Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 185/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 4977/121/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 185/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 7 FEBRUARIE 2013
PREȘEDINTE - M. M. I. - judecător
JUDECĂTORI - A. M. M.
F. M.
GREFIER - I. R. - grefier șef secție
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de
PROCUROR - M. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de condamnatul D. D., în prezent deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr.560/13.11.2012 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._, în contestație la executare.
La apelul nominal a răspuns recurentul-condamnat, în stare de arest, asistat de avocat S. M., în substituirea avocatului desemnat din oficiu (avocat N. L.), în baza delegației de substituire depusă la dosar.
Procedura este completă, fiind îndeplinită în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că este primul termen de judecată, după care ;
Curtea aduce la cunoștință condamnatului obiectul cauzei și că, pentru asigurarea dreptului la apărare, s-a procedat la desemnarea unui apărător din oficiu. În conformitate cu disp. art. 6 Cod procedură penală are dreptul să-și angajeze un apărător ales, dacă consideră necesar.
Inculpatul susține că nu dorește angajarea unui apărător ales, fiind de acord cu asistența juridică din oficiu. Susține că a formulat contestația la executare întrucât, din eroare, s-a trecut că a început executarea pedepsei de 12 ani închisoare, la data de 6.10. 2010 în loc de 6.02.2010. De asemenea nu cunoaște pentru ce a fost condamnat la această pedeapsă.
Curtea, în conformitate cu disp. art.301 Cod procedură penală, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Apărătorul condamnatului și procurorul, fiecare având cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art.38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul condamnatului, avocat S. M., susține că din susținerile orale ale condamnatului rezultă că acesta dorește o reducere a pedepsei, ceea ce intră în puterea autorității de lucru judecat.
Pentru aceste motive, lasă la aprecierea instanței. Solicită acordarea onorariului pentru asistența juridică din oficiu.
Procurorul solicită respingerea recursului, ca nefondat. Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Pe calea contestației la executare nu se poate modifica hotărârea instanței de fond. Împotriva acesteia, con damnatul a avut posibilitatea exercitării căilor extraordinare de atac.
Condamnatul D. D., având ultimul cuvânt, este nemulțumit de faptul că în dosarul în care a fost condamnat nu există nicio probă care să-l acuze.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.560/F/13.11.2012, pronunțată de Tribunalul G. s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul D. D. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea penală înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ condamnatul D. D. a contestat executarea unei pedepse a închisorii ce i-a fost aplicată în dosarul penal nr._ al Tribunalului G. pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat următoarele:
Petentului contestator i-a fost aplicată o pedeapsă a închisorii în cuantum de 12 ani precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II.a și lit. b și e Cod penal pe o durată de 3 ani, prin sentința penală nr.337/14.04.2011 a Tribunalului G., definitivă prin recurare la 31.01.2012 (Decizia penală nr.287/2012 a I.C.C.J).
În baza sentinței penale mai sus menționate a fost emis mandatul de executare nr.452/2011/1.02.2012, Penitenciarul București Rahova comunicând executarea pedepsei în intervalul 6.10.2010-5.10.2022.
Ulterior, prin sentința penală nr.178/16.03.2012 pronunțată de Tribunalul G., definitivă la 10.04.2012 prin nerecurare, a fost admisă o contestație la executare în privința sentinței de condamnare inițiale - sentința penală nr. 337/2011 și, în conformitate cu art.461 alin.1 lit.d Cod procedură penală, a fost anulat mandatul de executare nr.452/2011 emis pe numele condamnatului în baza sentinței penale nr.337/2011 a Tribunalului G. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare (mandatul nr.209/2012/14.04.2012) în care s-a menționat corect perioada reținerii și arestării preventive care se deduce din pedeapsă (6.02.2010-5.02.2022).
În motivarea acțiunii promovate condamnatul contestator a invocat temeiul legal prevăzut de disp. art.461 lit.c Cod procedură penală, fără a-și detalia motivația acțiunii promovate (nelămurirea ori împiedicarea la executare a hotărârii mai sus menționate); în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, întrebat fiind, contestatorul D. D. a arătat că nu poate reda cauzele pentru care a formulat prezenta acțiune și că se impune a studia dosarele soluționate prin sentințele penale nr.337/2011 și nr.178/2012, spre a-și putea formula motivele acțiunii.
Față cu aspectele mai sus reținute, prima instanță a apreciat acțiune penală formulată de condamnat ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Prin contestația la executare nu se poate schimba ori modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat; ea este doar un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârilor penale definitive în conformitate cu legea prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă doar la executarea unei condamnări penale.
Pe de altă parte, analiza, de către petent, a motivelor care ar putea determina promovarea unei acțiuni penale este preordinată acesteia și excede cadrul procesual.
În aceste condiții, prima instanță a respins, ca fiind nefondată, acțiune penală formulată, iar în conformitate cu disp. art.189 și art.192 alin.2 Cod procedură penală, a dispus în privința cheltuielilor judiciare în cauză.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs condamnatul D. D. susținând că în mod greșit s-a trecut că executarea pedepsei de 12 ani închisoare a început la data de 06.10.2010, în loc de 06.02.2010.
Recursul declarat de condamnatul D. D. este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea recurată din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală și că nu există motive pentru reformare acesteia.
Astfel, Curtea reține că, potrivit art.461 lit.a-d Cod procedură penală, contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
În speță, condamnatul D. D. a invocat un aspect care s-ar putea încadra în prevederile art.461 lit.c și d Cod procedură penală, însă, așa cum s-a arătat și în hotărârea recurată, această chestiune a fost tranșată prin sentința penală nr.178/16.03.2012 a Tribunalului G., prin care s-a admis contestația formulată de condamnat, a fost anulat vechiul mandat de executare și s-a dispus emiterea unui nou mandat cu menționarea corectă a datei de la care începe executarea pedepsei, respectiv 06.02.2010.
În consecință, întrucât aspectul invocat de condamnatul recurent a fost deja remediat, Curtea constată că în mod corect a respins instanța de fond această nouă contestație la executare, motiv pentru care recursul declarat în cauză de D. D. se va respinge, ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D. D., fiul lui N. si P., născut la data de 13.08.1954 în mun. T., jud. G., CNP_, domiciliat în T., ., nr. 5, jud. G.,în prezent deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr.560/13.11.2012 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._ .
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat N. L., în sumă de 100 lei, va fi virat către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
D e f i n i t i v ă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. M. I. A. M. M. F. M.
Grefier,
I. R.
Red. M.M.I. – 26.02.2013
Tehnored. I.R. – 26.02.2013/2 ex/Fond: L.C.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Cerere de eliberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
