Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Hotărâre din 25-06-2015, Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 3272/245/2014*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE PENALĂ Nr. 541/2015

Ședința publică de la 25 Iunie 2015

Completul compus din:

Președinte I. E. C.

Judecător V. M.

Grefier L. R.-C.

Pe rol judecarea apelului declarat de către inculpatul-apelant A. A.-M. împotriva sentinței penale nr. 478/12.02.2015 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art.336 NCP).

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de_, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când în baza dispozițiilor art. 391 alin. 1 Cod procedură penală instanța a stabilit termenul de pronunțare azi, când,

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 478/12.02.2015 a Judecătoriei Iași s-a hotărât:

„În temeiul art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 alin. 1 noul Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedura penală, condamnă pe inculpatul A. A. - M., fiul lui I. I. și D., născut la data de 22.12.1983, in mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Iași, .. 34, ., . și f.f.l. în Iași, ., .. A, ., jud. Iași, CNP_, cetățean român, stagiu militar nesatisfăcut, studii medii, fără ocupație, divorțat, recidivist, la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege.

În temeiul art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 alin. 1 noul Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedura penală, condamnă pe inculpatul A. A. - M., cu datele de stare civilă anterior-menționate, la o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendata exercitarea dreptului de a conduce.

Constată că infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendata exercitarea dreptului de a conduce și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege, săvârșite de inculpat la data de 12.12.2012, deduse judecății în prezenta cauză și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege, săvârșita de inculpat la data de 03.02.2010, pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, prin sentința penală nr. 3550/29.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 26.03.2013 sunt concurente, respectiv se află în stare de concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal din 1969.

În temeiul art. 15 alin. 2 Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, raportat la art. 85 Cod penal din 1969, anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3550/29.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 26.03.2013.

Descontopește pedeapsa rezultanta de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului A. A.-M. prin sentința penală nr. 3550/29.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 26.03.2013 și repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel։

- pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 289/31.05.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin nerecurare la 05.10.2011;

- pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3550/29.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 26.03.2013;

Constată că infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendata exercitarea dreptului de a conduce și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege, deduse judecății în prezenta cauza, sunt săvârșite de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, față de condamnarea de 1 an închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 289/31.05.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin nerecurare la 05.10.2011.

În temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal din 1969, în referire la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul Cod penal, contopește pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege, dedusă judecății în prezenta cauză, cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 289/31.05.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin nerecurare la 05.10.2011 și dispune ca inculpatul A. A.-M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, sporită la 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare (R1).

În temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal din 1969, în referire la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul Cod penal, contopește pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendata exercitarea dreptului de a conduce, cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 289/31.05.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin nerecurare la 05.10.2011 și dispune ca inculpatul A. A.-M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, sporită la 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare (R2).

În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969 în referire la art. 33 lit. a și b Cod penal din 1969 și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul Cod penal contopește pedepsele de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare (R1) și 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare (R2) cu pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3550/29.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 26.03.2013 și dispune ca inculpatul A. A.-M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, sporita la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 12 alin. 1 LPANCP, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1969, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1969.

În temeiul art. 398 Cod procedură penală raportat la 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul A. A. - M. să plătească statului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 305 lei reprezintă cheltuieli avansate în cursul urmăririi penale.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.”

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin rechizitoriul emis la data de 29.01.2014, în dosarul nr. 1215/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 31.01.2014 sub nr._, inculpatul A. A. - M., fiul lui I. I. și D., născut la data de 22.12.1983, domiciliat in Iași, ., nr. 34, ., ., f.f.l. în Iași, ., ., ., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege prevăzuta de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendata exercitarea dreptului de a conduce prevăzuta de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, ambele cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal 1969 și art. 33 lit. a Cod penal 1969.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, in data de 12.12.2012, orele 02.25, inculpatul A. A.-M. a condus autoturismul marca Alfa R. cu numărul de înmatriculare IS-_ pe . mun. Iași, având în sânge o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și in timp ce avea suspendata exercitarea dreptului de a conduce autovehicule.

Totodată s-a precizat că situația de fapt anterior menționată a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 7 dosar urmărire penală); buletin de examinare clinică (fila 8, 9 dosar urmărire penală); buletin de analiză toxicologică alcoolemie (fila 16 dosar urmărire penală); raportul de reținere al permisului de conducere și adresa IPJ Serviciul Rutier cu privire la permisul de conducere al inculpatului (filele 18, 19, 21 dosar urmărire penala); declarațiile martorilor N. R. C. (filele 38-40 dosar urmărire penală) și A. Amar (filele 43, 44, 47-47 dosar urmărire penala); declarațiile inculpatului (filele 54, 55, 59 dosar urmărire penală).

La termenul de judecata din 10.03.2014, întrucât în cauză nu era începuta cercetarea judecătoreasca, în baza art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, instanța a dispus trimiterea dosarului în procedura de cameră preliminară.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 09.05.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.

La termenul de judecată din data de 18.11.2014, în prezența apărătorului ales, inculpatul a arătat că recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat ca judecata să se desfășoare numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 375 Cod de procedură penală.

Față de poziția procesuală exprimată de A. A. - M., instanța a încuviințat cererea inculpatului ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, apreciind că acestea sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

La ultimul termen de judecată, instanța a pus în discuție aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 12 decembrie 2012, în jurul orei 02:25, inculpatul A. A. - M. a fost depistat de un echipaj de poliție în timp ce se deplasa pe . mun. Iași, la volanul autoturismului marca Alfa R. cu nr. de înmatriculare IS-_.

Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultă că autoturismul condus de inculpatul A. A. M. a fost oprit în trafic, întrucât organele de poliție au constatat că autoturismul a derapat în momentul efectuării virajului către .>

Deoarece inculpatul prezenta halenă alcoolică și era incoerent în vorbire, organele de poliție i-au solicitat acestuia să se supună testării cu aparatul etilotest, inculpatul refuzând să fie testat cu aparatul etilotest, aspecte reliefate și de declarația martorului asistent A. Amar.

Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul ,,Sf. S.”, unde i-au fost recoltate două probe de sânge, la interval de o oră, în vederea stabilirii alcoolemiei.

În urma analizei probelor de sânge, s-a constatat că inculpatul prezenta o îmbibație alcoolică de 2,10 g/l la prima probă recoltată la orele 03։00 și 1,95 alcool pur în sânge, la cea de-a doua probă recoltată la orele 04։00.

Întrucât inculpatul nu avea asupra sa permisul de conducere, organele de poliție au procedat la efectuarea de verificări în evidența automată a Serviciului rutier din cadrul I.P.J. lași, ocazie cu care au constatat că inculpatul A. A. - M. figura la data de 12 decembrie 2012 cu permisul de conducere ,,reținut, fără drept de circulație’’.

Din adresa nr._ din 18.12.2012 emisă de I.P.J. lași - Serviciu Rutier rezultă că inculpatul este posesor al permisului de conducere . nr. I00206438, categoria B din 15.03.2004, iar la data de 12.12.2012 permisul acestuia figura în bazele de date în stare ,,reținut’’, cu mențiunea ,, fără drept de circulație’’, ca urmare a încălcării prevederilor art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, la data de 03.06.2010.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută mai sus, a fost stabilită de instanța în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 7 dosar urmărire penală); buletin de examinare clinică (fila 8, 9 dosar urmărire penală); buletin de analiză toxicologică alcoolemie (fila 16 dosar urmărire penală); adresa I.P.J. - Serviciul Rutier nr._/18.12.2012 și cazierul auto din care rezultă că, la data de 12.12.2012, inculpatul avea permisul de conducere reținut ca urmare a săvârșirii la data de 03.06.2010 a infracțiunii prevazute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 (filele 21-22 dosar urmărire penala); declarațiile martorilor N. R. C. (filele 38-40 dosar urmărire penală) și A. Amar (filele 43, 44, 47-47 dosar urmărire penala).

În cauză, inculpatul a dat declarație doar în faza actelor premergătoare, ocazie cu care arătat că, în seara zilei de 11 decembrie 2012, l-a vizitat pe martorul N. C. R., pentru a aniversa ziua de naștere a fiului cel mare a martorului. A susținut inculpatul că, în intervalul orar 21:00- 00:00, a consumat alcool, respectiv vin roșu, într-o cantitate pe care nu o poate preciza, și diverse alimente. În jurul orelor 01:00, s-a urcat la volanul autoturismului marca Alfa R. cu nr. provizoriu de înmatriculare IS-_, pe care l-a condus, conform propriei declarații, pe traseul str. A. L. - ..C. B. - .. Sf. S. - . N. până la intersecția cu . a fost oprit de organele de poliție întrucât autoturismul a derapat în momentul efectuării virajului. Inculpatul a mai arătat că a ales acest traseu, deoarece era format din străduțe lăturalnice și riscul de a produce un accident era mai mic. Inculpatul a arătat că a refuzat testarea aerului expirat și a solicitat să fie dus la spital pentru a i se recolta probe biologice.

După începerea urmăririi penale, inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu declarații, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a arătat că recunoaște și regretă faptele săvârșite.

În fața instanței, inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost trimis in judecată și a solicitat să fie judecat pe baza probelor de la urmărire penală, potrivit procedurii recunoașterii învinuirii.

Art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, intrat in vigoare la 01.02.2014, consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile, conform căruia ,,în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penala mai favorabilă.

Condițiile de aplicare a art. 5 din Noul Cod penal, privesc, prin urmare, în mod cumulativ, existența unei situații tranzitorii, caracterizarea faptei ca infracțiune atât potrivit legii contemporane datei săvârșirii acesteia, cât și legilor succesive noi, condiția ca pricina să nu fi fost soluționată definitiv și, evident existența unei legi penale mai favorabile între legile succesive.

Astfel, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, dacă dispozițiile acestora diferă în cazul dedus spre soluționare, se aplică legea mai favorabila.

Prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal1, Curtea Constituțională a decis că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Deși dispozitivul nu o spune explicit, considerentele hotărârii, care îl lămuresc, fac neechivocă interpretarea instanței de contencios constituțional în sensul că aplicarea legii penale mai favorabile se face în mod global, prin alegerea dispozițiilor unei singure legi cu privire la toate instituțiile de drept substanțial incidente.

Potrivit Noului Cod penal, faptele comise de către inculpatul A. A. - M. se circumscriu infracțiunilor de conducere sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1, și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 teza a III a.

Instanța constată că între cele două reglementări nu există diferențe sub aspectul condițiilor de tragere la răspundere penală, astfel încât pentru stabilirea legii mai favorabile, va avea în vedere regimul sancționator.

Instanța constată că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată sunt închisoarea de la unu la 5 ani, în timp ce limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal sunt închisoarea de la unu la 5 ani sau amenda. Deși legea nouă prevede pentru infracțiunea de conducerea a unui vehicul sub influența alcoolului și sancțiunea amenzii, acest aspect nu e decisiv în determinarea legii mai favorabile, întrucât raporat la perseverența infracționala a inculpatului și la împrejurările concrete în care a fost comisa fapta, instanța se va orienta spre aplicarea unei pedepse cu închisoare.

Cât privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendata exercitarea dreptului de a conduce, atât legea veche, cât și Noul Cod penal prevăd același regim sancționator, respectiv inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

În ceea ce privește tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța constată că algoritmul de calcul prevăzut de art. 39 Noul cod penal pentru concursul de infracțiuni, constă în aplicarea pedepsei mai grele la care se adaugă un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.

De asemenea, instanța reține că deși potrivit legii noi, pluralitatea de infracțiuni săvârșită de inculpat prin raportare la condamnarea de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 289/31.05.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin nerecurare la 05.10.2011 nu mai îmbracă forma recidivei postcondamnatorii, ci pe cea a pluralității intermediare, în noul cod penal tratamentul sancționator în cazul pluralității intermediare este similar cu cel prevăzut pentru concursul de infracțiuni, respectiv aplicarea pedepsei mai grele la care se adaugă un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, fiind astfel mai sever decât regimul sancționator prevăzut de codul penal anterior în cazul recidivei.

Având în vedere că regimul sancționator al pluralității intermediare și al concursului de infracțiuni este mai sever în noul Cod penal, instanța apreciază că, în cazul inculpatului A. A. M., legea penala mai favorabila este Codul penal de la 1969.

Așa fiind, în drept, fapta inculpatului A. A. - M. care, la data de 12.12.2012, orele 02։25, a condus pe drumurile publice din mun. Iași autoturismul marca Alfa R. cu nr. înmatriculare IS-_, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, de către o persoana având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzuta și pedepsita de art. 87 art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 alin. 1 noul Cod penal.

Fapta inculpatului A. A. - M. care, la data de 12.12.2012, orele 02։25, a condus pe drumurile publice din mun. Iași autoturismul marca Alfa R. cu nr. înmatriculare IS-_, în timp ce avea suspendata exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul de o persoana căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata, prevăzuta și pedepsita de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 alin. 1 noul Cod penal.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunilor, instanța constată că existența elementului material, respectiv conducerea autovehiculelor pe drumurile publice de către inculpatul A. A. - M. care avea în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege/având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține că, potrivit prevederilor legale, aceasta există dacă îmbibația alcoolică în sânge depășește o anumită limită. În cauza de față, depășirea limitei legale a fost dovedită cu buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie. Astfel, potrivit buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 2238-9/A din 19.12.2012 (fila 16 dosar urmărire penală), după 35 minute de la momentul săvârșirii faptei, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 2,10 g/l, deci mult peste limita prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.

Infracțiunile incriminate fiind de pericol, urmarea imediată a faptelor săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către inculpatul care era sub influența băuturilor alcoolice și avea suspendata exercitarea dreptului de a conduce autovehicule.

De asemenea, legătura de cauzalitate între faptele săvârșite și urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptelor.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunilor, instanța reține că inculpatul a săvârșit faptele cu intenție indirectă prevăzută de art. 19 alin.1 pct.1 lit. b Cod penal din 1969, acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Instanța reține ca faptele din prezenta cauză au fost săvârșite de inculpatul A. A. - M., în stare recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, deoarece au fost săvârșite cu intenție, înainte de a fi considerată executată pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 289/31.05.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin nerecurare la 05.10.2011.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța constată că faptele sesizate există, au fost săvârșite de inculpat și constituie infracțiuni în sensul art. 17 Cod penal din 1969, în baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, urmând să-l condamne pe inculpatul A. A. M. la câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunile săvârșite (limite care vor fi reduse potrivit disp. art. 396 alin. 10 Cod procedura penala), gradul de pericol social generic și concret al faptelor, persoana inculpatului, împrejurările în care faptele au fost săvârșite. De asemenea, vor fi avute în vedere scopul pedepsei, așa cum este prevăzut de art. 52 Cod penal din 1969 și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.

Instanța nu va retine dispozițiile art. 74 raportat la art. 76 din Codul penal din 1969, pentru coborârea pedepselor sub minimul special, neexistând suficiente date in acest sens. Existența uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 din Codul penal nu obligă instanța de judecată să o considere circumstanță atenuantă judiciară și să coboare pedeapsa aplicată sub minimul prevăzut de norma incriminatoare. Recunoașterea împrejurării invocate drept circumstanță atenuantă este lăsată la aprecierea instanței, care ține seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, precum și de orice alte elemente privitoare la persoana infractorului. In cauză, perseverența infracțională a inculpatului, exclude calificarea săvârșirii faptelor drept o situație cu caracter accidental, astfel încât buna conduită a acestuia și atitudinea sinceră, de recunoaștere a faptelor comise, nu justifică aplicarea art. 74 și art. 76 din Codul penal anterior.

Cu toate acestea, instanța va valorifica buna conduită a inculpatului, rezultând din integrarea sa socială și familială, precum și conduita procesuala a acestuia, constând în atitudinea sinceră, de recunoaștere a faptelor comise, prin stabilirea unor pedepse, orientate spre minimul special prevăzut de lege, proporționale cu fapta și persoana inculpatului și care să asigure realizarea scopului pedepsei privind prevenția specială și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Instanța apreciază că aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsita de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și a unei pedepse de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoana căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata, prevăzuta și pedepsita de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 vor fi în măsură să conducă la reeducarea și sancționarea inculpatului, la îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 52 Cod penal din 1969, respectiv atingerea scopului sancționator și preventiv al pedepsei.

Examinând fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța constată că acesta a fost condamnat anterior la 2 (două) pedepse cu inchisoare, ultima condamnare fiindu-i aplicată prin sentința penală nr. 3550/29.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 26.03.2013.

Verificând data la care a fost comisă infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală anterior menționată și data la care această hotărâre a rămas definitivă, instanța constată că infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendata exercitarea dreptului de a conduce și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege, deduse judecății în prezenta cauză și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege, săvârșita de inculpat la data de 03.02.2010, pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, prin sentința penală nr. 3550/29.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 26.03.2013 sunt concurente, respectiv se află în stare de concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal din 1969.

În consecință, în temeiul art. 15 alin. 2 Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, raportat la art. 85 Cod penal din 1969, instanța va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3550/29.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 26.03.2013.

În vederea soluționării antecedentelor penale, instanța va descontopi pedeapsa rezultanta de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului A. A.-M. prin sentința penală nr. 3550/29.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 26.03.2013 și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel։

- pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 289/31.05.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin nerecurare la 05.10.2011;

- pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3550/29.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 26.03.2013.

Reținând că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauza sunt săvârșite de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, față de condamnarea de 1 an închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 289/31.05.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin nerecurare la 05.10.2011, pedeapsa ce nu a fost executata, în temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal din 1969, în referire la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul Cod penal, instanța va contopi pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege, dedusă judecății în prezenta cauză, cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 289/31.05.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin nerecurare la 05.10.2011 și va dispune ca inculpatul A. A.-M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, sporită la 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare (R1). De asemenea, va contopi pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendata exercitarea dreptului de a conduce, cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 289/31.05.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin nerecurare la 05.10.2011 și va dispune ca inculpatul A. A.-M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, sporită la 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare (R2).

În continuare, în temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969 în referire la art. 33 lit. a și b Cod penal din 1969 și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul Cod penal, instanța va contopi pedepsele de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare (R1) și 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare (R2) cu pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3550/29.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 26.03.2013 și va dispune ca inculpatul A. A.-M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, sporita la 2 (doi) ani închisoare.

Justificarea sporului de pedeapsă se regăsește în gravitatea intrinsecă a faptelor săvârșite de inculpat, dar și în perseverența infracțională a acestuia.

Situația juridică a inculpatului, care a săvârșit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă, determină instanța să aprecieze că scopurile și funcțiile pedepsei ce va fi aplicată acestuia în prezenta cauză pot fi atinse numai prin privarea lui efectivă de libertate.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că potrivit art. 12 alin. 1 din LPANCP, în cazul succesiunii de legi intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în speța de față Cod penal din 1969.

Întrucât în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, în cauză sunt aplicabile disp. art. 71 alin. (2) C. pen. 1969, respectiv, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - e) C. pen. din 1969

Natura faptelor săvârșite, reflectând o atitudine de ignorare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și b) și, prin urmare, va interzice acestuia dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care C.E.D.O. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Referitor la drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. din 1969, instanța apreciază că fapta comisă este absolut independentă de aspectele la care se referă aceste drepturi, nu denotă o nedemnitate, astfel că nu va interzice exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.

Față de soluția de condamnare dispusă în cauză, în temeiul art. 398 Cod procedură penală raportat la 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța va obliga inculpatul A. A. - M. să plătească statului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 305 lei reprezintă cheltuieli avansate în cursul urmăririi penale.”

Împotriva acestei sentința în termen legal a declarat apel inculpatul A. A. M. solicitând:

- schimbarea încadrării juridice reținute de către instanța de fond prin prisma art. 5 NCP si reținerea Noului Cod Penal ca lege penala mai favorabila, având in vedere, mai ales, limitele de pedeapsa mai blânde, dar, in special, posibilitatea aplicării măsurii de individualizare judiciara a pedepsei sub forma suspendării sub supraveghere – art. 91 si urm din NCP;

- reducerea cuantumului pedepsei în ceea ce privește infracțiunea prevăzuta in art 86 alin 2 din OUG nr 195/2002 ( art. 335 NCP) privind conducerea unui autovehicul cu permisului de conducere suspendat, considerând ca pedeapsa de 10 luni inchisoare aplicata este prea mare. Raportat la comiterea infracțiunii prevăzute la art 87 alin 1 din OUG nr 195/2002 (art 336 NCP) - conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana sub influenta alcoolului, consideram ca pedeapsa aplicata de către instanța de fond in cuantum de 1 an si 6 luni inchisoare este prea drastica raportat la limitele de pedepsa reduse cu 1/3 in urma aplicării procedurii simplificate de judecata.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, in raport de criticile formulate de inculpatul A. A. M., dar și din oficiu, in baza efectului devolutiv al apelului și al limitelor sale, conform art.417 Cod proc.pen., Curtea consideră că apelul este nefondat, urmând a fi respins, pentru argumentele prezentate in continuare.

In ceea ce privește situația de fapt reținută de instanța de fond, curtea constată că inculpatul nu contestă comiterea faptelor pentru care a fost trimis in judecată in prezenta cauză. De altfel, acesta a declarat in fața primei instanțe de judecată că recunoaște comiterea faptelor de care este acuzat de procuror, cauza fiind judecată in procedură simplificată, conform art.375 și 377 Cod proc.pen., in baza probelor administrate in faza de urmărire penală.

Reevaluând probele administrate in cauză, instanța de apel constată că instanța de fond a făcut o justă apreciere a acestor probe și a stabilit o situație de fapt conformă realității. Astfel, din probele administrate in cursul urmăririi penale, și anume procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 7 dosar urmărire penală); buletin de examinare clinică (fila 8, 9 dosar urmărire penală); buletin de analiză toxicologică alcoolemie (fila 16 dosar urmărire penală); adresa I.P.J. - Serviciul Rutier nr._/18.12.2012 și cazierul auto din care rezultă că, la data de 12.12.2012, inculpatul avea permisul de conducere reținut ca urmare a săvârșirii la data de 03.06.2010 a infracțiunii prevazute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 (filele 21-22 dosar urmărire penala); declarațiile martorilor N. R. C. (filele 38-40 dosar urmărire penală) și A. Amar (filele 43, 44, 47-47 dosar urmărire penala), probe care se coroborează cu declarația de recunoastere dată de inculpat in faza de judecată rezultă că la data de 12 decembrie 2012, rezultă că, la data de 12.12.2012, orele 02։25, inculpatul A. A. M. a condus pe . mun. Iași autoturismul marca Alfa R. cu nr. înmatriculare IS-_, având în sânge o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, și anume 2,10 g/l la prima probă recoltată la orele 03։00 și 1,95 alcool pur în sânge, la cea de-a doua probă recoltată la orele 04։00., și in timp ce avea suspendata exercitarea dreptului de a conduce autovehicule.

Faptele descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.87 alin.1 și art.86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.

Cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă in cauză, in baza art.5 din Noul cod penal, Curtea apreciază că, orientându-se spre o pedeapsă cu executare, in mod corect a fost apreciată de către instanța de fond ca lege penală mai favorabilă inculpatului Codul penal de la 1969, deoarece regimul sancționator al concursului de infracțiuni și implicit al pluralității intermediare prevăzut de noul cod penal este mai sever decât cel din codul penal anterior, instituind sporul obligatoriu de pedeapsă, spre deosebire cel facultativ reglementat de vechiul cod.

Dacă inculpatului i s-ar fi aplicat Noul cod penal, chiar dacă nu i s-ar mai reține starea de recidivă postcondamnatorie (art.41 din Noul cod penal condiționând existența recidivei de o pedeapsă mai mare de un an inchisoare, spre deosebire de Codul penal anterior care prevedea o pedeapsă mai mare de 6 luni), prin aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni și pluralitate intermediară, s-ar fi ajuns la o pedeapsă mult mai mare decât cea stabilită prin sentința apelată și anume 2 ani, 7 luni și 15 zile. In mod concret, instanța de fond a aplicat un spor total de pedeapsă mai redus decât cel ce ar fi fost aplicat in baza Noului cod penal.

In ceea ce priveste individualizarea pedepselor aplicate de instanța de fond, deci dozarea pedepselor, curtea consideră neîntemeiate criticile formulate de inculpat. Prima instanță de judecată a făcut o corectă individualizare a pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune comisă de inculpat, ținând seama atât de imprejurările care privesc faptele comise, cât și de cele privind persoana inculpatului. Nu se impune asadar diminuarea cuantumului pedepselor, acestea fiind proporționale cu gravitatea faptelor comise și necesare in vederea reeducării inculpatului și reformării conștiinței sale sociale in spiritul respectării legilor, a drepturilor și libertăților cetățenilor.

Rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului apelant că acesta nu este primul conflict cu legea penală, aflându-se in stare de recidivă postcondamnatorie in raport de pedeapsa de 1 an inchisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.289/31.05.2011 pronunțată de Tribunalul Iași. De asemenea, acesta a mai comis o infracțiune la regimul circulației pe dfrumurile publice (concurentă cu cele deduse judecății in prezenta cauză), pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an și 2 luni inchisoare prin sentința penală nr.3550/29.11.2012 a Judecătoriei Iași. Asadar, A. A. M. a dovedit in timp perseverență infracțională, având un comportament sfidător față de lege și valorile sociale protejate de aceasta.

Imprejurările că inculpatul a comis faptele pe fondul procesului de divorț și că are un copil in intreținere nu sunt de natură să diminueze importanța și greutatea pe care o conferă faptelor, sub aspectul periculozității sociale, conduita infracțională bine definită in timp a inculpatului.

Curtea apreciază fără rezerve că in privința faptelor comise de inculpatul apelant, nu sunt aplicabile prevederile art.18.1 Cod penal de la 1969, aceste prezentând un grad relativ ridicat de pericol social.

In mod corect a reținut judecătorul fondului că faptele deduse judecății in prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege, săvârșita de inculpat la data de 03.02.2010, pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, prin sentința penală nr. 3550/29.11.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 26.03.2013 și, de asemenea, că sunt comise in stare de revidivă postcondamnatorie in raport de condamnarea de 1 an închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 289/31.05.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin nerecurare la 05.10.2011.

Se constată că instanța de fond a aplicat in mod corespunzător regulile privind contopirea pedepselor in caz de concurs de infracțiuni și respectiv de recidivă postcondamnatorie.

Ținând seama de datele referitoare la gravitatea faptelor comise și la persoana inculpatului, Curtea, in acord cu cele dispuse de instanța de fond, consideră că se impune ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa aplicată in regim de detenție, numai pe această cale putându-se realiza scopul educativ și preventiv al pedepsei. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât inculpatul apelant a mai beneficiat anterior de suspendarea condiționată a executării pedepsei (prin sentința penală nr.289/31.05.2011 pronunțată de Tribunalul Iași), însă a reiterat comportamentul infracțional, contrazicând astfel aprecierea judecătorului că se poate îndrepta și fără executarea pedepsei.

Acesta constituie încă un argument pentru care legea penală mai favorabilă inculpatului este reglementarea anterioară intrării in vigoare a Noului cod penal, întrucât dacă s-ar fi apreciat că este suficientă o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, legea nouă ar fi fost legea mai favorabilă inculpatului. Aceasta deoarece, in baza noului cod penal, inculpatul nu se mai află in stare de recidivă, fiind posibilă suspendarea sub supraveghere, conform art.91 N.C.P.

Față de considerentele expuse, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod proc.pen., Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul-apelant A. A.-M. împotriva sentinței penale nr. 478/12.02.2015 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține.

Fiind in culpă procesuală, ca urmare a respingerii apelului declarat, în baza art. 275 alin. 2 Cod proc. pen., va obliga inculpatul-apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ceva fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.b Cod proc.pen., respinge, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul-apelant A. A.-M. împotriva sentinței penale nr.478/12.02.2015 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod proc. pen., obligă inculpatul-apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.

Președinte, Judecător,

I. E. C. V. M.

Grefier,

L. R.-C.

Red si tehnored jud MV

4 exemplare

Jud fond O. C. H.

← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Hotărâre din 03-06-2015,...		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță