Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 1647/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1647/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 5779/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1647/R
Ședința publică din data de 13 Decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. D. - JUDECĂTOR
Judecător - M. T.
Judecător - L. H.
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR- M. C. C.
Procuror General Adjunct
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurentul-condamnat A. D., în prezent deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr. 425/07.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, având ca obiect „întrerupere executare pedeapsă”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-condamnat A. D., în stare de deținere, personal și asistat de avocat J. R., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 6037/03.12.2013 emisă de Baroul G..
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este primul termen de judecată, după care,
Recurentul-condamnat A. D., personal, precizează instanței că înțelege să își retragă recursul formulat.
Curtea pune în discuție declarația recurentului-condamnat.
Avocat J. R., apărătorul recurentului-condamnat, solicită instanței să ia act de declarația acestuia de retragere a recursului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, de asemenea, să se ia act de declarația condamnatului-recurent de retragere a recursului.
Curtea rămâne în pronunțare pe cererea recurentului, de retragere a recursului.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 425/07.10.2013, Tribunalul G. a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere executare pedeapsă formulată de condamnatul A. D..
Potrivit art. 189 Cod procedură penală, a dispus ca suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, să fie avansată către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin 2 Cod procedură penală, a obligat pe condamnat să plătească către stat suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța în acest sens, Tribunalul G. a avut în vedere următoarele:
La data de 25.07.2013 pe rolul Tribunalului G. a fost înregistrată sub nr._ o cerere de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A. D., deținut în Penitenciarul G..
În motivarea cererii sale condamnatul a arătat că se află în executarea pedepsei de 15 ani închisoare, care i-a fost aplicată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav și că solicită întreruperea executării pedepsei întrucât familia sa se află într-o situație specială.
Astfel, a arătat că mama sa este bolnavă și trăiește fără nici un ajutor într-o casă aflată într-o avansată stare de degradare. A mai arătat că nu nu și-a văzut mama de 27 de ani.
La data de 16.08.2013, pe rolul Tribunalului G. a fost înregistrată sub nr._/233/2013 o altă cerere de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A. D., deținut în Penitenciarul G., cerere care a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei G., însă prin sentința penală nr. 1393/24.07.2013, această instanță și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului G., în baza art 42 alin 1 Cod procedură penală în ref la art. 456 Cod procedură penală.
În motivarea acestei cereri petentul a invocat motive familiale, arătând că persoana care avea grijă de lucrurile sale a decedat, astfel că se impune să găsească o persoană căreia să-i lase în grijă bunurile sale în perioada executării pedepsei.
În cauză s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul indicat de petent (localitatea V. V., județul B., la familia Mivu F.) și a fost atașată sentința penală de condamnare ( nr. 173/2007 a Tribunalului B.).
La termenul din 07.10.2013 instanța a dispus conexarea celor două dosare (nr._/233/2013 la nr._ ), având în vedere că au același obiect și aceeași parte.
Examinând actele și lucrările dosarului Tribunalul G. a reținut că, prin sentința penală nr.173/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la data de 09.10.2007, inculpatul A. D. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit a, b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev de art. 174 – art 176 lit d Cod penal.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev de art. 71 Cod penal a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a, b Cod penal.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 29.12.2006 la zi.
Din referatul întocmit de biroul executări penale din cadrul instanței de executare (fila 22) rezultă că petentul nu a mai beneficiat de întreruperea executării pedepsei.
Din referatul de anchetă socială efectuată la domiciliul indicat de petent (satul V. V., . B.) rezultă că mama biologică a condamnatului – Mivu F. – este născută la data de 06.01.1953 și că nu este căsătorită. Locuința acesteia este formată din 2 camere, hol și bucătărie, nu are iluminat electric, mobilierul din casa este precar, ferestrele sunt sparte, ușile rupte, locuința fiind neadecvată pentru un trai decent. Această persoană nu deține păsări sau animale, singura sursă de venit fiind ajutorul social în sumă de 136 lei lunar și este cunoscută ca o consumatoare de băuturi alcoolice.
Din același referat de anchetă socială reiese că Mivu F. a avut un copil pe nume D., care a fost dat spre adopție încă de la vârsta de 2 luni, iar de atunci nu a mai ținut legătura cu acesta sau cu familia adoptivă.
În concluziile referatului de anchetă socială s-a menționat că, luând în considerare condițiile precare de viață ale persoanei Mivu F., din punct de vedere material, financiar, medical dar și afectiv, executarea în continuare a pedepsei închisorii de către condamnatul A. D. nu ar avea consecințe grave asupra acesteia.
Articolul 455 raportat la art.453 lit.c Cod procedură penală prevede că executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură dată.
În speță, Tribunalul G. a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele speciale prevăzute de textul de lege anterior menționat, astfel că cererea formulată de condamnatul A. D. a fost apreciată ca fiind nefondată, motiv pentru care a fost respinsă ca atare.
Împotriva sentinței penale nr.425/07.10.2013, pronunțată de Tribunalul G., în termen legal, a formulat recurs condamnatul A. D., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel G., Secția penală și pentru cauze cu minori sub nr._ .
La primul termen de judecată din data de 13.12.2013, prezent fiind in instanță, în stare de deținere și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, recurentul-condamnat A. D. a declarat, personal, că își retrage recursul formulat.
Asupra cererii de retragere a recursului de față;
Potrivit art.3854 alin.1 Cod procedură penală, recursul se declară in condițiile prevăzute de art. 366 și 367 care se aplică in mod corespunzător, iar conform alin. 2 părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul in condițiile art. 369, care se aplică in mod corespunzător.
Conform art.369 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special iar dacă partea se află in stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată . de către conducerea locului de deținere, declarația de retragere putând fi făcută fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.
Față de cele mai sus arătate, având in vedere că aceste dispoziții legale, aplicabile și in cazul căii de atac a recursului, sunt îndeplinite, in sensul că, prezent in instanță, in prezența apărătorului său, recurentul-condamnat A. D. și-a manifestat expres voința de a-și retrage recursul declarat, urmează a se lua act de această cerere și a dispune in consecință.
Având in vedere faptul că această cale de atac a fost declanșată ca urmare a culpei procesuale a condamnatului A. D., acesta urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit disp.art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.3854 Cod procedură penală în referire la art.369 Cod procedură penală ia act de retragerea recursului formulat de condamnatul A. D. (fiul lui D. și G., născut la data de 19.01.1986 în B., CNP_, domiciliat în ., în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr.425/07.10.2013 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-condamnat la plata către stat a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu (avocat J. R.) se va avansa din fondul Ministerului Justiției către Baroul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. D. M. T. L. H.
Grefier,
M. I.
Red./Tehnored. M. I.
2 ex./13.12.2013
Fond: M. M.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 982/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
