Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 248/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 23409/245/2013*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

Ședința publică de la 20 Martie 2015

Completul compus din:

Președinte C.-G. T.

Judecător E. S.

Grefier L. M. P.

Decizia penală nr. 248

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului penal declarat de către inculpat M. V. împotriva sentinței penale nr. 993/23.04.2014 pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul nr._ - infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005) art. 6.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 09.03.2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.03.2015.

CURTEA DE APEL,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 993/23.04.2014 pronunțate de Judecătoria Iași, s-a dispus:

„În baza disp. art. 386 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, din infracțiunea prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal, în infracțiunea prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp.35 alin.1 din Codul penal și art.5 din Codul penal.

Condamnă pe inculpatul M. V., fiul lui D. și I., născut la data de 26.11.1964 în .. Iași, domiciliat în ., jud. Iași, CNP_, cetățean român, studii medii, administrator la S.C. „M.” S.R.L., căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp.35 alin.1 din Codul penal și art.5 din Codul penal și art.74 alin.1 lit. a) din Codul penal rap. la art.76 alin. 1 lit. d) din Codul penal, la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare (faptă comisă în luna ianuarie 2012, moment al epuizării infracțiunii).

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 din Codul penal, aplică inculpatului M. V. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal.

În baza art. 81 din Codul penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 (trei) luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre, pe o durată de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni care, conform disp. art. 82 alin.1 din Codul penal, constituie termen de încercare pentru inculpată.

Atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art.83 din Codul penal.

În baza disp. art. 71 alin.5 din Codul penal, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal, pe durata și în condițiile prevăzute de textul de lege anterior-menționat.

În baza disp. art. 25 alin.1 și art.397 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul M. V., cu datele de stare civilă menționate anterior și pe partea responsabilă civilmente S.C.”M.” S.R.L. Iași, cu sediul în ., jud. Iași, prin lichidatorul judiciar, în solidar, să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în mun. București, ., Sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 26, jud. Iași, suma de 26.131 lei (din care suma de 20.367 lei – debit principal și suma de 5.764 lei accesorii), precum și dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, calculată pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 27.03.2012 și până la data de 07.05.2013, dată la care față de partea responsabilă civilmente s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului și obligă doar pe inculpat la plata în continuare a dobânzii legale începând cu data de 07.05.2013 și până la achitarea integrală a debitului principal.

În baza disp. art.11 din Legea nr.241/2005 și art.397 din Codul de procedură penală, dispune instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei totale datorate, conform celor expuse mai sus, sens în care se va trimite o copie de pe prezentul dispozitiv la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, precum și la Direcția Economică a Finanțelor Publice - Iași, pentru identificarea bunurilor imobile și mobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente și comunicării acestor relații la dosarul prezentei cauze penale, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor asiguratorii luate de instanța de judecată în cursul procesului penal de față.

Executorie în ceea ce privește luarea măsurii asiguratorii, conform disp. art. 397 alin. 4 din Codul de procedură penală.

În baza disp. art. 398 și art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, suma de 400 lei.”

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:

„Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, așa cum a fost prezentat și analizat anterior, instanța reține că nu s-a făcut dovada certă a faptului că inculpatul M. V., în calitate de administrator al S.C. „M.” S.R.L. Iași, în perioada aprilie – decembrie 2011 a reținut și nu a virat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadenței sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în sumă de 20.367 lei, după cum urmează: impozit pe venituri din salarii în sumă de 4.29 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați în sumă de 9.464 lei, contribuția personalului la fondul de șomaj în sumă de 585 lei și contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 6.028 lei, debit efectiv, rezultând fără dubiu vinovăția inculpatului în ceea ce privește comiterea infracțiunii de pentru care este judecat în prezenta cauză penală.

Constată instanța faptul că data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 prin care a fost adoptat un nou Cod penal, care reglementează și sancționează, într-o concepție unitară și într-o modalitate diferită, activitatea desfășurată de inculpat, expusă în cadrul situației de fapt, ce are conotație penală în ambele reglementări penale.

Din acest considerent, se impune a se da eficiență dispozițiilor art. 5 Cod penal, în conformitate cu care „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

Instanța constată faptul că, prin Legea nr.50/2013, publicată în Monitorul Oficial nr.146 din 19.03.2013 și intrată în vigoare la data de 22.03.2013, s-a modificat Legea nr.241/2005, astfel încât infracțiunea prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, este sancționată – în prezent – cu pedeapsa cuprinsă între 1 an și 6 ani închisoare, în condițiile în care, anterior, era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 3 ani închisoare sau amendă, constatând astfel că legiuitorul, pe parcursul judecării prezentei cauze penale, a majorat limitele de pedeapsă în ceea ce privește infracțiunea pentru care este judecat inculpatul, neintervenind modificări în ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii sau condițiile de tragere la răspundere penală. Având în vedere succesiunea de legi penale în timp, instanța constată incidența în cauză a disp. art.5 din Noul Cod penal, privind legea penală favorabilă, în ceea ce privește limitele de pedeapsă aplicabile inculpatului M. V..

Analiza în concret a legii penale favorabilă inculpatului, conform art. 5 Cod penal, impune examinarea succesivă a următoarelor aspecte:

- condițiile de incriminare existente în legile succesive; se va constata că ambele legi penale reglementează, infracțiunea de „sustragere de sub sechestru”, existând astfel o continuitate de incriminare;

- condițiile de tragere la răspundere penală sunt identice în ambele reglementări, neexistând diferențe;

- pedepsele prevăzute de legea penală.

În ceea ce privește acest ultim criteriu de determinare a legii penale mai favorabile, incident doar în situațiile în care, în ambele legi penale succesive, sunt întrunite condițiile de existență ale infracțiunii și condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului, așa cum este cazul în prezenta speță, se impune a se menționa că analiza acestuia implică o evaluare în concret a tuturor circumstanțelor legate de faptă și de inculpat, în strânsă legătură cu operațiunea de individualizare judiciară pe care instanța este chemată să o realizeze, întrucât numai în această manieră se poate aprecia care este legea mai favorabilă pentru inculpat, căreia i se impune a i se da eficiență.

Altfel spus, chiar dacă în abstract, o anumită reglementare, prin limitele de pedeapsă prevăzute poate părea mai favorabilă inculpatului este posibil ca aceasta să nu fie în concret legea penală care acestuia îi este mai favorabilă, în condițiile în care, în temeiul unei alte reglementări, s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse mai ușoare.

Prin urmare, instanța urmează să determine atât pedeapsa pe care i-ar aplica-o inculpatului în temeiului legislației anterioare, respectiv Codul penal din 1968, cât și pedeapsa pe care i-ar aplica-o în temeiul actualului Cod penal și pe baza comparației între acestea, să stabilească legea penală mai favorabilă și, în mod corespunzător, pedeapsa pe care inculpatul ar urma să o execute.

Aceste operațiuni se întemeiază pe situația ipotetică în care inculpatul ar fi fost judecat în conformitate cu dispozițiile Codului penal din 1968, pe de o parte și, pe de altă parte, luând în considerare ipoteza în care inculpatul ar fi fost judecat exclusiv conform actualului Cod penal.

Dacă în ceea ce privește limitele de pedeapsă, instanța a constata că acestea au fost majorate, așa cum s-a arătat anterior, în ceea ce privește forma continuată a infracțiunii, aceasta a suferit modificări de reglementare și de sancționare. Astfel, conform disp. art.41 alin.2 din Codul penal din 1968, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni, iar conform disp. art.42 din Codul penal din 1968, infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor, potrivit disp. art.34, respectiv, un spor de până la 5 ani, în cazul pedepsei cu închisoarea.

Conform disp. art.35 alin.1 din Noul Cod penal, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni. conform disp. art.36 din Noul Cod penal, infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.

În cauza de față, instanța constată că infracțiunea a fost comisă de către inculpat în formă continuată (art.35 alin.1 din Noul Cod penal), caracterizându-se prin săvârșirea de către aceeași persoană (inculpatul M. V.), la intervale de timp diferite (în fiecare lună), împotriva aceluiași subiect pasiv (statul, prin Agenția de Administrare Fiscală), în realizarea aceleiași hotărâri infracționale a unor acțiuni și inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleași infracțiuni (mai multe acțiuni de reținere a sumelor de bani reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă și nevirarea acestora în termen de 30 de zile la bugetul consolidat al statului, acestea constituind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Mai constată instanța faptul că noile reglementări penale reprezintă, în cauza de față, lege penală favorabilă, în sensul disp. art.5 din Noul Cod penal, având în vedere că maximul pedepsei închisorii se poate majora cu cel mult 3 ani, față de 5 ani cât prevedea Codul penal din 1968, sens în care instanța, în baza disp. art.386 din Codul de procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice faptei reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, din infracțiunea prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal, în infracțiunea prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp.35 alin.1 din Codul penal și art.5 din Codul penal, având în vedere limitele de pedeapsă și forma continuată a infracțiunii, așa cum s-a arătat anterior..

Raportat la toate aceste considerente instanța constată că, în drept, fapta inculpatului M. V. care, în calitate de asociat și administrator al S.C. „M.” S.R.L., J_, CUI_, cu sediul în localitatea Cristești, jud.Iași, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 25.04.2011 – 25.12.2011, cu intenție, a reținut și nu a virat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, după cum urmează: 1) impozit pe venituri din salarii – 4.290 lei; 2) contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați – 6.028 lei; 3)contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați – 3.760 lei; 4) contribuția personalului la fondul de șomaj – 585 lei, în total acumulând debite de 20.367 lei, prejudiciu ce nu a fost recuperat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă", prevăzută de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal și art. 5 din Codul penal, având în vedere incidența în cauză a legii penale favorabile, așa cum s-a arătat anterior.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă (art. 16 alin. 3 lit. b din Noul Cod penal), el prevăzând și acceptând prejudicierea bugetului de stat, prin reținere și nevărsarea în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, producând bugetului de stat o pagubă, iar infracțiunea a fost comisă în formă continuată, așa cum s-a arătat anterior.

Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul M. V. va fi pedepsit.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art.72 din Codul penal din 1968, instanța va avea în vedere criterii precum modalitatea de săvârșire a faptei, la gradul de pericol la care au fost expuse valorile sociale ocrotite de lege, la urmările concrete pe care infracțiunea le-a produs sau ar fi putut să le producă, precum și la rezonanța pe care fapta a avut-o în rândul comunității din care infractorul face parte. Astfel, instanța, având în vedere – pe de o parte – gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia (respectiv, comiterea faptei prin acte materiale succesive, în baza unei rezoluții infracționale unice, cauzarea unui prejudiciu relativ modic bugetului de stat, nerecuperat), iar – pe de altă parte – având în vedere persoana inculpatului M. V., care nu este cunoscut cu antecedente penale, care o bună inserție socială, care nu a negat existența datoriilor către bugetul de stat și nici cuantumul acestora, dar care a încercat să minimalizeze contribuțai sa la comiterea faptei, instanța deci, funcție de toate aceste criterii, va aplica inculpatului o pedeapsă în alternativa închisorii, situată sub limita minimă prevăzută de legea penală pentru infracțiunea comisă prin reținerea, în favoarea inculpatului, a circumstanțelor atenuante exemplificate de disp. art.74 alin.1 lit.a) din Codul penal din 1968, privind conduita bună anterior săvârșirii infracțiunii, în acord cu disp. art.76 alin.1 lit.d) din Codul penal din 1968.

Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal, va aplica inculpatului M. V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.a) teza a II-a și lit.b) din Codul penal din 1968.

In ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeană a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmărească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a) si b C.pen, apreciind că interzicerea exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.

De asemenea, prin Hotărârea S. și P. contra Romaniei, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, trebuie analizat tipul infracțiunii. Având în vedere că infracțiunea prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este independentă de autoritatea părintească și de modul în care inculpatul și-ar putea exercita drepturile și îndeplini obligațiile părintești precum și față de împrejurarea că inculpatul nu s-a folosit de profesia sa pentru comiterea faptei, instanța nu va aplica ca și pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c, d, e Cod penal din 1968.

Instanța va face aplicarea art.81 C.pen. și va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului M. V., având în vedere că acesta nu a mai fost anterior condamnat penal, cuantumul pedepsei aplicate se încadrează în limitele prev. de art.81 alin. 2 C.pen. din 1968, iar instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea în concret a acesteia. În temeiul art.82 C.pen. din 1968, instanța va stabili termenul de încercare pentru inculpat la 2(doi) ani și 3(trei) luni, termen care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. De asemenea instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. din 1968, privind consecințele pe care le-ar putea suporta în cazul reiterării comportamentului infracțional, respectiv revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și eventualitatea executării propriu-zise a acesteia.

Având în vedere aplicarea prevederilor art.81 C.pen. din 1968, instanța va dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate, pe durata suspendării executării pedepsei principale, în conformitate cu prevederile art.71 alin.5 C.pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în mun.București, ., Sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în mun.Iași, ..26, jud.Iași, în termen legal, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând obligarea, în solidar, a inculpatului și a părții responsabile civilmente S.C. ”M.” S.R.L. Iași la plata sumei de 26.131 lei (din care suma de 20.367 lei – debit principal și suma de 5.764 lei accesorii), sumă actualizată cu dobânda legală prev. de art.120 din O.G. nr.92/2003, reprezentând suma datorată bugetului de stat.

Din adresa nr._/99/2012 emisă de Tribunalul Iași – Secția a II-a Civilă – F., aflată la fila 26, dosar instanță, rezultă că prin încheierea de ședință nr.134 din 07.05.2013, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva S.C. ”M.” S.R.L. Iași, fiind desemnat administrator judiciar provizoriu MARKA”S IPURL Iași. Din relațiile existente în baza de date a O.R.C. Iași, aflate la fila 21, dosar instanță, rezultă că la data de 08.10.2013 a fost numit administrator judiciar, pentru S.C. ”M.” S.R.L. Iași, ACORD SPRL, societate ce a fost citată în prezenta cauză penală.

Având în vedere faptul că inculpatul a achiesat la pretențiile formulate de partea civilă, fiind de acord să o despăgubească cu suma de 20.367 lei, reprezentând debitul efectiv, așa cum rezultă din declarația dată de acesta în cursul cercetării judecătorești, având în vedere că acest debit este purtător de dobândă legală, prevăzută de dispozițiile fiscale, nefiind achitat, instanța constată că acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal este întemeiată și, în baza disp. art. 25 alin.1 și art.397 din Codul de procedură penală, va obliga pe inculpatul M. V., cu datele de stare civilă menționate anterior și pe partea responsabilă civilmente S.C.”M.” S.R.L. Iași, cu sediul în ., jud.Iași, prin lichidatorul judiciar, în solidar, să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în mun.București, ., Sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în mun.Iași, ..26, jud.Iași, suma de 26.131 lei (din care suma de 20.367 lei – debit principal și suma de 5.764 lei accesorii), precum și dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, calculată pe fiecare zi de întârziere, la debitul principal, din data de 27.03.2012 și până la data de 07.05.2013, dată la care față de partea responsabilă civilmente s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului și va obliga doar pe inculpat la plata în continuare a dobânzii legale începând cu data de 07.05.2013 și până la achitarea integrală a debitului principal.

În baza disp. art.11 din Legea nr.241/2005 și art.397 din Codul de procedură penală, va dispune instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei totale datorate, conform celor expuse mai sus, sens în care se va trimite o copie de pe prezentul dispozitiv la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, precum și la Direcția Economică a Finanțelor Publice - Iași, pentru identificarea bunurilor imobile și mobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente și comunicării acestor relații la dosarul prezentei cauze penale, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor asiguratorii luate de instanța de judecată în cursul procesului penal de față. executorie în ceea ce privește luarea măsurii asiguratorii, conform disp. art.397 alin.4 din Codul de procedură penală.”

În termenul legal, sentința penală nr. 993/23.04.2015 a fost apelată de către inculpatul M. V. care a solicitat reaprecierea probelor, invocând faptul că nu a avut intenția săvârșirii faptei, că a plătit taxele și impozitele datorate atunci când a avut disponibil, solicitând, în subsidiar, aplicarea unei amenzi penale, și raportat la legea penală mai favorabilă, solicită aplicarea art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Inculpatul-apelant a fost reprezentat de apărător ales, a depus în scris motivele de apel.

Curtea a analizat legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma criticilor formulate, dar și a tuturor aspectelor de fapt și de drept, din oficiu, în baza dispozițiilor art. 417 Cod procedură penală, reținând:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. V., pentru săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prevăzută și pedepsită de art.6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1968.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul M. V., în calitate de asociat și administrator al .., J_, CUI_, cu sediul în localitatea Cristești, jud. Iași, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 25.04.2011 – 25.12.2011, cu intenție, a reținut și nu a virat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, după cum urmează: 1) impozit pe venituri din salarii – 4.290 lei; 2) contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați – 6.028 lei; 3)contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați – 3.760 lei; 4) contribuția personalului la fondul de șomaj – 585 lei, în total acumulând debite de 20.367 lei, prejudiciu ce nu a fost recuperat.

Instanța de fond a reținut, din coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză, care se coroborează cu declarațiile inculpatului, că inculpatul M. V., în calitate de administrator al .. Iași, în perioada aprilie – decembrie 2011 a reținut și nu a virat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadenței sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în sumă de 20.367 lei, după cum urmează: impozit pe venituri din salarii în sumă de 4.290 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați în sumă de 9.464 lei, contribuția personalului la fondul de șomaj în sumă de 585 lei și contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 6.028 lei, debit efectiv, în condițiile în care societatea a dispus de sume de bani, așa cum rezultă din actele existente la dosar și din declarația martorei Bojianu, audiată în ambele faze procesuale.

În drept, fapta inculpatului M. V. care, în calitate de asociat și administrator al .., J_, CUI_, cu sediul în localitatea Cristești, jud. Iași, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 25.04.2011 – 25.12.2011, cu intenție, a reținut și nu a virat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, după cum urmează: 1) impozit pe venituri din salarii – 4.290 lei; 2) contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați – 6.028 lei; 3)contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați – 3.760 lei; 4) contribuția personalului la fondul de șomaj – 585 lei, în total acumulând debite de 20.367 lei, prejudiciu ce nu a fost recuperat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă", prevăzută de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal și art. 5 din Codul penal, având în vedere incidența în cauză a legii penale favorabile, așa cum s-a arătat anterior și s-a dispus condamnarea acestuia.

Instanța de apel a reanalizat toate probele administrate raportat la susținerile și apărările inculpatului, respectiv, sesizarea penală a Administrației Finanțelor Publice Iași, în baza adresei înregistrată sub numărul_ din 21.08.2012 (filele 07-11, dosar urmărire penală), note de constatre ale A.N.A.F. Iași - Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași, cu fișele sintetice aferente privind situația defalcată pe luni a debitelor datorate de .., J_, C.U.I._, cu sediul în loc. Cristești, jud. Iași, de natura impozitelor contribuțiilor cu reținere la sursă, copii după bilanțurile anuale ale societății (filele 12-40, dosar urmărire penală), copii după declarațiile 100, 102 și 112 ce au fost depuse la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași (filele 45-64, dosar urmărire penală), adrese de la băncile comerciale B.R.D. – G.S.G., unde . deține conturi deschise, precum și extrase de cont (filele 179-243, dosar urmărire penală), adresa O.R.C.T. Iași privind istoricul societății (filele 248-253, dosar urmărire penală), copii după statele de plată ale societății în perioada analizată (filele 255 – 286, dosar urmărire penală), declarațiile martorelor Buiceanu E. și B. P., audiate în ambele faze procesuale, declarațiile date de către inculpatul M. V., în ambele faze procesuale.

.. a fost înființată la data de 28.04.2009, asociați fiind numiții Ș. M. A., F. V. și M. V., acesta din urmă îndeplinind și calitatea de administrator al societății, începând cu data de 29.04.2009.

Din înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, respectiv, din documentele puse la dispoziție atât de reprezentanții A.N.A.F.- A.F.P.M. Iași, cât și de inculpatul M. V., documente ce au stat la baza stabilirii obligațiilor fiscale restante, a rezultat faptul că în perioada 25.04.2011 – 25.12.2011, .. a reținut și nu a virat la bugetul de stat, în termen de 30 zile de la scadență, următoarele sume de bani: impozit pe venituri din salarii – 4290 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați – 9464 lei, contribuția individuală de asigurări pentruu șomaj reținută de la asigurați – 585 lei, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați – 6028 lei, în total suma de_ lei.

Din analiza fișei sintetice evaluată până la data de 25.07.2012 pentru .. a rezultat că:

- „termenul de plată” pentru fiecare obligație fiscală în parte (inclusiv obligațiile de natura stopajului la sursă, caz în care termenul de plată reprezintă sfârșitul perioadei de 30 zile de la data reținerii prevăzut de articolul de lege incriminator ca termen final în care contribuabilul era obligat să vireze sumele reținute, cu alte cuvinte luna imediat următoare lunii pentru care au fost evidențiate aceste debite în declarațiile 100 și 102;

- „perioada de raportare” și „obligația de plată neachitată” reprezentând fie debitul declarat („D"), fie majorările („M”) ori penalitățile („P") aferente debitelor neachitate la termen.

Impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă reprezintă impozitul datorat de angajat pentru venitul salarial realizat (impozitul pe venitul din salarii) și contribuțiile aceluiași angajat (care dobândește calitatea de asigurat) la unele fonduri de asigurări (contribuția individuală de asigurări sociale, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj și contribuția individuală pentru asigurări de sănătate), cu mențiunea că, deși aceste contribuții și impozite sunt datorate de angajați, obligația achitării lor revine angajatorului prin reținerea acestora din salariul angajaților (pe statele de plată) și virarea în conturile corespondente. Așadar, veniturilor brute lunare cuvenite fiecărui salariat le sunt aplicate o . taxe și impozite printre care și cele cu reținere la sursă astfel că, din punct de vedere al angajatului, la momentul încasării venitului salarial net (rest de plată) și al întocmirii statelor de plată (în care sunt evidențiate reținerile), contribuțiile și impozitele datorate de acesta i-au fost reținute din salariu, însă obligativitatea virării lor către bugetul consolidat al statului revine angajatorului.

Sub aspectul criticilor inculpatului ce au vizat lipsa intenției în prejudicierea bugetului de stat, acestea nu sunt conform probelor.

Analiza declarațiilor martorilor și a actelor contabile ale societății (invocate de inculpat în apărare), dimpotrivă, au conturat constant faptul că s-a adus la cunoștința asociaților societății comerciale (deci și inculpatului) faptul că trebuie să plătească datoriile societății, faptul că având angajați cu toate formele legale, încasându-se lunar salariile, existând state de plată în acest sens, banii fiind încasați și faptic de către salariați, din luna octombrie a anului 2010, contribuțiile cu caracter de stopaj la sursă nu au mai fost achitate datorită problemelor financiare ale societății, administratorul M. V. știind despre aceste debite, dar neachitându-le pe fondul lipsei banilor.

Susținerile inculpatului M. V. referitoare la lipsa banilor nu pot susține „lipsa intenției”, întrucât din actele dosarului, susținerile martorilor, a rezultat că salariile au fost lunar plătite, însă contribuțiile cu stopaj la sursă nu au fost achitate.

Inculpatului, în calitate de administrator, îi revenea obligația de a se interesa de situația economico-financiară a societății, de încasările și de datoriile acesteia către bugetul de stat, pe care avea obligația să le achite. Faptul că – în conformitate cu propria declarație – a sesizat la un moment dat că nu semna acte ale societății, dar nu a întreprins nici un demers pentru a se informa și a remedia situația reprezintă doar o atitudine de pasivitate a sa pe care nu o poate opune în scopul de a eluda răspunderea penală. Astfel, nu prezintă relevanță în ceea ce privește infracțiunea ce face obiectul cauzei de față.

Din dispozițiile art. 170 Cod procedură fiscală rezultă ordinea de preferință în plata obligațiilor fiscale, anume:

a) creanțele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea și conservarea bunurilor al căror preț se distribuie;

b) creanțele reprezentând salarii și alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite șomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreținerea și îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătății, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum și creanțele reprezentând obligația de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății;

c) creanțele rezultând din obligații de întreținere, alocații pentru copii sau de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență;

d) creanțele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuții și din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale;

e) creanțele rezultând din împrumuturi acordate de stat;

f) creanțele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietății publice prin fapte ilicite;

g) creanțele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum și din chirii sau arenzi;

h) creanțele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

i) alte creanțe.

Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, așa cum a fost expus, Curtea reține că s-a făcut dovada certă a faptului că inculpatul M. V., în calitate de administrator al .. Iași, în perioada aprilie – decembrie 2011 a reținut și nu a virat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadenței sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în sumă de 20.367 lei, după cum urmează: impozit pe venituri din salarii în sumă de 4.290 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați în sumă de 9.464 lei, contribuția personalului la fondul de șomaj în sumă de 585 lei și contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 6.028 lei, debit efectiv, rezultând fără dubiu vinovăția acestuia în ceea ce privește comiterea infracțiunii pentru care este judecat în prezenta cauză penală.

Sub aspectul criticilor ce au vizat aplicarea legii mai favorabile, dacă în ceea ce privește limitele de pedeapsă, instanța a constatat că acestea au fost majorate, în ceea ce privește forma continuată a infracțiunii, aceasta a suferit modificări de reglementare și de sancționare. Astfel, conform dispozițiilor art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1968, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni, iar conform dispozițiilor art. 42 din Codul penal din 1968, infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispozițiilor art. 34, respectiv, un spor de până la 5 ani, în cazul pedepsei cu închisoarea.

Conform dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni. conform dispozițiilor art. 36 din Noul Cod penal, infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.

În cauza de față, instanța constată că infracțiunea a fost comisă de către inculpat în formă continuată (art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal), caracterizându-se prin săvârșirea de către aceeași persoană (inculpatul M. V.), la intervale de timp diferite (în fiecare lună), împotriva aceluiași subiect pasiv (statul, prin Agenția de Administrare Fiscală), în realizarea aceleiași hotărâri infracționale a unor acțiuni și inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleași infracțiuni (mai multe acțiuni de reținere a sumelor de bani reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă și nevirarea acestora în termen de 30 de zile la bugetul consolidat al statului, acestea constituind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Prin prisma acestor argumente, criticile inculpatului nu sunt fondate nici sub aspectul aplicării legii mai favorabile și nici al individualizării pedepsei aplicate.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea reține că Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând obligarea, în solidar, a inculpatului și a părții responsabile civilmente .. Iași la plata sumei de 26.131 lei (din care suma de 20.367 lei – debit principal și suma de 5.764 lei accesorii), sumă actualizată cu dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003, reprezentând suma datorată bugetului de stat.

Față de toate argumentele expuse, constatând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, urmează a fi respins apelul inculpatului M. V. ca fiind nefondat.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va obliga inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul M. V. împotriva sentinței penale nr. 993/23.04.2014 pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.

Obligă inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.03.2015.

Președinte, Judecător,

C.-G. T. E. S.

Grefier,

L. M. P.

Red.: S.E.

Rehnored.: L.M.P.

2 ex. + 4 ex./ 17.04.2015

Judecătoria Iași

Judecător: C. A.

← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr....		Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Decizia nr. 246/2015. Curtea de... →

Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel IAŞI