Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 53/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 53/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 39526/245/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 53/2015

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. D.

Judecător G. S.

Grefier G. A.

Pe rol fiind judecarea apelului penal formulat de P. de pe lângă Judecătoria Iași formulat împotriva sentinței penale nr. 258/30.01.2014 pronunțată de către Judecătoria Iași în dosarul nr._, privind pe inculpatul M. P.-C., având ca obiect furtul calificat (art.229 NCP).

La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2015, (cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-nei procuror M. D.), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 29 ianuarie 2015..

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 258 din 30 ianuarie 2014 Judecătoria Iași, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. P.-C. prin rechizitoriul întocmit în dosarul de urmărire penală având nr._/P/2013, din infracțiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, în infracțiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal.

A condamnat inculpatul M. P.-C., fiul lui N. și M., născut la data de 03.06.1980, în mun. Iași, C.N.P:_, cu domiciliul în mun. Iași, ., ., ., cetățean român, studii 11 clase, stagiu militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, deținut în prezent în Penitenciarul Iași, pentru săvârșirea, în data de 09.11.2013, a unei infracțiuni de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a, teza a II-a și lit. b C.pen, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.pen.

În baza art. 86¹ Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani și 4 (patru) luni, calculat conform art.86² Cod penal.

În temeiul art. 86³ alin. 1 Cod penal, a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului ce urmează a-i fi întocmit de către această din urmă instituție;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴, alin.1 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni sau a neexecutării obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare în cadrul termenului de încercare stabilit de instanță, precum și asupra dispozițiilor art.86⁴, alin.2 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Potrivit art. 71 alin 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În conformitate cu art. 350 alin. 3 lit. b Cod procedură penală, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M. P.-C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 210/U din 12.11.2013, emis de către Judecătoria Iași, dacă nu este arestat în altă cauză, dispoziție executorie conform art. 350 alin. 4 Cod procedură penală.

În baza art. 350 alin. 5 Cod procedură penală, copie de pe dispozitivul prezentei hotărâri se va comunica, de îndată, administrației locului de deținere, Penitenciarul Iași, pentru luarea măsurilor corespunzătoare.

Conform dispozițiilor art. 88 Cod penal, scade din durata pedepsei aplicate, durata reținerii și arestării preventive în prezenta cauză penală, de la 11.11.2013 la zi.

În baza art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 14 și 16¹Cod procedură penală, cu referire la art. 1357 din Codul civil din 2009, a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată C. A.-D., fiica lui G. și S., născută la data de 24.02.1986, în mun. Iași, cu domiciliul în sat H., .. 105, jud. Iași și dispune ca inculpatul să-i plătească acesteia suma de 2400 lei, reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 189 Cod procedură penală, suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul urmăririi penale, conform delegației nr. 8807 din 11.11.2013, emisă de Baroul Iași pentru doamna avocat R. A., va fi avansat inițial din fondurile Ministerului Public, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale.

Conform art. 189 cod procedură penală, suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul judecății, conform delegației nr. 9506 din 06.12.2013, emisă de Baroul Iași pentru doamna avocat L. D., va fi avansată inițial din fondurile Ministerului de Justiție, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul judecății.

În temeiul art. 349 Cod procedură penală, raportat la art. 191 alin 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul M. P.-C. la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 600 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale, cheltuieli ce includ și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin rechizitoriul emis în dosarul nr._/P/2013 din 04.12.2013, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Iași și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._/245/2013 din data de 05.12.2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M. P.-C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „furt calificat”, prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.

S-a reținut în actul de sesizare în esență că în data de 09.11.2013, inculpatul, care în mod obișnuit desfășura activități gospodărești în curtea imobilului de domiciliu al părții vătămate C. A. D., profitând de împrejurarea că se afla singur în gospodărie, a escaladat un geam de la parter, lăsat întredeschis și a pătruns în locuință, de unde a sustras suma de 2.400 lei dintr-o geantă aflată pe hol.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu este probată prin: declarațiile părții vătămate C. A.-D. (f. 8-14, d.u.p.), buletinul de schimb valutar având . și nr._ din 07.11.2013 (f. 15, d.u.p.), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică (f. 16-19, 20-28, d.u.p.), adresa nr._ din 12.11.2013, emisă de IPJ Iași-Serviciul de Criminalistică (f. 29, d.u.p.), raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 02.12.2013, întocmit de IPJ Iași - Serviciul de Criminalistică, care atestă că urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la fața locului de pe „rama plasei pentru insecte de la geamul găsit deschis” a fost creată de impresiunile digitale ale inculpatului (f. 35-43, d.u.p.), declarațiile martorului P. N.-R. (f. 44-48, d.u.p.), P. Ș. (f. 49-52, d.u.p.), proces-verbal de ridicare pe suport optic a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere amplasate în incinta ., cu sediul în mun. Iași, .. 13, suportul optic și planșa fotografică (f. 54-55, 56-59, d.u.p.), contractele de împrumut cu amanet nr._ și_, având ca obiect un telefon mobil marca Samsung E 1050, respectiv un telefon mobil marca Nokia C1-01, bunuri amanetate și răscumpărate de inculpatul M. P. C., care a folosit în acest scop o parte din banii sustrași (f. 62-63, d.u.p.), declarațiile inculpatului M. P. C..

În cursul cercetări judecătorești nu au fost administrate probe întrucât inculpatul a solicitat, la termenul din 09.01.2014, să fie judecat potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ Cod procedură penală, respectiv doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cererea sa fiind admisă de către instanță, în considerarea întrunirii condițiilor de ordin procedural prevăzute de dispozițiile sus-menționate, motiv pentru care, în cauză, nu au mai fost administrate alte probe.

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale instanța constată dovedită vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de „furt calificat” prevăzută de art. 208, alin. 1 – 209, alin. 1 lit. i, Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținând următoarea situație de fapt, ce concordă întrutotul cu cea expusă în actul de sesizare al instanței.

Partea vătămată C. A.-D. și fratele acesteia, martorul P. N.-R. locuiesc într-un imobil situat pe ., din ., ce este proprietate a părinților acestora.

Inculpatul M. P.-C. este cunoscut al familiei părții vătămate încă din anul 2011, acesta desfășurând în mod repetat activități gospodărești în curtea imobilului din . la solicitarea părții vătămate sau a celorlalți membri ai familiei sale.

La sfârșitul lunii octombrie 2013, inculpatul a ajutat membrii acestei familii prin prestarea unor activități gospodărești timp de circa o săptămână, perioadă în care a locuit într-o anexă situată în curtea locuinței de domiciliu a acestora.

Începând cu data de 04.11.2013, inculpatul a plecat de la domiciliul părții vătămate, urmând să fie contactat telefonic în cazul în care partea vătămată sau fratele acesteia ar fi avut nevoie de ajutorul inculpatului în gospodărie.

În data de 09.11.2013, inculpatul M. P.-C. s-șa deplasat la locuința părții vătămate întrucât stabilise cu martorul P. N. R. să vină să desfășoare activități economice într-o curte a imobilului și într-o anexă cu destinația de bucătărie de vară.

Observând că autoturismul proprietarilor nu se afla în curte, inculpatul a realizat că partea vătămată nu este acasă și a pătruns în curte dezactivând o siguranță de la poarta de acces, așa cum procedase de mai multe ori în trecut la îndrumarea părții vătămate și a fratelui acesteia.

Inculpatul a făcut curățenie în curte și în anexă, iar în jurul orei 12,00, după ce a terminat activitățile și se pregătea să plece, a văzut că geamul de la parterul locuinței era întredeschis și a luat hotărârea de a pătrunde în interiorul locuinței pentru a sustrage bunuri sau sume de bani.

Imediat, inculpatul a trecut la materializarea rezoluției infracționale, a deschis plasa de protecție împotriva insectelor, a împins geamul pentru a-l deschide larg, apoi, prin escaladare, a pătruns în camera părții vătămate.

Nu a sustras nici un bun din această locație, însă, din holul locuinței, situat la parter, a observat o poșetă de damă, a verificat conținutul acesteia și din interior a sustras suma de 2.400 lei în bancnote a câte 100 lei, bani pe care i-a băgat în buzunarul pantalonilor, după care a escaladat același geam pe care intrase și a părăsit locul comiterii faptei.

Din materialul probator administrat a rezultat că partea vătămată deținea această sumă de bani în geanta personală ca urmare a unei operațiuni de schimb valutar efectuată în ziua de 07.11.2013, potrivit buletinului de schimb valutar aflat la fila 15 dosar.

Suma de bani a fost valorificată de inculpat în interes personal, o parte din bani fiind jucați la aparatele electronice din incinta ., cu sediul în mun. Iași, ., iar o altă parte a fost folosită pentru răscumpărarea a două telefoane mobile ce fusese depuse în regim de amanet de către inculpat la punctul de lucru din mun. Iași al .

Inculpatul a manifestat o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând fapta comisă și arătând în detaliu maniera în care a procedat pentru însușirea sumei de bani, facilitând astfel soluționarea rapidă și completă a cauzei penale în care acesta a fost angrenat. În drept, fapta inculpatului M. P.-C., care, în data de 09.11.2013, în jurul orelor 12,00, prin escaladarea unui geam lăsat întredeschis și situat la primul nivel, a pătruns în locuința părții vătămate C. A.-D., din satul și ., nr. 105, jud. Iași, iar din interiorul imobilului, dintr-o geantă aflată într-un hol, a sustras suma de 2400 lei, pe care a folosit-o în interes personal, prejudiciul material comis nefiind recuperat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de,, furt calificat„ faptă prevăzută si pedepsită de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit i Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de sustragere a bunului menționat din locuința părții vătămate, fără consimțământul acesteia, fapt dedus pe deplin din pătrunderea în locuință prin escaladare.

Urmarea imediată a faptei constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile și producerea unei pagube, prin diminuarea patrimoniului părții civile cu valoarea bunurilor sustrase și nerestituite. Paguba nu s-ar fi produs în lipsa activității infracționale a inculpatului, dovedind astfel existența raportului de cauzalitate.

Infracțiunea s-a consumat în momentul apropriațiunii bunurilor de către inculpat prin scoaterea lor din sfera de stăpânire a părții civile și părăsirea domiciliului acesteia cu bunurile sustrase asupra sa.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă (art.19, alin.1 lit.a C.pen.), prevăzând rezultatul păgubitor pentru patrimoniul părții civile și urmărind producerea lui prin sustragerea bunurilor, fără consimțământul persoanei care le deține.

Fapta a fost săvârșită prin efracție, fiind incidente prevederile art.209, alin.1 lit.i C.pen. deoarece, pentru a putea ajunge la bunurile pe care dorea să le sustragă, inculpatul a escaladat geamul întredeschis, împrejurare de natură că confere caracter calificat furtului comis în astfel de condiții, întrucât această împrejurare relevă o periculozitate ridicată a inculpatului, care a înțeles să continue activitatea infracțională chiar și în condițiile înfruntării și depășirii unui obstacol care se interpunea între el și bunul a cărui sustragere a intenționat-o.

Nu se impun a fi reținute, în cadrul încadrării juridice a faptei, dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 38 Cod penal, referitoare la împlinirea termenului de reabilitare judecătorească pentru condamnarea anterioară.

Astfel, prin sentința penală nr. 1927 din 02.12.2003 a Judecătoriei sector 6 București, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a început la data de 19.10.2004, urmând să expire în termen la data de 18.10.2007. Inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei sentințe penale prin sentința penală nr. 1332 din 01.09.2006 a Judecătoriei Tulcea.

Conform art. 135 alin. 1 lit. a Cod penal, termenul de reabilitare judecătorească este de 5 ani și 6 luni și a început să curgă la data de 18.10.2007, fiind împlinit la data de 17.04.2013.

Prin urmare, fapta din prezenta cauză, comisă în data de 09.11.2013 nu a fost comisă de inculpat în stare de recidivă postexecutorie, întrucât, conform art. 38 Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de condamnările cu privire la care s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească.

Din aceste considerente, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. P.-C., prin rechizitoriul întocmit în dosarul de urmărire penală având nr._/P/2013, din infracțiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, în infracțiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 C.pen. și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 C.pen.

Astfel, a reținut incidența dispozițiilor părții generale a Codului penal, precum și limitele de pedeapsă fixate în art.209, alin.1 din partea specială, închisoarea de la 3 la 15 ani, ținând cont de reducerea acestor limite de pedeapsă, rezultate prin aplicarea, în cauză, a dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală - de la 2 la 10 ani.

De asemenea, a apreciat gradul de pericol social concret al faptei prin raportare la dispozițiile art.18, alin.2 C.pen., reținând că fapta a fost săvârșită de inculpat în condițiile în care între acesta și partea vătămată se stabiliseră relații de încredere, prin prisma cărora acestuia i se permitea să intre în curtea părții vătămate, relații de care acesta din urmă a profitat, pentru a-și însuși o sumă considerabilă de bani, pe care a cheltuit-o în interes personal, iar prejudiciul cauzat nu a fost recuperat până la acest moment.

În raport de aceste împrejurări instanța a conchis faptul că fapta concretă comisă are o gravitate peste medie, fiind aptă să pună în evidență o perseverență a inculpatului în obținerea de venituri prin comiterea unor acte antisociale, în contextul în care acesta nu este la primul conflict cu legea penală, întrucât a fost condamnat anterior pentru comiterea unei alte infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar și din conținutul sentinței penale atașate.

Cu toate acestea, instanța a reținut că, o perioadă însemnată de timp, inculpatul pare a fi conștientizat necesitatea de a respecta regulile de drept, de a duce o existență onestă, iar de la momentul liberării din unitatea de detenție (2006) și până la momentul comiterii faptei din prezenta cauză (2013), respectiv pe o perioadă de șapte ani, pare a fi conștientizat necesitatea de a se conforma normelor de drept penal, sens în care activitatea infracțională desfășurată de acesta pare a avea un caracter accidental și conjunctural.

De altfel, așa cum s-a menționat mai sus, inculpatul a fost condamnat o singură dată anterior, nefiind o persoană cu un trecut infracțional semnificativ.

Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat și formarea unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci a apreciat conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen.

Fată de natura și gravitatea faptei săvârșite – infracțiune contra patrimoniului, comisă în public, precum și de persoana sa, inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua și lit.b C.pen., urmând a interzice executarea lor pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C.pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86¹ Cod procedură penală, întrucât pedeapsa aplicată este mai mică de 4 ani, inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, însă condamnarea anterioară intră sub incidența dispozițiilor art. 38 alin. 2 Cod penal, iar instanța apreciază, în lumina considerentelor expuse mai sus, ținând seama de persoana inculpatului și de comportamentul acestuia după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment serios pentru acesta și că, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni, în condițiile în care va urma un program de supraveghere, care să determine reintegrarea socială a acestuia și dezvoltarea abilităților de a face față situațiilor riscante care pot apărea în decursul timpului fără a recurge la acte infracționale, întrucât instanța apreciază că datele existente la dosarul cauzei o îndreptățesc să presupună existența unor premise în sensul îndreptării sale.

În acest sens, instanța a avut în vedere vârsta inculpatului - 34 ani, faptul că acesta a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, s-a comportat în mod corect în cursul procesului, nu a mai fost angrenat în alte activități infracționale de o bună perioadă de timp, aspecte de natură să formeze convingerea în sensul că reabilitarea socială a acestuia poate fi realizată printr-o focalizare preponderentă asupra rolului educativ al pedepsei, în detrimentul celui represiv, putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca inculpatul să-și formeze-prin prisma programului de supraveghere ce urmează a fi stabilit - o atitudine corectă în raport de valorile sociale protejate de legea penală.

Din aceste considerente, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4(patru) ani și 4 (patru) luni, calculat conform art. 86² Cod penal, timp în care va stabili ca persoana condamnată să fie supusă măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. 1 Cod penal, respectiv:

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului ce urmează a-i fi întocmit de către această din urmă instituție;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.359 C.pr.pen, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴, alin.1 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni sau a neexecutării obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare în cadrul termenului de încercare stabilit de instanță, precum și asupra dispozițiilor art.86⁴, alin.2 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Potrivit art. 71 alin 5 Cod penal, față de modul de executare al pedepsei principale, instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. 3 lit. b Cod procedură penală, ținând cont că instanța a dispus ca executarea pedepsei aplicate să fie suspendată sub supraveghere, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M. P.-C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 210/U din 12.11.2013, emis de către Judecătoria Iași, dacă nu este arestat în altă cauză, dispoziție executorie conform art. 350 alin. 4 Cod procedură penală.

Conform dispozițiilor art. 88 Cod penal, a scazut din durata pedepsei aplicate, durata reținerii și arestării preventive în prezenta cauză penală, de la 11.11.2013 la zi.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată C. A. D. s-a constituit parte civilă solicitând ca inculpatul să fie obligat să-i plătească suma de 2400 lei, reprezentând despăgubiri civile.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a constatat că inculpatul a achiesat la pretențiile civile formulate în cauză, fiind de acord să despăgubească părțile civile cu sumele solicitate de către aceasta, în conformitate cu dispozițiile art. 16¹ Cod procedură penală, motiv pentru care este inutil a se proceda la analiza probelor de natură să reliefeze cuantumul exact al prejudiciului produs prin infracțiunea comisă de inculpat. (analiza ce totuși ar fi fost una extrem de simplă, ținând cont că partea civilă a solicitat să fie despăgubită exact cu suma de bani ce a fost sustrasă de inculpat)

Prin urmare, instanța a constatat existența unei fapte ilicite, reprezentate de infracțiunea comisă și a vinovăției inculpatului în comiterea acestuia, fiind evidentă producerea unor prejudicii patrimoniale ca urmare a acțiunii inculpatului și nefiind necesară administrarea de probe în dovedirea cuantumului pretențiilor civile solicitate, ca urmare a atitudinii procesuale a inculpatului, constatând existența unui acord de voință, sub aspectul sumelor a căror plată s-a solicitat, între inculpat, pe de o parte și partea civilă, pe de altă parte, acord care nu poate fi supus cenzurii instanței.

Din aceste considerente, instanța, în baza art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 14 și 16¹Cod procedură penală, cu referire la art. 1357 din Codul civil din 2009, a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată C. A.-D., fiica lui G. și S., născută la data de 24.02.1986, în mun. Iași, cu domiciliul în sat H., .. 105, jud. Iași și dispune ca inculpatul să-i plătească acesteia suma de 2400 lei, reprezentând despăgubiri civile.

În temeiul art. 349 Cod procedură penală, raportat la art. 191 alin 1 Cod procedură penală, având în vedere soluția de condamnare ce urmează a fi pronunțată, va obliga inculpatul M. P.-C. la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 600 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale, cheltuieli ce includ și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat.

Hotărârea primei instanțe a fost apelată de P. de pe lângă Judecătoria Iași.

Prin apelul promovat, parchetul a criticat modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță ce trebuia să țină seama de gradul de pericol social al infracțiunii, de faptul că infracțiunea a fost comisă pe fondul relației de încredere între partea vătămată și inculpat, de urmarea produsă, precum și de antecedența penală a inculpatului ce a mai fost condamnat de două ori pentru același gen de fapte, împrejurări ce justifică schimbarea modalității de executare în sensul executării pedepsei în regim privativ de libertate.

Curtea, verificând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 C. pr. pen., Curtea constată următoarele:

Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond, pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, a reținut o situație de fapt corectă, recunoscută de inculpatul M. P.-C. ce a uzat de prevederile art. 320¹Cod procedură penală din 1968 privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Pe baza situației de fapt reținute, instanța de fond a făcut o evaluare juridică legală a activității infracționale desfășurată de inculpat ce întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, conținutul incriminator al infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin.1 lit. i Cod penal din 1969.

Verificând hotărârea apelată sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului - criticat prin apelul promovat de parchet, Curtea reține următoarele:

Atingerea dublului scop preventiv și educativ ai pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa - preventivă sau nu de libertate, pe de altă parte.

Examinând modul în care instanța de fond a efectuat individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M. P.-C., Curtea apreciază că în ceea ce privește cuantumul pedepsei, prima instanță a făcut o corectă individualizare, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalității acesteia.

Stabilind o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de textul sancționator, redus cu o treime conform dispozițiilor art. 320¹Cod procedură penală din 1968 prima instanță a avut în vedere într-o măsură suficientă atât pericolul social concret al faptei, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat inculpatul, circumstanțele personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana sa, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia dintre criteriile arătate.

Cuantumul pedepsei aplicate pentru fapta comisă este corespunzător proporționat față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de împrejurările, modalitatea și mijloacele de săvârșire, precum și de datele inculpatului, circumstanțele reale care indică un anumit pericol social sporit al faptei săvârșite sunt reflectate în suficientă măsură în cuantumul pedepsei, circumstanțe ce trebuie examinate în coroborare cu circumstanțele personale ale inculpatului la stabilirea cuantumului pedepsei, operațiune realizată în mod corespunzător de prima instanță.

Prin urmare, pe planul cuantificării pedepsei instanța de fond prin pedeapsa aplicată a asigurat o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptei și profilul socio-moral al inculpatului.

Curtea va reține, însă, ca pertinentă critica invocată de parchet sub aspectul

modalității de executare a pedepsei, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei

raportat la modul în care a realizat infracțiunea – deși era un cunoscut al familiei părții vătămate și desfășura activități gospodărești în curtea imobilului părții vătămate, a profitat de încrederea ce i-a fost acordată, a pătruns prin escaladarea unui geam în interiorul imobilului și a sustras bani, la valoarea însemnată a prejudiciului cauzat și nerecuperat, dar și la persistența în sfidarea legii dovedită de inculpat ce și-a continuat conduita antisocială chiar dacă a mai fost condamnat anterior, perseverând în hotărârea sa de a dobândi venituri pe o cale ilicită, împrejurări care conduc la concluzia că modalitatea de executare neprivativă de libertate aleasă de prima instanță nu este suficientă pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate fiind necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.

Față de elementele menționate, datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului nu sunt de natură a justifica aprecierea că reeducarea inculpatului și corectarea atitudinii sale față de proprii semeni pot fi realizate fără executarea efectivă, astfel că modalitatea de executare stabilită de prima instanță nu corespunde unei juste individualizări, critica formulată de procuror fiind întemeiată.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva Sentinței penale nr. 258 din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași, ce va fi desființată, în parte, în latură penală.

Ulterior rejudecării cauzei, se va înlătura aplicarea față de inculpatul M. P. – C. a dispozițiilor art. art. 86¹ - art. 86⁴ Cod penal din 1969 și ale art. 71 alin.5 Cod penal din 1969, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Potrivit art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apelul de față, inclusiv onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva Sentinței penale nr. 258 din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o desființează, în parte, în latură penală.

Rejudecând cauza:

Înlătură aplicarea față de inculpatul M. P.- C. a dispozițiilor art. 86¹ Cod penal din 1969- art. 86⁴ Cod penal din 1969 și ale art. 71 alin.5 Cod penal din 1969, acesta urmând să execute pedeapsa de 2(doi)ani și 4 (patru) luni închisoare în regim de detenție.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare efectuate, inclusiv onorariul de 200 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2015.

Președinte,Judecător,

D. D. G. S.

Grefier,

G. A.

Red. Jud. DD

Tehnored. gref RCL

7 exemplare

Jud. fond S. G.

← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr....		Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 44/2015.... →

Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 53/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 53/2015. Curtea de Apel IAŞI