Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 208/2015. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 208/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 32915/245/2012**

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 208/2015

Ședința publică de la 12 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. S.

Judecător D. D.

Grefier G. A.

Pe rol judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și de inculpatul G. I. împotriva sentinței penale nr. 1658/NCPP din 16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005) .

La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 2 martie 2015, (cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-nei procuror M. D.), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 12 martie 2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 1658 NCPP din 16 iunie 2014, Judecătoria Iași a condamnat inculpatul G. I., fiul lui fiul lui G. și V., născut la data de 15.02.1967 în municipiul Iași, județul Iași, domiciliat în . Valea L., județul Iași, CNP:_, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, studii medii, având ocupația de prestator servicii la . Iași, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1968 și cu reținerea dispozițiilor art. 5 Cod penal și a art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (acte materiale săvârșite în perioada ianuarie 2005-septembrie 2008), la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.500 lei.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63¹ din Codul penal din 1968, privind înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii penale aplicate.

În baza dispozițiilor art. 397 Cod procedură penală, cu referire la art. 19 Cod procedură penală, Codul de procedura penală, raportat la art. 998-999 din Codul civil din 1864, a obligat inculpatul G. I. să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..26, prin reprezentanții săi legali, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 37.039 lei, reprezentând debitul principal (impozit pe venituri din salarii, C.A.S., șomaj, CASS asigurați) la care se adaugă dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, calculata pe fiecare zi de întârziere, de la scadența fiecărei obligații de plată principale și până la data efectiva a plății totale, respectiv pana la data achitării integrale a debitului principal.

A constatat că S.C. „O. C.” S.R.L. a fost radiată la data de 17.08.2011, nemaiavând, de la acea dată, calitatea de subiect de drept.

În baza dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, coroborate cu dispozițiile art. 249 și urm. Codul de procedura penala, a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului până la concurența sumei totale datorate de inculpat, conform celor expuse mai sus, sens în care se va trimite o copie de pe prezenta încheiere la Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Iași, precum si la Direcția Economica a Finanțelor Publice - Iași, pentru identificarea bunurilor imobile si mobile ale inculpatului și comunicării acestor relații la dosarul prezentei cauze penale, in vederea aducerii la îndeplinire a masurilor asiguratorii luate de instanța de judecata in cursul procesului penal de față.

A dispus ca măsurile asiguratorii sa fie aduse la îndeplinire prin organele proprii de executare ale unității păgubite - A.N.A.F., prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul in municipiul Iași, .. 26, judetul Iași, prin reprezentanții săi legali, instanța de judecata urmând a fi înștiințată despre modul de aducere la îndeplinire a masurilor asiguratorii luate in cursul procesului penal de față.

A constatat că inculpatul a fost asistat, în cursul judecății, de către un apărător ales.

În temeiul art. 274 Cod procedură penală, obligă inculpatul G. I. la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 350 lei reprezintă cheltuieli avansate de stat în cursul urmăririi penale.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, din 17.10.2012, dat în dosarul nr. 1631/P/2010 al acestei instituții, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41, alin.2 C.pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență faptul că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. „O. C.” S.R.L., în perioada ianuarie 2005-septembrie 2008, cu intenție, a reținut și nu a virat la bugetul de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în termen de 30 de zile de la scadență, fiind prejudiciat bugetul de stat cu suma de 39.048 reprezentând debit principal, din care 11.143 lei reprezentând impozite pe salarii, 15.652 lei reprezentând contribuția ndividuală de asigurări de sănătate reținută de la asigurați, 1723 lei reprezentând contribuția personalului la fondul de șomaj, 10.745 lei reprezentând contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați. S-a reținut și că societatea administrată de către inculpat a fost radiată din Registrul Comerțului, că inculpatul a dispus de resursele financiare necesare pentru acoperirea sumelor reprezentând stopaj la sursă, dar că acesta, cu rea-credință, a ales să nu achite aceste sume, neefectând nici o plată în contul acestor contribuții fiscale.

Situația de fapt a fost reținută în rechizitoriu din administrarea următoarelor mijloace de probă:

-plângerea penală a A.N.A.F.- Garda Financiară- Secția Județeană lași, nr._/08.09.2009 ,dosar volumul I filele nr.10-13;

-nota de constatare a ANAF- Garda Financiară- Secția Județeană lași,din 03.09.2009, dosar volumul I filele nr.14-16;

-plângerea penală a A.N.A.F.- Administrația Finanțelor Publice a Municipiului lași, nr._/18.03.2010 ,dosar volumul I filele nr.81,

-fișa sintetică totală a S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași, jud. lași dosar volumul I filele nr.82-136;

-copii după declarațiile 100 și 102 ce au fost depuse la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului lași de S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași,dosar volumul I filele nr.137-196;

-copii după deciziile de impunere calculate de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului lași privind obligațiile de plată ale S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași, dosar volumul I filele nr.197-371,

- adresa A.N.A.F.-D.G.F.P.J.Iași-Administrația Finațelor Publice a mun. lași nr._/16.09.2010 cu privire la situația defalcată pe luni a debitelor datorate de S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași, de natura impozitelor contribuțiilor cu reținere la sursă și cu fișele sintetice totale, dosar volumul I filele nr.404 -436;

-adresele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul lași nr._/2009,nr.8006/14.04.2010 și "nr. 6279/16.03.2011 și nr.privind istoricul S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași, jud. lași dosar volumul I filele nr.373-402,;

-adresa A.N.A.F.-D.G.F.P.J.Iași-Admlnistrația Finațelor Publice a mun. lași nr._/05.01.2011 cu privire la situația pentru fiecare administrator în parte defalcată pe luni a debitelor datorate de S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași, de natura impozitelor contribuțiilor cu reținere la sursă și cu fișele sintetice totale, dosar volumul II filele nr.3 -34;

-adresa nr._ /26.03.2010 a Administrația Finațelor Publice a mun. lași prin care s-au înaintat în copie bilanțurile contabile depuse de S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași pe anii 2004-2008, dosar volumul II filele nr.39 -83;

-adresa A.N.A.F.-D.G.F.P.J.Iași-Administrația Finațelor Publice a mun. lași nr.623/04.01.2012 cu privire la situația defalcată pe luni a debitelor datorate de S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași, de natura impozitelor contribuțiilor cu reținere la sursă și cu fișele sintetice totale după achitarea parțială a prejudiciului de către înv.C. P., dosar volumul II filele nr.85 -160;

-adrese privind conturile deținute de S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași, jud. lași precum și extrasele de cont la 2 bănci comerciale BRD și OTP Bank în perioada analizată respectiv 25.08._08, dosar volumul II filele nr.164-194;

-adresele I.T.M.Iași cu nr._/PE/18.11.2009 Șl adresa_/PE/04.10.2010 cu activitatea angajatorului și lista contractelor individuale de muncă depuse de S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași, Șl copii după statele de plată ale societății în perioada analizată ,dosar volumul II filele nr.197-255,

-declarația martorei DIDICA L., dosar volumul II filele nr.303,

-declarațiile învinuitului C. P. dosar volumul II filele nr.284-285,

-chitanță de plată impozite ,taxe . nr._ în original,dosar volumul II filele nr.298

-certificate de cazier judiciar învinuit G. I. dosar volumul II filele nr.309-310,313,

-declarațiile învinuitului G. I. dosar volumul II filele nr.307-308,312;

În cursul judecății, nu s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a societății administrate de inculpat, respectiv ., întrucât, față de relațiile înaintate de Oficiul Registrului Comerțului, societatea figura ca fiind radiată din data de 17.08.2011.

În primul ciclu procesual, cauza a fost instrumentată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, întrucît inculpatul a solicitat să fie judecat conform procedurii reglementate de dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, cerere care a fost admisă de instanță.

Prin sentința penală nr. 1637 din 04.06.2013 a Judecătoriei Iași, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 Cod penal și a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală, dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de _lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la achitarea integrală a prejudiciului.

Ca urmare a recursului formulat de inculpat, sentința penală a fost desființată integral prin decizia penală nr. 1036 din 10.10.2013 a Curții de Apel Iași, dispunându-se rejudecarea cauzei de către Judecătoria Iași.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul instanței sub nr._ ^*.

Având în vedere motivele care au stat la baza pronunțării deciziei penale nr. 1036 din 10.10.2013 a Curții de Apel Iași, respectiv faptul că la dosarul cauzei nu exista ordonanța de infirmare a soluției de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului G. I. și că părți civile în cauză sunt Garda Financiară și ANAF-DGFP Iași cu prejudicii distincte, ambele fiind citate în cursul judecății în primă instanță, însă hotărârea instanței de fond vizează doar acțiunea civilă a ANAF-DGFP Iași, în rejudecare, instanța a solicitat relații suplimentare atât de la P. de pe lângă Judecătoria Iași, cât și de la organul fiscal.

Astfel, s-a emis adresă către ANAF, pentru a preciza, cu claritate, care este instituția juridică care este împuternicită să îi reprezinte interesele în prezenta cauză, Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași sau Garda Financiară Iasi, având în vedere că s-au depus la dosarul cauzei mai multe cereri de constituire de parte civilă din partea A.N.A.F., în mod separat, prin cei doi mandatari sus-menționați, iar sumele solicitate ca urmare a cererilor formulate diferă, urmând a preciza, referitor la instituția juridică care reprezintă interesele A.N.A.F. în prezenta cauză, și dispozițiile legale în baza cărora mandatarul exercită aceste atribuții de reprezentare.

Totodată, s-a solicitat să indice, în mod separat, cuantumul debitului principal reprezentând contribuții cu reținere la sursă acumulat pentru perioada 25.01.2005 – 25.11.2008 și cuantumul accesoriilor fiscale (în măsura în care se pretinde plata acestora) aferente doar acestui debit, cu precizarea datei până la care au fost calculate aceste accesorii fiscale și a modalității de calcul, cu înaintarea unor copii de pe deciziile de impunere întocmite.

Pentru clarificare, li s-a înaintat copie de pe cererea de constituire de parte civilă formulată de A.N.A.F. – prin Garda Financiară Iasi, o copie de pe cererea de constituire de parte civilă formulată de A.N.A.F. – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, dar si de pe înscrisurile aflate la dosarul cauzei reprezentând precizări înaintate, atât de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, cât și de Garda Financiară Iași.

Organul fiscal a răspuns solicitărilor instanței (f. 31), precizând că în conformitate cu prevederile art. 1 și 2 din OUG 74/2013, Agenția Națională de Administrare Fiscală se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție care se desființează, dispoziții în raport de care rezultă că persoana împuternicită să reprezinte interesele ANAF în cauză este Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.

De asemenea, la solicitarea instanței, P. de pe lângă Tribunalul Iași a emis la dosarul cauzei ordonanța din 07.08.2012, având nr. 1047/II/2/2012, prin care s-a infirmat soluția procurorului de caz.

La termenul din 15.05.2014 inculpatul a solicitat, în baza prevederilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, judecarea cauzei în temeiul probelor administrate în cursul urmăririi penale, menționând că recunoaște în totalitate fapta cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată, cerere care a fost admisă de instanță, care a apreciat că sunt întrunite condițiile de ordin procedural.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a constatat dovedită vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea dedusă judecății, urmând a reține următoarea situație de fapt.

Inculpatul a avut calitatea de administrator al societății comerciale O. C. S.R.L. Iași începând de la data înființării societății, la 21.01.2004, pe o durată nedeterminată, asociați fiind C. C. și C. M.. Inculpatul a avut calitatea de administrator până la data de 11.09.2008, moment din care administrator al societății a fost numit învinuitul C. P.,care a devenit și unic asociat. Acesta a fost administrator al S.C. O. C. S.R.L. până în data de 11.02.2009.

După această dată societatea a fost înstrăinată succesiv numiților S. C.-G., iar după 26.02.2009, administrator al societății a fost numită M. A. M..

Prin adresa cu nr._ din 05.01.2011, prin care s-a solicitat situația defalcată a acestor debitelor cu caracter de stopaj la sursă, pentru fiecare perioadă în care societatea a fost administrată de persoane diferite, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași a înaintat situația debitelor de natura impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, aferente perioadei în care societatea a fost administrată de inculpatul G. I..

Astfel, în perioada 25.01._08, în care S.C. O. C. S.R.L. a fost administrată de inculpatul G. I., societatea figura cu debite neachitate la bugetului statului, cu stopaj la sursă, după cum urmează:

SURSA/CATEG DE IMPOZIT	NEACHITAT ÎN PERIOADA	DEBIT(F. ACCESORII SAU PENALIZĂRI) -LEI
Impozit pe venituri din salarii	25.02._08	11.143 LEI
Contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați	25.05._08	15.652 LEI
Contribuția personalului la fondul de șomaj	25.01._08	1723 LEI
Contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați	25.02._08	10.745 LEI
Total general		39.263 LEI

În cursul cercetărilor efectuate în cauză, învinuitul C. P., care a administrat societatea începând cu 11.09.2008 până la data de 11.02.2009, a achitat integral debitul către bugetul de stat acumulat pe perioada în care a fost administratorul S.C. O. C. S.R.L., conform chitanței ., nr_ din 05.09.2011 (f.298, vol.II d.u.p.)prin care a făcut dovada plății sumei de 1161 lei.

Prin adresa nr.623/04.01.2012, Administrația Finanțelor Publice a mun. lași a înaintat precizări referitoare la situația defalcată pe fiecare lună în parte, incluzând data scadentă pentru fiecare contribuție ,a debitelor de natura impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, aferente perioadei în care societatea a fost administrată de inculpat, indicând un debit total restant în cuantum de _ lei.

Din adresa nr._/ 18.11.2009, emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă lași instanța reține că de la data înființării și până la data de 21.11.2008 când a fost depus ultimul stat de plată, societatea a avut în total 21 de angajați.

Prin adresa nr._/PE/ din data de 04.10.2010, Inspectoratul Teritorial de Muncă lași a înaintat, pe lângă situația centralizatoare anterior precizată și copii după statele de plată depuse de către societate aferente perioadei 2004 -mai 2008. Din conținutul statelor de plată rezultă că societatea a avut în medie între 3 angajați până la maxim 15 angajați (în perioada august -noimbrie 2007) iar inculpatul G. I., în calitate de administrator al S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași, jud. lași a reținut contribuțiile și impozitele cu reținere la sursă și nu au fost virate la buget de stat în 30 de zile de la data scadenței.

De asemenea, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța reține că S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași, prin administratorul statutar, a solicitat și a avut deschise conturi curente atât în lei cât și în euro la următoarele unități bancare:

-BRD-Groupe Societe Generale S.A. Sucursala Județeană lași,

-OTP Bank România S.A. Sucursala Județeană lași.

La OTP Bank România S.A. Sucursala Județeană Iași la contul în lei, S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași de la data 01.08.2005 până la data de 31.12.2008 a avut un rulaj pe credit de 135.117,19 lei iar rulaj debit de 135.139,35 lei.

Verificând rulajul pe cont al societății la OTP Bank s-a constatat că S.C. O. C. S.R.L. din mun. Iași a plătit prin ordine de plată din contul curent în perioada aprilie 2006-iunie 2006 o parte din contribuțiile și impozitele cu reținere la sursă către bugetul de stat în contul Trezoreriei, însă într-un cuantum redus, cuprins între 86 și 350 lei.

Deși S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași reprezentată de administator, inculpatul G. I. ,a avut contul deschis și a avut rulaj la OTP Bank România S.A. Sucursala Județeană lași și după luna iunie 2006, nu a mai efectuat nici o plată către bugetul de stat până la data de 31.12.2008.

De asemenea la BRD-Groupe Societe Generale S.A. Sucursala Județeană lași la contul în lei, S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași de la data 01.08.2005 până la data de 31.12.2008 a avut un rulaj pe credit de 43.676,20 lei iar rulaj debit de 43.723,69 lei.

În cauză a fost audiată în calitate de martor numita DIDICA L., fostă angajată a societății cu contract individual de muncă, ce s-a ocupat de contabilitatea S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași în perioada august 2005-octombrie 2008. Aceasta a declarat că în contabilitatea S.C. O. C. S.R.L. din mun. lași au fost înregistrate corect toate obligațiile de plată către bugetul consolidat al statului, inculpatul G. I. fiind informat de datoriile cu caracter de stopaj la sursă existente, dar acesta nu a efectuat vreo plată în acest sens cu excepția unor plăți prin ordine de plată în cursul anului 2006 . Deasemenea în această perioadă salariile angajaților au fost plătite întocmindu-se state de plată in acest sens. Referitor la încasările societății aceasta declară că în perioada respectivă au fost încasări dar nu ea a fost în măsură să dispună în ceea ce privește direcționarea acestora.

Prin verificarea bilanțurilor contabile ale S.C. O. C. S.R.L., semnate și depuse de către admistratorul societății respectiv înv .G. I. a rezultat că societatea a realizat următoarele profituri nete:

-în anul 2004 un profit net de 275.652 lei,

-în anul 2005 un profit net de 10.001 lei,

-în anul 2006 un profit net de 0 lei(societatea nu a evidențiat profit ,dar a avut încasări și a efectuat plăți),

-în anul 2007 un profit net de 138.491 lei sumă care ar fi depășit cu mult cuantumul debitelor cu caracter de stopaj la sursă de numai 39.048 lei ,dar din care (din profitul net ) nu s-a achitat nici un ban către bugetul de stat.

-în anul 2008 un profit net de 12.572 lei.

Instanța a reținut, cu privire la valoarea probatorie declarațiilor depuse de contribuabil, în baza cărora se stabilește cuantumul obligațiilor cu reținere la sursă datorate că, în onformitate cu dispozițiile art. 93 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, „1) Plătitorii de venituri, cu regim de reținere la sursă a impozitelor, sunt obligați să calculeze, să rețină, să vireze și să declare impozitul reținut la sursă, până la termenul de virare a acestuia inclusiv, cu excepțiile prevăzute în prezentul titlu.

(2) Plătitorii de venituri, cu regim de reținere la sursă a impozitelor, au obligația să depună o declarație privind calcularea și reținerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat”.

Rațiunea acestor dispoziții legale constă tocmai în aceea de a permite ca organele fiscale să aibă o evidență strictă a obligațiilor fiecărui contribuabil, întrucât cuantumul obligațiilor fiscale ale acestuia sunt direct proporționale cu propriile operațiuni contabile, iar în lipsa acestora organul fiscal este în imposibilitate de a stabili cuantumul și natura obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat.

În esență, prin declarațiile pe care este obligat să le depună, însuși contribuabilul arată cuantumul datoriilor pe care le are față de organul fiscal și, în mod firesc, aceste declarații care emană de la el, sunt în măsură să fie folosite ca mijloace de probă împotriva sa.

De altfel, aceste declarații sunt corespondente înregistrărilor contabile făcute de societate, înregistrări prin care se evidențiază, pe de o parte, obligația de plată a salariului angajaților, iar pe de altă parte, reținerile din salariu reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, acestea din urmă ducând la nașterea sau creșterea datoriei către bugetul consolidat al statului și permit ca și în lipsa acestor înregistrări contabile, să se poată evidenția debitul datorat bugetului de stat.

În plus, trebuie subliniat că potrivit art. 53 alin. 1 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contribuabilii sunt obligați să furnizeze periodic organelor fiscale informații referitoare la activitatea desfășurată, iar această informare se realizează, în concordanță cu prevederile art. 53 alin. 3 din aceleași act normativ, în temeiul unor declarații date pe propria răspundere.

În ceea ce privește modul de calcul al obligației fiscale, potrivit art. 82 alin. 2 din O.G. 92/2003, în declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege și această declarație este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințări de plată de la data depunerii acesteia (art. 86 alin. 4 din O.G. 92/2003), urmând ca impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat al statului să se stabilească prin această declarație fiscală.

Referitor la cuantumul concret al sumelor datorate, instanța a reținut că la momentul inițial la care partea civilă a răspuns precizărilor solicitate de instanță, aceasta a indicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 40.468 lei, reprezentând debit cu reținere la sursă, la care urmau a fi adăugate accesoriile în sumă de 39.510 lei.

Cu toate acestea, la momentul la care s-a precizat defalcat perioada pentru care au fost calculate sumele pretinse, (f. 32, d.i.) s-a putut observa că au fost indicate sume aferente perioadei în care administratori ai societății erau alte persoane decât inculpatul G. I..

Pe cale de consecință, s-au solicitat precizări suplimentare organului fiscal, care a menționat că debitul neachitat este de 37.039 lei, iar cuantumul accesoriilor financiare solicitate este de 39.510 lei (f. 55 .d.i., respectiv f,. 59. d.i.).

Audiat fiind de către instanță, inculpatul a recunoscut în totalitate infracțiunea cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

În drept:

Fapta inculpatului G. I., care în calitate de administrator al S.C. O. C. S.R.L. din mun. Iași jud. Iași, în baza aceleeași rezoluții infracționale, în perioada august_08, cu intenție, a reținut și nu a virat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea inculpatului de a reține, pe de o parte, aceste sume datorate bugetului de stat și, pe de altă parte, de a nu vira aceleași sume către bugetul consolidat al statului, aducând, prin aceasta, un prejudiciu atât, în principal, bugetului de stat, cât și, în mod particular, persoanelor angajate la societatea administrată de inculpat, persoane cărora li se cuveneau aceste drepturi (de asigurări sociale, de asigurări de sănătate, de șomaj) ce sunt puse în situația de a nu beneficia de aceste drepturi, care li se cuvin în mod legal, ca urmare a conduitei administratorului societății la care sunt angajați.

Între acțiunea inculpatului și urmarea produsă există legătură de cauzalitate, întrucât, în lipsa acestei acțiuni voluntare, prejudiciul nu s-ar fi produs.

Inculpatul a acționat pentru neplata acestor sume cu intenție indirectă, prevăzând că, prin reținerea și nevirarea la bugetul statului a sumelor reprezentând asigurări sociale, asigurări de sănătate, șomaj, impozit pe salarii aduce un prejudiciu ANAF-ului, urmare pe care, deși nu a urmărit-o în mod direct, a acceptat posibilitatea producerii sale.

În ceea ce privește latura subiectivă a acestei infracțiuni, instanța a reținut că aceasta presupune intenția intimatului de a nu achita contribuțiile fiscale reținute, intenție ce nu implică neapărat reaua-credință a acestuia, ci este manifestată doar prin atitudinea sa voită, asumată, de a nu achita obligațiile fiscale datorate bugetului consolidat al statului, acceptând că prin această conduită aduce un prejudiciu statului.

Analiza legii penale mai favorabile

Instanța a reținut că de la data comiterii faptei și până în prezent, a intervenit o dublă succesiune de legi penale în timp, reprezentată, pe de o parte, de modificările aduse Legii nr. 241/2005, ca lege specială, cu dispoziții penale și, pe de altă parte, de . data de 01.02.2014, a unui nou Cod penal.

Având în vedere că prin Legea nr. 50/14.03.2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 146 din 19 martie 2013, ce a intrat în vigoare la 22.03.2013 s-a înăsprit regimul sancționator al infracțiunii de „evaziune fiscală”, înlăturându-se pedeapsa amenzii, ca pedeapsă alternativă cu închisoarea și majorându-se limitele de pedeapsă prevăzute de lege, instanța va reține că art. 6 din Legea nr. 241/2005, în forma anterioară modificărilor aduse prin legea anterior menționată, este mai favorabilă inculpatului, mai ales în condițiile în care, în conformitate cu prevederile acestei legi, între cele două pedepse alternative, instanța se va orienta spre pedeapsa amenzii.

De asemenea, s-a avut în vedere că prevederile Codului penal din 1968 sunt mai favorabile inculpatului, atât în ceea ce privește forma continuată reglementată de art. 41 alin. 2 Cod penal, cât și cu referire la cuantumul, mult mai redus, al amenzii penale ce ar putea fi aplicată în conformitate cu aceste dispoziții legale.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, în conformitate cu care stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea inculpatului, care se evaluează în funcție de: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

A avut astfel în vedere că fapta a fost comisă pe fondul unei evoluții financiare nefavorabile a societății administrate de inculpat, care a culminat ulterior cu deschiderea procedurii falimentului și ulterior a radierii acesteia; în condițiile în care inculpatul a direcționat resursele financiare spre achitarea altor debite; va lua în considerare și cuantumul prejudiciului produs, perioada în care acesta s-a acumulat, precum și faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, este o persoană pe deplin integrată social, cu posibilități ridicate de îndreptare.

Față de considerentele sus expuse, instanța s-a orientat spre pedeapsa amenzii penale, între cele două pedepse alternative prevăzute de textul de încriminare și va aplica inculpatului o pedeapsă cu amenda penală al cărei cuantum va fi orientat peste minimul special prevăzut de lege și în așa fel încât pedeapsa concret stabilită să fie proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială scăzută a inculpatului.

Raportat la lipsa antecedentelor penale, la conduita bună pe care inculpatul a avut-o anterior comiterii faptei penale, la atitudinea procesuală sinceră adoptată, instanța a apreciat că o amendă penală, în sumă de 2.500 lei, satisface imperativul unei juste individualizări, prin raportare la circumstanțele concrete ale comiterii infracțiunii și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63¹ din Codul penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii penale aplicate și va învedera acestuia dispozițiile art. 425 din Codul de procedura penală.

În ceea ce privește măsura asiguratorie solicitată a fi instituită de către parte civilă, instanța, în baza dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, coroborate cu dispozițiile art. 249 și urm. Codul de procedura penala, a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului până la concurența sumei totale datorate de inculpat, conform celor expuse mai sus, sens în care se va trimite o copie de pe prezenta încheiere la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Iași, precum si la Direcția Economica a Finanțelor Publice - Iași, pentru identificarea bunurilor imobile si mobile ale inculpatului și comunicării acestor relații la dosarul prezentei cauze penale, in vederea aducerii la îndeplinire a masurilor asiguratorii luate de instanța de judecata in cursul procesului penal de față.

A dispus ca masurile asiguratorii sa fie aduse la îndeplinire prin organele proprii de executare ale unității păgubite - A.N.A.F., prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul in municipiul Iași, .. 26, judetul Iași, prin reprezentanții săi legali, instanța de judecata urmând a fi înștiințată despre modul de aducere la îndeplinire a masurilor asiguratorii luate in cursul procesului penal de față.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 26, s-a constituit parte civilă în procesul penal, în conformitate cu ultimele precizări formulate (fila 59, dosar instanță) cu suma totală de 76.549 lei (37.039 lei debit și 39.510 lei accesorii fiscale), la care a solicitat să fie adăugată dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. 92/2003 calculată pe fiecare zi de întârziere până la data plății și achitării integrale a debitului datorat de inculpat.

Potrivit constituirii de parte civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Județului Iași, suma solicitată cu titlu principal este compusă din datoriile efective înregistrate la bugetul de stat pentru plata impozitului pe venituri din salarii, contribuția individuală de asigurări sociale, contribuția personalului la fondul de șomaj și contribuția pentru asigurări de sănătate și este în sumă de 70.056 lei, restul sumelor solicitate constituind dobânzi calculate în conformitate cu dispozițiile art. 120 și urm. din OG 92/2003, aspect ce rezultă din fișele prin care unitatea fiscală a stabilit cuantumul accesoriile fiscale pretinse prin formularea acțiunii.

Față de modul în care au fost formulate pretențiile civile, instanța a constatat că, în fapt, partea civilă a calculat dobânzi la sumele datorate de societatea administrată de inculpat către bugetul de stat, în sumă totală de 37.039 lei, care au figurat în plângerea penală formulată de această instituție (filele 3-5, d.u.p.), pentru ca, în cursul judecății, să cumuleze aceste accesorii la debitul principal, iar la suma rezultată a solicitat să fie calculată dobânda legală.

Or, întrucât regimul juridic al acestor sume este tocmai de a sancționa nerespectarea termenului prevăzut pentru onorarea obligațiilor de plată către stat și pentru a compensa prejudiciul produs prin întârzierea în plata sumelor datorate, ele având caracterul unor obligații fiscale accesorii, prin solicitarea aplicării dobânzii legale la aceste sume se realizează, în fapt, o dublă reparare a aceluiași prejudiciu.

Acest aspect contravine atât principiilor de drept comun în materia răspunderii civile, în conformitate cu care se interzice perceperea de „dobândă la dobândă”, cât și dispozițiilor de ordin particular, prevăzute de art. 119 alin. 2 din OG 92/2003, în conformitate cu care „Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii”

Or, potrivit adresei emisă de ANAF, rezultă că toate accesoriile pretinse de partea civilă au fost stabilite în conformitate cu normele procesual fiscale, prin decizii emise în acest sens de către organul fiscal și au fost recunoscute de inculpat

În aplicarea dispozițiilor sus-menționate, rezultă că, pentru admiterea acțiunii civile formulate, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții:

1. să existe o faptă ilicită;
2. o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciul a cărui reparare se cere;
3. să existe un prejudiciu cert, atât în ceea ce privește existența, cât și modalitatea de reparare;
4. vinovăția autorului faptei ilicite

Instanța a reținut ca dovedite împrejurările în raport de care s-a făcut soluționarea laturii penale a cauzei, constând că există o faptă ilicită, reprezentată de infracțiunea pentru care se va dispune condamnarea inculpatului, precum și vinovăția sa în comiterea acestora.

Cât privește suma concretă ce reprezintă echivalentul prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului, instanța reține ca fiind dovedită suma de 37.039 lei, reprezentând sumele datorate efectiv de către inculpat și neachitate, sume ce sunt pe deplin concordante cu tabelul aflat la fila 32, d.i.

Referitor la accesoriile solicitate, ce au caracterul unor obligații fiscale accesorii, instanța reține că acestea au fost calculate de către organul fiscal, în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 120 și urm din OG 92/2003, prin întocmirea unor decizii în acest sens și ținând cont că în materie procesual-fiscală, prin derogare de la regulile de drept comun, este permisă calcularea atât de dobânzi, cât și de penalități și majorări de întârziere, dar că suma exactă a accesoriilor fiscale datorate de inculpat, exclusiv prin raportare la debitul principal datorat de acesta, nu poate fi stabilită cu exactitate.

Astfel, conform propriilor precizări ale organului fiscal, la sumele reprezentând contribuții cu reținere la sursă au fost calculate accesorii fiscale pentru toată perioada mai 2006- octombrie 2010, perioadă în care administratori ai societății au fost mai multe persoane fizice, nefiind stabilit cu certitudine care din sumele calculate de organul fiscal se raportează la debitele neachitate de inculpat și care la debitele neachitate de ceilalți administratori ai societății.

Cu toate acestea, având în vedere că partea civilă a solicitat și acordarea dobânzii legale la suma datorată de inculpat bugetului de stat și neachitată până în prezent, față de dispozițiile art. 120 din OG 92/2003, instanța a admis acest capăt de cerere.

Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 397 Cod procedură penală, cu referire la art. 19 Cod procedură penală, Codul de procedura penală, raportat la art. 998-999 din Codul civil din 1864, a obligat inculpatul G. I. să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..26, prin reprezentanții săi legali, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 37.039 lei, reprezentând debitul principal (impozit pe venituri din salarii, C.A.S., șomaj, CASS asigurați) la care se adaugă dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, calculata pe fiecare zi de întârziere, de la scadența fiecărei obligații de plată principale și până la data efectiva a plății totale, respectiv pana la data achitării integrale a debitului principal.

A constatat că S.C. „O. C.” S.R.L. a fost radiată la data de 17.08.2011, nemaiavând, de la acea dată, calitatea de subiect de drept.

A constatat că inculpatul a fost asistat, în cursul judecății, de către un apărător ales.

În temeiul art. 274 Cod procedură penală, având în vedere soluția de condamnare pronunțată în cauză, a obligat inculpatul G. I. la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 350 lei reprezintă cheltuieli avansate de stat în cursul urmăririi penale.

Hotărârea primei instanțe a fost apelată de P. de pe lângă Judecătoria Iași, de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și de inculpatul G. I..

Prin apelul promovat, parchetul a criticat tratamentul sancționator aplicat inculpatului G. I., considerând că în raport de gravitatea faptei comise și limitele speciale ale pedepsei stabilite de art. 6 din Legea 241/2005 în vigoare la momentul epuizării infracțiunii ( de la 1 an la 3 ani închisoare sau amenda), se impunea condamnarea inculpatului la pedeapsa închisori și nu la cea a amenzii penale.

Perioada foarte mare de timp, respectiv 4 ani, în care inculpatul G. I., în baza aceleiași rezoluții infracționale a cauzat un prejudiciu semnificativ bugetului de stat pe care nu a încercat în nici un mod să îl repare, pregătirea profesională a inculpatului ce a conștientizat cu certitudine obligațiile pe care le avea față de stat în calitate de administrator al unei societăți comerciale și consecințele negative ale neîndeplinirii acestor obligații, precum și perseverența inculpatului în comiterea de infracțiuni de aceeași natură, fiind sancționat anterior cu amenda administrativă constituie împrejurări ce justifică aplicarea pedepsei închisorii într-o modalitate de executare neprivativă de libertate sau majorarea cuantumului amenzii aplicate de prima instanță.

Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a criticat soluția primei instanțe de a obliga inculpatul doar la plata sumei de_ lei, reprezentând debitul principal la care se adaugă dobânda legală, deși s-a constituit parte civilă cu suma de 76549lei, din care debite_ lei și accesorii_ lei ce fac parte din valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005.

În raport de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii, obligarea inculpatului la plata prejudiciului în cuantum de 76549lei, precum și la plata dobânzii legale prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatului până la concurența sumei totale datorate .

Inculpatul G. I. a apelat sentința primei instanțe, fără a indica vreun motiv de nelegalitate ari netemeinicie.

Verificând sentința penală apelată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond, pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a reținut o situație de fapt corectă, pe care inculpatul G. I. a recunoscut-o în condițiile prevăzute de art. 374 alin.4 Cod procedură penală raportat la art. 377 Cod procedură penală și art. 396 alin.10 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Prima instanță a dat o justă interpretare a materialului probator administrat în faza urmăririi penale, ca urmare a coroborării acestuia și a statuat corect asupra vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Fiind antrenată răspunderea penală a inculpatului, sub aspectul tratamentului sancționator aplicat, criticat de parchet prin apelul promovat, Curtea constată că în operațiunea de individualizare a pedepsei, prima instanță a analizat gradul de pericol social al faptei deduse judecății, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, precum și necesitatea procesului educațional de resocializare.

Procedând la evaluarea tuturor datelor reținute cu privire la faptă și persoana inculpatului, instanța de fond a apreciat corect că scopul pedepsei și implicit reeducarea acestui inculpat în sensul formării unei atitudini responsabile față de valorile sociale ocrotite de legea penală, atenționării acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor se pot realiza prin aplicarea pedepsei amenzii penale și nu a pedepsei în varianta închisorii, astfel cum a solicitat parchetul.

Individualizarea pedepselor presupune atât analiza aspectelor defavorabile, cât și a celor favorabile inculpatului, precum și a tuturor criteriilor prevăzute de lege care se referă la împrejurările săvârșirii faptei, gravitatea acesteia dată de urmările produse, dar și cele cu caracter personal ce ar putea determina antrenarea sau agravarea răspunderii penale .

Pedeapsa stabilită pentru infracțiunea comisă trebuie în același timp individualizată pentru a răspunde principiului proporționalității în sensul unui raport echitabil și echilibrat între fapta săvârșită și răspunderea penală și a unei corecte, necesare și corespunzătoare adecvări a pedepsei la scopul legii penale.

Ori, în speță, pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2500 lei aplicată inculpatului G. I. respectă principiul proporționalității și justului echilibru între natura valorilor sociale lezate și sancțiunile penale, fiind corect dozată în condițiile în care inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană cu o bună conduită anterioară, integrată social și prin atitudinea procesuală adoptată de recunoaștere, a dat dovadă că își asumă fapta comisă și o regretă.

Prin urmare, Curtea constată ca nefondate criticile invocate de parchet pe planul tratamentului sancționator aplicat inculpatului.

În soluționarea laturii civile a cauzei, constatând întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, pe baza probelor administrate, prima instanță a obligat în mod corect inculpatul G. I. la plata sumei de 37 039 lei, reprezentând debitul principal și a dobânzii legale prev. de art. 120 din O.G. 92/2003, până la data achitării integrale a debitului principal, sumă pentru care a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului, în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005.

Prin apelul promovat Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a criticat modul de soluționare a laturii civile, susținând că inculpatul trebuia obligat la acoperirea prejudiciului în cuantumul indicat prin cererea de constituire parte civilă, respectiv 76549lei, ce include și accesoriile în sumă de_ lei aferente debitului datorat bugetului de stat .

Criticile apelantei sunt nefondate, întrucât pronunțarea asupra acțiunii civile a fost făcută de instanța fondului în limitele sesizării, întinderea prejudiciului produs fiind corect determinată în considerarea unor probe judicios evaluate de către prima instanță.

În procesul de evaluare a probatoriului administrat în soluționarea laturii civile, prima instanță a reținut corect că valoarea prejudiciului cauzat părții civile A.N.A.F. este de_ lei, reprezentând debitul principal și în același timp, în mod argumentat, a arătat că nu poate fi stabilită în sarcina inculpatului și obligația de plată a accesoriilor aferente în condițiile în care prin actele întocmite de organul fiscal nu au fost indicate cu certitudine accesoriile fiscale aferente debitului principal imputat inculpatului în prezenta cauză.

În cadrul răspunderii delictuale, un element esențial îl constituie prejudiciul, ce trebuie să îndeplinească mai multe condiții, printre care și aceea de a fi cert.

Cum în speță probele administrate nu au permis stabilirea cu certitudine a accesoriilor fiscale aferente debitului principal, datorate de inculpatul G. I., soluția primei instanțe de antrenare a răspunderii civile delictuale doar pentru suma de_ lei, reprezentând debitul principal, la care se adaugă dobânda legală este corectă.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată ca neîntemeiate criticile invocate de apelanți, astfel că, legalitatea și temeinicia sentinței fiind verificate și neexistând vreun temei de desființare, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria, de partea civilă A.N.A.F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și de inculpatul G. I. împotriva Sentinței penale nr. 1658 NCPP din 16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, ce va fi menținută.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați partea civilă și inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apelul declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria, de partea civilă A.N.A.F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și de inculpatul G. I. împotriva Sentinței penale nr. 1658 NCPP din 16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.

Cheltuielile judiciare efectuate în apelul declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Obligă partea civilă apelantă și inculpatul apelant să plătească statului câte 100 lei, cheltuieli judiciare .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2015.

Președinte,Judecător,

G. SanduDaniela D.

Grefier,

G. A.

Red. D.D.

Tehnored. G.A.

6 ex. la 02 Aprilie 2015

Judecătoria Iași: judecător M. I. L.

← Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Hotărâre din 13-03-2015,...		Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Uz de fals (art. 291 C.p.). Sentința nr. 3656/2015. Curtea de Apel IAŞI Plângere control judiciar (art.213 NCPP). Decizia nr. 30/2015. Curtea de Apel IAŞI Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Hotărâre din 13-03-2015, Curtea de Apel IAŞI