Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Decizia nr. 246/2015. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 246/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 2889/245/2014*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE PENALĂ Nr. 246/2015

Ședința publică de la 18 Martie 2015

Completul compus din:

Președinte D. A.

Judecător A. C.-C.

Grefier L. R.-C.

Pe rol judecarea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Iași și inculpatul D. E. C. împotriva sentinței penale nr. 1878/NCPP/27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ având ca obiect înșelăciunea (art. 215 C.p.) fals în înscrisuri sub semnătură privată (art.290 C.p.).

Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de_, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când în baza dispozițiilor art. 391 alin. 1 Cod procedură penală instanța a stabilit termenul de pronunțare la data de_ când din lipsă de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea pentru azi, când,

CURTEA DE APEL,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 1878/NCPP din 27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în prezentul dosar, s-a dispus condamnarea inculpatului D. (fost Ș.) E.-C., fiul lui D.-G. și C., născut la data de 12.04.1980 în mun. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., ., apt. 4, jud. Iași - fără forme legale în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, CNP:_, căsătorit, fără copii minori, studii – 7 (șapte) clase, ocupația - fost administrator de firmă, cu antecedente penale, la pedepsele de:

A. 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune”, prev. și ped. de art. 244 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 35, art. 36 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal;

B. 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 322 Cod penal cu aplicarea art. 35, art. 36 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1088/11.04.2013 a Judecătoriei Iași în dosarul nr._/245/2012, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1074/16.10.2013 a Curții de Apel Iași, în pedepsele componente de:

C. 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la înșelăciune”, prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 Cod penal;

D. 1 (un) an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

E. 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune”, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (aplicată prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 149/18.10.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1046/26.03.2013 a ICCJ – Secția penală);

F. 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (aplicată prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 149/18.10.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1046/26.03.2013 a ICCJ – Secția penală);

Prin aceeași hotarâre a fost desfăcută pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune”, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 3 și 5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 – două acte materiale (aplicată prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 149/18.10.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1046/26.03.2013 a ICCJ – Secția penală) (lit. C) în două pedepse a câte 5 (cinci) ani închisoare, maximul special al infracțiunii de „înșelăciune”, prev. de art. 244 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 85 Cod penal din 1969, art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus anularea suspendarii condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 570/26.02.2013 a Judecătoriei Iași (dosar nr._/245/2012), rămasă definitivă prin nerecurare la data de 16.03.2013.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare ce a fost sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse (2 ani; 8 luni – pct. I lit. A, B, 3 ani și 6 luni; 1 an; 4 luni – pct. II lit. C, D, F și 5 ani – pct. III, 3 ani – pct. IV – total 15 ani și 6 luni), respectiv 5 (cinci) ani și 2 (două) luni.

Total pedeapsă de executat: 10 (zece) ani și 2 (două) luni închisoare.

I-a fost aplicată condamnatului pedeapsa accesorie, pe perioada și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal fiindu-i interzise drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal.

A fost menținută dispoziția privitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și g Cod penal pe o durată de 4 ani aplicată prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași.

S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata executată începând cu 05.02.2013 la zi.

A fost retras mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 1234/2013 din data de 17.10.2013 emis de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2012 și s-a dispus emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 404 alin. 4 lit. g Cod procedură penală, s-a dispus desființarea în întregime a următoarelor înscrisuri: contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . Iași, societate reprezentată prin T. S. cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . Iași cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . Moldoconstruct SA Iași cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . Servcom SRL Iași, societate reprezentată prin Alamaru I., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . SRL Iași, societate reprezentată prin D. A., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . Iași, societate reprezentată prin D. E. D., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . și Construcții SRL Iași, societate reprezentată prin M. E., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații.

În baza art. 397 alin. 1, art. 23 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil din 1864, inculpatul a fost ogligat să plătească părții civile . Telecommunication SA, cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței nr. 319G, Sema Park Atrium House, ., suma de 7922 lei cu titlu de daune materiale.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, în considerentele hotarârii pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:

”Prin rechizitoriul nr. 846/P/2011 din data de 24.01.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. E.-C. pentru săvârșirea infracțiunilor de „înșelăciune” (nouă acte materiale), prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal și „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada februarie – aprilie 2011, a comis mai multe acte materiale de înșelăciune prin mijloace frauduloase, din care unele dintre ele rămase în forma tentativei, unele consumate iar la altele a participat în calitate de complice în sensul că a pus la dispoziție actele false altor doi învinuiți. Inculpatul D. E.-C. a contractat, în numele mai multor societăți comerciale din județul Iași, abonamente de telefonie mobilă în rețeaua C., a intrat în posesia unor telefoane mobile și cartele S., cu titlu gratuit (conform clauzelor contractuale) folosind documente falsificate de către el (certificate de înmatriculare ale societăților, acte de identitate, împuterniciri). Inculpatul a încheiat contractele de furnizare de servicii de telefonie mobilă C. și ZAPP printr-un partener local, anume ., cu sediul în mun. Suceava și punct de lucru în mun. Iași, prin doi agenți de vânzări zonale specializați pe persoane juridice. . TELECOMMUNICATION SA a fost prejudiciată astfel cu serviciile furnizate și echipamentele puse la dispoziție (telefoane mobile, cartele S.) care nu au fost achitate, în total în sumă de 7922 lei, prejudiciul nefiind recuperat.

Procurorul a precizat că situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: sesizare penală a . Suceava, sesizarea penală a . Iași, denunțurile învinuiților T. C. E. și I. B. A., adresă de prejudiciu și constituire de parte civilă a . TELECOMMUNICATION SA, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, declarația administratorului real, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . Iași, societate reprezentată prin T. S. cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . Iași cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, declarația administratorului real, declarația făptuitoarei B. F., contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . Moldoconstruct SA Iași cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, declarația administratorului real, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . Servcom SRL Iași, societate reprezentată prin Alamaru I., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, declarația administratorului real, declarațiile învinuitului Alamaru I., contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . SRL Iași, societate reprezentată prin D. A., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, declarația administratorului real, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . Iași, societate reprezentată prin D. E. D., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, declarația administratorului real, declarațiile învinuitei D. E. D., contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . și Construcții SRL Iași, societate reprezentată prin M. E., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, declarația administratorului real, raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică nr._/03.05.2012, raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică nr._/22.06.2013, declarațiile învinuiților T. C. E. și I. B. A..

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 25.04.2014, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 846/P/2011 din data de 24.01.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei.

La termenul de judecată din data de 04.06.2014, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina lui prin actul de sesizare a instanței, exprimându-și acordul ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul a declarat că și le însușește, în conformitate cu dispozițiile art. 375 Cod procedură penală cu referire la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.

Față de această situație, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală pentru inculpatul D. E.-C., sens în care a hotărât ca judecata prezentei cauze penale să se facă în procedura specială, simplificată, a „recunoașterii învinuirii”, și nu potrivit procedurii de drept comun.

Constatând așadar că sunt îndeplinite în speța de față cerințele prevăzute de dispozițiile art. 375Cod procedură penală pentru inculpatul D. E.-C., în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța reține următoarea situație de fapt:

Inculpatul D. E.-C. se află în prezent încarcerat în Penitenciarul Iași fiind în executarea unei pedepse aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada februarie-aprilie 2011, a comis mai multe acte materiale de înșelăciune prin mijloace frauduloase din care unele dintre ele rămase în forma tentativei, unele consumate iar la altele a participat în calitate de complice, în sensul că a pus la dispoziție actele false.

Astfel, inculpatul D. E.-C. a contractat, în numele mai multor societăți comerciale din jud. Iași, abonamente de telefonie mobilă în rețeaua C., a intrat în posesia unor telefoane mobile și cartele S., cu titlu gratuit (conform clauzelor contractuale) folosind documente falsificate (certificate de înmatriculare ale societăților, acte de identitate, împuterniciri). Inculpatul a încheiat contractele de furnizare de servicii de telefonie mobilă C. și ZAPP printr-un partener local, anume ., cu sediul în mun. Suceava și cu punctul de lucru în mun. Iași, prin doi agenți de vânzări zonale specializați pe persoane juridice respectiv T. C. E. și I. B. A..

S.C. C. R. MOBILE TELECOMMUNICATION S.A. a fost prejudiciată astfel cu serviciile furnizate și echipamentele puse la dispoziție (telefoane mobile, cartele S.) care nu au fost achitate.

Ca modalitate de comitere a faptei fiecare din cei doi agenți de vânzări au încheiat contracte cu câte 5, respectiv 4 societăți comerciale de pe raza județului Iași. Astfel cei doi agenți de vânzări prin munca de teren efectuată au identificat mai multe persoane juridice care au încheiat contractele respective de furnizare a serviciilor de telefonie mobilă prin includerea în cadrul contractului a unui număr de utilizatori variind ca număr între 3 și 170 utilizatori. Pentru încheierea valabilă a unui contract de furnizare de servicii de telefonie mobilă, agentul de vânzări, ca reprezentant a partenerului C., trebuia să primească certificatul de înmatriculare a societății de pe care se efectuau copii conforme, copie de pe cartea de identitate a administratorului sau a reprezentantului legal. În unele situații, din partea societăților comerciale erau persoane împuternicite care atașau la contractul încheiat o delegație din partea societății respective.

Inculpatul D. E.-C. a arătat că a căutat datele de identificare pe internet a unor societăți comerciale, cum ar numărul de ordine la Registrul Comerțului, codul unic de înregistrare precum și numele administratorului societății. După aceasta, inculpatul D. E.-C. a arătat că folosind un model real de certificat de înmatriculare a realizat cu ajutorului computerului și cu o imprimantă color mai multe certificate de înmatriculare false pentru societățile care vor fi expuse după cum urmează. După această etapă, inculpatul D. E.-C. a arătat a falsificat mai multe copii ale cărților de identitate sub diferite identități dar care prezentau numele și prenumele administratorului real al societății, fotografia fiind alta. În baza certificatelor de înmatriculare falsificate ale societăților comerciale, inculpatul D. E.-C. a solicitat confecționarea de ștampile pentru fiecare societate în parte, ștampile care au fost aplicate pe fiecare contract și act adițional în parte la rubricile de client.

A. Contracte de telefonie mobilă încheiate prin intermediul numitei T. C. E., ca reprezentant al ..:

1) La data de 22.02.2011 a fost semnat contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și S.C. LOIAMEX S.A. Iași, societate reprezentată prin R. A. C.. Acesta din urmă a fost împuternicit de R. G., administratorul S.C. LOIAMEX S.A. prin împuternicirea nr. 2/22.02.2011 anexată al contract. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că numitul R. A. C. este în realitate numitul D. E.-C. care a întocmit în fals o împuternicire în numele administratorului S.C. LOIAMEX S.A. și în baza acestui document a convins-o pe angajata . că reprezintă S.C. LOIAMEX S.A. La semnarea contractului, D. E. C. a prezentat o carte de identitate falsă cu fotografia lui, o carte de identitate falsă cu fotografia numitului R. C. V. (a fost identificat după fotografie) atribuită numitului R. G. și un certificat de înregistrare falsificat pentru S.C. LOIAMEX S.A.

În urma audierii numitului D. E.-C. acesta a recunoscut că el personal a falsificat actele de identitate de mai sus, certificatul de înregistrare al S.C. LOIAMEX S.A. precum și ștampila societății cu intenția de a prejudicia societatea C..

În cauză a fost audiat și numitul R. G., administratorul de drept al S.C. LOIAMEX S.A., care a declarat că societatea pe care o reprezintă nu a încheiat niciodată vreun contract de abonament cu C. și nici nu a împuternicit vreo persoană să facă acest lucru.

În cauză a fost audiat și numitul R. C. V. care a declarat verbal următoarele: „eu nu am semnat contractul de abonament C. nr._; l-am cunoscut pe numitul D. E. C. (pe care 1-a recunoscut pe o planșă foto) în anul 2011 când mi 1-a prezentat un amic de-al meu și mi-a spus că mă poate ajuta să iau un credit; în acest sens i-am dat cartea de identitate și mi-a returnat-o după mai mult de o lună de zile după multe insistențe”.

În declarația dată, T. E. C. a menționat următoarele: „l-am cunoscut pe numitul R. A. C. (în fapt fiind D. E. C.) în luna februarie 2011 și mi-a spus că reprezintă societatea LOIAMEX S.A. Iași și ar dori să încheie un contract de abonament în rețeaua C. pentru societate. Acesta mi-a prezentat cartea de identitate în original cu numele R. A. C. și de asemenea tot în original certificatul de înregistrare al societății. La data de 22.02.2011 am încheiat contractul de abonament nr._/2011 care a fost semnat la rubrica „client - semnătura" de către numitul D. E. C.. Tot acesta a intrat și în posesia cartelelor telefonice puse la dispoziție de C. conform contractului.

În cauză a fost efectuată și o constatare tehnico-științifică grafică care a stabilit că ștampila aplicată la rubrica client de pe contractul nr._/22.02.2011 nu este aceiași cu ștampila aparținând societății LOIAMEX S.A. Nu s-a putut stabili dacă semnătura de la rubrica „client" a fost executată de D. E. C. însă acesta a recunoscut în declarația dată că a fost executată de el.

La data de 28.03.2011 D. E.-C. a mai semnat un contract nr._ cu C., tot în numele S.C. LOIAMEX S.A. Compania de telefonie C. a fost reprezentată de . prin T. E. C.. Și de această dată D. E. C. a prezentat o carte de identitate falsă (cu numele R. A. C.), o împuternicire falsă (conform căreia era împuternicit de administratorul societății R. G.), un certificat de înregistrare al S.C. LOIAMEX S.A. fals și o ștampilă rotundă falsă.

În cauză a fost efectuată și o constatare tehnico-științifică grafică care a stabilit că ștampila aplicată la rubrica client de pe contractul nr._/22.02.2011 nu este aceiași cu ștampila aparținând societății LOIAMEX S.A. Nu s-a putut stabili dacă semnătura de la rubrica „client” a fost executată de D. E. C. însă acesta a recunoscut în declarația dată că a fost executată de el.

În urma audierii numitului D. E. C. acesta a recunoscut că el personal a falsificat actele de identitate de mai sus, certificatul de înregistrare al S.C. LOIAMEX S.A. precum și ștampila societății cu intenția de a prejudicia societatea C..

2) La data de 18.03.2011 a fost semnat contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și S.C.BEST EXPERT SRL Iași, societate reprezentată prin T. S.. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că administratorul S.C. BEST EXPERT SRL Iași, respectiv T. S., nu a semnat nici un contract cu compania C.. În fapt, D. E. C. a semnat contractul de mai sus în fals. La semnarea contractului, D. E. C. a prezentat o carte de identitate falsă și un certificat de înregistrare falsificat pentru S.C. BEST EXPERT S.A.

În urma audierii numitului D. E. C. acesta a recunoscut că el personal a falsificat actele de identitate de mai sus, certificatul de înregistrare al S.C. BEST EXPERT SRL precum și ștampila societății cu intenția de a prejudicia societatea C..

În cauză a fost audiat și numitul T. S., administratorul de drept al S.C. BEST EXPERT SRL, care a declarat că societatea pe care o reprezintă nu a încheiat niciodată vreun contract de abonament cu C. și nici nu a împuternicit vreo persoană să facă acest lucru.

În declarația dată, T. E. C. a precizat că acest contract de abonament nr._/18.03.2011 a fost semnat de o persoană care s-a recomandat cu numele T. S. și care a prezentat o carte de identitate în original și certificatul de înmatriculare al societății. De asemenea a ștampilat contractul cu ștampila rotundă aparținând societății BEST EXPERT SRL Iași. Persoana de legătură cu reprezentanții S.C. BEST EXPERT SRL a fost numitul D. E. C..

În cauză a fost efectuată și o constatare tehnico-științifică grafică care a stabilit că ștampila aplicată la rubrica client de pe contractul nr._/18.03.2011 nu este aceiași cu ștampila aparținând societății BEST EXPERT SRL. Nu s-a putut stabili dacă semnătura de la rubrica „client” a fost executată de D. E. C. însă acesta a recunoscut în declarația dată că a fost executată de el.

3) La data de 28.03.2011 a fost semnat contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și S.C. EXPERT INSTAL SRL Iași, societate reprezentată prin P. N.. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că administratorul S.C. EXPERT INSTAL SRL Iași, respectiv P. N., nu a semnat nici un contract cu compania C.. În fapt, D. E. C. a semnat contractul de mai sus în fals. La semnarea contractului D. E. C. a prezentat o carte de identitate falsă și un certificat de înregistrare falsificat pentru S.C. EXPERT INSTAL SRL.

În urma audierii numitului D. E. C. acesta a recunoscut că el personal a falsificat actul de identitate de mai sus, certificatul de înregistrare al S.C. EXPERT INSTAL SRL precum și ștampila societății cu intenția de a prejudicia societatea C..

În cauză a fost audiată și numita P. N., administratorul de drept al S.C. EXPERT INSTAL SRL care a declarat că societatea pe care o reprezintă nu a încheiat niciodată vreun contract de abonament cu C. și nici nu a împuternicit vreo persoană să facă acest lucru.

În declarația dată, T. E. C. a precizat că acest contract de abonament nr._/28.03.2011 a fost semnat de o persoană care s-a recomandat cu numele P. N. și care a prezentat o carte de identitate în original și certificatul de înmatriculare al societății. De asemenea a ștampilat contractul cu ștampila rotundă aparținând societății EXPERT INSTAL SRL Iași. Persoana de legătură cu reprezentanții S.C. EXPERT INSTAL SRL a fost tot numitul D. E. C..

În cauză a fost efectuată și o constatare tehnico-științifică grafică care a stabilit că ștampila aplicată la rubrica client de pe contractul nr._/28.03.2011 nu este aceiași cu ștampila aparținând societății EXPERT INSTAL SRL. Nu s-a putut stabili dacă semnătura de la rubrica „client” a fost executată de D. E.-C. însă acesta a recunoscut în declarația dată că a fost executată de el.

Din verificările efectuate s-a constatat că datele din cartea de identitate falsă cu numele P. N. aparțin numitei B. F., din municipiul Iași, care a declarat următoarele: „eu personal nu am semnat nici un contract de abonament cu C. pentru S.C. EXPERT INSTAL SRL Iași; semnăturile de la rubrica client de pe acest contract și anexele lui nu au fost executate de mine; în anul 2008 l-am cunoscut pe numitul D. E. C. pe raza municipiului Iași în apropierea domiciliului meu din apropierea Teatrului Național, soția acestuia locuind în zona respectivă; acesta ne-a spus că ne poate ajuta să facem un credit, (concubinul meu fiind infirm nu realiza venituri) și ne-a cerut actele de identitate; după o perioadă de timp ne-a spus că nu ne mai poate ajuta și ne-a restituit cărțile de identitate.”

4) La data de 04.04.2011 a fost semnat contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și S.C. COMPANIA DE CONSTRUCȚII MOLDOCONSTRUCT S.A. Iași, societate reprezentată prin L. V.. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că administratorul S.C. COMPANIA DE CONSTRUCȚII MOLDOCONSTRUCT S.A. Iași, respectiv L. V., nu a semnat nici un contract cu compania C.. În fapt, D. E.-C. a semnat contractul de mai sus în fals. La semnarea contractului, D. E. C. a prezentat o carte de identitate falsă și un certificat de înregistrare falsificat pentru S.C. COMPANIA DE CONSTRUCȚII MOLDOCONSTRUCT S.A.

În urma audierii numitului D. E.-C. acesta a recunoscut că el personal a falsificat actul de identitate de mai sus, certificatul de înregistrare al S.C. COMPANIA DE CONSTRUCȚII MOLDOCONSTRUCT S.A. precum și ștampila societății cu intenția de a prejudicia societatea C..

În cauză a fost audiat și numitul L. V., administratorul de drept al S.C. COMPANIA DE CONSTRUCȚII MOLDOCONSTRUCT S.A., care a declarat că societatea pe care o reprezintă nu a încheiat niciodată vreun contract de abonament cu C. și nici nu a împuternicit vreo persoană să facă acest lucru.

În declarația dată, T. E. C. a precizat că acest contract de abonament nr._/04.04.2011 a fost semnat de o persoană care s-a recomandat cu numele L. V. și care a prezentat o carte de identitate în original și certificatul de înmatriculare al societății. De asemenea a ștampilat contractul cu ștampila rotundă aparținând societății COMPANIA DE CONSTRUCȚII MOLDOCONSTRUCT S.A. Iași. Și de această dată persoana de legătură cu reprezentanții S.C. COMPANIA DE CONSTRUCȚII MOLDOCONSTRUCT S.A. a fost tot numitul D. E. C..

În cauză a fost efectuată și o constatare tehnico-științifică grafică care a stabilit că ștampila aplicată la rubrica client de pe contractul nr._/04.04.2011 nu este aceiași cu ștampila aparținând societății COMPANIA DE CONSTRUCȚII MOLDOCONSTRUCT S.A. Nu s-a putut stabili dacă semnătura de la rubrica „client” a fost executată de D. E. C. însă acesta a recunoscut în declarația dată că a fost executată de el.

B. Contracte de telefonie mobilă încheiate prin intermediul numitului I. B. A., ca reprezentant al .. ce a fost partener C.:

1) La data de 21.03.2011 a fost semnat contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și S.C. AXIS B&D SERVCOM SRL Iași, societate reprezentată prin Alamaru I.. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că administratorul S.C. AXIS B&D SERVCOM SRL Iași, respectiv C. D., nu a semnat nici un contract cu compania C. și nici nu a împuternicit vreo persoană să facă acest lucru. În fapt, la semnarea contractului, D. E.-C. a prezentat o carte de identitate falsă pe numele C. D., un certificat de înregistrare falsificat pentru S.C. AXIS B&D SERVCOM SRL Iași și o împuternicire falsă, conform căreia Alamaru I. era împuternicit să semneze un contract cu compania C..

În urma audierii numitului D. E. C. acesta a recunoscut că el personal a falsificat actul de identitate cu numele C. D., certificatul de înregistrare al S.C. AXIS B&D SERVCOM SRL Iași, precum și ștampila societății cu intenția de a prejudicia societatea C.. De asemenea a întocmit în fals a împuternicirea nr._/21.03.2011.

În cauză a fost audiat și numitul C. D., administratorul de drept al S.C. AXIS B&D SERVCOM SRL Iași, care a declarat că societatea pe care o reprezintă nu a încheiat niciodată vreun contract de abonament cu C. și nici nu a împuternicit vreo persoană să facă acest lucru.

În declarația dată, I. B. A. a precizat că acest contract de abonament nr._/21.03.2011 a fost semnat de o persoană care s-a recomandat cu numele Alamaru I. și care a prezentat o carte de identitate în original și certificatul de înmatriculare al societății precum și împuternicirea nr._/21.03.2011. De asemenea a ștampilat contractul cu ștampila rotundă aparținând societății S.C. AXIS B&D SERVCOM SRL Iași. Și de această dată persoana de legătură cu reprezentanții S.C. AXIS B&D SERVCOM SRL Iași a fost tot numitul D. E. C..

În cauză a fost efectuată și o constatare tehnico-științifică grafică care a stabilit că ștampila aplicată la rubrica client de pe contractul nr._/21.03.2011 nu este aceiași cu ștampila aparținând societății S.C. AXIS B&D SERVCOM SRL Iași. De asemenea a rezultat că scrisul olograf din antetul împuternicirii nr._/21.03.2011 și semnătura din final au fost executate de D. E.-C.. De asemenea s-a stabilit că semnăturile de la rubrica „client” de pe contractul nr._/2011 cu toate anexele lui au fost executate de Alamaru I..

Din verificările efectuate s-a constatat că datele din cartea de identitate cu numele Alamaru I. prezentată la semnarea contractului aparțin chiar numitului Alamaru I. - CNP_, din municipiul Iași, care a declarat următoarele: „L-am cunoscut pe numitul D. E. C. în anul 2009 când s-a mutat cu chirie pe . și eu; la începutul anului 2011, D. E.-C. mi-a promis că îmi va boteza copilul care urma să se nască (copilul meu cu concubina D. E.). D. E. C. a auzit că am nevoie de niște bani și a spus că mă poate ajuta în sensul că el cunoaște pe cineva la C. care mă va sprijini să obțin un telefon gratuit pe care pot să-1 vând obținând astfel suma necesară. Precizez că numitul D. E. C. a venit la domiciliul meu cu concubina lui, T. E. C. (pe care o recunosc în fotografiile prezentate de organele de poliție), care mi-a pus la dispoziție mai multe documente pe care le-am semnat. După câteva zile D. E. a venit la mine însoțit de T. E. și mi-au dat au telefon marca Nokia 2730, fără cartelă. A doua zi, D. E. a venit din nou la domiciliul meu și mi-a cerut telefonul respectiv iar după câteva ore mi-a spus că i-a fost furat. La sfârșitul lunii martie 2011 D. E. C. și T. E. C. mi-au botezat copilul și au participat împreună la petrecerea de după botez. După ce am vizualizat documentele prezentate de organele de poliție precizez că eu personal am semnat contractul de abonament nr._/21.03.2011 la rubrica client cu toate anexele lui; nu am fost niciodată angajat la S.C. AXIS B&D SERVCOM SRL și nici nu am fost împuternicit de reprezentanții societății să contractez abonamente în rețeaua C.”.

2) La data de 29.03.2011 a fost semnat contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și S.C. G.M.C. GROUP INDUSTRYES SRL Iași, societate reprezentată prin D. A.. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că administratorul S.C. G.M.C. GROUP INDUSTRYES SRL Iași, respectiv D. A., nu a semnat nici un contract cu compania C.. În fapt, D. E. C. a semnat contractul de mai sus în fals. La semnarea contractului, D. E. C. a prezentat o carte de identitate falsă și un certificat de înregistrare falsificat pentru S.C. G.M.C. GROUP INDUSTRYES SRL Iași.

În urma audierii numitului D. E.-C. acesta a recunoscut că el personal a falsificat actul de identitate de mai sus, certificatul de înregistrare al S.C. G.M.C. GROUP INDUSTRYES SRL Iași precum și ștampila societății cu intenția de a prejudicia societatea C..

În cauză a fost audiat și numitul D. A., administratorul de drept al S.C. G.M.C. GROUP INDUSTRYES SRL Iași care a declarat că societatea pe care o reprezintă nu a încheiat niciodată vreun contract de abonament cu C. și nici nu a împuternicit vreo persoană să facă acest lucru.

În declarația dată, I. B. A. a precizat că acest contract de abonament, nr._/29.03.2011, a fost semnat de o persoană care s-a recomandat cu numele D. A. și care a prezentat o carte de identitate în original și certificatul de înmatriculare al societății. De asemenea a ștampilat contractul cu ștampila rotundă aparținând societății S.C. G.M.C. GROUP INDUSTRYES SRL Iași. Și de această dată persoana de legătură cu reprezentanții S.C. G.M.C. GROUP INDUSTRYES SRL Iași a fost tot numitul D. E. C..

În cauză a fost efectuată și o constatare tehnico-științifică grafică care a stabilit că ștampila aplicată la rubrica client de pe contractul nr._/29.03.2011 nu este aceiași cu ștampila aparținând societății S.C. G.M.C. GROUP INDUSTRYES SRL Iași. Nu s-a putut stabili dacă semnătura de la rubrica „client” a fost executată de D. E. C. însă acesta a recunoscut în declarația dată că a fost executată de el.

3) La data de 30.03.2011 a fost semnat contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și S.C. NEWTEX CONFECȚII SRL Iași, societate reprezentată prin D. E. D.. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că administratorul S.C. NEWTEX CONFECȚII SRL Iași, respectiv C. L., nu a semnat nici un contract cu compania C. și nici nu a împuternicit vreo persoană să facă acest lucru. În fapt, la semnarea contractului, D. E. C. a prezentat o carte de identitate falsă pe numele C. L., un certificat de înregistrare falsificat pentru S.C. NEWTEX CONFECȚII SRL Iași și o împuternicire falsă, conform căreia D. E. D. era împuternicită să semneze un contract cu compania C..

În urma audierii numitului D. E. C. acesta a recunoscut că el personal a falsificat actul de identitate cu numele C. L., certificatul de înregistrare al S.C. NEWTEX CONFECȚII SRL Iași, precum și ștampila societății cu intenția de a prejudicia societatea C.. De asemenea a întocmit în fals a împuternicirea nr. 4/29.03.2011.

În cauză a fost audiat și numitul C. L., administratorul de drept al S.C. NEWTEX CONFECȚII SRL Iași care a declarat că societatea pe care o reprezintă nu a încheiat niciodată vreun contract de abonament cu C. și nici nu a împuternicit vreo persoană să facă acest lucru.

În declarația dată, I. B. A. a precizat că acest contract de abonament, nr._/30.03.2011, a fost semnat de o persoană care s-a recomandat cu numele D. E. D. și care a prezentat o carte de identitate în original și certificatul de înmatriculare al societății precum și împuternicirea nr. 4/29.03.2011. De asemenea a ștampilat contractul cu ștampila rotundă aparținând societății S.C. NEWTEX CONFECȚII SRL Iași. Și de această dată persoana de legătură cu reprezentanții S.C. NEWTEX CONFECȚII SRL Iași a fost tot numitul D. E. C..

În cauză a fost efectuată și o constatare tehnico-științifică grafică care a stabilit că ștampila aplicată la rubrica client de pe contractul nr._/30.03.201 1 nu este aceiași cu ștampila aparținând societății S.C. NEWTEX CONFECȚII SRL Iași. De asemenea a rezultat că scrisul olograf din partea inferioară a împuternicirii nr. 4/29.03.2011 și semnătura au fost executate de D. E.-C.. De asemenea s-a stabilit că semnăturile de la rubrica „client” de pe contractul nr._/2011 cu toate anexele lui au fost executate de D. E. D..

Din verificările efectuate s-a constatat că datele din cartea de identitate cu numele D. E. D. prezentată la semnarea contractului aparțin chiar numitei D. E. D. - CNP_, din municipiul Iași, care a declarat următoarele: „L-am cunoscut pe numitul D. E.-C. în luna martie 2011 când concubinul meu, Alamaru I., mi-a spus că a găsit nași pentru botezul copilului nostru. D. E.-C. ne-a botezat băiatul împreună cu o femeie despre care am auzit că o chema C. E. și după ce am vizualizat fotografia prezentată de organele de poliție o recunosc pe numita T. E. C.. După petrecerea de botez (la care au participat și T. C. E. dar și nu băiatul B., pe care îl recunosc în fotografia prezentată de organele de poliție, respectiv I. B. A.), D. E. a auzit că avem nevoie de bani și a spus că ne poate ajuta în sensul să fac un abonament la C., să obțin un telefon gratuit pe care să-1 vând. Precizez că numitul D. E. C. a venit la domiciliul meu cu concubina lui, T. E. C., care mi-a pus la dispoziție mai multe documente pe care le-am semnat. După câteva zile D. E. a venit la noi acasă însoțit de T. E. și mi-au dat au telefon mobil, fără cartelă, pe care ulterior l-am vândut. După ce am vizualizat documentele prezentate de organele de poliție precizez că eu personal am semnat contractul de abonament nr._/30.03.2011 la rubrica client cu toate anexele lui; nu am fost niciodată angajată la S.C. NEWTEX CONFECȚII SRL Iași și nici nu am fost împuternicită de reprezentanții societății să contractez abonamente în rețeaua C.; concubinul meu Alamaru I. este arestat în Austria din luna august 2012 și condamnat la o pedeapsă de 6,5 ani de închisoare”.

4) La data de 07.04.2011 a fost semnat contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și S.C. GRUPUL DE INSTALAȚII ȘI CONSTRUCȚII SRL Iași, societate reprezentată prin M. E.. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că administratorul S.C. GRUPUL DE INSTALAȚII ȘI CONSTRUCȚII SRL Iași, respectiv M. E., nu a semnat nici un contract cu compania C.. În fapt, D. E. C. a semnat contractul de mai sus, în fals. La semnarea contractului D. E. C. a prezentat două cărți de identitate false și un certificat de înregistrare falsificat pentru S.C. GRUPUL DE INSTALAȚII ȘI CONSTRUCȚII SRL Iași.

În urma audierii numitului D. E.-C., acesta a recunoscut că el personal a falsificat cărțile de identitate prezentate la semnarea contractului, certificatul de înregistrare al S.C. GRUPUL DE INSTALAȚII ȘI CONSTRUCȚII SRL Iași precum și ștampila societății cu intenția de a prejudicia societatea C..

În cauză a fost audiat și numitul R. V., asociatul majoritar și administratorul de drept al S.C. GRUPUL DE INSTALAȚII ȘI CONSTRUCȚII SRL Iași care a declarat că societatea pe care o reprezintă nu a încheiat niciodată vreun contract de abonament cu C. și nici nu a împuternicit vreo persoană să facă acest lucru.

În declarația dată, I. B. A. a precizat că acest contract de abonament, nr._/07.04.2011, a fost semnat de o persoană care s-a recomandat cu numele M. E. și care a prezentat o carte de identitate în original și certificatul de înmatriculare al societății. De asemenea a ștampilat contractul cu ștampila rotundă aparținând societății S.C. GRUPUL DE INSTALAȚII ȘI CONSTRUCȚII SRL Iași. Și de această dată persoana de legătură cu reprezentanții S.C. GRUPUL DE INSTALAȚII ȘI CONSTRUCȚII SRL Iași a fost tot numitul D. E. C..

În cauză a fost efectuată și o constatare tehnico-științifică grafică care a stabilit că ștampila aplicată la rubrica client de pe contractul nr._/07.04.2011 nu este aceiași cu ștampila aparținând societății S.C. GRUPUL DE INSTALAȚII ȘI CONSTRUCȚII SRL Iași. Nu s-a putut stabili dacă semnătura de la rubrica „client” a fost executată de D. E. C., însă acesta a recunoscut în declarația dată că a fost executată de el.

În declarațiile date, numiții T. E. C. și I. B. A. precizează că au discutat personal cu reprezentanții (administratori sau persoane împuternicite) societăților comerciale enunțate mai sus care le-au prezentat în original (fizic) cărțile de identitate și certificatele de înregistrare ale societăților în cauză. Acesta a fost motivul pentru care au semnat contractele respective, actele originale dând credibilitate solicitanților. În declarația dată, inculpatul D. E.-C. a recunoscut că el personal a falsificat toate cărțile de identitate, certificatele de înregistrare ale societăților implicate și împuternicirile din cauză cu scopul de a prejudicia compania C..

Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv cu sesizare penală a . Suceava, sesizarea penală a . Iași, denunțurile învinuiților T. C. E. și I. B. A., adresă de prejudiciu și constituire de parte civilă a . TELECOMMUNICATION SA, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, declarația administratorului real, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . Iași, societate reprezentată prin T. S. cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . Iași cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, declarația administratorului real, declarația făptuitoarei B. F., contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . Moldoconstruct SA Iași cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, declarația administratorului real, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . Servcom SRL Iași, societate reprezentată prin Alamaru I., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, declarația administratorului real, declarațiile învinuitului Alamaru I., contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . SRL Iași, societate reprezentată prin D. A., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, declarația administratorului real, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . Iași, societate reprezentată prin D. E. D., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, declarația administratorului real, declarațiile învinuitei D. E. D., contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . și Construcții SRL Iași, societate reprezentată prin M. E., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, declarația administratorului real, raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică nr._/03.05.2012, raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică nr._/22.06.2013, declarațiile învinuiților T. C. E. și I. B. A., declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

Raportat la toate fapte descrise instanța constată că s-a făcut pe deplin dovada vinovăției inculpatului D. E.-C. în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, nejustificate și imputabile inculpatului, vinovăție sub forma intenției directe, prev. de art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptelor lui și urmărind producerea lui prin săvârșirea acestor fapte.

În drept,

Faptele inculpatului D. E.-C. care, în perioada februarie – aprilie 2011, a comis mai multe acte materiale de înșelăciune prin mijloace frauduloase, din care unele dintre ele rămase în forma tentativei, unele consumate iar la altele a participat în calitate de complice în sensul că a pus la dispoziție actele false altor două persoane, acte care constau în aceea că a contractat, în numele mai multor societăți comerciale din județul Iași, abonamente de telefonie mobilă în rețeaua C., a intrat în posesia unor telefoane mobile și cartele S., cu titlu gratuit (conform clauzelor contractuale) folosind documente falsificate de către el (certificate de înmatriculare ale societăților, acte de identitate, împuterniciri), a încheiat contractele de furnizare de servicii de telefonie mobilă C. și ZAPP printr-un partener local, anume ., cu sediul în mun. Suceava și punct de lucru în mun. Iași, prin doi agenți de vânzări zonale specializați pe persoane juridice prejudiciind astfel . TELECOMMUNICATION SA cu serviciile furnizate și echipamentele puse la dispoziție (telefoane mobile, cartele S.) care nu au fost achitate, cu suma de 7922 lei, prejudiciul nefiind recuperat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de „înșelăciune”, prev. și ped. de art. 244 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 35, art. 36 Cod penal și art. 5 Cod penal și „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 322 Cod penal cu aplicarea art. 35, art. 36 Cod penal și art. 5 Cod penal.

La stabilirea încadrării juridice potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1, 2 Cod penal respectiv art. 322 Cod penal, instanța a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 din Codul penal, faptul că de la săvârșirea infracțiunii, aprilie 2011, și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, respectiv noul Cod penal, la data de 01.02.2014, în cauză existând o succesiune de legi penale, și a apreciat asupra legii penale mai favorabile, stabilind că, în speță, legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare la data judecării cauzei.

Pentru a ajunge la această concluzie instanța a analizat dispozițiile art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal 1969 și art. 290 din Codul penal 1969, precum și cele din art. 244 alin. 1, 2 Cod penal 2014, respectiv art. 322 Cod penal 2014, prin prisma pedepsei principale prevăzute de lege. Astfel, potrivit Codului penal din 1969 pedeapsa prevăzută în cazul art. 215 alin. 2, 3 este închisoarea de la 3 la 15 ani, în timp ce potrivit Codului penal actual pedeapsa prevăzută în cazul art. 244 alin. 2 este de închisoarea de la 1 la 5 ani, iar potrivit Codului penal din 1969 pedeapsa prevăzută în cazul art. 290 este închisoarea de la 3 la 2 ani sau amendă, în timp ce potrivit Codului penal actual pedeapsa prevăzută în cazul art. 322 este de închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă. Prin urmare instanța poate stabili o lege penală mai favorabilă doar prin compararea limitelor de pedeapsă, cele prevăzute în legea nouă fiind reduse.

Prin decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale s-a decis că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. De asemenea, prin decizia nr. 5 din data de 26 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de D. în materie penală, s-a decis faptul că în aplicarea art. 5 din Codul penal, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.

Prin urmare, instanța va aplica legea nouă ambelor infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.

Faptele inculpatului reprezintă acte materiale ale unor infracțiuni continuate întrucât au fost săvârșite la un interval de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împotriva aceluiași subiect pasiv, iar acțiunile lui prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, fiind întrunite astfel condițiile prev. de art. 35 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, cele două infracțiuni au fost comise în condiții de concurs real de infracțiuni, prev. de art. 38 alin. 1 Cod penal, respectiv prin acțiuni distincte și înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele. Potrivit aceluiași text de lege, există concurs real de infracțiuni și atunci când una din infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni (falsul în înscrisurile sub semnătură privată au fost comise pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune).

Inculpatul nu este recidivist întrucât, raportat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4587/23.10.2003 a Judecătoriei Iași, executată în perioada 10.02.1999 – 18.02.200, 13.11.2000 – 09.12.2003, cu rest rămas de executat de 511 zile închisoare (pedeapsa s-a considerat executată la data de 03.05.2005), s-a împlinit termenul de 5 ani prevăzut de art. 166 alin. 1 lit. b Cod penal 2014, și în acest caz legea penală fiind favorabilă inculpatului (termenul de reabilitare, conform legii noi, împlinindu-se la data de 03.05.2010).

Pentru săvârșirea celor două infracțiuni, inculpatul va fi condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare a acestora, față de criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, instanța va avea în vedere pe de o parte limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, gravitatea infracțiunilor săvârșite de către inculpat caracterizată de împrejurările și modul de comitere, precum și mijloacele folosite, inculpatul a perseverat în activitatea infracțională comițând mai multe acțiuni ilicite, implicând și alte persoane, a falsificat numeroase înscrisuri, starea de pericol creată pentru societate, prin acțiunile lui inculpații inculpatul inducând o stare de neîncredere la încheierea de contracte, a afectat imaginea tuturor societăților a căror acte le-a falsificat, de urmările produse, crearea unui prejudiciu însemnat, care nu a fost recuperat, scopul urmărit de inculpat a fost acela de a face rost de bani în scopuri personale repede, în mod ilicit, iar pe de altă parte persoana inculpatului, care are antecedente penale, atitudinea procesuală de recunoaștere a comiterii faptelor, inculpatul a mai comis și alte infracțiuni de același gen pentru care în prezent execută pedepse cu închisoarea în regim de penitenciar.

Față de cele mai sus arătate, instanța consideră că reeducarea, reinserția socială a inculpaților se va putea realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate peste minimul special prevăzut de lege, de 2 (doi) ani închisoare, respectiv 8 (opt) luni închisoare, având în vedere că, potrivit art. 36 Cod penal maximul se majorează cu cel mult 3 ani.

Instanța va face aplicarea și a dispozițiilor art. 6 Cod penal referitor la condamnările suferite și care sunt concurente cu cele reținute de instanță în prezenta cauză.

Astfel, prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 149/18.10.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1046/26.03.2013 a ICCJ – Secția penală, s-au aplicat inculpatului pedepsele de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune”, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, respectiv 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Instanța constată că infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 244 alin. (2) Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 10 la 20 de ani, iar în actualul Cod penal de la 1 la 5 ani. Față de cele reținute, se constată că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 5 ani închisoare.

Aplicând decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale s-a decis că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, se constată că forma continuată, prev. de art. 41 Cod penal din 1969, întrucât nu privește același subiect pasiv, nu mai poate fi reținută în condițiile art. 36 din Codul penal, motiv pentru care instanța va desface pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune”, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 3 și 5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 – două acte materiale, în două pedepse a câte 5 (cinci) ani închisoare, maximul special al infracțiunii de „înșelăciune”, prev. de art. 244 alin. 2 Cod penal.

În ceea ce privește tratamentul juridic al pluralității de infracțiuni, urmează a fi aplicată legea nouă, în conformitate cu decizia Curții Constituționale mai sus amintită.

Pe cale de consecință, va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1088/11.04.2013 a Judecătoriei Iași în dosarul nr._/245/2012, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1074/16.10.2013 a Curții de Apel Iași, în pedepsele componente de: 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la înșelăciune”, prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 Cod penal; 1 (un) an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune”, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (aplicată prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 149/18.10.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1046/26.03.2013 a ICCJ – Secția penală) – pedeapsă desfăcute în două pedepse a câte 5 (cinci) ani închisoare; 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (aplicată prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 149/18.10.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1046/26.03.2013 a ICCJ – Secția penală).

În baza art. 85 Cod penal din 1969, art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 570/26.02.2013 a Judecătoriei Iași (dosar nr._/245/2012), rămasă definitivă prin nerecurare la data de 16.03.2013.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal va aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse (2 ani + 8 luni + 3 ani și 6 luni + 1 an + 4 luni + 5 ani + 3 ani – total 15 ani și 6 luni), respectiv 5 (cinci) ani și 2 (două) luni.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia potrivit naturii ei, Codul penal excluzând alte modalități de individualizare raportat la cuantumul pedepsei, instanța va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și g Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi administrator al vreunei persoane juridice ori de a reprezenta în vreun fel orice tip de persoană juridică pe o durată de 4 ani, care se va executa în conformitate cu art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

De asemenea, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 65 raportat la art. 66 lit. a, b și g Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi administrator al vreunei persoane juridice ori de a reprezenta în vreun fel orice tip de persoană juridică începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Menține dispoziția privitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și g Cod penal pe o durată de 4 ani aplicată prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași.

Va deduce din pedeapsa aplicată durata executată începând cu 05.02.2013 la zi, va retrage mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 1234/2013 din data de 17.10.2013 emis de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2012 și va dispune emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 404 alin. 4 lit. g Cod procedură penală, având în vedere că s-a constatat caracterul fals, va desființa în întregime următoarele înscrisuri: contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . Iași, societate reprezentată prin T. S. cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . Iași cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin T. E. C. și . Moldoconstruct SA Iași cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . Servcom SRL Iași, societate reprezentată prin Alamaru I., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . SRL Iași, societate reprezentată prin D. A., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . Iași, societate reprezentată prin D. E. D., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații, contractul de abonament nr._/2011 între C. reprezentată de . prin I. B. A. și . și Construcții SRL Iași, societate reprezentată prin M. E., cu actele anexă și documentele anexate, copii cărți de identitate, delegații.

În latură civilă, se va reține că, raportat la data comiterii faptelor, sunt aplicabile dispozițiile art. 998 Cod civil din 1864.

Instanța va constata îndeplinite condițiile răspunderii civile în ceea ce privește existența unor fapte ilicite și a vinovăției inculpatului, având în vedere că, în ceea ce privește rezolvarea acțiunii penale, instanța urmează a constatat că faptele inculpatului sunt infracțiuni și au fost comise cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

În ceea ce privește prejudiciul produs prin fapta acestuia, pentru obligarea inculpatului la repararea acestuia se cer a fi îndeplinite două condiții cumulative: prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat.

Prejudiciul produs de inculpat este cert constând în contravaloarea bunurilor și serviciilor obținute ilicit, iar inculpatul nu a făcut dovada achitării lui.

Inculpatul a fost de acord cu plata prejudiciului solicitat de partea civilă iar potrivit art. 23 alin. 3 Cod procedură penală, în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 397 alin. 1, art. 23 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil din 1864 obligă inculpatul să plătească părții civile . Telecommunication SA, suma de 7922 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 272 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale, în cuantum de 200 lei (delegație nr._/2013 – av. F. S. C.) va fi plătit Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului Public.

În baza art. 272 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 400 lei (delegații nr. 2069/2014 – av. C. A.) va fi plătit Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În baza art. 274 alin. 2 Cod procedură penală va obliga fiecare inculpat să plătească statului suma de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”

În termen legal, împotriva sentinței penale menționate, inculpatul D. E. C. și procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, au promovat calea ordinara de atac a apelului.

Critica pe care inculpatul apelant a invocat-o în motivarea căii de atac declarate a vizat maniera în care prima instanță a făcut aplicarea principiului legii penale mai favorabile. Susține inculpatul apelant ca în urma aplicării dispozițiilor art. 6 Cod penal în privința condamnărilor anterioare definitive pe care le-a suferit, pedeapsa cea mai grea ar fi pedeapsa de 5 ani închisoare, iar prin adăugarea la aceasta pedeapsa a sporului de 1/3 din totalul celorlalte pedepse nu se poate ajunge la o rezultanta de 10 ani și 2 luni închisoare cât a stabilit instanța fondului. Motivează inculpatul că la calculul aritmetic efectuat de prima instanță s-ar fi greșit ceea ce a condus la stabilirea unei pedepse într-un cuantum mult mai mare decât cel corect.

A solicitat inculpatul apelant, admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei ocazie în care să se dispuna reducerea tuturor pedepselor aplicate la maximul special conform art. 6 Cod penal.

Apelul procurorului a vizat atât legalitatea cât și temeinicia sentinței penale apelate.

O primă critica adusă de procuror a vizat dispoziția din cuprinsul sentinței atacate în sensul că suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu din faza de urmărire penală s-a dispus a fi avansata din fondurile Ministerului Public și nu din fondul special al Ministerului Justiției.

Se susține că prin dispoziții ale unei legi organice (Legea nr. 51/1995) se stabilește faptul că avocatul desemnat sa acorde asistență juridica are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar în limitele sumelor stabilite prin protocol încheiat între UNBR și Ministerul Justiției. În baza dispozițiilor cuprinse în actul normativ menționat, între Ministerul Justiției și UNBR a fost încheiat Protocolul nr._ (nr. MJ) și respectiv 1693/2008 (nr. UNBR) prin care au fost stabilite cuantumurile onorariilor și a fost detaliata procedura de plata a acestora cuvenite avocaților desemnați sa acorde asistență juridica din oficiu în cauzele penale, în faza de urmărire penală și în faza de judecată. Motivează procurorul că ansamblul normelor cuprinse în protocol indica faptul că toate onorariile, indiferent de etapa procesuală în acre se acorda asistența juridică, se plătesc de către Ministerul Justiției, prin tribunale, ca ordonatori terțiari de credite. Se susține ca Ministerul Public și ÎCCJ, ca entități judiciare ce beneficiază de asistența din partea avocaților desemnați din oficiu, nu suporta în mod direct onorariile acestora, chiar daca au bugete distincte de bugetul Ministerului Justiției.

În sprijinul punctului de vedere susținut în motivarea prezentului apel, procurorul a indicat și câteva decizii de speță ale instanțelor naționale, inclusiv ale instanței supreme prin care s-a apreciat ca onorariu avocatului din oficiu, în toate situațiile, se suporta din bugetul Ministerului Justiției.

O a doua critica adusa de procuror s-a referit la nereținerea de către prima instanță în sarcina inculpatului D. E. C. a stării de recidivă, în condițiile în care prin actul de sesizare a instanței, procurorul a reținut în sarcina acestui inculpat și dispozițiile art. 37 lit. b) din Codul penal anterior în raport de condamnarea la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicata anterior și din a cărei executare a fost liberat condiționat la dat de 09.12.2003, cu un rest neexecutat de 522 zile închisoare. Arata procurorul că făcând aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, prima instanța a reținut încadrarea în drept a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecata în baza Codului penal actual însă, nu a reținut și dispozițiile care reglementează starea de recidiva.

Cea dea treia critica a procurorului a vizat temeinicia sentinței atacate, mai exacta s-a referit la operațiunea de individualizare judiciara pe care a realizat-o judecătorul fondului. Motivează procurorul că în raport cu gravitatea infracțiunii și cu periculozitatea socială crescuta a inculpatului, de incidența concursului de infracțiuni și a caracterului continuat al infracțiunilor, ca și cauze de agravare a răspunderii penale, instanța de fond nu a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate sub aspectul cuantumului acestora. Susține procurorul că în raport cu trecutul infracțional al inculpatului, de valoarea ridicata a prejudiciului cauzat, de 7922 lei, de împrejurarea ca acesta nu a fost recuperat, se impunea aplicarea unor pedepse mai mari față de cele efectiv aplicate de prima instanță, susținând că numai în acest mod scopul pedepsei ar putea fi atins.

P. de pe lângă Judecătoria Iași a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei ocazie în care să se țină seama de fiecare dintre cele 3 critici, hotărârea atacata să fie modificată în sensul cerut.

Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, Curtea constată următoarele:

Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași din 24.01.2014 dat în dosarul de urmărire penală numărul 846/P/2011, Judecătoria Iași a fost investită cu judecarea în primă instanța a inculpatului D. E. C. pentru comiterea, în concurs real și în condițiile stării de recidivă, a infracțiunilor de ”înșelăciune” în varianta agravata prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) din Codul penal din 1969, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 37 lit. b) Cod penal și ”fals în înscrisuri sub semnătura privată”, în varianta normativă prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 37 lit. b) Cod penal. Ca și situație de fapt, prin actul de inculpare, în esență, s-a reținut că în perioada februarie – aprilie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a comis mai multe acte materiale de înșelăciune prin mijloace frauduloase, dintre care unele au rămas în forma tentativei, iar la altele a participat în calitate de complice în sensul că a pus la dispoziția autorilor acțiunii de inducere în eroare, o . înscrisuri false. S-a mai reținut că inculpatul D. E.-C. a contractat, în numele mai multor societăți comerciale din județul Iași, abonamente de telefonie mobilă în rețeaua C., a intrat în posesia unor telefoane mobile și cartele S., cu titlu gratuit (conform clauzelor contractuale) folosind documente falsificate de către el (certificate de înmatriculare ale societăților, acte de identitate, împuterniciri). Inculpatul a încheiat contractele de furnizare de servicii de telefonie mobilă C. și ZAPP printr-un partener local, anume ., cu sediul în mun. Suceava și punct de lucru în mun. Iași, prin doi agenți de vânzări zonale specializați pe persoane juridice. Urmarea activității infracționale a inculpatului D. E. Cristain s-a reținut că persaon vătămată . TELECOMMUNICATION SA a fost prejudiciată cu serviciile furnizate și echipamentele puse la dispoziție (telefoane mobile, cartele S.) care nu au fost achitate, cu suma totală de 7922 lei.

Fiind investită cu judecarea cauzei, instanța de fond, pe baza unei judicioase analize și evaluări a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale, a reținut o situație de fapt corectă, conformă cu realitatea obiectivă dovedit petrecută în perioada februarie – aprilie 2011, pe care, de altfel, și inculpatul D. E. C. a recunoscut-o în totalitate în condițiile prevăzute în condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) Cod procedura penală.

Judecătorul fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 103 Cod de procedură penală, făcând o apreciere și o interpretare corecta a probelor administrate în cauza, după prealabila examinare a tuturor mijloacelor de proba existente la dosar.

În considerentele sentinței penale supusa prezentei analize, sunt prezentate, într-o manieră dezvoltată, argumentele care au stat la baza soluției de condamnare dispusa, fiind explicitată vinovăția, sub forma intenției, reținută în sarcina inculpatului D. E. C. în comiterea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătura privată.

Pe baza situației de fapt dovedita, dincolo de orice îndoială, de probatoriu strâns în cauză, prima instanță a procedat la o corecta încadrare în drept a faptelor dovedit comise de către inculpatului D. E. C., stabilind că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în varianta normativa prevăzută de art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. 1 Cod penal (care reglementează infracțiunea continuată) și respectiv ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată, în varianta normativa prevăzută de art. 322 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. 1 Cod penal.

Referitor la încadrarea în drept a faptei ce formează obiectul judecății de față, în contextul intrării în vigoare la data de 01 februarie 2014 a unui nou Cod penal, Curtea ține să arate că infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătura privată au continuitate de incriminare, fiecare dintre acestea având corespondent în Codul penal actual, în textele de incriminare prevăzute la art. 244 și respectiv art. 322 care, cu câteva modificări ce nu au relevanță în cauza penală supusa prezentului examen, au preluat condițiile de incriminare din normele corespondente din vechea lege penală, iar în ceea ce privește regimul sancționator noua lege penală a adus o atenuare semnificativă în cazul infracțiunii de înșelăciune, în timp ce în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată a intervenit o agravare.

Față de aceasta împrejurare, instanța de fond a efectuat o analiza comparativa și globala a celor doua legi penale generale succesive (Codul penal din 1969 și Codul penal actual), în deplin acord cu cele statuate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, analiza la finele căreia, în mod corect, a identificat ca fiind mai favorabila pentru inculpatul D. E. C., legea penala nouă.

În cadrul controlului judiciar efectuat sub aspectul încadrării juridice dată faptelor penale reținut ca fiind comise de inculpat, Curtea examinează și critica procurorului referitoare la nereținerea în sarcina lui D. E. C. a stării de recidivă, critica pe care o găsește întemeiată pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.

Analizând trecutul infracțional al inculpatului D. E. C. se reține că prin sentința penală nr. 5755/08.11.2002 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 674/15.08.2003 a Curții de Apel Iași, ca urmarea contopirii mai multor pedepse stabilite pentru infracțiuni concurente prin hotărâri diferite de condamnare, acestuia i-a fost aplicată pedeapsa rezultanta de 5 ai și 6 luni închisoare, pedeapsa pe care a executat-o până la data de 09.12.2003 când a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsa rămas neexecutat de 511 zile închisoare.

În raport de pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicata prin hotărârea de condamnare anterior menționata, durata termenului de reabilitare judecătoreasca este de 5 ani (în acest sens, art. 166 alin. 1 lit. b Cod penal), termen ce se calculează de la data la care ar fi luat sfârșit executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni, adică de la data de 02 mai 2005. Procedând la calcularea termenului de reabilitare judecătorească de 5 ani în raport de momentul de plecare 02 mai 2005, se reține că acesta s-ar fi împlinit la data de 01 mai 2010. Însă, pentru a se constata împlinit termenul de reabilitare judecătoreasca, situație în care starea de recidiva (postexecutorie în accepțiunea vechiului Cod penal) nu mai poate fi reținută în sarcina persoanei condamnate, condiția esențială ce trebuie îndeplinită este aceea ca cel condamnat sa nu mai fi comis alte infracțiuni. Cu alte cuvinte, pentru a înlătura starea de recidivă este necesar ca pe durata termenului de reabilitare judecătoreasa persoana condamnata să adopte o conduită corecta, în deplin acord cu normele dreptului penal.

Or, în cazul inculpatului D. E. C. condiția sus arătata nu este îndeplinită întrucât, așa cum reiese din sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 149/18.10.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1046/26.03.2013 a ICCJ – Secția penală și sentința penală nr. 1088/11.04.2013 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1074/16.10.2013 a Curții de Apel Iași, anterior datei de 01 mai 2010 (data la care s-ar fi împlinit termenul de reabilitare judecătoreasca) în intervalul de timp cuprins de la momentul punerii sale în libertate, 09.12.2003 și până la data la care s-ar fi împlinit termenul de reabilitare, 01.05.2010, acesta a mai comis alte infracțiuni pentru care a fost condamnat definitiv prin cele două hotărâri judecătorești anterior amintite.

Pentru considerentele redate, instanța de control judiciar reține că la data când inculpatul D. E. C. a comis infracțiunile ce formează obiectul prezentei judecăți - februarie – aprilie 2011 – termenul de reabilitare judecătoreasca în raport de condamnarea dispusa față de acesta prin sentința penală nr. 5755/08.11.2002 a Judecătoriei Iași nu era împlinit, astfel că inculpatul se afla în condițiile stării de recidiva prevăzuta la art. 41 alin. (1) Cod penal, dispoziții care se impun a fi reținute în sarcina sa.

Argumentarea judecătorul fondului în susținerea opiniei potrivit căreia ”inculpatul nu este recidivist” nu poate fi primita întrucât se bazează exclusiv pe durata termenului de reabilitare cu ignorarea condiției referitoare la conduita avuta de inculpat în perioada de timp cat s-a scurs termenul de reabilitare. De altfel, sensul noțiunii de ”reabilitare” este acela de îndreptare, corectare, astfel că nu se poate susține ca o persoană care a continuat comportamentul infracțional, săvârșind o multitudine de infracțiuni grave în timpul în care trebuia să probeze ca s-a corectat, s-a reabilitat din punctul de vedere al legii penale.

Pentru motivele sus dezvoltate, se constată că la momentul la care a comis pe fiecare dintre infracțiunile deduse prezentei judecăți, inculpatul D. E. C. se afla în stare de recidiva, situație în care în sarcina sa se impun a fi reținute dispozițiile art. 41 alin. (1) Cod penal, motiv pentru care, sub acest aspect, sentința penală apelata va fi reformată.

Observând că dispoziția de trimitere în judecata s-a făcut, sub aspectul încadrării în drept a faptelor penale, în baza dispozițiilor Codului penal din 1969, reținând că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul D. E. C. este Codul penal actual, în aplicarea globală a noii legi penale generale, pentru ca dispozitivul hotărârii să reflecte faptul că s-a dat eficiența principiului legii penale mai favorabile, în condițiile în care instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru fapte având încadrări juridice diferite față de încadrarea în drept pentru care s-a dispus trimiterea în judecata, fără o prealabilă modificare a acesteia, pentru a da acuratețe actului de justiție, Curtea apreciază că se impune ca în dispozitivul hotărârii de condamnare sa se facă mențiunea expresa a aplicării art. 5 Cod penal, consecința căreia încadrarea juridica reținuta în soluția de condamnare este diferita față de cea din dispozitivul rechizitoriului.

Pe cale de consecință, acesta omisiune se impune a fi complinita de instanța de control judiciar.

Starea de recidivă reținută în sarcina inculpatului D. Edvard reprezintă o cauza de agravare a răspunderii penale, motiv pentru care, ca efect al împrejurării că la data comiterii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătura ce formează obiectul prezentei judecăți, inculpatul ar fi trebuit, o data în plus, față de antecedența sa penală, să se abțină de la comiterea oricărei fapte penale, Curtea apreciază că se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanță. Existența stării de recidivă vină să încline balanța în defavoarea inculpatului prin aceea că periculozitatea socială a acestuia este una crescută, astfel că pentru reeducarea lui se impune ca pedepsele aplicate să fie sporite pentru a reflecta și cauza generală de agravare a stării de recidiva. De altfel, analiza asupra trecutului infracțional a inculpatului D. Edvard releva împrejurarea că acesta a persistat de o maniera continuă în domeniul infracțional, săvârșit fapte penale grave, dovedind chiar o ”specializare” pe un anumit segment de infracționalitate, chiar și în condițiile în care a fost condamnat și a executat în regim carceral pedeapsa închisorii. Acest din urmă aspect conduce la concluzia ca pedepsele anterioare nu si-au atins scopul, ceea ce justifică aplicarea unor pedepse mai mari fata de cele stabilite de instanța fondului, pedepse care să fie proporționale atât cu gravitatea faptelor cât și cu periculozitatea socială crescuta de care a dat dovada inculpatul D. E. C..

În considerarea argumentelor mai sus redate, Curtea constată întemeiata și critica procurorului referitoare la temeinicia hotărârii instanție de fond.

În contextul analizei asupra operațiunii individualizării judiciare realizată de prima instanță, Curtea efectuează propriul examen și în privința modului în care a fost rezolvata antecedența penală a inculpatului D. E. C. prin sentința supusa prezentului control judiciar; un atare examen fiind realizat în limitele apelului declarat de procuror care a criticat pedeapsa totală aplicata inculpatului ca urmarea rezolvării antecedenței penale a acestuia, susținând că se impunea aplicarea unei pedepse rezultante mai mari.

În urma propriului examen, instanța de control judiciar constată că modalitatea în care instanța fondului a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează diferitele instituții de drept penal incidente în relație cu antecedența penală a inculpatului D. Edvard C. a comportat o . greșeli ce s-au răsfrânt asupra pedepsei totale principale aplicate.

În continuare, Curtea va explicita mecanismul pe care îl are în vedere în rezolvarea situației juridice a inculpatului D. E. C., situație ce se caracterizează prin existența unor hotărâri definitive și diferite de condamnare dispuse sub imperiul Codului penal din 1969. Mai exact, ulterior punerii în libertate condiționată la data de 09.12.2003, inculpatul D. E. C. a mai suportat condamnări definitive prin 3 hotărâri judecătorești, după cum urmează:

1. Prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1046/26.03.2013 a Î.C.C.J, inculpatului D. E. C. i-a fost aplicată pedeapsa rezultanta de 10 ani închisoare, compusa din următoarele 2 pedepse componente: 10 ani închisoare aplicata pentru comiterea unei infracțiuni continuate de înșelăciune, prevăzuta de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 (2 acte materiale comise la datele de 17.02.2009 și 23.04.2009) și 4 luni închisoare pentru comiterea unei infracțiuni continuate de fals în înscrisuri sub semnătura privată, prevăzută de art. 290 din Codul penal din 1969, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal.

2. Prin sentința penală nr. 1088/11.04.2013 a Judecătoriei Iași în dosarul nr._/245/2012, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1074/16.10.2013 a Curții de Apel Iași, inculpatul D. E. C. a fost condamnat la pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzuta de art. 26 raportat la 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal din 1969 și 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată, prevăzută de art. 290 din Codul penal din 1969 (fapte comise la data de 06.10.2010). Prin aceeași hotărâre judecătoreasca s-a constatat ca infracțiunile de complicitate la înșelăciune și fals material în înscrisuri oficiale (comise la data de 06.10.2010) sunt concurente cu infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privata pentru care s-a dispus condamnarea anterioara a inculpatului prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași. Consecința constatării existenței concursului de infracțiuni, s-a dispus contopirea celor 4 pedepse cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile concurente – 10 ani închisoare, 4 luni închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an închisoare – pedeapsa totală aplicata fiind cea de 10 ani închisoare.

3. Prin sentința penală nr. 570/26.02.2013 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 16.03.2013, inculpatul D. E. C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal din 1969, cu referire la art. 320 indice 1 din Codul de procedura penală din 1969 (fapta comisă la data de 21.04.2012), pedeapsa a cărei executare a fost suspendata condiționat, fiind stabilit termen de încercare de 5 ani.

Examinând cele trei hotarâri judecătorești sus menționate sub aspectul datei la care au fost comise infracțiunile și a datei la care fiecare sentință penală a rămas definitiva, ținând seama și de data la care au fost comise infracțiunile ce formează obiectul prezentei judecăți (februarie – aprilie 2011) se constată că infracțiunile de „înșelăciune” și „fals în înscrisuri sub semnătură privată” pentru care inculpatul D. E. C. a fost condamnat prin sentința penală supusa prezentului control judiciar au fost comise în concurs real cu fiecare dintre cele 5 infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat prin cele 3 hotarâri judecătorești diferite mai sus arătate.

Ca urmarea faptului că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare un nou Cod penal care, la art. 6 instituie principiul aplicării legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, situația juridică a inculpatului D. E. C. a fost examinată din perspectiva principiului anterior arătat, astfel că prin sentința penală nr. 1024/NCPP/24.04.2014 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 240/CJ/13.10.2014 a Tribunalului Iași s-a dispus reducerea de la 10 la 8 ani închisoare a pedepsei de 10 ani închisoare aplicata inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzuta de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2, prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași contopită ulterior prin sentința penală nr. 1088/11.04.2013 a Judecătoriei Iași.

De la momentul la care sentința penală nr. 1024/NCPP/24.04.2014 a Judecătoriei Iași, a rămas definitiva, la data de 13.10.2014, aceasta a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că modul în care au fost tranșate raporturile juridice prin respectiva hotărâre se bucura de stabilitate, ceea ce înseamnă că trebuie respectate întrucât nerespectarea lor ar echivala cu nesocotirea autorității de lucru judecat de care se bucura judecătoreasca.

În considerarea principiului autorității de lucru judecat al unei hotărâri judecătorești definitive, Curtea reține că la rezolvarea ulterioara a aspectelor ce țin de antecedența penală a inculpatului D. E. C., judecătorul trebuie să respecte întocmai cele statuate prin sentința penală nr. 1024/NCPP/24.04.2014 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 240/CJ/13.10.2014 a Tribunalului Iași, neputând proceda la o noua evaluare a situației juridice a persoanei condamnate sub imperiul vechii legi penale și stabilirea unei alte soluții – diferita de cea dispusa prin sentința penală 1024/NCPP/24.04.2014 a Judecătoriei Iași – așa cum a procedat instanța fondului prin hotărârea ce formează obiectul controlului judiciar de față. Un singur aspect se mai impune a fi evidențiat referitor la chestiunea anterior motivata, și anume că ulterior datei la care a fost pronunțata sentința penală nr. 1024/NCPP/24.04.2014 a Judecătoriei Iași, instanța supremă, printr-o hotărâre prealabilă dată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (decizia nr. 7/26.05.2014 ) a stabilit faptul că în aplicarea art. 6 Cod penal, în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma „maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită" se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată. Însă, Curtea remarca faptul că la momentul la care Tribunalul Iași a soluționat definitiv cauza, pronunțând decizia penală nr. 240/CJ/13.10.2014, decizia instanței supreme dată în interpretarea unei chestiuni de drept era publicata în Monitorul Oficial astfel că avea aplicabilitate, ceea ce conduce la concluzia ca la momentul soluționării definitive au fost avute în vedere și cele statute prin hotărârea dată pentru dezlegarea chestiunii de drept.

Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea constată că dispoziția instanței fondului care a desfăcut pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune”, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 3 și 5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 149/18.10.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1046/26.03.2013 a ICCJ – Secția penală, în două pedepse a câte 5 (cinci) ani închisoare (maximul special al infracțiunii de „înșelăciune”, prev. de art. 244 alin. 2 Cod penal) este nelegală, fiind data cu încălcarea autorității de lucru judecat de care se bucura sentința penală nr. 1024/NCPP/24.04.2014 a Judecătoriei Iași. Mai mult, se deduce ca aceasta dispoziție a instanței de fond, cel mai probabil, are ca fundament legal dispozițiilor art. 6 Cod penal, fară însa a se arăta în mod expres acest lucru în dispozitivul sentinței penale apelate și fara ca în prealabil o atare chestiune sa fi fost supusa atenției și dezbaterilor tuturor părților, în virtutea principiului contradictorialității.

Consecință a respectării autorității de lucru judecat a sentinței penală nr. 1024/NCPP/24.04.2014 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 240/CJ/13.10.2014 a Tribunalului Iași, în mecanismul contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, se impune ca pentru infracțiunea de „înșelăciune”, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 3 și 5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului D. E. C. prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 149/18.10.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1046/26.03.2013 a ICCJ – Secția penală, să se aibă în vedere pedeapsa unica de 8 ani închisoare (stabilita definitiv prin sentința penală nr. 1024/NCPP din 24.04.2014 a judecătoriei Iași) și nu doua pedepse de câte 5 ani închisoare, așa cum s-a procedat de către prima instanță.

Analizând cauza și prin prisma motivului invocat de apelantul procuror referitor la titularul fondului din care s-a dispus a fi suportata inițial suma de200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu din faza de urmărire penală, instanța de control judiciar constata întemeiata critica procurorului apelant.

Astfel, în condițiile existenței Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, încheiat între Ministerul Justiției și UNBR sub nr._/2008, art. 1, 5, 9, coroborat cu art. 82 alin. 1 și art. 85 alin. 1 in Legea nr. 51/1995 privind exercitarea și organizarea profesiei de avocat, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile cu asistența juridică în materie penală, indiferent de stadiul procedurii penale, se suportă din sumele distinct cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției.

Pe cale de consecință, în considerarea tuturor argumentelor ce au fost mai sus dezvoltate, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedura penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 1878/NCPP din 27.06.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va desființa, în parte, în latura penală.

Procedând la rejudecarea cauzei, în aplicarea art. 5 Cod penal, va încadra în drept faptele materiale pentru care inculpatul D. E. C. a fost trimis în judecata, urmând a fi reținute în sarcina acestuia și dispozițiile art. 41 Cod penal care prevăd starea de recidiva, iar apoi ca și consecință a existenței cauzei generale de agravare a recidivei se va dispune majorarea cuantumul pedepselor stabilite prin sentința penală apelată în sarcina inculpatului D. (fost Ș.) E.-C., după cum urmează: pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune”, de la 2 (doi) ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, de la 8 (opt) luni închisoare la 1 (un) an închisoare.

În continuare se va dispune descontopirea pedepsei rezultante ce i-a fost aplicată inculpatului D. (fost Ș.) E.-C. prin sentința penală nr. 1088/11.04.2013 a Judecătoriei Iași în dosarul nr._/245/2012, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1074/16.10.2013 a Curții de Apel Iași, modificată ulterior și prin sentința penală nr. 1024/NCPP/24.04.2014 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 240/CJ/13.10.2014 a Tribunalului Iași, în pedepsele componente de:

a)3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la înșelăciune”, prev. și ped. de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 din Codul penal din 1969;

b)1 (un) an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal din 1969;

c)8 (opt) ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune”, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 3 și 5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 (aplicată prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 149/18.10.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1046/26.03.2013 a ICCJ – Secția penală) așa cum a fost modificată (în sensul reducerii de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare) prin sentința penală nr. 1024/NCPP/24.04.2014 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 240/CJ/13.10.2014 a Tribunalului Iași;

d)4 (patru) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 (aplicată prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 149/18.10.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1046/26.03.2013 a ICCJ – Secția penală);

Va fi menținută dispoziția de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 570/26.02.2013 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 16.03.2013, anulare ce a fost dispusă prin sentința penală apelată în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 și art. 85 din Codul penal din 1969.

Se va constata că infracțiunile de „înșelăciune” și „fals în înscrisuri sub semnătură privată” ce formează obiectul prezentei judecăți au fost comise în concurs real cu fiecare dintre infracțiunile pentru care inculpatul D. E. C. a fost condamnat prin sentințele penale nr. 225/2012 a Tribunalului Iași, nr. 1088/2013 și nr. 570/2013, ambele ale Judecătoriei Iași și, toate cele 7 infracțiuni concurente au fost săvârșite în stare de recidivă în raport de condamnarea dispusă față de inculpat prin sentința penală nr. 4587/23.10.2003 a Judecătoriei Iași.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, va fi aplicată inculpatului D. (fost Ș.) E.-C. pedeapsa cea mai grea de8 (opt) ani închisoare la care se va adăuga adauga sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite pentru infracțiunile concurente (2 ani și 6 luni; 1 an; 3 ani și 6 luni; 1 an; 4 luni; 3 ani – total 11 ani și 4 luni), respectiv 3 (trei) ani, 9 (nouă) luni și 10 (zece) zile închisoare, rezultând o pedeapsă totală de 11 (unsprezece) ani, 9 (nouă) luni și 10 (zece) zile închisoare.

Se va computa din durata pedepsei de 11 (unsprezece) ani, 9 (nouă) luni și 10 (zece) zile închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, perioada executată de după data de 27.06.2014.

Va fi modificată dispoziția referitoare la plata sumei bănești reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală din cuprinsul sentinței penale apelate în sensul că suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală (delegația nr._/2013 emisă de Baroul Iași) va fi achitata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Se va înlătura din sentința penală apelată dispoziția referitoare la retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1234/2013 emis la dat de 17.10.2013 de Judecătoria Iași în baza sentinței penale nr. 1088/11.04.2013 a Judecătoriei Iași în dosarul nr._/245/2012, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1074/16.10.2013 a Curții de Apel Iași întrucât respectivul mandat de executare a fost deja retras ca urmarea dispozițiile dată în acest sens prin sentința penală nr. 1024/NCPP/24.04.2014 a Judecătoriei Iași, rămasa definitiva., iar o a doua masura de retragere a aceluiași mandat de executare apare ca fiind lipsită de obiect, ramasa fara finalitate.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei hotărâri.

Pentru argumentele ce au fost redate mai sus, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit.b) Cod procedură penală se va dispune respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul apelant D. (fost Ș.) E.-C., împotriva sentinței penale nr. 1878/NCPP din 27.06.2014 a Judecătoriei Iași.

Se va face aplicarea dispozițiilor legale care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 1878/NCPP din 27.06.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o desființează, în parte, în latura penală.

Rejudecând cauza:

În aplicarea art. 5 Cod penal, încadrează în drept faptele de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătura privată pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. (fost Ș.) E.-C. în prezenta cauză penală după cum urmează: infracțiunea de „înșelăciune”, prev. și ped. de art. 244 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 35, art. 36 Cod penal, art. 41 Cod penal și art. 5 Cod penal; infracțiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 322 Cod penal, cu aplicarea art. 35, art. 36 Cod penal, art. 41 Cod penal și art. 5 Cod penal.

Majorează cuantumul pedepselor stabilite prin sentința penală apelată în sarcina inculpatului D. (fost Ș.) E.-C., după cum urmează:

- pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune”, prev. și ped. de art. 244 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 35, art. 36 Cod penal, art. 41 Cod penal rap. la art. 43 alin. (5) Cod penal, art. 5 Cod penal cu referire la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală de la 2 (doi) ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii de„fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 322 Cod penal cu aplicarea art. 35, art. 36 Cod penal, art. 41 Cod penal rap. la art. 43 alin. (5) Cod penal, art. 5 Cod penal cu referire la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, de la 8 (opt) luni închisoare la 1 (un) an închisoare.

1. Descontopește pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicată inculpatului D. (fost Ș.) E.-C. prin sentința penală nr. 1088/11.04.2013 a Judecătoriei Iași în dosarul nr._/245/2012, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1074/16.10.2013 a Curții de Apel Iași, modificată ulterior și prin sentința penală nr. 1024/NCPP/24.04.2014 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 240/CJ/13.10.2014 a Tribunalului Iași, în pedepsele componente de:

a)3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la înșelăciune”, prev. și ped. de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 din Codul penal din 1969;

b)1 (un) an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal din 1969;

c)8 (opt) ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune”, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 3 și 5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 (aplicată prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 149/18.10.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1046/26.03.2013 a ICCJ – Secția penală) așa cum a fost modificată (în sensul reducerii de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare) prin sentința penală nr. 1024/NCPP/24.04.2014 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 240/CJ/13.10.2014 a Tribunalului Iași;

d)4 (patru) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 (aplicată prin sentința penală nr. 225/05.06.2012 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 149/18.10.2012 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1046/26.03.2013 a ICCJ – Secția penală);

2. Menține dispoziția de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 570/26.02.2013 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 16.03.2013, anulare ce a fost dispusă prin sentința penală apelată în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 și art. 85 din Codul penal din 1969.

Constată că infracțiunile de „înșelăciune” și „fals în înscrisuri sub semnătură privată” ce formează obiectul prezentei judecăți au fost comise în concurs real cu fiecare dintre infracțiunile arătate la punctele 1.a., 1.b., 1.c., 1.d. și 2 din prezenta decizie penală și, toate cele 7 infracțiuni concurente au fost săvârșite în stare de recidivă în raport de condamnarea dispusă față de inculpat prin sentința penală nr. 5755/08.11.2002 a Judecătoriei Iași.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, aplică inculpatului D. (fost Ș.) E.-C. pedeapsa cea mai grea de8 (opt) ani închisoare la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite pentru infracțiunile concurente (2 ani și 6 luni; 1 an; 3 ani și 6 luni; 1 an; 4 luni; 3 ani – total 11 ani și 4 luni), respectiv 3 (trei) ani, 9 (nouă) luni și 10 (zece) zile închisoare.

Total pedeapsă de executat pentru inculpatul D. (fost Ș.) E.-C., pedeapsa de 11 (unsprezece) ani, 9 (nouă) luni și 10 (zece) zile închisoare.

Compută din durata pedepsei de 11 (unsprezece) ani, 9 (nouă) luni și 10 (zece) zile închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, perioada executată de după data de 27.06.2014.

Modifică dispoziția referitoare la plata sumei bănești reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală din cuprinsul sentinței penale apelate în sensul că suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală (delegația nr._/2013 emisă de Baroul Iași) va fi achitata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Înlătură din sentința penală apelată dispoziția referitoare la retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1234/2013 emis la dat de 17.10.2013 de Judecătoria Iași în baza sentinței penale nr. 1088/11.04.2013 a Judecătoriei Iași în dosarul nr._/245/2012, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1074/16.10.2013 a Curții de Apel Iași.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei hotărâri.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul apelant D. (fost Ș.) E.-C., fiul lui D.-G. și C., născut la data de 12.04.1980 în mun. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., ., apt. 4, jud. Iași, fără forme legale în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, CNP:_, căsătorit, fără copii minori, studii – 7 clase, fără ocupație, recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 1878/NCPP din 27.06.2014 a Judecătoriei Iași.

În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr. 8660/11.12.2014 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe inculpatul apelant D. (fost Ș.) E.-C. să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia judecării apelului pe care l-a declarat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2015.

Președinte, Judecător,

D. A. A. C.-C.

Grefier,

L. R.-C.

Red. și tehnored. jud. C.C.A.

5 exemplare

Jud fond C. F.

← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr....		Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 169/2015. Curtea de Apel IAŞI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel IAŞI