Cerere de eliberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.9 CPP. Decizia nr. 1202/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1202/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 2713/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1202/R
Ședința publică din data de 20.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D.-I. B.
JUDECĂTOR: D. N.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G. C. – deținut Arestul I.P.J. B., împotriva încheierii de ședință din 13.09.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns inculpatul G. C. în stare de arest, asistat de avocat P. D. – apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul, arată că recursul vizează liberarea provizorie sub control judiciar apreciind că, prin prisma materialului probator administrat în cauză instanța ar putea manifesta clemență și să dispună liberarea inculpatului sub control judiciar.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că poziția procesuală a inculpatului a fost de recunoaștere a faptei. Este adevărat că este vorba de o infracțiune gravă numai că, raportat la condițiile prevăzute de lege, există posibilitatea ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate.
Arată că pedeapsa este până în 18 ani iar prezența inculpatului în stare de libertate nu ar zădărnici aflarea adevărului. Inculpatul și-a asigurat existența prin muncă până la momentul săvârșirii infracțiunii.
Nu poate dovedi faptul că a muncit, pentru că a lucrat fără forme legale ca zugrav, în construcții. Incidentul s-a datorat în mare parte și poziției părții vătămate care l-a provocat, inculpatul agresându-l cu o palmă.
Raportat la poziția procesuală și la limitele de pedeapsă precum și față de lipsa antecedentelor penale, în opinia sa, există posibilitatea ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate.
Arată că inculpatul era singurul întreținător al mamei sale, nu a avut nicio abatere și nicio sancțiune măcar cu caracter contravențional.
Solicită instanței clemență, admiterea recursului și cercetarea inculpatului în stare de libertate cu obligațiile impuse de lege.
Procurorul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Apreciază că instanța de fond corect a constatat că infracțiunea săvârșită de inculpat este o infracțiune de violență, deosebit de gravă iar rezultatul acesteia a dus la traumatismul cranio-cerebral și la decesul victimei.
Având în vedere toate aceste aspecte, pericolul social pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul urmare a violențelor exercitate, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei ci doar lovirea acesteia, totuși intensitatea cu care a lovit pe victimă în zona feței a dus la dezechilibrarea acesteia, acest lucru demonstrând violența de care inculpatul a dat dovadă.
De asemenea, invocă recursul în interesul legii nr. 1/2011 în care se precizează că, în cadrul cererilor de liberare provizorie sub control judiciar instanța trebuie să analizeze cauza și sub aspectul pericolului social pe care fapta săvârșită de inculpat o prezintă. Consideră că instanța de fond a analizat corect și a respins cererea inculpatului.
Inculpatul G. C., în ultimul cuvânt, arată că mama sa este bolnavă și este internată în spital de trei zile în urma unui preinfarct iar tatăl său a decedat în urmă cu două luni. Dorește să fie alături de mama sa având în vedere starea gravă de sănătate, fiind singurul său sprijin. Nu a avut nicio abatere niciodată, a fost o provocare și din greșeală s-a întâmplat incidentul.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, declarat de inculpatul G. C., înregistrat sub nr._ /_ la Curtea de Apel G..
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 13.09.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în baza art. 1602 alin. 2 C.pr.pen. a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. C..
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul G. C., a fost arestat preventiv la data de 22.08.2013 în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25 din data de 22.08.2013 emis de Tribunalul B. (dosarul nr._ ) în temeiul încheierii de ședință din aceeași dată, având ca obiect propunerea de arestare preventivă a acestuia, formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul B..
Măsura arestului preventiv a fost dispusă pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 22.08.2013 și până la data de 19.08.2013.
Din verificarea dosarului rezultă că măsura arestului preventiv a fost luată în temeiul art. 148 lit. „f” C.pr.pen., reținându-se că prin ordonanța nr. 1223/P/2013 din data de 21 august 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul B., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului G. C., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 cod penal.
În fapt, s-a reținut că în seara de 19.08.2013 ora 21:30, i-a aplicat victimei R. G. F. o lovitură activă, respectiv un pumn în zona feței care a condus la dezechilibrarea acesteia, căderea pe un plan dur, cu capul de ciment (terasa de beton a cafe-barului), cauzându-i leziuni grave care au condus la decesul acesteia.
Prin încheierea din data de 22 august 2013 tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 alin. 1 lit. „f” C.pr.pen., pentru a dispune arestarea preventivă a inculpatului G. C..
Prin cererea care formează obiectul dosarului de față, inculpatul G. C., a solicitat în temeiul art.1602 C.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar, apreciind că se încadrează din punct de vedere legal în condițiile instituite în codul de procedură penală, în art. 160 ind.2, privind liberarea sub control judiciar.
Inculpatul a arătat că se află la primul contact cu legea penală, până la momentul săvârșirii infracțiunii avea asigurată existența prin muncă, iar modul de săvârșire a faptei și poziția victimei, îl pot ajuta să solicite clemență instanței pentru a fi cercetat în stare de libertate.
Examinând cererea sub aspectul admisibilității în principiu, tribunalul a constatat că este neîntemeiată, deoarece în sarcina inculpatului s-a reținut comiterea unei infracțiuni grave, respectiv: lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 cod penal.
S-a arătat că inculpatul și-a motivat cererea doar pe îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1602 Cod de procedură penală, însă acestea reprezintă doar condiții de admisibilitate ale cererilor și nu justifică în mod automat liberarea provizorie a inculpaților.
S-a reținut că, potrivit art. 1608a Cod de procedură penală;
„În cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului.”
„În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de către o altă persoană și nu a fost însușită de învinuit sau de inculpat, instanța respinge cererea.”
Ca urmare, pentru a se putea dispune liberarea provizorie a unui inculpat, pe lângă motivele de admisibilitate, acesta trebuie să invoce și să dovedească și motive temeinice care să justifice cercetarea sa în stare de libertate.
Asupra inculpatului G. C., s-a reținut că a săvârșit un act de agresiune foarte violent, urmat de moartea victimei. Acesta i-a aplicat o lovitură victimei care i-a cauzat leziuni grave: „traumatism cranio-cerebral grav și toracic posterior”, care au condus la decesul acesteia, faptă care a creat o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de legiuitor, aducându-se atingere unui atribut esențial și de drept absolut al fiecărei persoane, respectiv dreptul la viață și implicit a relațiilor sociale care ocrotesc viața persoanei împotriva acțiunilor de agresiune fizică.
Tribunalul a apreciat că datorită modului și împrejurărilor concrete în care a comis fapta, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul a precizat că se află la primul contact cu legea penală și până la momentul săvârșirea infracțiunii își asigura existența prin muncă, motiv pentru care solicită cercetarea sa în stare de libertate, aspecte care nu pot duce la admiterea cererii.
De asemenea, s-a reținut că printre condițiile impuse de C.pr.pen pentru a se dispune liberarea provizorie, nu se cere și condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să nu prezinte și pericol pentru ordinea publică. Cu toate acestea, în practică se acceptă ideea că instanța trebuie să țină cont și de acest aspect la soluționarea unei astfel de cereri. S-a arătat că pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului a fost suficient expus și analizat de către instanța de fond și recurs atunci când s-a dispus arestarea preventivă și ulterior s-a respins recursul declarat de inculpat.
Totodată s-a avut în vedere și gravitatea deosebită a faptei comise, care se sancționează cu închisoare de la 5 ani la 15 ani, cât și faptul că potrivit art. 5 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se dispune numai atunci când sunt motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune, fiind necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățeanului.
Așa fiind, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile privind liberarea provizorie sub control judiciar și în baza art. 1608a alin. 6 C.pr.pen. a respins cererea formulată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G. C., solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
A arătat că a recunoscut fapta, nu are antecedente penale și avea asigurată existența prin muncă iar prin lăsarea sa în libertate nu s-ar zădărnici aflarea adevărului.
Recursul declarat este nefondat.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 3 C.pr.pen., Curtea constată că încheierea instanței de fond este legală și temeinică.
În mod corect instanța de fond a constatat că în cauză cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este neîntemeiată, raportat la dispozițiile art. 1602 alin. 2 C.pr.pen.
Față de inculpatul G. C. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive prin încheierea de ședință din 22.08.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C.pr.pen, art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. și art. 136 C.pr.pen., condiții care până la momentul soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, nu s-au modificat.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 1602 alin. 1 C.pr.pen. nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța având posibilitatea ca, în funcție de circumstanțele cauzei și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, să aprecieze dacă scopul măsurii preventive poate fi realizat sau nu prin liberarea provizorie.
În prezenta cauză, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului G. C., ce rezultă din modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire, natura și importanța valorii sociale lezate – fiind vorba de un drept fundamental, dreptul la viață – urmarea produsă, lăsarea în libertate a inculpatului ar avea efecte negative asupra desfășurării procesului penal, ținând cont și de stadiul procedurii, urmărirea penală nefiind finalizată.
Aspectele de ordin personal invocate de inculpat, sunt preexistente luării măsurii arestării preventive a acestuia și nu pot fi privite disociat de gravitatea faptei de care acesta este acuzat.
Situația mai sus prezentată reclamă menținerea stării privative de libertate a inculpatului și impune concluzia că privarea acestuia de libertate este necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. se va dispune respingerea recursului declarat de inculpatul G. C..
Văzând și disp.art. 192 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. C. (fiul lui I. și M., născut la data de 31.07.1989 în loc. B., cu domiciliul în . B. și fără forme legale în B. .. 39, CNP –_, în prezent deținut în Arestul I.P.J. B.), împotriva încheierii de ședință din 13.09.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul G. C. la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.09.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Mița MârzaDragoș-I. BeliganDaniela N.
Grefier,
Red.D.N./24.09.2013
Tehnored: C.T./25.09.2013
fond: G.A.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 185/2013.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 793/2013.... → |
|---|
