Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 982/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 982/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 6103/196/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 982/R
Ședința publică din data de 21 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. -I. B.
JUDECĂTOR: N. D.
JUDECĂTOR: MIȚA M.
Grefier F. B.
Ministerul Public a fost reprezentat prin PROCUROR – M. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații H. L. V. și M. D. I., împotriva sentinței penale nr. 648/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat H. L. V. deținut în Penitenciarul G., asistat de avocat B. P., apărător din oficiu, cu împuternicire avocațială la dosar; M. D. I. deținut în Penitenciarul G., asistat de avocat S. Lecăduș, în baza delegației de substituire pentru, avocat L. Tincuța, apărător din oficiu, cu împuternicire avocațială la dosar și intimat –parte vătămată A. V., lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că la data de 24.05.2013 a fost acordat în cauză un termen intermediar pentru a fi luată în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpații, termenul pentru judecarea recursurilor fiind stabilit aleatoriu pentru azi, 21.06.2013, după care:
Curtea procedează la identificarea recurenților inculpați H. L. V. și M. D. I. cu datele cunoscute la dosar, iar intimatul –parte vătămată A. V. se legitimează cu CI, ., nr._, CNP_.
Curtea aduce la cunoștință condamnaților H. L. V. și M. D. I. faptul că la termenul intermediar acordat în cauză la data de 24.05.2013 li s-a pus în vedere că au posibilitatea de a-și angaja apărători aleși.
Condamnații H. L. V. și M. D. I. susțin că nu și-au angajat apărător ales, fiind de acord cu asistența juridică din oficiu. Își mențin recursul formulat.
Curtea, în conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat H. L. V. precizează că inculpatul dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Recurenții inculpați H. L. V. și M. D. I., având pe rând cuvântul, susțin că doresc să dea declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea separată a recurenților inculpați H. L. V. și M. D. I. cu respectarea prevederilor legale sens în care s-au întocmit procese verbale care au fost depuse la dosar.
Apărătorii din oficiu, pentru recurenții inculpați H. L. V. și M. D. I., partea vătămată A. V. și procurorul, fiecare având cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art. 38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat H. L. V. arată că prin sentința penală nr. 648/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Susține că părțile vătămate S. D. și A. V. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Având în vedere cererea de la acest moment în sensul că inculpatul H. L. V. a recunoscut săvârșirea faptei, consideră că cererea de recurs formulată este admisibilă, motiv pentru care solicită o redozare a pedepsei, respectiv coborârea pedepsei spre limita minimă.
Totodată, arată că prejudiciul a fost recuperat, nu în totalitate, însă raportându-ne la declarațiile inculpaților date la acest termen de judecată în fața instanței de recurs, care au avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, solicită ca instanța de control să aprecieze. Cu cheltuieli de judecată-onorariul de avocat desemnat din oficiu. Depune la dosar referatul privind onorariu de avocat.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat M. D. I. arată că s-a formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 648/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare.
Solicită ca instanța de control să aibă în vedere la pronunțarea hotărârii de persoana inculpaților și de fapta săvârșită. De asemenea de faptul că inculpatul M. D. I. a recunoscut săvârșirea faptei în felul în care a fost reținută prin rechizitoriu.
Totodată, solicită admiterea recursului, iar în rejudecare să se aplice inculpatului o pedeapsă îndreptată spre minimul special prevăzut de lege pentru săvârșirea infracțiunii săvârșite. Cu cheltuieli de judecată-onorariul de avocat desemnat din oficiu. Depune la dosar referatul privind onorariu de avocat.
Reprezentantul Parchetului consideră că instanța de fond a stabilit în mod corect pedepsele aplicate inculpaților având în vedere pericolul social în concret al infracțiunii săvârșite de către aceștia și atitudinea inculpaților. Aceștia ar fi trebuit să recunoască săvârșirea infracțiunii încă de la fond.
La fond s-au verificat apărările inculpaților, s-au audiat martori pentru a se stabili unde se aflau inculpații H. L. V. și M. D. I. în noaptea de 22/23.02.2012.
Cu toate că la acest termen de judecată, în recurs, inculpații H. L. V. și M. D. I., au dat declarații în fața instanței, consideră că inculpatul M. D. I. nu a recunoscut întru totul săvârșirea infracțiunii, și a arătat că au găsit cabluri secționate.
Din declarațiile martorului A. și martorilor agenți de pază, cu programul de lucru în perioada anterioară, rezulta că la verificarea efectuată, ușile erau închise și sigilate, iar utilajele în stare de funcțiune. De asemenea s-a arătat, că ulterior activității infracționale ale inculpaților șase dintre instalații și utilaje au prezentat urme de tăiere și nu anterior.
Din punctul său de vedere inculpatul M. D. I. nici la acest termen de judecată nu a avut o atitudine total sinceră.
Consideră că prin modalitatea în care au acționat cei doi inculpați, având asupra lor bomfaier, foarfece de tip gură de lup, faptul că au aruncat în agenții de pază cu obiecte dure, unul dintre agenți chiar a căzut în urma acțiunii inculpaților, fiecare dintre agenți suferind și vătămări corporale cu un număr de zile de îngrijiri medicale, nu se impune a fi reduse pedepsele aplicate acestora.
Solicită respingerea recursurilor formulate de către cei doi inculpați ca nefondate.
Totodată, solicită menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților în baza art. 350 Cod procedură penală și deducerea din pedepsele aplicate acestora, în baza art. 88 Cod Penal, a duratei reținerii și arestării preventive, de la data de 26.02.2012 la zi.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat H. L. V., în ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, formulează aceleași concluzii cu cele ale reprezentantul Parchetului.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat M. D. I. în ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, formulează aceleași concluzii cu cele ale reprezentantul Parchetului și cele ale apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat H. L. V..
Recurentul –inculpat H. L. V., având ultimul cuvântul, arată că îi pare rău și regretă fapta comisă, solicită reducerea pedepsei.
Recurentul –inculpat M. D. I., având ultimul cuvântul, arată că îi pare rău și regretă fapta comisă, solicită reducerea pedepsei având în vedere faptul că este tânăr, având doar 22 de ani.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 648/ 03.04.2013 a Judecătoria B. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații H. L. V. si M. D. I., ca nefondată.
În baza art. 211 al 1, al 2 lit. b, al 2/1 lit. a C.p, cu aplicarea art.37 lit. b C.p, a fost condamnat inculpatul H. L. V. la pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta 22/23.02.2012).
În baza art.71 C.p. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza II lit. b Cod Penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 211 al 1, al 2 lit. b, al 2/1 lit. a C.p, a fost condamnat inculpatul M. D. I. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta 22/23.02.2012).
În baza art. 83 C.p. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul M. D. I. prin sentința penală 720/29.03.2011 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 27.04.2011, urmând ca inculpatul să execute aceasta pedeapsa alături de cea de 7 ani închisoare aplicata în cauză, în total având de executat 7 ani si 6 luni închisoare.
În baza art.71 C.p. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II lit b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpaților H. L. V. si M. D. I..
În baza art. 88 Cp, a fost dedusă pentru inculpatul Hoanca L. V. perioada executata de la data de 26.02.2012, la zi, si pentru inculpatul M. D. I., de la 27.02.2012, la zi.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală, art. 1357 NCCiv, au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile . prin lichidator . Bacau suma de 145.675,93 lei reprezentând contravaloare prejudiciu.
În baza art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 1357 NCCiv și art. 313 din Legea 95/06, modificata si completata prin OUG 72/2006, au fost obligați inculpații să plătească părții civile S. Județean de Urgenta B., suma de 402,71 lei (inculpatul H. L. V. suma de 242,33 lei si M. D. I. suma de 160,38 lei) și părții civile S. J. de Ambulanta B. suma de 493,28 lei, (câte 246,64 lei fiecare inculpat), reprezentând contravaloare servicii medicale si transport sanitar acordate părților vătămate S. D. si A. V..
S-a constata că părțile vătămate S. D. si A. V. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 118 al 1 lit. b Cp, s-au confiscat de la inculpați un levier metalic, un foarfece si un bomfaier, bunuri folosite la săvârșirea faptei, aflate la Camera de Corpuri delicte.
În baza art. 191 al 1 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata sumei de cate 2000 lei fiecare, din care 300 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu Simici R. R. (pentru inculpatul M. D. I.) care se va achita din fondul MJ catre Baroul B..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 22/23.02.2012, în jurul orei 0400, partea civilă S. D., agent de pază la S.C. „ONE SAVE SECURITY” S.R.L. B., a sesizat prin S. 112 faptul că în timp ce executa serviciul de pază la obiectivul S.C. „ P.” S.A. B. (societate aflată în lichidare judiciară), situată pe platforma industrială Chiscani, împreună cu colegul său, partea vătămată A. V., au surprins două persoane necunoscute ce încercau să părăsească perimetrul societății având asupra lor cabluri electrice sustrase de la instalațiile dintr-o hală și care, pentru a-și asigura scăparea, i-au agresat fizic.
Echipa operativă deplasată la fața locului a constatat că cele sesizate se confirmă, în sensul că pe o alee de lângă fosta stație de betoane au fost identificate, pe zăpadă, urme ale unei altercații fizice și anume pete de culoare brun-roșcată, baston de lemn rupt, fragmente de material plastic provenind de la o lanternă, fragmente de conductori electrici precum și un levier metalic.
De asemenea au fost constatate urme de forțare și lacătul tăiat la ușa de acces în hala F26, precum și o deschizătură în acoperiș (luminator).
În hala respectivă se aflau amplasate instalațiile și utilajele de producție, șase dintre acestea prezentând urme de tăiere a cablurilor și conductorilor electrici de cupru de pe traseul dintre tablourile electrice și mașinile propriu-zise. Lângă această ușă de acces, ce prezenta urme de forțare din interior spre exterior, au fost găsite un bomfaier și o foarfecă de forță tip "gură de lup".
Fiind audiați, ambii agenți de pază, S. D. și A. V., au declarat că în timp ce-și executau serviciul de pază, au surprins două persoane necunoscute ce părăseau hala de producție F26 pe ușa dinspre stația de betoane, cu doi saci de rafie încărcați. Luminându-le fețele cu lanternele din dotare au observat că au de-a face cu doi tineri. Le-au cerut să se oprească și să lase sacii jos. Cei doi tineri s-au apropiat de paznici la câțiva metri, având tot timpul luminate fețele și au încercat să ajungă la o înțelegere. Nereușind, au abandonat sacii și s-au refugiat într-o zonă din apropiere, neiluminată.
Agenții de pază au verificat ce conțineau sacii și au constatat că erau încărcați cu conductori electrici. În scurt timp, din zona unde se ascunseseră cei doi tineri, s-au aruncat în paznici cu diverse obiecte gen levier, secțiuni de cablu electric, bucăți de gheață iar cei doi tineri și-au făcut din nou apariția și au început să-i lovească pe paznici.
Partea civilă S. D. s-a luptat cu tânărul ce purta pe cap un fes roșu și era mai solid, iar partea vătămată A. V. s-a luptat cu tânărul ce purta un fes negru, fiind mai înalt, dar mai slab decât primul.
Fiind lovită cu un corp dur în zona capului, partea civilă S. D. s-a prăbușit la pământ, apucând să-1vadă totuși pe colegul său fugind spre postul de pază învecinat ce deservea S.C. „AGRIMON” S.A., precum și pe cei doi tineri îndepărtându-se cu sacii cu cabluri.
Ambii agenți de pază au mai declarat de la început că i-ar recunoaște cu certitudine pe agresori întrucât le luminaseră fețele cu lanternele iar zona unde a avut loc altercația era iluminată de un neon amplasat pe peretele fostei stații de betoane.
Fiindu-i prezentată o planșă foto în vederea recunoașterii, partea civilă S. D. a indicat persoana de la nr. 4, și anume pe inculpatul H. L. V., declarând că este tânărul cu fesul roșu care 1-a agresionat în noaptea de 22/23.02.2012.
Fiindu-i prezentată o planșă foto în vederea recunoașterii, partea vătămată A. V. a indicat persoana de la nr. 2, și anume pe inculpatul M. D.-I., declarând că este tânărul cu fesul negru care 1-a agresionat în noaptea de 22/23.02.2012.
Conform certificatului medico-legal nr.111/23.02.2012 emis de S. de Medicină Legală B., partea civilă S. D. prezenta leziuni ce s-au putut produce prin; lovire cu corpuri dure la data de 22/23.02.2012, necesitând 12-14 zile îngrijiri medicale.
Conform, certificatului medico-legal nr.l10/23.02.2012 emis de S. de Medicină Legală B., partea vătămată A. V. prezenta leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure 1a data de 22/23.02.2012, necesitând 5-7 zile îngrijiri medicale.
Având în vedere cele două recunoașteri de pe planșă foto și certificatele medico-legale, s-a solicitat Judecătoriei B. autorizarea interceptării, înregistrării și localizării convorbirilor și comunicărilor telefonice de la posturile telefonice folosite de cei doi inculpați, instanța admițând cererea prin încheierea nr. 9/24.02.2012.
Ca urmare a activităților de ascultare a convorbirilor telefonice purtate de la postul telefonic nr._, folosit de inculpatul H. L. V., s-a stabilit că acesta urma să părăsească teritoriul țării în seara de 26.02.2012, împreună cu prietena sa, I. A.-M., cu destinația Spania. Autoturismul (taxi) cu care acesta se deplasase la părinții prietenei sale, în . interceptat de organele de poliție în după-amiaza zilei de 26.02.2012, toți ocupanții fiind conduși la sediul Poliției Municipiului B.. Aici a avut loc o recunoaștere din grup, partea civilă S. D. indicându-1 și de această dată pe inculpatul H. L. V. ca fiind tânărul care 1-a agresionat în noaptea de 22/23.02.2012.
Cu privire la indicarea sa ca autor al infracțiunii de tâlhărie, inculpatul H. L. V., în prezența apărătorului său ales, avocat B. N., a refuzat să dea orice declarație cu privire la fapta de care era învinuit, păstrându-și această poziție și cu prilejul audierii de către procuror.
Fiind audiată, martora I. A.-M. a declarat că în seara zilei de 22.02.2012 s-a deplasat la garsoniera prietenului ei, inculpatul H. L. V., din "Colonia de la km.10", recunoscând că acesta a părăsit locuința în jurul orei 2300 dar că nu știe când a revenit. Faptul că inculpatul nu s-a aflat în apartamentul prietenei sale în acea noapte a fost confirmat și de sora acesteia, numita I. A. I..
Taximetristul M. D., ce conducea autoturismul în care a fost depistat inculpatul H. L. V., a declarat că a fost apelat de acesta din urmă, de pe nr. de telefon_.
Inculpatul M. D.-I. s-a prezentat în ziua de 27.02.2012, la sediul Poliție Municipiului B., însoțit de apărătorul său ales, avocat Simici R., declarând că nu recunoaște învinuirea ce i se aducea întrucât el s-ar fi aflat în noaptea respectivă, în permanență, la domiciliu, indicând ca martori pe bunicii și mătușa sa. A afirmat și faptul că până în data de 26.02.2012, ora 1100, a folosit cartelă telefonică cu nr._, precum și faptul că din jurul datei de 20.02.2012 nu s-a mai întâlnit și nici nu a mai vorbit la telefon cu inculpatul H. L. V..
Deși inițial a declarat că este de acord să fie testat cu aparatul poligraf, după reținerea și arestarea sa preventivă nu a mai dorit să efectueze această testare, motivând că s-a răzgândit.
Nici inculpatul H. L. V. nu a efectuat testarea poligraf, neinvocând însă vreun motiv.
A fost efectuată recunoașterea din grup și cu partea vătămată, A. V., acesta indicându-l pe inculpatul M. D.-I. ca fiind tânărul care l-a agresat în noaptea de 22/23.02.2012.
După efectuarea acestei activități, în timpul redactării procesului - verbal de recunoaștere, organele de poliție au purtat o discuție cu inculpatul M. D.-I., acesta recunoscând că a participat la agresarea agenților de pază, dar că nu a luat cei doi saci cu cabluri, crezând astfel că i s-ar schimba încadrarea juridică în infracțiunea de „lovire".
A afirmat verbal că este de acord să dea declarație scrisă în acest sens doar după ce se va sfătui cu apărătorul ales, însă nu s-a reușit contactarea telefonică a acestuia. De față, la o bună parte din această discuție, au fost și cei doi martori asistenți de la recunoașterea din grup și anume C. Ș.-M. și R. C., fapt ce rezultă și din declarațiile acestora.
Fiind audiați, martorii I. D., I. A. și I. L., au declarat că în seara respectivă nepotul lor, M. D.-I. s-a culcat în jurul orei 2300, dar niciunul dintre aceștia nu a putut afirma cu certitudine că inculpatul nu a părăsit locuința întrucât nu s-au trezit pe timpul nopții.
În noaptea de 11.04.2012 a fost efectuată o conducere în teren cu partea civilă S. D., pentru a se stabilii cu exactitate toate împrejurările producerii faptei și implicit dacă acesta avea posibilitatea de a observa fără echivoc fizionomia agresorului.
În urma acestei activități s-a stabilit că pe un perete al fostei stații de betoane, la câțiva metri de locul agresiunii, este amplasat un neon de iluminat public tip "pară", ce permite o bună vizibilitate, putând fi observată fizionomia unei persoane aflată chiar și la o distanță de 5 metri, fapt ce reiese și din declarațiile celor doi martori asistenți, V. N. și U. M..
În noaptea de 12.04.2012, a fost efectuată o conducere în teren și cu partea vătămată A. V., având ca scop aceleași obiective ca cele arătate mai sus, rezultând aceleași concluzii ca la conducerea în teren efectuată în seara anterioară, fapt susținut și de declarațiile celor doi martori asistenți, Ivancencu G. și Hatos G..
Cu ocazia conducerilor în teren efectuate cu partea vătămată și partea civilă, acestea au dat dovadă de o bună orientare, arătând fără ezitări și fără a exista contradicții între ele, modalitatea și locurile în care i-au surprins pe cei doi inculpați, respectiv unde au fost agresați de aceștia.
Între partea vătămată A. V. și inculpatul M. D.-I. a fost efectuată o confruntare, în prezența apărătorului ales, primul declarând din nou despre cel de-al doilea că este persoana care 1-a lovit în noaptea de 22/23.02.2012.
Între partea civilă S. D. și inculpatul H. L. V. nu s-a putut efectua confruntarea, întrucât cel din urmă a refuzat, motivând absența apărătorului ales, deși acesta fusese legal încunoștințat.
Au fost efectuate, mai multe verificări la centrele de achiziții deșeuri feroase și neferoase însă nu s-a reușit identificarea locului în care cei doi inculpați au valorificat cablurile sustrase, dat fiind numărul foarte mare de astfel de centre de achiziții de pe raza municipiului B., numai în . mai puțin de 6 centre, la unul dintre ele administratorul fiind văr cu inculpatul M. D.-I..
În data, de 16.03.2012, au fost efectuate percheziții domiciliare la locuințele inculpaților dar nu au fost descoperite mijloace materiale de probă (încălțămintea purtată cu ocazia comiterii faptei).
Având în vedere declarațiile părții civile și părții vătămate din care rezultă că anterior producerii altercației fizice unul dintre agresori a strigat că a fost mușcat de câine, s-au efectuat verificări și la S. Județean B. - Secția Boli Infecțioase, rezultatul fiind negativ. Acest lucru nu înseamnă că ar fi trebuit să existe o plagă mușcată pe corpul celui în cauză dat fiind că temperaturile scăzute din acea perioadă impuneau purtarea de îmbrăcăminte, foarte groasă. Aceasta, pe lângă trecerea câtorva zile până în momentul reținerii, este explicația pentru faptul că pe corpul celor doi inculpați nu au fost identificate urme ale altercației cu ocazia introducerii în arestul Inspectoratului de Poliție al Județului B..
Deși inculpatul M. D.-I. a declarat că din jurul datei de 20.02.2012 nu s-a mai întâlnit sau vorbit cu inculpatul H. L. V., în realitate cei doi au vorbit de mai multe ori în perioada 20-26.02.2012, și chiar s-au vizitat, inclusiv în seara de 22.02.2012 și dimineața zilei de 23.02.2012.
Astfel, în seara de 25.02.2012, între cei doi au loc două convorbiri telefonice din care reiese că inculpatul H. L. V. avea cunoștință de faptul că fusese recunoscut de către agentul de pază ce fusese jandarm, adică de partea civilă S. D., fiind foarte îngrijorat de situația creată și chemându-1 la domiciliul său pe inculpatul M. D.-I. pentru a discuta despre aceasta.
Anterior acestor apeluri telefonice, inculpatul H. L. V. a fost sunat de o altă prietenă de-a sa aflată în Italia, căreia i-a spus că cel pe care 1-a bătut este la spital, precum și că fusese recunoscut de acesta din urmă după fotografiile prezentate de organele de poliție, arătându-se foarte speriat de această situație, fiindu-i chiar teamă să nu ajungă la închisoare pentru tentativă de omor. Faptul că fusese recunoscut îl aflase de la un anume P., despre care a afirmat că ar munci „cu ăia p-acolo".
În urma verificărilor efectuate a fost identificat martorul Strumbei P. V., angajat al SG Căi Ferate Uzinale S.A. de pe platforma industrială Chiscani (aflată la circa 100 m de hala F26), ca muncitor necalificat, dar care efectua numai servicii de pază. Acesta a recunoscut că a aflat, în seara de 23/24.02.2012, de la agenții de pază de la societățile comerciale învecinate despre faptul că paznicii de la S.C. „P.” S.A. fuseseră agresați, cu o seară în urmă, de persoane din Colonia de la km.10, pe care le recunoscuseră după planșa foto. A negat că l-ar fi informat pe inculpatul H. L. V. despre acest lucru, declarând totuși ca este văr primar cu acesta și frate cu H. G. L., unchiul lui M. D.-I..
Deși inculpatul M. D.-I. a afirmat că din dimineața zilei de 26.02.2012 nu și-a mai folosit nr._ întrucât își pierduse telefonul, în realitate el a folosit acest nr. de telefon până în momentul reținerii sale, în data de 27.02.2012.
Astfel, în dimineața zilei de 27.02.2012, între el și unchiul său, H. G. L., au avut joc mai multe convorbiri telefonice, dintr-una reieșind că acesta din urmă îi spusese tatălui inculpatului că D. I. „făcuse una mai mare". H. G. L. 1-a sfătuit pe nepotul său să ia legătura cu avocatul și să se prezinte la sediul Poliției Municipiului B., asigurându-1 că organele de poliție nu au probe, folosind în mod codificat expresia „nu sunt de-alea".
Conform raportului de expertiză tehnică întocmit de dr.ec.ing. N. I., valoarea prejudiciului creat prin sustragerea cablurilor și conductoarelor electrice de la instalațiile și echipamentele din hala de producție aparținând S.C. „P.” S.A. B. - platforma Chiscani, este de 100.600 lei, din care TVA 29.600 lei materiale și 71.000 lei manopera, valoarea foarte ridicată datorându-se faptului că utilajele în cauză sunt foarte complexe, necesitând pentru montaj aproximativ 6 luni.
Fiind audiat martorul A. M. – inginer la S.C. S. Q. SRL Bacău acesta a declarat că în ziua de 22.02.2012 a plecat de la hala F26, în jurul orelor 18.00, iar în acel moment toate utilajele de hală erau în stare de funcționare (conservare).
La terminarea programului martorul a verificat toate căile de acces în hală, personal, pe care le-a sigilat, prin interior, iar la ușa principală prin exterior.
În acest sens au fost audiați și martorii D. M. și N. N. M. – angajați ai S.C. „One Save Security” S.R.L. B.- rezultă că aceștia au efectuat serviciul de pază în perimetrul S.C. „P.” S.A. – Platforma industrială Chiscani, între orele 07.00-19.00, în acest interval de timp nefiind constatate nereguli (inclusiv în perimetrul halei F26, ale cărei uși de acces au fost verificate de martori, fiind închise și sigilate).
Ca urmare, a rezultat cu certitudine că toate cablurile lipsă din hala F26 au fost sustrase în noaptea de 22/23.02.2012 de inculpații H. L. V. și M. D. I., până la momentul la care au fost depistați de agenții de pază.
În drept, s-a constata că faptele inculpatului H. L. V. care, în noaptea de 22/23.02.2012, împreună cu inculpatul M. D. I., a pătruns prin efracție, în halele aparținând fostului S.C. „P.” S.A. B., situate pe platforma industrială Chiscani, de unde, prin secționare, a sustras mai multe cabluri electrice, în valoare de 100.600 lei, iar ulterior, pentru a-și asigura scăparea, a agresat pe agentul de pază S. D., cauzându-i leziuni ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, al. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Că fapta inculpatului M. D. I. care, în noaptea de 22/23.02.2012, împreună cu inculpatul H. L. V., a pătruns prin efracție, în halele aparținând fostului S.C. „P.” S.A. B., situate pe platforma industrială Chiscani, de unde, prin secționare, a sustras mai multe cabluri electrice, în valoare de 100.600 lei, iar ulterior, pentru a-și asigura scăparea, a agresat pe agentul de pază A. V., cauzându-i leziuni ce au necesitat 5-7 zile de îngrijiri medicale, de asemenea întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, al. 2/1 lit. a Cod penal.
Pe latura civila, la urmărirea penala, partea vătămată S. D. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 50.000 lei.
Partea vătămată A. V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Partea vătămată S.C. „S. Q.” S.R.L. Bacău s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 60.000 euro.
S. Județean de Urgență B. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 402,71 lei, reprezentând valoarea îngrijirilor medicale acordate părții civile S. D. și părții vătămate A. V..
De asemenea S. Județean de Ambulanta B. s-a constituit parte civilă cu suma de 493,28 lei, reprezentând contravaloare servicii medicale si transport sanitar acordate părților vătămate S. D. si A. V..
Pe parcursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 2.11.2012, au fost audiați cei doi inculpați, H. L. si M. D. I., care nu au recunoscut fapta pentru care au fost trimiși în judecată.
La termenul de judecata din data de 11.01.2013, au fost audiate părtile vătămate A. V. si S. D., acesta din urma renunțând la pretențiile civile formulate la urmărirea penală. Cele două părți vătămate au declarat că îi recunosc pe cei doi inculpați ca fiind aceia care i-au atacat în noaptea de 22/23.02.2012.
Față de poziția procesuala a celor doi inculpați, instanța a dispus reaudierea martorilor de la urmărirea penala M. D., I. A. I., I. A. M., D. M., N. M. I. D., I. A., Strumbei P. V., I. L.. În privința martorilor A. N. si M. M., instanța a constatat imposibilitatea audierii acestora si a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin 3 Cod procedură penală.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpații, prin apărători, au solicitat administrarea următoarelor probe: cercetarea la fata locului/reconstituirea, în aceleași condiții meteo ca în seara incidentului, depunerea la dosar a copiilor de pe registrele de intrare iesire a actelor care au stat la baza interceptării convorbirilor telefonice, apreciind că această proba a fost efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale, precum si efectuarea unei expertize traseologice, pentru a se stabili dacă urma de bocanc ridicată de la fața locului poate aparține vreunui inculpat.
Instanța, față de probele solicitate, a apreciat că nu sunt utile, concludente si pertinente cauzei, respingându-le ca atare, având în vedere următoarele: în privința actelor care au stat la baza interceptării convorbirilor telefonice, instanța a constatat că toate actele solicitate se afla la dosar, deoarece autorizarea interceptărilor se dă pe baza actelor efectuate pana la momentul cererii autorizării, si anume ordonanța de începere a urmăririi penale si adresa politiei pentru autorizare.
Instanța a constata că autorizarea interceptării convorbirilor telefonice s-a dispus la data de 24.02.2012, prin încheierea Judecătoriei B., după începerea urmăririi penale(rezoluția de începere a urmăririi penale-23.02.2013 si Rezoluția de confirmare a urmăririi penale-24.02.2012) fiind respectate dispozițiile legale în acest sens.
Declarațiile părților vătămate date pe parcursul urmăririi penale sunt din data de 23.02.2012, când s-a încheiat si procesul verbal de recunoaștere a inculpaților după fotografii, deci anterior începerii urmăririi penale si autorizării interceptării convorbirilor telefonice.
În privința cercetării la fata locului sau a reconstituirii, instanța a apreciat că nu sunt necesare aceste activități, neexistând nelămuriri în privința aspectelor invocate de inculpatul Hoanca, prin apărător, iar în privința efectuării expertizei traseologice solicitata de inculpatul M., prin apărător, instanța a apreciat de asemenea, că nu este utila cauzei, din moment ce la urmărirea penală organele de cercetare penala nu au găsit la percheziție vreo pereche de bocanci care să corespunda urmei luate de la fata locului.
Instanța a reținut atitudinea oscilantă a celor doi inculpați, în sensul că au refuzat să fie testați cu aparatul poligraf, deși anterior, fuseseră de acord cu aceasta testare. De asemenea, inculpatul H. L. V. a refuzat să fie confruntat cu partea vătămata S. D., motivând absenta apărătorului său, deși acesta din urma fusese anunțat( fila 175 UP). Instanța a apreciat că acest refuz al inculpaților de administrare a acestor probe care ar fi putut să-i incrimineze, denota tocmai vinovăția acestora în comiterea faptelor.
Instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpați, prin aparitori, din infracțiunea prevăzută de art. 211 al 1, alin. 2, lit. b, al 2/1 lit. a C.p., în infracțiunea prevăzută de art. 181 C.p., ca nefondată, apreciind corecta încadrarea juridică dată faptei, prin actul de sesizare a instanței, având în vedere că infracțiunea de tâlhărie, este o infracțiune complexă, în conținutul ei fiind întrunite infracțiuni distincte, cum sunt infracțiuni mijloc (violente) si infracțiuni scop (furtul). Astfel, prin intermediul violentelor fizice sau psihice, făptuitorul săvârșește furtul sau încearcă să păstreze bunul furat, să șteargă urmele infracțiunii sau să-si asigure scăparea. Însă, faptul că s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de vătămare corporală, poate fi apreciat ca o recunoaștere parțială a unor acte materiale, respectiv cele de violență. Se pune atunci însă problema, de ce inculpații s-au aflat în locul respectiv si pentru ce motiv au acționat violent?
În speța de față, cele doua părti vătămate, A. V. si S. D. au declarat că inculpații, în momentul în care au fost sesizați, aveau asupra lor niște saci, pe care i-au lăsat jos si au fugit. Cei doi paznici, respectiv părtile vătămate, au luat sacii de jos si i-au dus în magazie, dar în acel moment, cei doi inculpați s-au întors si au început să-i agreseze. Nu are relevanță dacă în urma verificărilor la diferitele centre de achiziție deșeuri feroase si neferoase nu au fost identificate cablurile sustrase, dat fiind numărul foarte mare de astfel de centre de achiziții pe raza municipiului B., numai in Chiscani existând nu mai puțin de astfel de 6 centre. De asemenea, chiar daca în urma efectuării percheziției domiciliare la locuințele inculpaților nu au fost descoperite mijloace materiale de proba, exista posibilitatea ca acestea să fie depozitate în orice alte locuri, având în vedere că inculpatul H. L. si-a dat seama, așa cum rezultă din convorbirile telefonice, că fusese recunoscut de către agentul de paza care fusese si jandarm, respectiv de S. D., astfel încât a încercat să-si ia toate masurile de protecție.
Analizând materialul probator administrat în cauză s-a constata că s-a probat neîndoielnic săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către cei doi inculpați. Având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că fapta dedusă judecății a fost dovedita, fiind dovedită și vinovăția inculpaților în săvârșirea acesteia.
Reținând vinovăția inculpaților, instanța i-a condamnat în baza situației de fapt si a textelor incriminatoare, la o pedeapsa cu închisoarea, pentru fapta săvârșită, la individualizarea pedepsei având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.p., respectiv împrejurările săvârșirii infracțiunii, gradul de pericol social al acesteia, limitele de pedeapsa prevăzute de lege, persoana inculpaților care nu au recunoscut fapta si au antecedente penale.
Astfel, inculpatul M. D. I. prin sentința penală 720/29.03.2011 pronunțată de Judecătoria B., definitiva prin nerecurare la data de 27.04.2011, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, aflându-se la data săvârșirii faptei, în termenul de încercare stabilit prin sentința penală mai sus amintită.
Potrivit art. 83 al 1 C.p., dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicata pentru noua infracțiune.
Potrivit art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, al 2/1 lit. a C.p., pedeapsa pentru infracțiunea săvârșita este de la 7 ani la 20 ani.
Față de aspectele mai sus enunțate, instanța a apreciat că o pedeapsă de câte 7 ani închisoare pentru fiecare inculpat, este necesară si utilă în scopul prevenirii săvârsirii de noi infracțiuni si în vederea reeducării inculpaților.
Astfel, instanța a dispus ca inculpatul M. D. I. să execute pedeapsa de 6 luni închisoare, alături de cea aplicată prin sentința penală.
În privința inculpatului H. L. V., instanța a avut în vedere si starea sa de recidiva postexecutorie, prevăzuta de art. 37 lit. b C.p.
În baza art. 71 C.p. a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza II lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale si anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice si dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Având în vedere Decizia ICCJ în interesul legii, nr 74/5.11.2007, instanța a constat că nu se mai poate face aplicarea direct si fără motivare, a articolelor 71-64 lită a si b Căp. Astfel, în ceea ce privește natura faptei săvârșite si ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, duc la concluzia existentei unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza II si lit. b C.p., si în consecință le-au fost interzise inculpaților aceste drepturi prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, pe durata prevăzuta de art.71 C.p.
În baza art. 350 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpaților H. L. V. si M. D. I., iar în baza art. 88 C.p., a fost dedusă pentru inculpatul H. L. V. perioada executată de la data de 26.02.2012, la zi, si pentru inculpatul M. D. I., de la 27.02.2012, la zi.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală, art. 1357 NCCiv, i-a obligat pe inculpații în solidar să plătească părții civile . prin lichidator . Bacău suma de 145.675,93 lei reprezentând contravaloare prejudiciu. Instanța la stabilirea acestui cuantum a avut în vedere raportul de expertiza tehnica efectuata in cauza.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală, rap. la art. 1357 NCCiv art. 313 din Legea 95/06, modificată si completata prin OUG 72/06, i-a obligat inculpații să plătească părtii civile S. J. de Urgenta B., suma de 402,71 lei,(inculpatul Hoanca L. V. suma de 242,33 lei si M. D. I. suma de 160,38 lei) si partii civile S. J. de Ambulanta B., suma de 493,28 lei,( cate 246,64 lei fiecare inculpat) reprezentând contravaloare servicii medicale si transport sanitar acordate părtilor vătămate S. D. si A. V..
A constata că părtile vătămate S. D. si A. V. nu s-au constituit părti civile în cauză.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b C.p., a confiscat de la inculpați levierul metalic, un foarfece si un bomfaier, bunuri folosite la săvârsirea faptei, aflate la Camera de Corpuri delicte.
Instanța nu a primit concluziile de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. c C.p. solicitate de inculpatul M. D. I. prin apărător, având în vedere că din probele administrate în cauză, a rezultat vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii de tâlhărie, pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, nu a reținut concluziile de încetare a procesului penal față de inculpatul H. L. V., în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit. f Cod procedură penală, cu privire la infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C.p., din moment ce instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice si a stabilit că încadrarea juridică corectă a faptei este cea dată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., iar cu privire la achitarea acestui inculpat în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d, instanța a constata că nu s-au invocat motivele pentru care se solicită aceste concluzii, neprecizându-se care element constitutiv al infracțiunii lipsește.
În baza art. 191 al 1 Cod procedură penală a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații H. L. V. și M. D. I., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei, apreciat prea aspru.
Au solicitat, față de poziția adoptată în fața instanței de recurs, de recunoaștere a săvârșirii faptei reținute în sarcina fiecăruia dintre ei, redozarea cuantumului pedepsei, în sensul orientării acesteia către limita minimă prevăzută de lege.
Criticile nu sunt întemeiate, recursurile urmând să fie respinse ca nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei cât și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, precum și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii penale aplicate.
Ca măsură de constrângere și reeducare, astfel cum a statuat ICCJ într-o decizie de speță, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
În cauza de față, cu probatoriul administrat, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de depistare, plângeriele și declarațiile părților vătămate S. D. și A. V., certificatele medico-legale, procesul-verbal de investigații, procesele-verbale de percheziție domiciliară, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, raportul de expertiză tehnică, rapoarte de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de conducere în teren, declarațiile martorilor A. Nicușor, I. A. M., A. I., M. D., M. M., O. T., N. M. L., V. N., U. M., Ivancencu G., Hatos G., C. Ș. M., R. C., I. A., I. D., I. L., Strumbei P. V., D. M. și N. M., procese-verbale de confruntare, procese-verbale de recunoaștere după fotografii, procese-verbale de recunoaștere din grup, coroborat cu recunoașterea inculpaților în fața instanței de recurs, s-a demonstrat că în noaptea de 22/23.02.2012 inculpații H. L. V. și M. D. I. au pătruns prin efracție, în halele aparținând fostului S.C. „P.” S.A. B. situate pe platforma industrială Chiscani, de unde, prin secționare, a sustras mai multe cabluri electrice, în valoare de 100.600 lei, iar ulterior, pentru a-și asigura scăparea, au agresat agenții de pază (inculpatul H. L. V. pe agentul de pază S. D., cauzându-i leziuni ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatului M. D. I. pe agentul de pază A. V., cauzându-i leziuni ce au necesitat 5-7 zile de îngrijiri medicale).
Faptele astfel expuse întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, în modalitatea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a Cod penal, în ceea ce îl privește pe inculpatul H. L. V. și cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora în mod corect instanța de fond a procedat la condamnarea fiecărui inculpat.
Față de datele care caracterizează fapta astfel cum a fost reținută mai sus precum și datele care caracterizează persoana inculpaților (cunoscuți cu antecedente penale, inculpatul H. L. V. în vârstă de 26 ani, săvârșind fapta în condițiile recidivei postexecutorii prevăzute de art.37 alin.1 lit.b Cod Penal, iar inculpatul M. D. I. în vârstă de 20 ani săvârșind fapta în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală 720/29.03.2011 a Judecătoriei B., definitiva prin nerecurare la data de 27.04.2011, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, necăsătoriți, fără ocupație, cu un grad de instrucție sub mediu, fiind absolvenți a 4, respectiv 5 clase primare, iar în cursul procesului au manifestat o conduită procesuală incorectă, recunoscând săvârșirea faptei doar în fața instanței de recurs), se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiului proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei și făptuitorilor, pedeapsa principală de câte 7 ani și 6 luni închisoare aplicată fiecărui recurent fiind just individualizată cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Constatând, așadar că pedepsele aplicate în cauză răspund exigențelor art. 52 Cod penal, Curtea apreciază că nu se justifică reducerea acestora, cuantumul fixat de instanța de fond și modalitatea de executare stabilită fiind în măsură să asigure reeducarea celor doi inculpați.
Pentru toate aceste motive recursurile de față vor fi respinse ca nefondate în condițiile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Totodată, în baza art.350 din Codul de Procedură Penală se va menține starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 38517 alin. 4 C.p.pen. în ref. la art. 383 alin. 2 C.p.pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive, pentru inculpatul H. L. V. de la data de 26.02.2012 la zi, respectiv 21.06.2013, iar pentru inculpatul M. D. I. de la data de 27.02.2012 la zi, respectiv 21.06.2013.
Văzând și dispozițiile art.192 alin2.Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații H. L. V. (fiul lui T. si M., născut la data de 25.05.1985, în B., CNP:_, domiciliat în B., .. 10K, ., ., în prezent deținut în Penitenciarul G.) și M. D. I. (fiul lui A. si F., născut la data de 12.05.1991, în B., CNP:_, domiciliat în B., Calea Călărașilor nr. 10K, ., în prezent deținut în Penitenciarul G.), împotriva sentinței penale nr. 648/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Menține starea de arest a inculpaților H. L. V. și M. D. I..
În baza art. 385 indice 17 alin. 4 C.p.pen. în ref. la art. 383 alin. 2 C.p.pen. deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive, astfel:
-de la 26.02.2012 la zi, pentru inculpatul H. L. V..
-de la 27.02.2012 la zi, pentru inculpatul M. D. I..
Potrivit art. 189 C.p.pen. onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, în sumă de 400 lei (200 lei pentru avocat P. B. și 200 lei -avocat L. Tincuța) va fi avansat Baroului G. din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 și 4 C.p.pen. obligă pe inculpații H. L. V. și M. D. I. la plata a câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21.06.2013.
Președinte Judecător Judecător
B. D.-I. N. D. M. Mița
Pt. Grefier
F. B.
Aflat în C.O
Conf. art.312 alin.2 C.PP
Grefier
Red./Tehnored. M. M.
2 ex./11.07.2013
Fond:S. D.-M.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 221/2013.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
