.2010 este extrem de lapidară, arătând că era în pădure împreună cu fratele lui O. A. și cu V. A., unde a observat pe inculpat în timp ce tăia arbori pe picior. De asemenea și prima declarație a martorului V. A. V., din data de 04.02.2010 este și ea dată cu lux de amănunte.
A doua declarație dată de cei trei martori din datele de 14.03.2010, 04.04.2010 și respectiv 04.04.2010 sunt identice, fiecare făcând referire în același mod la descrierea faptei.
În faza cercetării judecătorești, cei trei martori arată că ei se aflau în pădurea părții vătămate pentru a tăia lemne. Au și făcut un transport de lemne și abia la al doilea transport au observat că inculpatul tăia lemne.
În declarațiile date în fața instanței martorii nu au precizat dacă inculpatul a tăiat sau nu lemne și nici ce arbori au tăiat. Martorul V. A. N. a arătat că l-a văzut pe inculpat cu caprele în pădure și a declarat că nu l-a văzut pe inculpat să taie lemne.
Având în vedere că probatoriul administrat în cauză este cel puțin contradictoriu și sigur lapidar, s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și achitarea inculpatului, el nefiind vinovat.
S-a mai menționat că partea vătămată a formulat tardiv cererea de constituire ca parte civilă.
În dovedirea acestor motive scrise de apel s-a solicitat de către apelant, prin apărătorul său, reaudierea martorilor menționați anterior și audierea a încă doi martori în apărare.
Prin decizia penală nr.77 din 27 aprilie 2011, Tribunalul M., a admis apelul declarat de inculpat, a desființat parțial sentința și rejudecând, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă- intimat O. V..
A fost apelantul inculpat B. I. să plătească părții civile O. V. suma de 426, 64 lei reprezentând 50% din prejudiciul calculat conform art. 105 alin. 2 din Legea nr. 46/2008 iar diferența până la suma totală de 853,29 lei urmează a fi recuperată de autoritatea publică centrală pentru finanțe publice, ca reprezentant al statului român în temeiul art. 105 alin. 3 din Legea nr. 46/2008.
S-a constatat că nu există constituire de parte civilă din partea Ocolului S. C..
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrarii prezentei decizii.
S-a respins cererea formulată de intimatul parte civilă, O. V., prin apărător, de acordare a cheltuielilor de judecată (onorariu avocat) efectuate în apel.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului.
În apel, a fost audiat inculpatul apelant B. I. care și-a menținut declarațiile anterioare și a arătat că nu este de acord să plătească despăgubiri fiindcă nu este vinovat.
În virtutea efectului devolutiv al apelului, instanța de control judiciar, a admis în parte cererea de probatorii formulată de apelantul inculpat, audiind, în apărare, încă doi martori pe numiții: E. V. și A. G..
Referitor la starea de fapt și la vinovăția inculpatului apelant în comiterea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, faptă prev. de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr.46/2008, s-a reținut că acestea au fost corect reținute de instanța de fond, în concordanță cu probatoriul administrat în cauză.
Astfel, s-a reținut că din procesul-verbal de cercetare la fața locului, existent la fila 8 din dosarul de u.p., rezultă că în pădurea aparținând părții vătămate O. V. - pădure în suprafață de 0,37 ha, situată în extravilanul localității Voloiac, jud. M. și învecinată în partea de vest cu pădurea aparținând inculpatului B. I. – au fost găsite două cioate provenite ca urmare a tăierii de pe picior a doi arbori, de esență cer, cu privire la care inculpatul B. I. a declarat că el a tăiat acei arbori și i-a dus acasă ( declarație confirmată și de martorul asistent O. N., fila 19 dosar up și 20 dosar fond, care a susținut că, în fața lui și a lucrătorilor de poliție, inculpatul a recunoscut că el a tăiat arborii dar pădurea îi aparține, fapt neadevărat). S-a mai constatat că arborii au fost tăiați cu ferestrăul mecanic și că niciuna dintre cioate nu prezintă marcă silvică sau vreun număr de inventariere.
S-a mai arătat că din declarațiile date de martorul O. M., atât în cursul urmăririi penale cât și la cercetarea judecătorească, rezultă că în data de 24.01.2010, în jurul orelor 13,00, fiind împreună cu fratele său O. A., l-a văzut pe inculpatul B. I. în timp ce tăia arbori din pădurea situată în extravilanul localității Voloiac, unde are pădure și tatăl lor, partea vătămată O. V..
Martorul O. A. a susținut că l-a văzut pe inculpat în timp ce se deplasa cu căruța, în care avea o drujbă, spre pădurea unde are și tatăl său, O. V., o suprafață, în proprietate.
Și martorul V. A. V. a confirmat faptul că, la acea dată se afla împreună cu ceilalți doi martori, fii părții vătămate, în extravilanul localității Voloiac, în apropierea suprafețelor de teren împădurite când, l-a văzut pe inculpatul B. I. în timp ce se deplasa în pădurea din zona unde are teren împădurit și partea vătămată, inculpatul fiind cu căruța în care avea o drujbă.
S-a mai arătat că, deși, inculpatul B. I., prin declarațiile date, neagă comiterea faptei, susținând că el nu a tăiat lemne pe data de 24.01.2010 ( deși, inițial, la cercetarea la fața locului a afirmat că a tăiat cei doi arbori însă din pădurea ce-i aparține), apărarea sa este infirmată de probatoriul administrat în cauză.
Cât privește declarațiile date de martorii A. G. și E. V. ( audiați în apel), s-a reținut că acestea nu dovedesc, fără echivoc, că inculpatul nu s-a aflat în pădure, în data de 24.01.2010, pentru a tăia lemne și acești doi martori nu cunosc nimic în legătură cu fapta de care este acuzat inculpatul, martorul A. G. recunoscând că nu vorbește cu partea vătămată întrucât s-a certat cu soția acestuia în urmă cu 5-6 luni.
Față de acest probatoriu, s-a apreciat că, în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prev. de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr.46/2008, nefiind astfel fondate criticile apelantului inculpat referitoare la modul de soluționare a laturii penale a cauzei.
S-a constatat că și pedeapsa aplicată inculpatului de 1 000 lei amendă penală, cu executare conform art. 81-82 cp, a fost just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 cp.
Totodată s-a reținut ca nefiind fondată critica apelantului inculpat referitoare la constituirea tardivă ca parte civilă a numitului O. V..
Astfel, acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 853,219 lei reprezentând c/val. materialului lemnos, în termen legal, încă din cursul urmăririi penale – declarațiile de la filele 11 și 12 dosar up - deci înainte de citirea actului de sesizare.
S-a mai arătat că suma cu care s-a constituit parte civilă O. V. a fost indicată de către O. S. C., ca fiind evaluarea materialului lemnos tăiat ilegal ( fără TVA) – fila 10 dosar up.
S-a apreciat însă că, în mod eronat prima instanță a admis o acțiune civilă a Ocolului S. C. – care nu are la dosar nicio cerere de constituire de parte civilă - și a obligat inculpatul la plata sumei de 426 lei reprezentând c/val. lucrărilor de regenerare a arborilor tăiați.
În argumentarea acestei teze, instanța de apel a invocat prevedereile art. 105 alin.1.2 și 3 din Legea nr. 46/2008 potrivit cărora:
„(1) Prejudiciul adus pădurii, denumit în continuare prejudiciu, indiferent de natura juridică a proprietății și de suprafața pădurii avută în proprietate, se evaluează potrivit legii.
(2) Valoarea prejudiciilor din pădurile încadrate prin amenajamentul silvic în grupa I funcțională, din perdelele forestiere de protecție și din jnepenișuri se stabilește prin multiplicarea de două ori a valorii obținute potrivit legii.
(3) În situațiile în care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) și (2) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii, acesta se recuperează de autoritatea publică centrală pentru finanțe publice, ca reprezentant al statului român.”
Deci, în raport de aceste dispoziții legale, s-a constatat că trebuia admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă O. V. și obligat inculpatul să-i plătească acestuia suma de 426, 64 lei reprezentând 50% din prejudiciul calculat conform art. 105 alin. 2 din Legea nr. 46/2008 iar diferența până la suma totală de 853,29 lei ( având în vedere că nu există constituire de parte civilă din partea Ocolului S. C.) urmând a fi recuperată de autoritatea publică centrală pentru finanțe publice, ca reprezentant al statului român în temeiul art. 105 alin. 3 din Legea nr. 46/2008.
Totodată s-a reținut de instanța de apel că prejudiciul calculat cu TVA este mai mare conform calculului de la fila 10 dosar up – de 1015,42 lei - însă fiind în apelul inculpatului, acestuia nu i se poate agrava situația în propria cale de atac – art. 372 cpp.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul B. I. și partea civilă O. V..
Recurentul parte civilă a invocat critici de netemeinicie sub aspectul laturii civile solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond în sensul obligării inculpatului la plata integrală a prejudiciului cauzat, respectiv 853,29 lei.
Inculpatul, în recursul formulat a invocat critici de nelegalitate sub aspectul soluției de condamnare, invocând lipsa unor probe de vinovăție.
Referitor la excepția tardivității formulării recursului de către inculpat, excepție invocată de procurorul de ședință cu ocazia dezbaterilor la instanța de recurs, se constată că este neîntemeiată, recursul fiind formulat în termenul legal.
Astfel, inculpatul a fost prezent la dezbateri la instanța de apel, la data de 27 04 2011, ultima zi de declarare a recursului fiind la data de 08 05 2011, însă acea dată a căzut într-o zi nelucrătoare, respectiv în ziua de duminică astfel că s-a prorogat termenul de declarare a recursului conform dispozițiilor art 186 alin 4 Cpp la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează, respectiv la data de 09 05 2011, dată la care inculpatul a expediat recursul prin fax, fiind astfel îndeplinite condițiile legale referitoare la termenul de declarare a recursului.
Recursurile sunt nefondate.
Criticile formulate de inculpat referitoare la reținerea vinovăței sub aspectul infracțiunii infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, faptă prev. de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr.46/2008, sunt neîntemeiate, vinovăția inculpatului fiind corect reținută de instanța de fond și apel în baza probelor administrate, relevante în acest sens fiind depozițiile martorilor O. A., O. M., O. N. și V. A., care se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la urmărirea penală.
În plus, martorii propuși de inculpat în apărare, A. G. și E. V. nu au susținut o altă situație de fapt, depozițiile acestora nefiind relevante în cauză pentru stabilirea nevinovăției inculpatului, în condițiile în care aceștia nu cunosc împrejurări esențiale în legătură cu fapta pentru care este judecat inculpatul.
Referitor la modul de soluționare a acțiunii civile, se constată că soluția instanței de apel este legală și temeinică, fiind nefondate criticile formulate de recurenți.
Subiect pasiv principal al infracțiunilor silvice, indiferent de forma de proprietate este întotdeauna statul, în calitate de reprezentant al societății insteresate în ocrotirea fondului forestier și asigurarea echilibrului ecologic.
În acest sens, art 33 din Legea 46/2008 reglementează obligativitatea înființării fondului de conservare a pădurilor iar în alin 2 lit se arată că acest fond se constituie, între altele și cu 50% din cuantumul despăgubirilor pagubelor produse fondului forestier proprietate privată.
Art 10 din Legea 46/2008 prevede că este obligatorie administrarea, precum și asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice.
Art 8 alin 2 lit b din OUG 85/2006 privind stabilirea modului de calcul a pagubelor produse, prevede că, din sumele încasate cu titlu de despăgubiri, 50% se acordă proprietarului pădurilor în care s-a produs paguba, dacă acesta își are asigurate serviciile silvice, respectiv administrarea pădurii în condiții legale
În consecință, simpla împrejurare că partea vătămată nu și-a îndeplinit obligația legală de a asigura administrarea pădurii prin ocolul silvic, nu poate conduce la concluzia că poate beneficia de o sumă mai mare decât persoanele care au asigurat administrarea pădurii în condiții legale, respectiv 50% din cuantumul despăgubirilor.
Art 105 alin 3 din Legea 46/2008 prevede că în situațiile în care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) și (2) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii, acesta se recuperează de autoritatea publică centrală pentru finanțe publice, ca reprezentant al statului român.
În consecință, cum ocolul silvic a comunicat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, în mod corect instanța de apel, în aplicarea acestor dispoziții legale a dispus admiterea în parte a acțiunii civile formulată de partea civilă O. V. și obligat inculpatul să-i plătească acestuia suma de 426, 64 lei reprezentând 50% din prejudiciul calculat conform art. 105 alin. 2 din Legea nr. 46/2008 iar diferența până la suma totală de 853,29 lei urmând a fi recuperată de autoritatea publică centrală pentru finanțe publice, ca reprezentant al statului român în temeiul art. 105 alin. 3 din Legea nr. 46/2008.
Pentru aceste considerente, în baza art 385/15 pct 1 lit b Cpp, se vor respinge recursurile ca nefondate.
În baza art 192 alin 2 Cpp, vor fi obligați recurenții la plata sumei de câte 25 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpatul B. I. și partea civilă O. V., împotriva deciziei penale nr.77 din 27 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, ca nefondate.
Obligă recurenții la plata a câte 25 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 7 martie 2012.
C. LăutaruMirela C. GhergheAndrei C. M.
Grefier,
D. L.
Red.jud.CL
| ← Violul. Art.197 C.p.. Decizia nr. 38/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
