Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 14/2015. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 14/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 8807/99/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 14/2015

Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. E. C.

Judecător A. G. O. M.

Grefier E. A.

Pe rol fiind pronunțarea apelurilor penale declarate de P. de pe lângă Tribunalul Iași, partea civilă A.N.A.F. București – prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și inculpata M. L., împotriva sentinței penale nr. 478 din data de 06.11.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect „evaziune fiscală”.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 16 decembrie 2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate inculpatei M. L., prin apărător, să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 22 decembrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru 30 decembrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 14 ianuarie 2015.

Ulterior deliberării:

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 478 din 06.11.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, s-au dispus următoarele:

” I. Condamnă pe inculpata M. L., fiica lui M. și A., născută la data de 26.01.1950 în ., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., jud. Iași, fără forme legale în ., ., jud. Iași, cetățean român, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;

- evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) Cod penal, respectiv dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pentru o perioadă de 3 ani.

- evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) Cod penal, respectiv dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pentru o perioadă de 3 ani.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal, contopește pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile concurente, inculpata M. L. urmând să execute pedeapsa rezultantă, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) Cod penal, aplică inculpatei M. L., alături de pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) Cod penal pentru o perioadă de 3 ani, calculată conform disp. art. 66 Cod penal.

În temeiul art. 71 Cod penal, aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale - Cod penal, pe durata pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 86¹ Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatei M. L. pe o durată de 5 (cinci) ani, perioadă ce constituie termen de încercare, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 86³ alin. (1) Cod penal, dispune ca inculpata M. L., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Poliția Municipiului Iași, ca organ desemnat de instanță pentru supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatei M. L. asupra dispozițiilor art. 86⁴ Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 11 din Legea 241/2005 coroborat cu art. 163, art. 164 alin. (2) și (3), art. 165 - 167 Cod procedură penală, admite cererea formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală, privind luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ce aparțin inculpatei M. L. și, în consecință, dispune luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei M. L., până la concurența sumei de 677.162 lei, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat părții civile.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c) Cod procedură penală, achită pe inculpata M. L. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal, cu privire la actele materiale vizând facturile emise de ., respectiv: ISVDU_ din 05.09.2005, ISVDU_ din 07.09.2005, ISVDU_ din 07.09.2005, ISVEI_ din 03.10.2005, ISVEI_ din 04.10.2005, ISVEI_ din 07.10.2005, ISVEI_ din 11.10.2005, ISVEI_ din 14.10.2005, ISVEI_ DIN 17.10.2005, ISVEI_ din 18.10.2005, ISVEI_ din 20.10.2005, ISVEI_ din 21.10.2005, ISVEI_ din 24.10.2005, ISVEI_ din 25.10.2005, ISVEI_ din 26.10.2005, ISVEI_ din 27.10.2005, ISVEI_ din 28.10.2005, ISVEI_ din 31.10.2005, ISVEI_ din 05.12.2005, ISVEI_ din 13.12.2005, ISVDU_ din 18.01.2006, ISVDU_ 18.01.2006, ISVDU_ din 20.03.2006, ISVEI_ din 06.04.2006, ISVEI_ din 19.04.2006, ISVEI_ din 03.05.2006, ISVEI_ din 04.05.2006, ISVEI_ din 08.05.2006, ISVEI_ din 20.07.2006, ISVEI_ din 02.08.2006, ISVEI_ din 08.08.2006, ISVEI_ din 02.10.2006, ISVEI_ din 13.10.2006, ISVEI_ din 01.11.2006, ISVEI_ din 01.11.2006, ISVEI_ din 05.12.2006, ISVEI_ din 13.12.2006, ISVEI_ din 12.12.2006, 02 din 01.03.2007, 07 din 24.03. 2007, 16 din 02.05.2007 și 18 din 18.04.2007.

III. În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, admite în parte acțiunea civilă promovată în cauză de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași, și obligă pe inculpata M. L., la plata sumei de 677.162 lei, precum și la dobânda legală calculată potrivit art. 120 din OG nr. 92/2003, până la achitarea integrală a debitului.

Respinge celelalte pretenții civile formulate în cauză.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, art. 7 și art. 21 din Legea nr. 26/1990, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, o copie se va comunica Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

În baza art. 191 alin. (1) Cod procedură penală, obligă pe inculpata M. L. să plătească statului suma de 2700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Obligă pe inculpata M. L. să plătească expertului F. M. suma de 265 lei, reprezentând diferența de onorariu aferent expertizei de specialitate efectuate în cauză.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2013.”

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

” Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași cu nr. 199/P/2007 din data de 18.09.2012, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei M. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 și de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal (două infracțiuni).

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatei M. L. că, în calitate de administrator mandatat (unic reprezentant legal) al . Iași, societate cu privire la care a fost dispusă de către judecătorul sindic prin sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 a Tribunalului Iași deschiderea procedurii de insolvență, pe parcursul desfășurării acestei proceduri, a înstrăinat în frauda creditorilor societății respectiv, la data de 15.02.2007, cu suma de 200.000 lei, un apartament aparținând ca activ . Iași.

De asemenea, în calitate de reprezentant legal al . Iași și . Iași, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata a efectuat operațiuni comerciale aducătoare de venituri și nu a înregistrat în contabilitate operațiunile respective, cauzând un prejudiciu total bugetului de stat în sumă de 533.091 lei, după cum urmează:

- în calitate de administrator mandatat (reprezentant legal) al . Iași, nu a înregistrat în contabilitate 7 facturi fiscale din care 6 emise către . Iași și una către . Iași, vizând operațiuni comerciale și venituri obținute în perioada 07.09._05, organele financiar fiscale stabilind prin raportul de inspecție fiscală_/04.07.2007 obligațiile fiscale aferente, rezultând un prejudiciu total la bugetul de stat în sumă de 181.683 lei, din care 101.783 lei impozit pe profit și 79.900 lei TVA;

- în calitate de administrator statutar cât și ca administrator mandatat (de reprezentant legal) al . a înregistrat în contabilitate 48 de facturi fiscale emise către . Iași, vizând operațiuni comerciale și venituri obținute în perioada 24.10.2003 – 02.05.2007, organele financiar fiscale stabilind prin raportul de inspecție fiscală nr._ din 26.06.2007, obligațiile fiscale aferente, rezultând un prejudiciu total la bugetul de stat în sumă de 351.408 lei, din care 191.861 lei impozit pe profit și 159.547 lei TVA.

Prin rechizitoriul din 18.09.2012 emis în dosarul nr. 199/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, s-au dispus mai multe soluții de neîncepere a urmăririi penale față de numiții: M. L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006 și art. 4 din Legea nr. 241/2005; M. Giovani, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. c) și art. 147 din Legea nr. 85/2006, precum și de art. 4 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 41 alin. (2) Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal; A. M. (fostă N.), pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Codul penal, și de art. 4 din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Cod penal; B. C. M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.

În termenul legal prevăzut de art. 15 alin. (2) Cod procedură penală, partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatei la plata sumei totale de 988.251 lei, precum și a dobânzii legale calculate potrivit art. 120 din OG nr. 92/2003, până la achitarea integrală a debitului.

În cursul cercetării judecătorești desfășurate în cauză cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale conferite părților, s-a procedat la audierea martorilor propuși prin actul de sesizare al instanței, iar față de cererile de probe formulate de inculpată prin apărătorul ales, instanța a admis și administrat, în apărare, proba cu înscrisuri (fiind depuse la dosar, în copie, adresa nr._/S4/19.02.2013 emisă de Poliția Municipiului Iași – Secția 4 Poliție către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, adresa nr. 5970/11.03.2013 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, adresa emisă de P. de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul nr. 4440/P/2011 prin care se înaintează numitului M. A. copii ale unor documente solicitate; referatul nr._/2011 cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală întocmit de Poliția Municipiului Iași – Secția 4 Poliție și copia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de Garda Financiară Iași la data de 21.03.2003) și proba cu expertiză contabilă judiciară.

Analizând actele și lucrările dosarului, după parcurgerea stadiilor procesuale ale judecății în fond, instanța reține că mijloacele de probă examinate coroborat relevă următoarea situație de fapt:

I. . Iași a fost înființată în anul 1992 de către numita P. M. și înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași sub nr. J_, având CUI_. În anul 1999, numita P. M. - asociat unic și administrator . Iași, a cesionat învinuitului M. Giovani inițial un număr de 9 dintre cele 10 părți sociale ale societății, iar ulterior și a zecea parte socială, P. M. retrăgându-se totodată din societate. Toate aceste operațiuni juridice au fost reflectate în două acte adiționale la statutul constitutiv al . Iași, autentificate la Biroul Notarial Public K. N. prin încheierile de autentificare nr. 601 și nr. 602 din 19.02.1999, care însă nu au fost înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, astfel încât în aceste evidențe în continuare numita P. M. a figurat ca unic asociat și administrator, iar în fapt, în perioada 1999-2003, societatea a fost administrată de numitul M. Giovanni, în temeiul celor două acte adiționale.

La sfârșitul lunii februarie 2003, prin procura specială autentificată la Biroul Notarial Public S. B. prin încheierea de autentificare nr. 1872 din 28.02.2003, inculpata M. L. a fost împuternicită de către numitul M. Giovani să administreze societatea . Iași, sens în care, pentru o bună administrare (așa cum s-a menționat explicit în procură), în baza mandatului primit putea: să efectueze orice act sau fapt juridic, inclusiv cele nemenționate expres în procură; să efectueze orice operațiuni bancare în contul societății necesare desfășurării activității ei; să trateze și să încheie orice contracte cu persoane fizice și juridice; să vândă și să cumpere orice bunuri ale societății și pentru aceasta; să încheie și să semneze orice fel de acte adiționale cu privire la societate; să încheie acte adiționale de cesiune totală sau parțială a capitalului social, de modificare de părți sociale, primire de noi membri asociați, etc. (vol. I dosar. u.p., fila 69).

În luna martie 2003, în calitate de mandatară a . Iași, inculpata M. L. cumpărat în numele și pentru societate un apartament situat în Iași, ., ., . contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarial Public N. I. prin încheierea de autentificare nr. 572 din data 24.03.2003, imobil care nu a fost ulterior înregistrat în evidențele fiscale ca fiind intrat în patrimoniul . Iași, abia în anul 2007 efectuându-se această declarație la Primăria mun. Iași – Direcția Economică și Finanțelor Publice Locale Iași.

Prin actul adițional la statutul constitutiv al societății . Iași încheiat la data de 30.05.2003, numita P. M. a cesionat inculpatei M. L. și numitului M. Giovani, cu titlu gratuit, părțile sociale pe care le deținea în continuare în societate (datorită neefectuării mențiunilor la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași asupra celor statuate prin actele adiționate autentificate din anul 1999), iar M. Giovanni a devenit asociat cu o cotă de participare la beneficii/pierderi de 90% și M. L. asociat cu o cotă de participare de 10%. Cererea de mențiuni nr._ din 05.06.2003 cu privire la modificarea asociatului, administratorului și cesiunii părții sociale a vizat și schimbarea sediului societății la adresa din Iași, ., ., ., în apartamentul achiziționat de inculpata M. L. în luna martie 2003 și în care aceasta locuia împreună cu soțul său, M. A..

Deși prin același act adițional din data de 30.05.2003, M. Giovanni a fost numit administrator al societății . Iași, efectuându-se în acest sens mențiuni la ORC, inculpata M. L. a continuat și ulterior acestei date să administreze în fapt societatea . Iași.

Prin sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 pronunțată de Tribunalul Iași – judecătorul sindic în dosarul nr. 208/2004/. deschiderea procedurii de insolvență împotriva . Iași ca debitor, pentru o creanță către bugetul de stat în sumă de 225.134,32 RON, constatată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de Garda Financiară Iași la data de 21.03.2003 (în care se menționează suma de 2._ ROL).

Deși procesul verbal a fost contestat în instanță de inculpata M. L., care acționa în calitate de mandatar al ., prin sentința civilă nr. 8747 din 08.09.2003 a Judecătoriei Iași a fost respinsă acțiunea civilă promovată la 14.07.2003, hotărâre menținută prin decizia civilă nr. 23/E din 08.01.2004 a Tribunalului Iași, prin care s-a respins recursul declarat tot de către inculpata M. L., iar o altă plângere formulată ulterior a fost respinsă prin sentința civilă nr. 7245/09.06.2008 a Judecătoriei Iași - care a reținut existența autorității de lucru judecat – și care a fost menținută prin decizia nr. 1385/CA din 03.12.2008 a Tribunalului Iași.

Sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 a Tribunalului Iași prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență și desemnarea administratorului judiciar . SPRL Iași, a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 812/12.12.2006 și în cotidianul local Ziua de Iași din 08.12.2006, la pagina 11 (vol. I dosar. u.p., filele 27, 29-33 și 34).

În limitele mandatului/atribuțiilor conferite prin sentință, administratorul judiciar S.C. Lichidator Company 2003 SPRL SRL Iași a notificat atât . Iași, cât și administratorului său sentința de deschidere a procedurii și lista actelor necesare desfășurării procedurii falimentului, inclusiv prin invitații de prezentare la sediul lichidatorului, fiind emise notificarea nr. 1691/07.12.2006 și adresele nr. 1693/07.12.2006, nr. 03/05.01.2007 și nr. 342/09.02.2007, toate fiind restituite cu mențiunile neprezentat (vol. I dosar. u.p., filele 35-41).

Administratorul judiciar a transmis de asemenea la sediul social al . Iași din Iași, ., ., ., tabelul preliminar al creanțelor nr. 255/31.01.2007 și completarea tabelului nr. 377/15.02.2003, prin adresele nr. 343/09.02.2003 și, respectiv, nr. 379/15.02.2007 (vol. I dosar. u.p., filele 42-41). Cu toate că, în cazul ambelor comunicări, corespondența a fost restituită, împotriva tabelului preliminar al creanțelor nr. 255/31.01.2007 (comunicat la 09.02.2003), debitoarea . Iași prin administrator a formulat contestație, transmisă pe data de 12.02.2007 (data poștei), prin care a criticat înregistrarea creanțelor creditorului garantat BRD – Groupe Societe Generale – Sucursala Iași și Administrației Finanțelor Publice a Mun. Iași, sub aspectul legitimității, cuantumului, felului și garanției creanței (vol. I dosar. u.p., filele 78-79).

Ulterior, la data de 14.02.2007, sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 pronunțată de Tribunalul Iași – judecătorul sindic a fost atacată cu recurs de către reprezentantul legal – fără a-i fi specificat numele - prin apărător, invocându-se faptul că reprezentanții societății nu au primit citațiile și, mai ales, sentința de deschidere a procedurii, arătându-se însă în motivele de recurs că „ … societatea a luat la cunoștință întâmplător din buletinul insolvenței” (vol. I dosar. u.p., fila 86).

Imediat după exercitarea căilor de atac împotriva tabloului preliminar al creanțelor (contestat la 12.02.2007) și sentinței comerciale nr. 379/S/30.11.2006 (atacată cu recurs la 14.02.2007), deși avea cunoștință despre declanșarea procedurii insolvenței împotriva S.C. P. P. S.R.L. Iași și a existenței creanțelor societății, inculpata M. L., în calitate de asociat al S.C. P. P. S.R.L. Iași și ca mandatar pentru M. Giovani a emis Hotărârea nr. 110/15.02.2007, în care se arăta că au hotărât de comun acord să vândă apartamentul din Iași, ., Tr. 4, . achitării datoriilor și derulării activității (vol. I dosar u.p., fila 75).

În aceeași zi, inculpata M. L., acționând în calitate de asociat și prevalându-se de atribuțiile de reprezentare a societății S.C. P. P. S.R.L. Iași conferite prin procura autentificată sub nr. 1872/28.02.2003, a vândut numitei B. C. M. - fiica dintr-o altă căsătorie a lui M. A. - imobilul din Iași, ., ., ., jud. Iași aparținând S.C. P. P. S.R.L. Iași și unde societatea avea sediul social, încheindu-se contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1017/15.02.2007 la Notarul Public S. B. (vol. I dosar u.p., filele 70-72).

Din adresa nr._/08.03.2007 a Direcției Economice și Finanțe Publice Locale Iași – Biroul Constatare Impunere Persoane Juridice a rezultat că S.C. P. P. S.R.L. Iași, cu sediul în Iași, ., ., . evidențele fiscale cu un imobil achiziționat în 2003, situat la aceeași adresă cu sediul social al societății, imobil care a fost declarat la organele fiscale în data de 13.02.2007, cu declarația de impunere_ (vol. I dosar u.p., fila 53).

Conform certificatului de neurmărire fiscală nr._/13.02.2007 eliberat de Consiliul Local al Municipiului Iași – Direcția de Finanțe Publice Locale, impozitele și taxele aferente apartamentului din Iași, ., ., ., au fost achitate la zi, documentul respectiv servind la încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1017/15.02.2007 (fila 130 - dosar instanță).

Deși imobilul a fost înstrăinat pentru suma de 200.000 lei, suma provenită din vânzare nu s-a regăsit în contul deschis de S.C. P. P. SRL Iași la banca BRD Groupe Societe Generale, fiind însă evident că vânzarea imobilului a fost efectuată în frauda creditorilor societății stabiliți după deschiderea procedurii de insolvență (prin imposibilitatea valorificării activului în vederea achitării creanțelor declarate) și a fost una formală, în imobil locuind în continuare soții M..

Prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză în cursul cercetării judecătorești s-a stabilit că suma de 200.000 lei provenită din vânzarea imobilului a fost înregistrată la încasări în registrul de casă pe februarie 2007 al S.C. P. P. SRL Iași, iar în registrul jurnal pe februarie 2007 este înregistrată la document casă la poziția 2 (prin articolul contabil 531.01 = 461 suma de 200.000 lei reprezentând încasări casă de la B. C.), însă aceasta nu a fost utilizată pentru achitarea creanțelor S.C. P. P. SRL Iași, cu toate că și în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1017/15.02.2007 s-a menționat că suma de 200.000 lei reprezentând prețul vânzării va fi folosită în vederea achitării datoriilor către stat și furnizori și realizării obiectului de activitate a societății (vol. I dosar. u.p., fila 71).

Lichidatorul judiciar al S.C. P. P. SRL Iași -Societatea profesională Lichidator Company 2003 SPRL - a formulat o cerere de constatare a nulității contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1017/15.02.2007 la BNP B. S. – Iași, în baza căruia debitorul S.C. P. P. SRL Iași a înstrăinat imobilele (apartament și garaj) numitei B. C. M. din Iași, la prețul de 200.000 lei, după data deschiderii procedurii de insolvență (30.11.2006), cererea cu nr. 584/21.03.2007 fiind depusă în dosarul nr._ al Tribunalului Iași – judecător sindic și aflându-se în prezent în curs de soluționare.

Audiată în ambele faze procesuale - în calitate de martor - cu privire la împrejurările în care, la data de 15.02.2007, a achiziționat apartamentul de la S.C. P. P. S.R.L. Iași, numita B. C. M. (fostă M.) a declarat că în lunile decembrie 2006 și ianuarie 2007 i-a împrumutat tatălui ei M. A. suma totală de 100.000 lei, stabilind ca scadență luna februarie 2007. A susținut martora că la începutul lunii februarie 2007, tatăl său i-a spus că nu are de unde să restituie banii și intenționează să vândă apartamentul din Iași, ., ., ., cu suma de 200.000 lei situație în care martora, după ce s-a consultat cu soțul său, a hotărât să cumpere apartamentul, sens în care a împrumutat suma de 100.000 lei de la o persoană fizică și a dat-o lui M. A. cu câteva zile înainte de semnarea contractului.

Martora B. C. M. a arătat că la data de 15.02.2007, la Biroul Notarului Public S. B. a semnat contractul de vânzare-cumpărare, prilej cu care a aflat că imobilul aparține firmei S.C. P. P. SRL Iași, iar vânzarea a fost efectuată de către M. L. care a semnat actele și, ulterior, după intabularea imobilului, notarul i-a înștiințat pe ea, pe M. L. și M. A. că S.C. P. P. S.R.L. are desemnat un lichidator judiciar. A menționat martora că pentru întreaga sumă de 200.000 lei nu a primit nicio chitanță, factură sau alt document și nu fost întocmit vreun act de mână pentru respectiva sumă (vol. I dosar u.p., filele 128-129, vol. III dosar u.p., fila 81 și fila 167-dosar instanță).

II. Conform actului adițional de modificare a statutului constitutiv inițial al . Iași, autentificat la Biroul Notarial Public S. B. sub nr._/30.11.2000, numitul M. Giovani a dobândit calitatea de unic asociat și administrator al societății, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași sub nr. J_ și CUI_. La data de 09.06.2003, sediul social declarat inițial de către . Iași a fost schimbat la adresa din Iași, ., ., . achiziționat de inculpata M. L. în luna martie 2003.

Prin procura specială autentificată la Biroul Notarial Public S. B. sub nr. 1872/28.02.2003, inculpata M. L. a fost împuternicită de către numitul M. Giovani să administreze societatea . Iași, sens în care putea: să efectueze orice act sau fapt juridic, inclusiv cele nemenționate expres în procură; să efectueze orice operațiuni bancare în contul societății necesare desfășurării activității ei; să trateze și să încheie orice contracte cu persoane fizice și juridice; să vândă și să cumpere orice bunuri ale societății și pentru aceasta; să încheie și să semneze orice fel de acte adiționale cu privire la societate; să încheie acte adiționale de cesiune totală sau parțială a capitalului social, de modificare de părți sociale, primire de noi membri asociați, etc. (vol. I dosar u.p., fila 69).

În calitate de administrator împuternicit al societății, inculpata M. L. s-a ocupat de activitatea societății, sens în care a derulat relații comerciale cu . Iași, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 408/10.10.2004, având ca obiect asigurarea de către . Iași de consultanță beneficiarei în vederea achiziționării de bunuri, optimizării utilizării mijloacelor fixe și mobile din dotare, în domeniul angajării de personal, în alegerea proiectelor, în depistarea oportunităților de piață, în identificarea clienților, în încheierea contractelor cu aceștia, în elaborarea normelor de calitate (vol. II dosar u.p., filele 64-65).

Conform clauzelor contractuale, pentru consultanța acordată de ., au fost emise către . Iași în perioada octombrie 2004 – aprilie 2005 următoarele facturi:

- factura fiscală . VDC nr._ din data de 18.10.2004, în valoare totală de 95.200 lei, din care TVA 15.200 lei și;

- factura fiscală . VDC nr._ din data de 17.11.2004, în valoare totală de 95.200 lei, din care TVA 15.200 lei;

- factura fiscală . VDC nr._ din data de 28.12.2004, în valoare totală de 95.200 lei, din care TVA 15.200 lei;

- factura fiscală . VDC nr._ din data de 11.04.2005, în valoare totală de 35.700 lei, din care TVA 5.700 lei (vol. II dosar u.p., filele 23-26).

Totodată, în baza relațiilor comerciale stabilite de inculpata M. L., în calitatea sa de administrator în fapt al . Iași, această societate a livrat către . diferite mărfuri (piatră de diferite dimensiuni și echipamente protecție), conform facturilor fiscale . VDC nr._ din data de 07.09.2004 în valoare totală de 170.556,75 lei (din care TVA 27.231,75 lei) și . VDC nr._ din data de 05.05.2005 în valoare totală de 4.129,30 lei (din care TVA 659,30 lei) - vol. II dosar u.p., filele 22 și 27.

Valoarea totală a celor 6 facturi fiscale emise către . Iași este de 495.986,05 lei (din care suma de 79.191,05 lei reprezintă TVA) și au fost evidențiate în documentele contabile ale . (în jurnalele de cumpărări aferente lunilor septembrie 2004 - mai 2005, în documentele de plată, în fișa contului), iar societatea beneficiară a achitat o parte din valoarea lor, prin ordin de plată (vol. II dosar u.p., filele 67-102).

Martorul S. M., administrator al ., în declarațiile date în ambele faze procesuale, a confirmat încheierea între cele două societăți a contractului de vânzare cumpărare nr. 408/10.10.2004, în care administratorul de drept M. Giovani figurează ca reprezentant al . Iași, precum și împrejurarea că, în fapt, în baza procurii speciale autentificate sub nr. 1872/28.02.2003, de derularea relațiilor comerciale stabilite cu . s-a ocupat doar inculpata M. L. (vol. II dosar u.p., filele 62-63 și fila 168 - dosar instanță).

La data de 31.05.2005, . - administrată în fapt de inculpata M. L. - a livrat către S.C. P. P. S.R.L. Iași diferite produse alimentare, fiind emisă factura fiscală . VDC nr._ în valoare totală de 4.438,70 lei, din care TVA 708,70 lei.

Facturile fiscale emise de . Iași în derularea relațiilor comerciale cu . Iași și S.C. P. P. S.R.L. Iași nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății administrate în baza procurii speciale de inculpata M. L., aceasta sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale în cuantum total de 327.867 lei (din care 101.783 lei reprezintă impozit pe profit și suma de 79.900 lei TVA, sume la care au calculate majorări și penalități de întârziere și pentru care a fost emisă decizia de impunere_/04.07.2007 - vol. II dosar u.p., filele 19-21), în condițiile în care societatea nu a depus la organul fiscal teritorial, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, începând cu trimestrul III al anului 2003, declarații privind obligațiile de plată la bugetul statului (D100), deconturile lunare privind taxa pe valoarea adăugată (D300), iar de la 31.12.2002 nu a mai depus bilanțuri contabile, raportări semestriale de la 30.06.2003, iar fișe fiscale pentru perioada 2004-2006, aspecte constatate prin procesul-verbal de control nr._ din data de 04.07.2007, încheiat de D.G.F.P.J. Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași - Inspecție Fiscală și raportul de inspecție fiscală parțială nr._/04.07.2007, întocmit de A. - D.G.F.P.J. Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași/Inspecție Fiscală (vol. II dosar u.p., filele 8-17).

Din informațiile bancare comunicate de BRD – Groupe Societe Generale - Sucursala Iași prin adresa nr. 3021/30.05.2012 rezultă că . Iași a avut deschis cont în perioada 04.12.2000 – 24.02.2006 de către M. Giovani, specimenele de semnătură aparținând numitului M. Giovanni și inculpatei M. L., iar în perioada septembrie 2004 – mai 2005 s-a evidențiat în cont un rulaj semnificativ, în care s-au regăsit și plățile efectuate de . Iași prin ordinele de plată nr. 746/13.12.2004, nr. 754/15.12.2004, nr. 755/16.12.2004 și nr. 767/22.12.2004 (vol. IV dosar u.p., filele 2 și 88-117).

Din datele comunicate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași a rezultat că . a fost radiată la data de 22.12.2011, ca urmare a închiderii procedurii falimentului (fila 80 - dosar instanță).

III. Inculpata M. L. a deținut, începând din luna martie 2004, calitatea de unic asociat și administrator al S.C. C. . la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași sub nr. J_ și CUI_, iar la data preluării părților sociale ale societății de la numitele G. E. L. și L. C., inculpata a schimbat sediul social al acesteia în imobilul din Iași, ., ., ., achiziționat în luna martie 2003 de inculpată pentru . Iași.

Prin actul adițional la actele constitutive ale S.C. C. . virtutea cărora inculpata a dobândit calitatea de unic asociat și administrator, a fost schimbat și obiectul principal de activitate al societății în: 511 Activități de intermediere în comerțul cu ridicata, 5117 Intermedieri în comerțul cu produse alimentare, băuturi și tutun (vol. III dosar u.p., fila 106).

În calitate de administrator al S.C. C. . M. L. a încheiat cu . Iași contractul de prestări servicii nr. 123/25.09.2003 având ca obiect activități de consiliere și contractul de vânzare cumpărare nr. 61/27.03.2004, având ca obiect livrarea de S.C. C. . diferite cantități de piatră spartă de diferite dimensiuni către beneficiarul . Iași.

În derularea acestor contracte, în perioada octombrie 2003-martie 2005, societatea administrată de inculpată a prestat serviciile și a livrat bunurile conform clauzelor contractuale, iar plata serviciilor și a mărfurilor livrate de S.C. C. C. SRL către . Iași a fost efectuată de beneficiar atât prin cont bancar, pe baza ordinelor de plată emise de acesta, cât și în numerar.

Operațiunile comerciale efectuate în baza acestor contracte reflectate într-un număr de șase facturi fiscale emise de S.C. C. . au fost înregistrate în evidența contabilă aferentă perioadei în care au fost desfășurate, organele fiscale din cadrul DGFP stabilind în urma inspecției fiscale efectuate la S.C. C. . neînregistrarea în contabilitatea societății a facturilor emise către . Iași în perioada octombrie 2003 –martie 2005 inculpata s-a sustras de la plata sumei de 160.922 lei reprezentând impozit pe profit și a sumei de 122.395 lei taxă pe valoarea adăugată, sume la care au calculate majorări și penalități de întârziere în cuantum total de_ lei, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind stabilit prin estimare, în lipsa raportărilor financiare pentru perioada de interes, a evidenței contabile și având în vedere că pentru rezultatele exercițiului financiar 2004, inculpata nu a depus bilanțul contabil, aspecte constatate prin procesul-verbal de control nr._ din data de 26.06.2007, încheiat de D.G.F.P.J. Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași - Inspecție Fiscală și raportul de inspecție fiscală parțială nr._/26.06.2007, întocmit de A. - D.G.F.P.J. Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași/Inspecție Fiscală (vol. III dosar u.p., filele 10-22).

Facturile neînregistrate în evidența contabilă a S.C. C. . următoarele:

- . ACC nr._ din data de 24.10.2003 în valoare totală de 154.700 lei (din care TVA 24.700 lei);

- . ACC nr._ din data de 03.11.2003 în valoare totală de 83.300 lei (din care TVA 13.300 lei);

- . ACC nr._ din data de 29.03.2004 în valoare totală de 175.644 lei (din care TVA 28.044 lei);

- . ACC nr._ din data de 10.05.2004 în valoare totală de 175.644 lei (din care TVA 28.044 lei);

- . ACC nr._ din data de 30.06.2004 în valoare totală de 175.644 lei (din care TVA 28.044 lei);

- . VDU nr._ din data de 15.03.2005 în valoare totală de 1.651,72 lei (din care TVA 263,72 lei) - (vol. III dosar u.p., filele 23-28).

Din datele existente în baza informatizată a D.G.F.P.J. Iași privind situația formularelor tipizate achiziționate de S.C. C. . că societatea a achiziționat cu factura_/31.10.2003, formulare tip factură cu . și plaja de numere_-_, cu . și plaja de numere_-_ și cu . și plaja de numere_-_, între acestea regăsindu-se cele șase facturi fiscale emise de S.C. C. . comercială cu . Iași (vol. III dosar u.p., filele 71-72).

Din informațiile bancare furnizate de BRD – Groupe Societe Generale – Sucursala Iași rezultă că . Iași a avut deschis cont în lei în perioada 03.07._10, M. A., soțul inculpatei fiind împuternicit cu drept de primă semnătură de către aceasta, din data de 20.10.2004 (vol. IV dosar u.p., filele 18-21).

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță rezultă din analiza coroborată a mijloacelor de probă constând în: procesul verbal de constatare a actelor premergătoare întocmit la data de 11.01.2012; sesizarea Societății civile profesionale Lichidator Company 2003 SPRL Iași adresată organelor de urmărire penală; sesizările A. DGFPJ Iași privind pe . Iași și pe . Iași; plângerea împotriva soluției; Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 800/11.12.2006, nr. 812/12.12.2006, nr. 245/2009 și nr._/10.10.2012, facsimil din ziarul Ziua de Iași din 08.12.2006; tabelul preliminar al creanțelor nr. 255/31.01.2007 și completarea tabelului nr. 377/15.02.2003; notificarea nr. 1691/07.12.2006 și adresele nr. 1693/07.12.2006, nr. 03/05.01.2007, nr. 342/09.02.2007, nr. 343/09.02.2003 și nr. 379/15.02.2007; procura specială autentificată sub nr. 1872 din 28.02.2003; înscrisuri din dosarele aflate pe rolul instanțelor judecătorești (contestație împotriva creanțelor înscrise în tabloul preliminar, cerere de recurs împotriva sentinței civile nr. 379/S/30.11.2006, cerere de constatare a nulității contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1017/15.02.2007, întâmpinarea depusă în dosarul nr. 208/04/.-judecătorul sindic și răspunsul la întâmpinare); copii ale hotărârilor judecătorești (sentința comercială nr. 379/30.11.2006 a Tribunalului Iași – judecătorul sindic, decizia nr. 1001/25.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași – Secția Comercială, sentința civilă nr. 8747 din 08.09.2003 a Judecătoriei Iași, decizia civilă nr. 23/E din 08.01.2004 a Tribunalului Iași, sentința civilă nr. 7245/09.06.2008 a Judecătoriei Iași, decizia nr. 1385/CA din 03.12.2008 a Tribunalului Iași); contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1017/15.02.2007; adresa nr._/08.03.2007 a Direcției Economice și Finanțe Publice Locale Iași – Biroul Constatare Impunere Persoane Juridice; certificatul de neurmărire fiscală nr._/13.02.2007 eliberat de Consiliul Local al Municipiului Iași – Direcția de Finanțe Publice Locale; statutul constitutiv, actele adiționale la actele constitutive, certificatele de înregistrare, cererile de înscriere de mențiuni, certificatele de înscriere mențiuni pentru societățile . Iași, . Iași și . Iași; informațiile bancare (documentația depusă pentru deschiderea conturilor, fișele cu specimenele de semnături, rulajul conturilor) privind societățile . Iași, . Iași și . Iași; procesele verbale de control nr._/04.07.2007 și nr._/26.06.2007, încheiate de D.G.F.P.J. Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași - Inspecție Fiscală; rapoartele de inspecție fiscală parțială nr._/04.07.2007 și nr._/26.06.2007, întocmite de A. - D.G.F.P.J. Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași/Inspecție Fiscală; copia facturilor fiscale . VDC nr._/07.09.2004, . VDC nr._/18.10.2004, . VDC nr._/17.11.2004, . VDC nr._/28.12.2004, . VDC nr._/11.04.2005, . VDC nr._/05.05.2005, . ACC nr._/24.10.2003, . ACC nr._/03.11.2003, . ACC nr._/29.03.2004, . ACC nr._/10.05.2004, . ACC nr._/30.06.2004 și . VDU nr._/15.03.2005; situația formularelor tipizate achiziționate de S.C. C. . de prestări servicii nr. 361/02.12.2003 și nr. 408/10.10.2004; documente contabile (jurnal cumpărări, fișe furnizori, fișe cont, instrumente de plată, bilanțuri contabile, balanțe de verificare); copia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de Garda Financiară Iași la data de 21.03.2003; relațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași cu privire la . Iași, . Iași și . de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul judecății; declarațiile martorilor B. C. M.; S. M. și I. A. I..

În cursul urmăririi penale, inculpata M. L. nu a dat declarații, prevalându-se de dreptul la tăcere și a avut o poziție procesuală necorespunzătoare, în sensul că s-a sustras de la prezentarea materialului de urmărire penală, dar și de la judecată, neprezentându-se în fața organelor judiciare, deși a fost legal citată. În dezbateri și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, inculpata prin intermediul apărătorului ales a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile de bancrută frauduloasă și evaziune fiscală, iar în subsidiar încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât facturile . ACC emise în perioada octombrie 2003 - martie 2005 au fost emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, intervenind prescripția răspunderii penale.

În ceea ce privește infracțiunea de bancrută frauduloasă, inculpata a susținut în concluziile scrise că aceasta nu există, întrucât înstrăinarea imobilului s-a realizat cu respectarea tuturor cerințelor de publicitate impuse de lege, și nu în frauda creditorilor, deoarece, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, dar și din concluziile raportului de expertiză, valoarea apartamentului înstrăinat este înlocuită efectiv cu suma de bani achitată de către cumpărătoare, sumă ce se regăsește în actele contabile ale societății, iar patrimoniul societății nu a suferit modificări majore sub aspectul valorii activelor.

Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală, inculpata a susținut că facturile emise de . către . sunt evidențiate în registrele contabile ale societății, în registrul jurnal cumpărări al . și în contul 401 al ., aflate la dosarul cauzei.

Apărările inculpatei M. L. nu pot fi primite, susținerile sale fiind infirmate, din perspectivă probatorie, de mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești – expuse mai sus – dovedesc pe deplin situația de fapt descrisă anterior în considerentele prezentei hotărâri și, implicit, vinovăția inculpatei M. L., iar probele administrate în apărare (înscrisurile depuse la dosar și expertiza contabilă judiciară), nu dovedesc lipsa de temeinicie a probelor administrate în ambele faze procesuale și care au răsturnat prezumția de nevinovăție ce a operat în favoarea ei.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de bancrută frauduloasă, în condițiile stării de insolvență a debitorului . – definită în art. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile – este evident că înstrăinarea imobilului de către inculpată în condiții oculte a fost de natură să lipsească creditorii de posibilitatea îndestulării creanțelor prin valorificarea activelor societății, cu atât mai mult cu cât, deși se susține că suma de 200.000 lei (prețul vânzării) a fost evidențiată în actele contabile, este cert că ea nu a fost destinată să stingă datoriile societății către creditor care, de altfel, se mențin și în prezent. Sub acest aspect, prezintă relevanță declarațiile numitei M. L. înregistrate sub nr. 1113 și 1114/18.06.2007 . SPRL Iași prin care, la acea dată – după patru luni de la perfectarea contractului de vânzare cumpărare și primirea prețului, tocmai în scopul declarat al stingerii datoriilor - aceasta solicită lichidatorului judiciar să aprobe stingerea obligației de plată a creanței pe care . o are față de Administrația Finanțelor Publice, prin plata eșalonată, prima rată fiind la 26.06.2007.

Dintr-o altă perspectivă, din declarațiile martorei B. C. M. a rezultat că, în realitate, la cumpărarea imobilului a plătit doar suma de 100.000 lei, diferența de 100.000 lei reprezentând datoria pe care o avea la ea M. A., astfel încât, în aceste condiții, apare drept fictivă înregistrarea în evidențele contabile ale . (în registrul de casă pe februarie 2007 SRL Iași și în registrul jurnal) a sumei de 200.000 lei provenită din vânzarea imobilului.

Referitor la susținerile privind împlinirea termenului de prescripție pentru infracțiunea de evaziune fiscală în ceea ce privește facturile emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, instanța apreciază că acestea sunt vădit nefondate, având în vedere că prin noua lege infracțiunea de evaziune fiscală nu a fost dezincriminată ci, dimpotrivă, a fost prevăzută în continuare, fiind cert că doar condițiile de incriminare ale acestei infracțiuni au suferit modificări prin . noii legi, iar prin raportare la situația de fapt stabilită pe baza probatoriului administrat în cauză, ele sunt întrunite în totalitate în speță și de natură să atragă răspunderea penală a inculpatei, iar în cauză nu s-a împlinit nici termenul general de prescripție (de 8 ani, conform art. 122 alin. 1, lit. e) Cod penal, întrerupt, conform art. 123 Cod penal, prin emiterea citației pentru chemarea inculpatei în fața instanței de judecată) și nici cel special, de 12 ani, calculat conform art. 124 Cod penal.

În drept, fapta inculpatei M. L. constând în aceea că, în calitate de asociat și reprezentant legal al . Iași în baza procurii autentificate sub nr. 1872/28.02.2003, a vândut la data de 15.02.2007 imobilul din Iași, ., ., . aparținând societății, contra sumei de 200.000 lei, în frauda creditorilor societății aflată în procedură de insolvență, așa cum s-a dispus prin sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 a Tribunalului Iași-judecătorul sindic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Fapta inculpatei M. L. care, în calitate de administrator împuternicit al . Iași, în baza aceleiași rezoluții infracționale și acționând cu intenție directă a emis, în perioada septembrie 2004 - mai 2005, un număr total de 7 facturi fiscale către . Iași și S.C. P. P. S.R.L. pe care nu le-a înregistrat în evidențele contabile ale societății, cu consecința diminuării veniturilor obținute în anii 2004 și 2005 și cauzării unui prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 327.868 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal.

Fapta inculpatei M. L. care, în calitate de asociat unic și administrator al S.C. C. . baza aceleiași rezoluții infracționale și acționând cu intenție directă a emis, în perioada octombrie 2003 - martie 2005, un număr de 6 facturi fiscale către . Iași pe care nu le-a înregistrat în evidențele contabile ale societății, cu consecința diminuării veniturilor obținute în anii 2003, 2004 și 2005 și cauzării unui prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 349.294 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal.

Instanța reține că, în condițiile în S.C. C. . angajat contabil în condițiile legii ori un contract cu o societate de profil pentru ținerea contabilității societății, răspunderea pentru organizarea și ținerea evidenței contabile îi revine în totalitate inculpatei în calitate de administrator, conform art. 10 din Legea nr. 92/1991 și, în plus din aceeași calitate de administrator a societății derivă obligația de plată a impozitelor și taxelor datorate statului, aferente relațiilor comerciale desfășurate.

În mod similar, inculpatei îi reveneau aceleași obligații și în relație cu . Iași, având în vedere că prin procura autentificată sub nr. 1872/28.02.2003 a fost mandatată să administreze această societate.

IV. Prin procesul-verbal de control nr._ din data de 26.06.2007, încheiat de D.G.F.P.J. Iași – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași - Inspecție Fiscală și raportul de inspecție fiscală parțială nr._/26.06.2007, întocmit de A. - D.G.F.P.J. Iași – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași/Inspecție Fiscală s-a stabilit că pentru perioada 24.10.2003 – 02.05.2007, . Iași a emis un număr de 48 facturi fiscale în valoare totală de 999.274,45 lei, reprezentând vânzări de piatră spartă, echipamente de protecție (cizme cauciuc, salopete, căști protecție, mănuși protecție) și prestări servicii-consultanță către ., facturi care însă nu au fost înregistrate în contabilitatea societății ulterior, stabilindu-se de către organele fiscale următoarele obligații de plată la bugetul general consolidat al statului: impozit pe profit: 191.861,00 lei; majorări de întârziere impozit pe profit: 156.738,00 lei; penalități de întârziere impozit pe profit: 11.721,00 lei; taxa pe valoare adăugată: 159.547,00 lei; majorări de întârziere TVA: 127.398,00 lei; penalități de întârziere TVA: 13.118,00 lei.

Instanța reține însă că la data de 21.04.2005, conform actului adițional la statutul S.C. C. . L. a cedat toate părțile sale sociale și s-a retras din S.C. C. . C. M. - fiica numitului M. A., soțul inculpatei - devenind unic asociat și administrator al societății, al cărei sediu social a fost schimbat la adresa din Iași, ., ., . efectuate sub nr._ din 21.04.2005 de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași (vol III, filele 87-88). La data de 20.03.2007, numita B. C. M. s-a retras din societate, numita N. (în prezent A.) M. devenind unic asociat și administrator, iar sediul social al S.C. C. . schimbat la adresă Iași, ., . unde se afla o boxă subsol în suprafață totală de 14,40 mp, deținută de soții M. L. și A..

Anterior, la 31.05.2005, prin procura autentificată sub nr. 1707/2005 la Biroul Notarului Public D. B., numita B. C. M., în calitate de unic asociat și administrator al S.C. C. .-o pe inculpata M. L., ca în numele său și în calitatea pe care o deține în societate, să îndeplinească operațiuni constând în: vânzarea sau schimbarea bunurilor proprietatea societății comerciale; cumpărarea sau schimbarea în condițiile și la prețul ce îl va considera potrivit pentru societate orice bunuri mobile și imobile pe teritoriul oricărei localități din România; semnarea de garanții imobiliare ori imobiliare care privesc bunuri mobile și imobile ce se află ori se vor afla în proprietatea societății; să încheie contracte de donații, mecenat, sponsorizare, atât cu persoane fizice, cât și cu persoane juridice; reprezentarea societății în raport de organele de control, apărarea intereselor societății inclusiv în instanță la orice nivel, reprezentare față de executorul judecătoresc ori bancar.

Totodată, inculpata M. L. a fost mandatată: să semneze acte adiționale la actele constitutive ale S.C. C. . de lucru, obiect secundar de activitate ș.a., întocmind și declarațiile solicitate în materie comercială, inclusiv acte de vânzare, cumpărare, acte de cesiune totală sau parțială, donație a părților sociale; să semneze declarații privind participarea firmei la licitații, depunând și ridicând cereri, completând formularele solicitate și achitând caiete de sarcini ori avize și autorizații; să îndeplinească toate formalitățile legale de obținere a rezoluțțiilor modificatoare, reprezentând-o pe B. C. M. în fața oricăror organe și instituții centrale și locale, precum și persoane fizice și juridice, în legătură cu obținerea autorizațiilor de funcționare a societății, semnând orice fel de act.

În procură s-a prevăzut totodată că M. L. o va putea reprezenta pe B. C. M., în limitele respectivului mandat, în fața judecătorului delegat de la ORC, Monitorul Oficial, Administrația Financiară, Biroul Unic, precum și oriunde va fi necesar în legătură cu obiectul mandatului.

În partea finală a procurii speciale s-a inserat și următoarea mențiune: „În genere, va putea îndeplini orice act ori fapt juridic cu privire la calitatea mea în societatea mai sus menționată chiar dacă nu este prevăzut expres.” (vol. III dosar u.p., fila 99).

Chiar dacă inculpata s-a ocupat efectiv de activitatea societății, inclusiv în derularea relațiilor comerciale cu . și a emis facturi fiscale, acest aspect atrage obligația legală a inculpatei sub aspectul înregistrării lor în evidențele contabile ale S.C. C. . perioada cât aceasta a fost unic asociat și administrator al societății, nu însă și pentru perioada ulterioară, întrucât din luna aprilie 2005 inculpata nu mai era asociat al S.C. C. . autentificată sub nr. 1707/2005 nu conferea inculpatei calitatea de administrator al acestei societăți, ci o mandata în mod special pentru a îndeplini anumite operațiuni - cu un conținut și limite precis determinate - fără ca între acestea să se regăsească atribuții privind întocmirea evidențelor contabile ori a altor documente legale, astfel cum sunt ele definite în art. 2 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Conform art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, subiectul activ al infracțiunii de evaziune fiscală este unul circumstanțiat, fiind necesar ca acesta să dețină calitatea specială cerută de lege de administrator ori de persoană fizică sau juridică ce are obligația legală sau contractuală de a organiza și conduce contabilitatea or, în cauză, din anul 2005 inculpata nu mai avea nici o calitate în cadrul ..

De altfel, infracțiunea imputată inculpatei constă în omisiunea de înregistrare în evidența contabilă a . a unui număr de 48 de facturi, însă numai administratorul unei societății comerciale – ori persoana mandatată în acest sens - are obligația impusă de lege de a face toate înregistrările necesare în contabilitatea societății, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, care prevăd că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.

În consecință, nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpatei cu privire la actele materiale din componența infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal, constând în omisiunea de înregistrare în evidența contabilă a . a operațiunilor comerciale derulate cu . și reflectate în următoarele facturi:

- . VDU nr._ din 05.09.2005, în valoare totală de 1425,10 lei (din care TVA 227,50 lei);

- . VDU nr._ din 07.09.2005, în valoare totală de 6530,20 lei (din care TVA 1042,60 lei);

- . VDU nr._ din 07.09.2005, valoare totală de 1927,80 lei (din care TVA 307,80 lei);

- . VEI nr._ din 03.10.2005, în valoare totală de 5672,00 lei (din care TVA 905,50 lei);

- . VEI nr._ din 04.10.2005, în valoare totală de 5024,70 lei (din care TVA 802,20 lei);

- . VEI nr._ din 07.10.2005, în valoare totală de 4016,80 lei (din care TVA 641,30 lei);

- . VEI nr._ DIN 11.10.2005, în valoare totală de 4992,05 lei (din care TVA 797,05 lei);

- . VEI nr._ DIN 14.10.2005, în valoare totală de 4690,96 lei (din care TVA 748,96 lei);

- . VEI nr._ DIN 17.10.2005, în valoare totală de 2080,50 lei (din care TVA 332,10 lei);

- . VEI nr._ din 18.10.2005, în valoare totală de 4479,20 lei (din care TVA 715,20 lei);

- . VEI nr._ DIN 20.10.2005, în valoare totală de 11.836,92 lei (din care TVA 1889,92 lei);

- . VEI nr._ din 21.10.2005, în valoare totală de 3844,53 lei (din care TVA 613,83 lei);

- . VEI nr._ din 24.10.2005, în valoare totală de lei (din care TVA lei);

- . VEI nr._ din 25.10.2005, în valoare totală de 14.844,64 lei (din care TVA 2370,14 lei);

- . VEI nr._ din 26.10.2005, în valoare totală de 5117,00 lei (din care TVA 817,00 lei);

- . VEI nr._ din 27.10.2005, în valoare totală de 4961,11 lei (din care TVA 792,11 lei);

- . VEI nr._ din 28.10.2005, în valoare totală de 5792,90 lei (din care TVA 924,90 lei);

- . VEI nr._ din 31.10.2005, în valoare totală de 2474,60 lei (din care TVA 395,10 lei);

- . VEI nr._ din 05.12.2005, în valoare totală de 63.944,64 lei (din care TVA 10.209,64 lei);

- . VEI nr._ din 13.12.2005, în valoare totală de 3.462,90 lei (din care TVA 552,90 lei);

- . VDU nr._ din 18.01.2006, în valoare totală de 9625,43 lei (din care TVA 1536,83 lei);

- . VDU nr._ din 18.01.2006, în valoare totală de 851,40 lei (din care TVA 135,90 lei);

- . VDU nr._ din 20.03.2006, în valoare totală de 2410,40 lei (din care TVA 384,80 lei);

- . VEI nr._ din 06.04.2006, în valoare totală de 840,10 lei (din care TVA 134,10 lei);

- . VEI nr._ din 19.04.2006, în valoare totală de 2140,40 lei (din care TVA 384,80 lei);

- . VEI nr._ din 03.05.2006, în valoare totală de 2959,50 lei (din care TVA 472,50 lei);

- . VEI nr._ din 04.05.2006, în valoare totală de 4470,20 lei (din care TVA 713,70 lei);

- . VEI nr._ din 08.05.2006, în valoare totală de 1159,00 lei (din care TVA 185,00 lei);

- . VEI nr._ din 20.07.2006, în valoare totală de 1689,50 lei (din care TVA 269,70 lei);

- . VEI nr._ din 02.08.2006, în valoare totală de 4243,54 677,54 lei (din care TVA lei);

- . VEI nr._ din 08.08.2006, în valoare totală de 3340,33 lei (din care TVA 533,33 lei);

- . VEI nr._ din 02.10.2006, în valoare totală de 2040,40 lei (din care TVA 325,70 lei);

- . VEI nr._ din 13.10.2006, în valoare totală de 7701,60 lei (din care TVA 1229,60 lei);

- . VEI nr._ din 01.11.2006, în valoare totală de 7701,60 lei (din care TVA 1229,60 lei);

- . VEI nr._ din 01.11.2006, în valoare totală de 1431,80 lei (din care TVA 228,60 lei);

- . VEI nr._ din 05.12.2006, în valoare totală de 3495,62 lei (din care TVA 558,12 lei);

- . VEI nr._ din 13.12.2006, în valoare totală de 698,64 lei (din care TVA 111,54 lei);

- . VEI nr._ din 12.12.2006, în valoare totală de 6697,20 lei (din care TVA 1117,20 lei);

- facturile fără .. 02 din 01.03.2007, în valoare totală de 2602,53 lei (din care TVA 415,53 lei); nr. 07 din 24.03. 2007, în valoare totală de 2387,14 lei (din care TVA 381,14 lei); nr. 16 din 02.05.2007, în valoare totală de 1041,25 lei (din care TVA 166,25 lei) și nr. 18 din 18.04.2007, în valoare totală de 1543,43 lei (din care TVA 246,43 lei).

Pentru considerentele expuse, cu privire la aceste acte materiale, urmează a se dispune achitarea inculpatei, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c) Cod procedură penală.

V. Reținând vinovăția inculpatei M. L. în comiterea infracțiunii de bancrută frauduloasă și a celor de evaziune fiscală în circumstanțele anterior descrise, instanța va proceda la tragerea sa la răspundere penală, la individualizarea judiciară a pedepselor și a modului lor de executare avându-se în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în textele de incriminare, gradul de pericol social concret al infracțiunilor reflectat de modalitatea și împrejurările concrete a fost comisă activitatea ilicită, caracterul ei continuat relevat de rezoluția infracțională unică în comiterea în mod repetat de fapte penale cu specific economic și de numărul mare de facturi emise și neevidențiate în documentele contabile, scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunilor (fraudarea creditorilor și, respectiv, sustragerea de la plata obligațiilor fiscale), gravitatea consecințelor produse prin activitatea infracțională, constând în cauzarea unui prejudiciu foarte ridicat părții civile și care nu a fost recuperat.

Pe lângă aceste aspecte, instanța va avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatei M. L. care nu are antecedente penale, este o persoană în etate de 63 de ani, însă s-a sustras de la urmărirea pebnală și judecată, astfel încât va aplica acesteia pedepse cu închisoarea într-un cuantum ce va fi stabilit peste nivelul minimului special prevăzut de normele incriminatoare, în cazul fiecăreia dintre infracțiunile pentru care a fost antrenată răspunderea sa penală.

În raport de cuantumul pedepselor cu închisoarea aplicate pentru evaziune fiscală, prin raportare la dispozițiile art. 65 alin. (2) Cod penal și art. 9 din Legea nr. 241/2005, se vor aplica inculpatei și pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 c) Cod penal, respectiv dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pentru o perioadă de 3 ani, urmând ca acesteia să se aplice, în conformitate cu art. 35 alin. (3) Cod penal, pedeapsa complementară cea mai grea.

În baza art. 71 Cod penal, se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) - dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale -, pe durata pedepsei principale.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I Cod penal, instanța va avea în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii - prin care instanța europeană a constatat încălcarea prevederilor art. 3 din Protocolul nr. 1 ca urmare a interzicerii, în baza legii, a dreptului de a alege persoanei ce a fost condamnată la pedeapsa închisorii, apreciind că o restrângere generală, automată și nediferențiată a unui drept fundamental consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, depășește marja de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi - dar și decizia nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Față de aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză, nu rezultă din probele administrate o nedemnitate a inculpatei în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța nu va interzice exercițiul acestui drept de natură electorală și, în consecință, nu va face aplicarea art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I Cod penal.

Întrucât fapta ce face obiectul cauzei nu are legătură cu modalitatea de exercitare a drepturilor și obligațiilor părintești, iar inculpata nu mai are copii în întreținere și nu rezultă din actele dosarului că ar fi fost desemnată sau există perspectiva ca aceasta să fie desemnată tutore sau curator al vreunei persoane, instanța nu va interzice inculpatei nici drepturile prevăzute în art. 64 lit. d) și e) Cod penal.

Sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei rezultante ca urmare a aplicării în cauză a art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal, instanța apreciază că, ținând seama de persoana inculpatei, aceasta prezintă perspective de reinserție în societate în condițiile unei supravegheri adecvate, iar judecata în prezenta cauză și aplicarea unei pedepse constituie un avertisment suficient pentru a o determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea ei efectivă, sens în care va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoare aplicate acesteia, fiind întrunite toate condițiile impuse de art. 86¹ Cod penal. Tribunalul va dispune, în baza disp. art. 86³ alin. (1) Cod penal, ca inculpata, pe durata termenului de încercare stabilit în conformitate cu art. 86², să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Poliția Municipiului Iași, ca organ desemnat de instanță pentru supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, se va atenționa inculpata M. L. asupra faptului că, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 86⁴ Cod penal, sancțiune ce intervine, și în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere stabilite de instanță, potrivit dispozițiilor art. 86³ Cod penal.

VI. Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța constată că partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. a Județului Iași, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 988.251 lei (din care: 293.644 lei impozitul pe profit; 230.128 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; 18.187 lei penalitățile de întârziere aferente impozitului pe profit; 239.447 lei T.V.A.; 188.444 lei majorări de întârziere aferente T.V.A. și 18.400 lei penalitățile aferente T.V.A.) și cu dobânda legală prevăzută de art. 120 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului.

Având în vedere faptul că sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, vizând; faptele cauzatoare de prejudicii (constând în neînregistrarea în evidența contabilă a facturilor fiscale emise de . Iași către S.C. Clean Total SRL Iași – 6 facturi și S.C. P. P. SRL Iași – o factură, precum și a celor emise de . S.C. Clean Total SRL Iași – 5 facturi), caracterul lor ilicit, derivat din cel penal reținut în baza considerentelor arătate, prejudiciul de ordin material cauzat părții civile, legătura de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu, precum și vinovăția exclusivă a inculpatei în producerea acestui prejudiciu, instanța va admite acțiunea civilă și o va obliga pe inculpată la plata către A., prin D.G.F.P. a Județului Iași a sumei de 677.162 lei cu titlu de despăgubiri, precum și la plata, potrivit solicitării părții civile, a dobânzii legale aferente acestei sume.

Suma totală de 677.162 lei reținută drept prejudiciu are următoarele componente:

- suma de 327.868 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea în evidența contabilă a . Iași a unui număr de 7 facturi (6 emise către S.C. CLEAN TOTAL SRL Iași și una către S.C. P. P. SRL Iași), structurat astfel: 101.783 lei impozit pe profit; 73.390 lei majorări aferente impozitului pe profit; 6.466 lei penalități aferente impozitului pe profit, 79.900 lei TVA; 61.046 lei majorări aferente TVA; 5.282 lei penalități de întârziere aferente TVA;

- suma de 349.294 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea în evidența contabilă a . unui număr de 6 facturi emise în perioada 24.10.2003 – 15.03.2005 către S.C. CLEAN TOTAL SRL Iași, structurat astfel: 160.922 lei impozit pe profit; 50.694 lei majorări aferente impozitului pe profit; 9.774 lei penalități aferente impozitului pe profit, 122.395 lei TVA; 3.305 lei majorări aferente TVA; 2.203 lei penalități de întârziere aferente TVA, calculate pe baza situațiilor privind impozitului pe profit și TVA, anexate raportului de inspecție fiscală parțială nr._/26.06.2007 (vol. III dosar u.p., filele 21-22).

Consecință a soluției de achitare a inculpatei pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal, cu privire la actele materiale vizând facturile emise de . în perioada septembrie 2005 - aprilie 2007, instanța, în temeiul art. 346 alin. (3) Cod procedură penală, va respinge restul pretențiilor civile formulate în cauză de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. a Județului Iași.

Conform art. 11 din Legea 241/2005 coroborat cu art. 163, art. 164 alin. (2) și (3), art. 165 - 167 Cod procedură penală, în vederea recuperării prejudiciului reținut în sarcina inculpatei, se va admite cererea formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală, privind luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ce aparțin acesteia și, în consecință, se va dispune luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei M. L., până la concurența sumei de 677.162 lei, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat părții civile.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 și art. 7 și 21 din Legea nr. 26/1990, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, o copie se va comunica Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

În temeiul dispozițiilor art. 190 alin. (4) Cod procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, instanța va obliga pe inculpata M. L. să plătească expertului F. M. suma de 265 lei, reprezentând diferența de onorariu aferent expertizei de specialitate efectuate în cauză.

În temeiul art. 349 Cod procedură penală, cu referire la art. 191 Cod procedură penală, instanța va obliga pe inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, consecință a soluției de condamnare dispusă în cauză.”

Hotărârea astfel pronunțată a fost apelată, în termen legal, de P. de pe lângă Tribunalul Iași, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași și inculpata M. L..

Reprezentantul Ministerului Public solicită în apelul declarat să se constate că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea de evaziune fiscală privind pe .. Apreciază procurorul că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală pentru că există probe care să ducă la condamnarea sa și cu privire la aceste acte materiale. Chiar din cuprinsul procurii întocmită la un birou notarial rezultă că martora B. i-a transmis inculpatei pe o perioadă nedeterminată totalitatea drepturilor și a obligațiilor care izvorau din calitatea de administrator al societății . și, cu atât mai mult cu cât din declarațiile martorilor care au fost audiați rezultă că nici un moment aceștia nu au conștientizat faptul că nu stăteau de vorbă cu administratorul societății, ei desfășurând relații comerciale cu respectiva societate și având ferma convingere că inculpata este administratora acestei societăți.

Mai arată procurorul că sunt suficiente dovezi la dosarul cauzei care să ateste concluzia că se impunea condamnarea inculpatei și pentru aceste acte materiale în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, solicită admiterea apelului și pronunțarea unei noi hotărâri în care să se țină cont de motivul invocat prin apelul declarat și să se dispună condamnarea inculpatei pentru toate actele materiale care, apreciază că sunt dovedite cu probele administrate în cauză.

Partea civilă critică în apelul declarat faptul că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, in temeiul dispozițiilor art. 11. pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. c Cod. procedura penala,motivat de faptul ca începând cu luna aprilie 2005, inculpata nu mai era asociat al . lași, respingând astfel despăgubirile civile solicitate în suma de 351.4008 lei.

De asemenea instanța de fond nu a luat in caicul nici faptul ca partea civilă a solicitat introducerea in cauza conform art. 16 VCPP ca parți responsabile civilmente a .- lași si a . pentru a fi obligate in solidar cu inculpata la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Totodată a solicitat si luarea masurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatei si ale părților responsabile civilmente pana la concurenta sumei cu care s-a constituit parte civila in prezenta cauza.

Instanța de fond in cuprinsul sentinței pronunțate in prezenta cauza nu face vorbire in nici un fel privind capătul de cerere, prin care solicită introducerea in cauza ca parte responsabila civilmente a celor doua societăți si a luării masurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatei si ale părților responsabile civilmente pana la concurenta sumei de 988.250 lei cu care s-a constituit parte civila in prezenta cauza.

În apelul declarat, inculpata invocă nevinovăția, în sensul că nu a săvârșit infracțiunea de bancrută frauduloasă motivat de mai multe împrejurări care au fost arătate în scris prin notele depuse la dosar și face referire în mod expres la documentele depuse în fața instanței de apel. În principal solicită să se constate că, creanța pe care o invocă administrația finanțelor publice nu este una reală, sub acest aspect sunt dovezi la dosar precum că din 2007 până în prezent această creanță a fost contestată în permanență de către societate. De asemenea, solicită să se constate că elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă nu sunt întrunite în prezenta cauză motivat de împrejurarea că respectivul imobil a fost achiziționat după ce a existat controlul Gărzii Financiare și s-a constatat că societatea ar avea de achitat suma de două miliarde care a fost stabilită care a fost stabilită în acel proces verbal prin însumarea tuturor chitanțelor activității comerciale ale . cu șase luni în urmă anterior controlului. Față de aceste susțineri urmează a se constata că în 2007 nu se cunoștea de către administratorul din procură, inculpata din prezenta cauză, împrejurarea că s-a dispus intrarea lui . în procedura insolvenței, la fila 137 volumul I din dosarul Curții de Apel este adresa lichidatorului acestei societăți nr. 3465 din 10 decembrie unde se arată împrejurarea că s-a dispus . a insolvenței dar fără ridicarea dreptului de administrare și, de asemenea este la dosarul cauzei răspunsul lichidatorului la întrebarea nr. 6, filele 58 și 63, unde acesta arată în mod expres că singura creanță împotriva lui . insolvenței este cea a finanțelor întrucât față de BRD s-a admis contestația și acesta nu mai are nici o creanță față de Perpedes. Ca atare, din prețul vânzării, care a fost unul real de două miliarde de lei, ce a avut loc în martie 2007 s-a achitat integral creanța pe care societatea o avea față de bancă. În 2003, anterior controlului care constituie titlu de creanță în dosarul de insolvență s-a achiziționat acest imobil, pe societate, din bani împrumutați de la persoane fizice și prin credit ipotecar. În condițiile în care din cauza acelui proces verbal întocmit de Garda Financiară societatea nu și-a mai putut desfășura activitatea, a ajuns inclusiv în imposibilitatea de a-și achita ratele bancare, ca atare BRD a format dosar de executare silită și a scos la licitație acest imobil. Șansa lui Perpedes pentru ca să poată acoperi creditorii persoane fizice și integral banca era să vândă la un preț corect și real acest imobil iar din prețul obținut să se facă aceste plăți, toate acestea s-au întâmplat în condițiile în care nu i se comunicare hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței iar dreptul de administrare nu-i fusese ridicat. Față de aceste susțineri apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive de la infracțiunea de bancrută frauduloasă, în principal, pentru că nu au cunoscut despre existența hotărârii privind deschiderea procedurii de insolvență, pentru că tot la dosarul instanței este certificatul de grefă emis de Curtea de Apel pe data de 25.10.2007 la fila 134, unde se constată că recursul declarat ulterior vânzării, este declarat în termen, ca atare, din aceste elemente rezultă cu certitudine că hotărârea instanței de fond din noiembrie 2006 nu fusese comunicată în mod procedural și inculpata nu avea de unde să cunoască faptul că se deschisese procedura insolvenței. Mai mult decât atât, vânzarea s-a făcut cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, în acest sens a fost eliberat și certificatul de atestare fiscală din care rezulta că societatea nu are datorii, certificat emis chiar de creditoarea care figura cu două miliarde în dosarul de insolvență. Care ar putea fi momentul din care să rezulte că inculpata ar fi cunoscut starea de insolvență și că din preț nu ar fi fost achitați creditorii, sunt elemente care nu sunt constituite cu privire la această infracțiune.

Urmează ca instanța să constate, și din raportul de expertiză efectuat în cauză împrejurarea că din prețul obținut din vânzare au fost achitate integral împrumuturile de la persoanele fizice care au contribuit la plățile făcute atât pentru achiziționare cât și ulterior pentru achitarea ratelor de la BRD iar diferența sumei se află și astăzi în contul firmei la dispoziția lichidatorului judiciar, aproximativ 370 milioane lei vechi, administratorul nu a luat nici un leu.

În ceea ce privește pe celelalte două societăți, . și ., față de care inculpata apelantă este cercetată și a fost trimisă în judecată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, solicită ca instanța să observe și, va indica și în concluziile scrise pe care le va depune la dosar, dispozițiile din legea contabilității care obligă administratorul la înregistrarea facturilor fiscale care reprezintă relații comerciale reale. Se impută săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală pe considerentul că a emis facturi fiscale către o altă societate, respectiv cea administrată de martorul care nu a fost găsit, reprezentând servicii pe care nu putea să le execute motivat de împrejurarea că societățile M. și C. nu aveau un astfel de obiect de activitate și facturi de piatră. Este vorba în acest dosar de facturi de miliarde care reprezintă contra-valoare piatră spartă în total de aproximativ 24 tone care înseamnă un tren cu peste 20 de vagoane, nu au fost înregistrate respectivele facturi pentru că relația comercială nu a fost reală, nu au fost emise de inculpată facturile fiscale către administratorul în contabilitatea căruia apar acele facturi fiscale. Nu este corect ca M. L. să răspundă pentru evaziune fiscală pentru că ea nu a înregistrat facturi care nu reprezentau o relație comercială reală, nu există în contabilitatea celor două firme dovada că au existat mărfurile respective și, de asemenea mărfurile respective nici nu au fost plătite de către cealaltă societate. În condițiile în care operațiunea comercială nu a existat în fizic nu era corect din partea administratorului să înregistreze respectivele facturi fără a exista relația comercială reală dintre M. și C. pe de o parte și cealaltă societate pe de altă parte.

Față de aceste susțineri solicită să se constate că nu au diminuat cu absolut nimic veniturile celor două societăți în condițiile în care nu au încasat banii pe serviciile și piatra spartă care sunt invocate atunci când se reține săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Solicită să se admită apelul declarat de inculpata M. L. și solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 417 cod proc. pen., Curtea constată următoarele:

În fața instanței de apel, la solicitarea inculpatei, au fost administrate proba cu înscrisuri, fiind depuse mai multe înscrisuri cu privire la societățile administrate de către inculpată, probe prin care aceasta tinde spre achitare. De asemenea a fost audiată inculpata, având în vedere că aceasta nu s-a prezentat la nici un termen de judecată în fața instanței de fond. În legătură cu această poziție procesuală, inculpata a invocat în apel că nu a cunoscut nici învinuirile ce i se aduc, nici apărarea exercitată de către apărătorul ales al acesteia, nuanțând prin această poziție o nulitate a sentinței pronunțate de prima instanță. Susținerile inculpatei nu pot fi primite, modul în care a aceasta a înțeles să coopereze cu organele judiciare, atitudinea procesuală adoptată și modul de exercitare a apărării, prin apărător ales, fiind opțiunea exclusivă a inculpatului și putând fi opusă doar acesteia și nicidecum organelor judiciare.

De asemenea, inculpata a solicitat și audierea martorului S. M., probă încuviințată de instanță. Însă, în ciuda demersurilor efectuate de instanță pentru a asigura prezența martorului, acesta nu a putut fi audiat, constatându-se imposibilitatea în acest sens, motivat de mențiunile consemnate în procesul verbal de îndeplinire a mandatului de aducere emis pe numele martorului, precum și cele reținute prin încheierea de la termenul respectiv.

Evaluând noile probe administrate în calea de atac, instanța de control judiciar constată că acestea nu au fost în măsură să modifice starea de fapt reținută prin sentința penală apelată.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași cu nr. 199/P/2007 din data de 18.09.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei M. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 și de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal (două infracțiuni).

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatei M. L. că, în calitate de administrator mandatat (unic reprezentant legal) al . Iași, societate cu privire la care a fost dispusă de către judecătorul sindic prin sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 a Tribunalului Iași deschiderea procedurii de insolvență, pe parcursul desfășurării acestei proceduri, a înstrăinat în frauda creditorilor societății respectiv, la data de 15.02.2007, cu suma de 200.000 lei, un apartament aparținând ca activ . Iași.

De asemenea, în calitate de reprezentant legal al . Iași și . Iași, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata a efectuat operațiuni comerciale aducătoare de venituri și nu a înregistrat în contabilitate operațiunile respective, cauzând un prejudiciu total bugetului de stat în sumă de 533.091 lei, după cum urmează:

- în calitate de administrator mandatat (reprezentant legal) al . Iași, nu a înregistrat în contabilitate 7 facturi fiscale din care 6 emise către . Iași și una către . Iași, vizând operațiuni comerciale și venituri obținute în perioada 07.09._05, organele financiar fiscale stabilind prin raportul de inspecție fiscală_/04.07.2007 obligațiile fiscale aferente, rezultând un prejudiciu total la bugetul de stat în sumă de 181.683 lei, din care 101.783 lei impozit pe profit și 79.900 lei TVA;

- în calitate de administrator statutar cât și ca administrator mandatat (de reprezentant legal) al . Iași, nu a înregistrat în contabilitate 48 de facturi fiscale emise către . Iași, vizând operațiuni comerciale și venituri obținute în perioada 24.10.2003 – 02.05.2007, organele financiar fiscale stabilind prin raportul de inspecție fiscală nr._ din 26.06.2007, obligațiile fiscale aferente, rezultând un prejudiciu total la bugetul de stat în sumă de 351.408 lei, din care 191.861 lei impozit pe profit și 159.547 lei TVA.

- în calitate de asociat și reprezentant legal al . Iași în baza procurii autentificate sub nr. 1872/28.02.2003, a vândut la data de 15.02.2007 imobilul din Iași, ., ., ., contra sumei de 200.000 lei, în frauda creditorilor societății aflată în procedură de insolvență, așa cum s-a dispus prin sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 a Tribunalului Iași-judecătorul sindic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Din probatoriul administrat în acest sens, se confirmă situația de fapt reținută prin sentința de condamnare a primei instanțe, constând în aceea că inculpata M. L. care, în calitate de administrator împuternicit al . Iași, în baza aceleiași rezoluții infracționale și acționând cu intenție directă a emis, în perioada septembrie 2004 - mai 2005, un număr total de 7 facturi fiscale către . Iași și S.C. P. P. S.R.L. pe care nu le-a înregistrat în evidențele contabile ale societății, cu consecința diminuării veniturilor obținute în anii 2004 și 2005 și cauzării unui prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 327.868 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal; că inculpata M. L. în calitate de asociat unic și administrator al S.C. C. . baza aceleiași rezoluții infracționale și acționând cu intenție directă a emis, în perioada octombrie 2003 - martie 2005, un număr de 6 facturi fiscale către . Iași pe care nu le-a înregistrat în evidențele contabile ale societății, cu consecința diminuării veniturilor obținute în anii 2003, 2004 și 2005 și cauzării unui prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 349.294 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal.

Atât prin motivele de apel, cât și prin declarația dată în fața instanței de apel - filele 7-9 dosar apel, vol. II -, inculpata a susținut că nu se face vinovată de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât nu s-a ocupat de actele societății, delegând o persoană cu îndeplinirea atribuțiilor de contabilitate, numita Șimanschi N.. Interpelată, inculpata a precizat că a „selectat-o pe numita Șimanschi N. pentru a se ocupa de contabilitatea firmelor pe care le administra dintr-un anunț de mică publicitate din ziarele locale; că această persoană i-a captat încrederea, astfel că i-a încredințat fără rezerve toată evidența societăților, neîncheind nici un fel de contract cu această persoană, nici măcar de prestări servicii; că aceasta întocmea actele contabile fără ca inculpata să o mai controleze sau să o verifice; că tot la sugestia și insistențele acesteia a inițiat afaceri în domeniul construcțiilor, achiziționând materie primă mult peste posibilitățile de revânzare ale firmei, fiind nevoită să anuleze astfel u număr de 5 facturi fiscale emise de S.C. C. .> Apărarea inculpatei, deosebit de faptul că nu este credibilă din toate perspectivele unui comerciant și om de afaceri, nu este susținută de nici un element de ordin probator, astfel că ea nu poate fi reținută nici de instanța de control judiciar, aprecierea primei instanțe în sensul că în condițiile în S.C. C. . angajat contabil în condițiile legii ori un contract cu o societate de profil pentru ținerea contabilității societății, răspunderea pentru organizarea și ținerea evidenței contabile îi revine în totalitate inculpatei în calitate de administrator, conform art. 10 din Legea nr. 92/1991 și, în plus din aceeași calitate de administrator a societății derivă obligația de plată a impozitelor și taxelor datorate statului, aferente relațiilor comerciale desfășurate urmând a fi însușită de instanța de control judiciar, această apreciere decurgând și impunându-se din dispozițiile legale menționate, precum și din probele administrate în cauză.

De asemenea, în mod similar, inculpatei îi reveneau aceleași obligații și în relație cu . Iași, având în vedere că prin procura autentificată sub nr. 1872/28.02.2003 a fost mandatată să administreze această societate.

Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală din 1968, respectiv art. 103 cod proc. pen., având în vedere că desfășurarea procesului penal în primele două faze procesuale s-a circumscris dispozițiilor procedural penale ale codului din 1968, referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar și evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului apelant, activitatea infracțională desfășurată de către acesta întrunind atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță.

Dispozițiile art. 103 Cod proc. penala, impun instanței a face o analiză subiectivă și obiectivă a tuturor mijloacelor de probă administrate și să argumenteze soluția pronunțată pe acele probe care, coroborate, susțin situația de fapt reținută, coordonate subsumate prin hotărârea pronunțată de instanța fondului.

Potrivit dispozițiilor menționate, care reglementează probele si aprecierea lor, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o si la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penala sau de instanța de judecata in urma examinării tuturor probelor administrate, in scopul aflării adevărului.

Curtea constată că probatoriul administrat in cauza este in măsura sa răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatei, în ciuda poziției constante a acesteia privind nevinovăția, aceasta făcându-se vinovată de comiterea infracțiunilor pentru care instanța de fond a dispus condamnarea, fiind îndeplinite elementele constitutive ale fiecăreia din infracțiunile pentru care a fost condamnată, atât sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, cat si sub aspectul laturii subiective, intenția fiind directă, în sensul ca inculpata a realizat pe deplin și în mod conștient consecințele faptelor și a urmărit producerea acestora.

Pentru a avea valoare probanta declarația martorului trebuie sa se coroboreze cu celelalte probe ale dosarului, iar in speța declarațiile martorilor B. C. M. (fostă M.), S. M., etc. - audiați atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața primei instanțe - sunt susținute de celelalte probe administrate în cauză, respectiv: sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 pronunțată de Tribunalul Iași – judecătorul sindic în dosarul nr. 208/2004/.-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva . Iași ca debitor, pentru o creanță către bugetul de stat în sumă de 225.134,32 RON, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de Garda Financiară Iași la data de 21.03.2003 (în care se menționează suma de 2._ ROL); sentința civilă nr. 8747 din 08.09.2003 a Judecătoriei Iași, prin care a fost respinsă acțiunea civilă promovată la 14.07.2003, hotărâre menținută prin decizia civilă nr. 23/E din 08.01.2004 a Tribunalului Iași, prin care s-a respins recursul declarat tot de către inculpata M. L.; sentința civilă nr. 7245/09.06.2008 a Judecătoriei Iași – prin care s-a respins o altă plângere formulată de inculpată, reținându-se existența autorității de lucru judecat –menținută prin decizia nr. 1385/CA din 03.12.2008 a Tribunalului Iași; sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 a Tribunalului Iași prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență și desemnarea administratorului judiciar . SPRL Iași, a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 812/12.12.2006 și în cotidianul local Ziua de Iași din 08.12.2006, la pagina 11 (vol. I dosar. u.p., filele 27, 29-33 și 34); notificarea nr. 1691/07.12.2006 și adresele nr. 1693/07.12.2006, nr. 03/05.01.2007 și nr. 342/09.02.2007, toate fiind restituite cu mențiunile neprezentat (vol. I dosar. u.p., filele 35-41); tabelul preliminar al creanțelor nr. 255/31.01.2007 și completarea tabelului nr. 377/15.02.2003, prin adresele nr. 343/09.02.2003 și, respectiv, nr. 379/15.02.2007 transmis de administratorul judiciar la sediul social al . Iași din Iași, ., ., . dosar. u.p., filele 42-41); deși corespondența a fost restituită, împotriva tabelului preliminar al creanțelor nr. 255/31.01.2007 (comunicat la 09.02.2003), debitoarea . Iași prin administrator a formulat contestație, transmisă pe data de 12.02.2007 (data poștei), prin care a criticat înregistrarea creanțelor creditorului garantat BRD – Groupe Societe Generale – Sucursala Iași și Administrației Finanțelor Publice a Mun. Iași, sub aspectul legitimității, cuantumului, felului și garanției creanței (vol. I dosar. u.p., filele 78-79); adresa nr._/08.03.2007 a Direcției Economice și Finanțe Publice Locale Iași – Biroul Constatare Impunere Persoane Juridice a rezultat că S.C. P. P. S.R.L. Iași, cu sediul în Iași, ., ., ., figurează în evidențele fiscale cu un imobil achiziționat în 2003, situat la aceeași adresă cu sediul social al societății, imobil care a fost declarat la organele fiscale în data de 13.02.2007, cu declarația de impunere_ (vol. I dosar u.p., fila 53); certificat de neurmărire fiscală nr._/13.02.2007 eliberat de Consiliul Local al Municipiului Iași – Direcția de Finanțe Publice Locale, impozitele și taxele aferente apartamentului din Iași, ., ., ., au fost achitate la zi, documentul respectiv servind la încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1017/15.02.2007 (fila 130 - dosar instanță); raportul de expertiză contabilă judiciară; contract de vânzare cumpărare nr. 408/10.10.2004; etc. fiind concordante, aspecte ce conduc la conferirea valorii probante și, în final, la înlăturarea prezumției de nevinovăție a inculpatei.

Cu privire la infracțiunea de bancrută frauduloasă, instanța de apel reține că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de Garda Financiară Iași la data de 21.03.2003 (în care se menționează suma de 2._ ROL). Ulterior, urmarea a neachitării debitului constatat prin acest proces verbal, prin sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 pronunțată de Tribunalul Iași – judecătorul sindic în dosarul nr. 208/2004/. deschiderea procedurii de insolvență împotriva . Iași ca debitor, pentru o creanță către bugetul de stat în sumă de 225.134,32 RON.

Procesul verbal a fost contestat în instanță de inculpata M. L., care acționa în calitate de mandatar al ., însă prin sentința civilă nr. 8747 din 08.09.2003 a Judecătoriei Iași a fost respinsă acțiunea civilă promovată la 14.07.2003, hotărâre menținută prin decizia civilă nr. 23/E din 08.01.2004 a Tribunalului Iași, prin care s-a respins recursul declarat tot de către inculpata M. L., iar o altă plângere formulată ulterior a fost respinsă prin sentința civilă nr. 7245/09.06.2008 a Judecătoriei Iași - care a reținut existența autorității de lucru judecat – și care a fost menținută prin decizia nr. 1385/CA din 03.12.2008 a Tribunalului Iași.

Inculpata a contestat acest proces verbal inclusiv în motivele de apel, apreciind că debitul datorat bugetului de stat este unul nereal.

Cu privire la acest aspect, instanța de apel constată că prin sentința civilă nr. 8747 din 08.09.2003 a Judecătoriei Iași s-a statuat în mod definitiv și irevocabil cu privire la legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției care stă, în fapt, la baza creanței datorate statului.

Pe de altă parte, instanța de apel reține că infracțiunea de bancrută frauduloasă, atât în reglementarea în vigoare la data comiterii ei, respectiv art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, cât și potrivit noilor dispoziții, art. 241 alin. 1 lit. ”c” cod penal, constă în fapta persoanei care înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvența a debitorului, o parte din active.

În cazul lit. b), înstrăinarea trebuie să aibă loc din momentul deschiderii procedurii de faliment, adică de la ridicarea dreptului de administrare și dispoziție a bunurilor (art. 78 din Legea falimentului).

Așa fiind, aprecierile inculpatei cu privire la actul constatator al contravenției, privind modul de întocmire, de comunicare, etc., exced prezentei analize.

Sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 a Tribunalului Iași prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență și desemnarea administratorului judiciar . SPRL Iași, a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 812/12.12.2006 și în cotidianul local Ziua de Iași din 08.12.2006, la pagina 11 (vol. I dosar. u.p., filele 27, 29-33 și 34).

În limitele mandatului/atribuțiilor conferite prin sentință, administratorul judiciar S.C. Lichidator Company 2003 SPRL SRL Iași a notificat atât . Iași, cât și administratorului său sentința de deschidere a procedurii și lista actelor necesare desfășurării procedurii falimentului, inclusiv prin invitații de prezentare la sediul lichidatorului, fiind emise notificarea nr. 1691/07.12.2006 și adresele nr. 1693/07.12.2006, nr. 03/05.01.2007 și nr. 342/09.02.2007, toate fiind restituite cu mențiunile neprezentat (vol. I dosar. u.p., filele 35-41).

Administratorul judiciar a transmis de asemenea la sediul social al . Iași din Iași, ., ., . al creanțelor nr. 255/31.01.2007 și completarea tabelului nr. 377/15.02.2003, prin adresele nr. 343/09.02.2003 și, respectiv, nr. 379/15.02.2007 (vol. I dosar. u.p., filele 42-41). Cu toate că, în cazul ambelor comunicări, corespondența a fost restituită, împotriva tabelului preliminar al creanțelor nr. 255/31.01.2007 (comunicat la 09.02.2003), debitoarea . Iași prin administrator a formulat contestație, transmisă pe data de 12.02.2007 (data poștei), prin care a criticat înregistrarea creanțelor creditorului garantat BRD – Groupe Societe Generale – Sucursala Iași și Administrației Finanțelor Publice a Mun. Iași, sub aspectul legitimității, cuantumului, felului și garanției creanței (vol. I dosar. u.p., filele 78-79).

Ulterior, la data de 14.02.2007, sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 pronunțată de Tribunalul Iași – judecătorul sindic a fost atacată cu recurs de către reprezentantul legal – fără a-i fi specificat numele - prin apărător, invocându-se faptul că reprezentanții societății nu au primit citațiile și, mai ales, sentința de deschidere a procedurii, arătându-se însă în motivele de recurs că „ … societatea a luat la cunoștință întâmplător din buletinul insolvenței” (vol. I dosar. u.p., fila 86).

Inculpata s-a apărat în mod constant că nu a cunoscut de procedura privind declanșarea insolvenței, nefiind nici citată și nefiindu-i comunicate actele aferente, declarând calea de atac a recursului la data de 24.02.2007, după expirarea termenului legal, dar recursul a fost apreciat ca fiind formulat în termen tocmai datorită neregularității cu privire la citare și comunicare.

Susținerile inculpatei nu pot fi primite, nefiind reale. Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, și cum în mod just a reținut și prima instanță, calea de atac a recursului împotriva sentinței comerciale nr. 379/S/30.11.2006 pronunțată de Tribunalul Iași – judecătorul sindic a fost exercitată de către inculpată la 14.02.2007, potrivit înscrisurilor aflate la filele 54 – 98 și următoarele vol. I al dosarului de u.p (astfel în cererea adresată la data de 06.03.2007 de lichidatorul judiciar Tribunalului Iași, acesta precizează că „împotriva tabelului preliminar (înscris în sentința judecătorului sindic – n.n.), debitoarea a formulat contestație pe data de 12.02.2007, data poștei, prin care critică înregistrarea creanțelor A.F.P. Iași și a creditorului B.R.D.; în răspunsul la întâmpinare formulat de S.C. P. P. se precizează că „administratorul statuar a fost informat de procedură în data de 12.02.2007”).

Imediat după exercitarea căilor de atac împotriva tabloului preliminar al creanțelor (contestat la 12.02.2007) și sentinței comerciale nr. 379/S/30.11.2006 (atacată cu recurs la 14.02.2007), deși avea cunoștință despre declanșarea procedurii insolvenței împotriva S.C. P. P. S.R.L. Iași și a existenței creanțelor societății, inculpata M. L., în calitate de asociat al S.C. P. P. S.R.L. Iași și ca mandatar pentru M. Giovani a emis Hotărârea nr. 110/15.02.2007, în care se arăta că au hotărât de comun acord să vândă apartamentul din Iași, ., Tr. 4, ., în vederea achitării datoriilor și derulării activității (vol. I dosar u.p., fila 75).

În aceeași zi, inculpata M. L., acționând în calitate de asociat și prevalându-se de atribuțiile de reprezentare a societății S.C. P. P. S.R.L. Iași conferite prin procura autentificată sub nr. 1872/28.02.2003, a vândut numitei B. C. M. - fiica dintr-o altă căsătorie a lui M. A. - imobilul din Iași, ., ., . aparținând S.C. P. P. S.R.L. Iași și unde societatea avea sediul social, încheindu-se contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1017/15.02.2007 la Notarul Public S. B. (vol. I dosar u.p., filele 70-72).

Așa fiind acțiunea inculpatei de a înstrăina apartamentul din Iași, ., Tr. 4, ., în vederea achitării datoriilor și derulării activității, în ciuda declanșării procedurii insolvenței, de care inculpata avea cunoștință și în vederea fraudării intereselor creditorului, se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, cum în corect a reținut și prima instanță.

Nu poate fi primită nici critica invocată în apel de către inculpată în sensul că potrivit noilor dispoziții care incriminează infracțiunea de bancrută frauduloasă, respectiv art. 241 cod penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar în cauză, cu privire la inculpata M. L., lipsește o astfel de plângere. Aceasta întrucât la termenul din 20.05.2014 – fila 53 vol. I dosar apel - partea civilă A.N.A.F., prin direcțiile și reprezentanții săi în teritoriu, a formulat plângere penală împotriva inculpatei cu privire la infracțiunea de bancrută frauduloasă, astfel cum impun dispozițiile noului cod penal.

În schimb, cu privire la această infracțiune, instanța de apel va constata, din oficiu, intervenirea unei cauze care înlătură răspunderea penală, și anume prescripția răspunderii penale.

Față de dispozițiile legale ce reglementează materia prescripției răspunderii penale instanța retine ca, in speța s-a împlinit termenul reglementat de art. art. 122 alin. (1) lit. d) raportat la art. 124 Cod penal din 1968. Astfel potrivit dispozițiilor art. 122 alin. (1) lit. d) Cod penal din 1968 termenul prescripției este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani. Potrivit art. 124 Cod penal din 1968, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 este depășit cu încă jumătate.

Infracțiunea de bancrută frauduloasă se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, atât în reglementarea prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, cât și potrivit art. 241 cod penal.

Și din această perspectivă se evidențiază dispozițiile codului penal din 1968, respectiv a condițiilor ce se cer a fi împlinite pentru constatarea prescripției speciale - potrivit art. 155 alin. 4 Cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 154 este depășit cu încă o dată – ca fiind mai favorabile inculpatei.

Infracțiunea de bancrută frauduloasă s-a consumat la data de 15.02.2005, astfel că termenul de prescripție de 7 ani și 6 luni ( 5 ani – termenul prev. de art. art. 122 alin. (1) lit. d) Cod penal din 1968 – plus 2 ani și 6 luni - termenul prev. de art. art. 124 Cod penal din 1968) s-a împlinit la data de 15.08.2014.

Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, instanța de apel reține că . - administrată în fapt de inculpata M. L., astfel cum rezultă și din declarația martorului S. M., administrator al . -, a livrat la data de 31.05.2005 către S.C. P. P. S.R.L. Iași diferite produse alimentare, fiind emisă factura fiscală . VDC nr._ în valoare totală de 4.438,70 lei, din care TVA 708,70 lei.

Facturile fiscale emise de . Iași în derularea relațiilor comerciale cu . Iași și S.C. P. P. S.R.L. Iași nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății administrate în baza procurii speciale de inculpata M. L., aceasta sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale în cuantum total de 327.867 lei (din care 101.783 lei reprezintă impozit pe profit și suma de 79.900 lei TVA, sume la care au calculate majorări și penalități de întârziere și pentru care a fost emisă decizia de impunere_/04.07.2007 - vol. II dosar u.p., filele 19-21), în condițiile în care societatea nu a depus la organul fiscal teritorial, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, începând cu trimestrul III al anului 2003, declarații privind obligațiile de plată la bugetul statului (D100), deconturile lunare privind taxa pe valoarea adăugată (D300), iar de la 31.12.2002 nu a mai depus bilanțuri contabile, raportări semestriale de la 30.06.2003, iar fișe fiscale pentru perioada 2004-2006, aspecte constatate prin procesul-verbal de control nr._ din data de 04.07.2007, încheiat de D.G.F.P.J. Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași - Inspecție Fiscală și raportul de inspecție fiscală parțială nr._/04.07.2007, întocmit de A. - D.G.F.P.J. Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași/Inspecție Fiscală (vol. II dosar u.p., filele 8-17).

Din informațiile bancare comunicate de BRD – Groupe Societe Generale - Sucursala Iași prin adresa nr. 3021/30.05.2012 rezultă că . Iași a avut deschis cont în perioada 04.12.2000 – 24.02.2006 de către M. Giovani, specimenele de semnătură aparținând numitului M. Giovanni și inculpatei M. L., iar în perioada septembrie 2004 – mai 2005 s-a evidențiat în cont un rulaj semnificativ, în care s-au regăsit și plățile efectuate de . Iași prin ordinele de plată nr. 746/13.12.2004, nr. 754/15.12.2004, nr. 755/16.12.2004 și nr. 767/22.12.2004 (vol. IV dosar u.p., filele 2 și 88-117).

De asemenea, în calitate de administrator al S.C. C. . M. L. a încheiat cu . Iași contractul de prestări servicii nr. 123/25.09.2003 având ca obiect activități de consiliere și contractul de vânzare cumpărare nr. 61/27.03.2004, având ca obiect livrarea de S.C. C. . diferite cantități de piatră spartă de diferite dimensiuni către beneficiarul . Iași.

În derularea acestor contracte, în perioada octombrie 2003 - martie 2005, societatea administrată de inculpată a prestat serviciile și a livrat bunurile conform clauzelor contractuale, iar plata serviciilor și a mărfurilor livrate de S.C. C. . Iași a fost efectuată de beneficiar atât prin cont bancar, pe baza ordinelor de plată emise de acesta, cât și în numerar.

Operațiunile comerciale efectuate în baza acestor contracte reflectate într-un număr de șase facturi fiscale emise de S.C. C. . au fost înregistrate în evidența contabilă aferentă perioadei în care au fost desfășurate, organele fiscale din cadrul DGFP stabilind în urma inspecției fiscale efectuate la S.C. C. . neînregistrarea în contabilitatea societății a facturilor emise către . Iași în perioada octombrie 2003 – martie 2005 inculpata s-a sustras de la plata sumei de 160.922 lei reprezentând impozit pe profit și a sumei de 122.395 lei taxă pe valoarea adăugată, sume la care au calculate majorări și penalități de întârziere în cuantum total de_ lei, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind stabilit prin estimare, în lipsa raportărilor financiare pentru perioada de interes, a evidenței contabile și având în vedere că pentru rezultatele exercițiului financiar 2004, inculpata nu a depus bilanțul contabil, aspecte constatate prin procesul-verbal de control nr._ din data de 26.06.2007, încheiat de D.G.F.P.J. Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași - Inspecție Fiscală și raportul de inspecție fiscală parțială nr._/26.06.2007, întocmit de A. - D.G.F.P.J. Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași/Inspecție Fiscală (vol. III dosar u.p., filele 10-22).

În ceea ce privește latura obiectiva din conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscala, elementul material consta în omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Elementul material este realizat în cauza atât prin omisiunea evidențierii a facturile fiscale emise de . Iași în derularea relațiilor comerciale cu . Iași și S.C. P. P. S.R.L. Iași nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății administrate în baza procurii speciale de inculpata M. L., aceasta sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale în cuantum total de 327.867 lei (din care 101.783 lei reprezintă impozit pe profit și suma de 79.900 lei TVA, sume la care au calculate majorări și penalități de întârziere și pentru care a fost emisă decizia de impunere_/04.07.2007 - vol. II dosar u.p., filele 19-21),. Urmarea imediata a elementului material este producerea unui prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 327.867 lei (din care 101.783 lei reprezintă impozit pe profit și suma de 79.900 lei TVA, sume la care au calculate majorări și penalități de întârziere și pentru care a fost emisă decizia de impunere_/04.07.2007 - vol. II dosar u.p., filele 19-21), respectiv de la plata sumei de 160.922 lei reprezentând impozit pe profit și a sumei de 122.395 lei taxă pe valoarea adăugată, legătura de cauzalitate fiind evidenta.

Cu privire la latura subiectiva, instanța fondului a reținut intenția directa de a săvârși fapta, inculpata urmărind prin activitatea sa sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Omisiunea evidențierii fiecărei operațiuni de vânzare de bunuri si a veniturilor realizate a avut la baza aceeași rezoluție infracționala, îndreptata spre același scop, sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, fapt ce unește actele de executare într-o infracțiune continuata.

Conform art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, subiectul activ al infracțiunii de evaziune fiscală este unul circumstanțiat, fiind necesar ca acesta să dețină calitatea specială cerută de lege de administrator ori de persoană fizică sau juridică ce are obligația legală sau contractuală de a organiza și conduce contabilitatea. În cauză, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului și cum în mod corect a reținut prima instanță, din anul 2005 inculpata nu mai avea nici o calitate în cadrul .. Rezultă că la data de 21.04.2005, conform actului adițional la statutul S.C. C. . L. a cedat toate părțile sale sociale și s-a retras din S.C. C. . C. M. - fiica numitului M. A., soțul inculpatei - devenind unic asociat și administrator al societății, al cărei sediu social a fost schimbat la adresa din Iași, ., ., . efectuate sub nr._ din 21.04.2005 de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași (vol. III, filele 87-88). La data de 20.03.2007, numita B. C. M. s-a retras din societate, numita N. (în prezent A.) M. devenind unic asociat și administrator, iar sediul social al S.C. C. . schimbat la adresă Iași, ., . afla o boxă subsol în suprafață totală de 14,40 mp, deținută de soții M. L. și A..

Anterior, la 31.05.2005, prin procura autentificată sub nr. 1707/2005 la Biroul Notarului Public D. B., numita B. C. M., în calitate de unic asociat și administrator al S.C. C. .-o pe inculpata M. L., ca în numele său și în calitatea pe care o deține în societate, să îndeplinească operațiuni constând în: vânzarea sau schimbarea bunurilor proprietatea societății comerciale; cumpărarea sau schimbarea în condițiile și la prețul ce îl va considera potrivit pentru societate orice bunuri mobile și imobile pe teritoriul oricărei localități din România; semnarea de garanții imobiliare ori imobiliare care privesc bunuri mobile și imobile ce se află ori se vor afla în proprietatea societății; să încheie contracte de donații, mecenat, sponsorizare, atât cu persoane fizice, cât și cu persoane juridice; reprezentarea societății în raport de organele de control, apărarea intereselor societății inclusiv în instanță la orice nivel, reprezentare față de executorul judecătoresc ori bancar.

Totodată, inculpata M. L. a fost mandatată: să semneze acte adiționale la actele constitutive ale S.C. C. . de lucru, obiect secundar de activitate ș.a., întocmind și declarațiile solicitate în materie comercială, inclusiv acte de vânzare, cumpărare, acte de cesiune totală sau parțială, donație a părților sociale; să semneze declarații privind participarea firmei la licitații, depunând și ridicând cereri, completând formularele solicitate și achitând caiete de sarcini ori avize și autorizații; să îndeplinească toate formalitățile legale de obținere a rezoluțiilor modificatoare, reprezentând-o pe B. C. M. în fața oricăror organe și instituții centrale și locale, precum și persoane fizice și juridice, în legătură cu obținerea autorizațiilor de funcționare a societății, semnând orice fel de act. În procură s-a prevăzut totodată că M. L. o va putea reprezenta pe B. C. M., în limitele respectivului mandat, în fața judecătorului delegat de la ORC, Monitorul Oficial, Administrația Financiară, Biroul Unic, precum și oriunde va fi necesar în legătură cu obiectul mandatului.

În partea finală a procurii speciale s-a inserat și următoarea mențiune: „În genere, va putea îndeplini orice act ori fapt juridic cu privire la calitatea mea în societatea mai sus menționată chiar dacă nu este prevăzut expres.” (vol. III dosar u.p., fila 99).

Chiar dacă inculpata s-a ocupat efectiv de activitatea societății, inclusiv în derularea relațiilor comerciale cu . și a emis facturi fiscale, acest aspect atrage obligația legală a inculpatei sub aspectul înregistrării lor în evidențele contabile ale S.C. C. . perioada cât aceasta a fost unic asociat și administrator al societății, nu însă și pentru perioada ulterioară, întrucât din luna aprilie 2005 inculpata nu mai era asociat al S.C. C. . autentificată sub nr. 1707/2005 nu conferea inculpatei calitatea de administrator al acestei societăți, ci o mandata în mod special pentru a îndeplini anumite operațiuni - cu un conținut și limite precis determinate - fără ca între acestea să se regăsească atribuții privind întocmirea evidențelor contabile ori a altor documente legale, astfel cum sunt ele definite în art. 2 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Infracțiunea imputată inculpatei constă în omisiunea de înregistrare în evidența contabilă a . a unui număr de 48 de facturi, însă numai administratorul unei societății comerciale – ori persoana mandatată în acest sens - are obligația impusă de lege de a face toate înregistrările necesare în contabilitatea societății, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, care prevăd că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.

În consecință, în mod corect prima instanță a apreciat că nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpatei cu privire la actele materiale din componența infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal, constând în omisiunea de înregistrare în evidența contabilă a . comerciale derulate cu . și reflectate în facturile enumerate în sentința apelată, dispunând în mod corespunzător achitarea inculpatei pentru această infracțiune, astfel că nu sunt întemeiate criticile formulate de procuror și de către partea civilă în acest sens, apelurile formulate de aceste părți urmând a fi respinse, ca nefondate.

Suma totală de 677.162 lei avansată drept prejudiciu de către partea civilă, are următoarele componente:

- suma de 327.868 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea în evidența contabilă a . Iași a unui număr de 7 facturi (6 emise către S.C. CLEAN TOTAL SRL Iași și una către S.C. P. P. SRL Iași), structurat astfel: 101.783 lei impozit pe profit; 73.390 lei majorări aferente impozitului pe profit; 6.466 lei penalități aferente impozitului pe profit, 79.900 lei TVA; 61.046 lei majorări aferente TVA; 5.282 lei penalități de întârziere aferente TVA;

- suma de 349.294 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea în evidența contabilă a . Iași a unui număr de 6 facturi emise în perioada 24.10.2003 – 15.03.2005 către S.C. CLEAN TOTAL SRL Iași, structurat astfel: 160.922 lei impozit pe profit; 50.694 lei majorări aferente impozitului pe profit; 9.774 lei penalități aferente impozitului pe profit, 122.395 lei TVA; 3.305 lei majorări aferente TVA; 2.203 lei penalități de întârziere aferente TVA, calculate pe baza situațiilor privind impozitului pe profit și TVA, anexate raportului de inspecție fiscală parțială nr._/26.06.2007 (vol. III dosar u.p., filele 21-22).

Având în vedere că instanța de fond a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal, cu privire la actele materiale vizând facturile emise de . în perioada septembrie 2005 - aprilie 2007, în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 346 alin. (3) Cod procedură penală, respingând restul pretențiilor civile formulate în cauză de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. a Județului Iași, soluție ce se impune și în calea de atac, criticile părții civile fiind neîntemeiate. De asemenea, nici solicitarea privind obligarea solidară a inculpatei cu societățile comerciale al căror administrator a fost aceasta, ca părți responsabile civilmente, nu poate fi primită. Astfel, din datele comunicate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași a rezultat că . a fost radiată la data de 22.12.2011, ca urmare a închiderii procedurii falimentului (fila 80 - dosar fond), iar S.C. C. . radiată la data 08.07.2008, ca urmare a închiderii procedurii falimentului ( dasar apel).

Având în vedere maniera profesionistă de abordare a cauzei dedusă judecății, atât în ce privește probele administrate pentru dovedirea situației de fapt – au fost audiați de către instanță, în ședință publică, în condiții de oralitate și contradictorialitate, atât martorii acuzării, cât și martorii propuși în apărare -, cât și expunerea argumentelor logice, de fapt și de drept, expunere mai mult decât exhaustivă, amplă și totodată punctuală, Curtea apreciază ca fiind de prisos reluarea tuturor acestora, urmând să-și însușească pe deplin analiza efectuată în considerente de instanța fondului. Toate motivele invocate în apelul formulat au fost invocate și în fața instanței de fond, fiind înlăturate în mod convingător și temeinic argumentat de către aceasta.

Așa fiind, în mod justificat, contrar susținerilor făcute de către inculpată în motivele de apel, instanța de fond a constat concordanța probelor administrate în cauză cu privire la situația de fapt reținută. Concluzionând, în procesul de apreciere a probatoriului, ce presupune interpretarea acestuia în baza raționamentelor logice, atât asupra chestiunilor de fapt cât și a celor de drept, instanța de fond a reținut corect atât împrejurările faptice concrete, cât și vinovăția inculpatului apelant în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În ciuda poziției adoptate de către inculpata apelantă în cursul procesului penal în sensul că nu se face vinovată de faptele reținute în sarcina sa, deosebit de faptul că acestea nu sunt susținute, confirmate de probele administrate și analizate anterior, ele au fost în mod just și temeinic argumentat înlăturate de instanța de fond neavând corespondent în probatoriul cauzei.

Instanța de fond în baza unui examen complet și convingător al amplului ansamblul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor legale atât în ce privește administrarea și aprecierea probelor cât și în privința garanțiilor procesuale ale părților, a stabilit corect situația de fapt imputată inculpatei prin actul de sesizare.

Desfășurând cercetarea judecătorească cu respectarea dispozițiilor procedurale, în sensul că a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii pentru care a dispus condamnarea. Situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de prima instanță, pe baza probatoriului administrat, fiind dovedită vinovăția inculpatei în săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa de către prima instanță (având în vedere că pentru o parte din actele materiale ale infracțiunii de evaziune fiscală s-a dispus de către prima instanță achitarea).

Adevărul ce trebuie aflat într-o cauză are un caracter obiectiv, anume concordanța dintre faptele petrecute în realitate și faptele reținute prin hotărâre judecătorească.

Cunoașterea faptelor și împrejurărilor cauzei se obține prin probele administrate în cursul procesului penal. Însă, în acest sens, instanța de judecată nu este obligată să administreze probele și mijloacele de probă prevăzute de lege, având facultatea de a alege, dintre toate mijloacele de probă, pe cel mai potrivit pentru împrejurarea pe care o are de dovedit. Realizarea scopului procesului penal impune autorităților judiciare cunoașterea completă și exactă a faptelor cauzei și a identității făptuitorului.

Astfel, instanța va administra doar acele probe pe care le consideră concludente și utile cauzei. A respinge o probă solicitată de inculpat, considerată de către instanță ca nefiind utilă cauzei raportat la ansamblul probator administrat deja, nu înseamnă încălcarea prezumției de nevinovăție și nici a dreptului la apărare. Și aceasta, întrucât prezumția de nevinovăție, în legătură cu regimul probator, trebuie înțeleasă ca o regulă de reglementare a sarcinii probațiunii care, așa cum se știe, revine organelor judiciare.

În vederea aflării adevărului, instanța a administrat toate probele utile, concludente și necesare care au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Astfel, în baza propriei evaluări a materialului probator administrat în cauză, instanța de apel apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize coroborate și obiective a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, faptele fiind comise cu forma de vinovăție cerută de textul de incriminare, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile angajării răspunderii penale a inculpatei pentru faptele reținute în sarcina sa.

Prezumția de nevinovăție este înscrisă ca principiu fundamental in art. 66 cod procedura penala din 1968, cât și în dispozițiile actuale art. 99 alin. 2 cod proc. pen. (învinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovăția sa), constituind, totodată, unul din drepturile fundamentale garantate prin Convenția Drepturilor Omului. In cazul când exista probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie. Acest principiu, al prezumției de nevinovăție, guvernează întregul proces penal, putând fi răsturnat numai prin administrarea de probe legale, pertinente, concludente si utile.

Astfel, potrivit art. 63 alin 2 cod proc. pen. din 1968, sub imperiul căruia au fost administrate și evaluate probele, dar și art. 103 cod proc. pen., sub imperiul căruia a fost soluționata cauza în prima instanța, probele nu au valoare mai dinainte stabilita, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanța, astfel cum s-a arătat anterior, a motivat convingător si in detaliu, situația de fapt și vinovăția inculpatului, prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauza în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cat și în cursul judecații în prima instanța.

Este adevărat ca inculpatul beneficiază de ”prezumția de nevinovăție”, nefiind obligat sa-și dovedească nevinovăția (art. 99 alin. 2 cod proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația sa administrez probe în dovedirea vinovăției acestuia ( art. 4, art. 99 cod proc. pen.), obligații care, în cauza, au fost îndeplinite corespunzător și cu suficiență. Este deopotrivă adevărat ca, potrivit acelorași dispoziții, inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie. În înțelesul legii, ”a proba lipsa lor de temeinicie” este un drept procesual care nu se rezuma la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe, la negarea evaluării corecte a probelor de către instanța. În măsura în care inculpatul nu reușește sa probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnata având caracter relativ, iar nu absolut. Dreptul să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, drept procesual recunoscut de lege acuzatului, nu presupune o contestare ori o criticare a probelor de vinovăție, o interpretare personală a acestor probe, combaterea lor prin exprimarea unor opinii proprii.

În consecință, în aplicarea principiului general înscris în art. 97 și următoarele C. proc. pen., în cazul în care există probe de vinovăție, lipsa de temeinicie a probelor în acuzare se probează tot cu probe, iar nu prin simpla negare a acestora, prin interpretări proprii, deoarece, potrivit art. 103 alin. (2) C. proc. pen., aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.

Probatoriul administrat în cauză demonstrează cu prisosință că inculpata nu a fost în măsură să probeze lipsa de temeinicie a probelor administrate în acuzare, astfel că negarea evidenței acestora nu este suficientă pentru a nu fi răsturnată prezumția de nevinovăție de evidența probelor administrate.

Pentru a satisface exigențele dispozițiilor art. 97 alin. 2 lit. a C. proc. pen., faptele și împrejurările învederate de inculpat în declarațiile sale trebuie să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate.

Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatei sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acesteia de consecințele penale ale faptelor sale, necoroborându-se cu celelalte probe administrate.

Dând sens și dispozițiilor art. 5 C. proc. pen., privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de fond a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpată, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe certe.

Curtea reevaluând unitar probatoriul administrat în cele două faze procesuale, constatând concordanța acestora cu situația de fapt reținută, urmează să-și însușească pe deplin analiza efectuată în considerente de instanța fondului. Toate motivele invocate în apelul formulat au fost invocate și în fața instanței de fond, fiind înlăturate în mod convingător și temeinic argumentat de către aceasta.

Așa fiind, în mod justificat, instanța de fond a constat concordanța probelor administrate în cauză cu privire la situația de fapt reținută.

Curtea reține la rândul său că probele administrate în cauză au răsturnat prezumția de nevinovăție a inculpatei, că faptele există și au fost comise de aceasta cu vinovăție.

Curtea, în baza propriului examen al probatoriului administrat, astfel cum a fost expus mai sus, constată că în procesul de apreciere a probatoriului, ce presupune interpretarea acestuia în baza raționamentelor logice, atât asupra chestiunilor de fapt cât și a celor de drept, instanța de fond a reținut corect atât împrejurările faptice concrete, cât și vinovăția inculpatei apelante în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnată.

Instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a format convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispozițiile art. 403 Cod procedură penală, care prevăd mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină considerentele hotărârii. Astfel, instanța de fond a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpată cât și a mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și nemijlocit în fața instanței și care au confirmat pe deplin situația de fapt reținută de instanță în cadrul cercetării judecătorești.

Instanța s-a conformat dispozițiilor menționate și în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, făcând o expunere exhaustivă a acestora, procedând la identificarea acestora în expunere, ba mai mult redând aspectele esențiale rezultate din probele administrate, pe care și-a fundamentat soluția, tocmai pentru a întări și evidenția argumentele care au condus-o la soluția pronunțată.

Situația factuală reținută de instanța de fond relevă vinovăția inculpatei sub aspectul comiterii infracțiunilor de bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 și de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal, probele administrate în cauză înlăturând orice îndoială rezonabilă sub acest aspect, astfel că simpla negare a faptelor fără a face dovada acestei poziții de nerecunoaștere nu reprezintă decât o încercare a inculpatei de a-și diminua răspunderea penală sau chiar de a fi absolvit de orice penalitate.

Starea de fapt reținută de instanța de fond a fost corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. Prima instanță a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cauză, pronunțând legal și temeinic o soluție de condamnare a inculpatei pentru comiterii infracțiunilor de bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 și două infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal, dispunând totodată, în mod temeinici, achitarea pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 13 Cod penal, cu privire la actele materiale vizând facturile emise de ., enumerate în sentința de fond.

Curtea reține că mijlocele de probă enumerate mai sus, prin conținutul lor informativ, fac dovada certă, precisă și decisivă a existenței infracțiunilor pentru care inculpata a fost condamnată și a vinovăției inculpatei față de aceasta, motiv pentru care criticile expuse în apel relative la insuficiența/inexistența probelor în acuzare administrate în cauza de față nu pot fi primite.

Anterior analizării temeiniciei sentinței apelate din perspectiva individualizării sancțiunii penale aplicate, se impun următoarele precizări:

Instanța constată că de la data comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatei și până la acest moment a intervenit o succesiune de legi penale în timp, ridicându-se astfel problema legii penale mai favorabile.

Din această perspectivă, deosebit de mențiunile expuse cu privire la infracțiunea de bancrută frauduloasă, instanța de apel reține că legea specială de încriminare – Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală – nu a cunoscut modificări ca urmare a intrării în vigoare la 01.02.2014 a noului cod penal, nici cu privire la condițiile de încriminare, nici cu privire la modul de sancționare, constată că aprecierea legii mai favorabile urmează a se raporta strict la condițiile de sancționare a concursului de infracțiuni și a modalității de executare pentru care a optat instanța de fond.

Astfel, din perspectiva acestor criterii se identifică dispozițiile codului penal din 1968 ca fiind mai favorabile inculpatei care, spre deosebire de modalitatea prev. de art. 39 cod penal de sancționare a concursului de infracțiuni prin care se impune aplicarea unui spor fix (1/3 din cuantumul pedepselor supuse contopirii) și obligatoriu, prevăd un spor de pedeapsă facultativ, iar în ceea ce privește suspendarea executării sub supraveghere este evident că noile prevederi sunt mai aspre, impunând condiția efectuării unui anumit număr de ore de muncă în folosul comunității.

Așa fiind, analiza temeiniciei sentinței de fond se va raporta la criteriile de individualizare reglementate de dispozițiile codului penal din 1968

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei apelante, Curtea reține că în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, instanța de judecată are obligația de a analiza toate împrejurările de natură a caracteriza atât circumstanțele reale, împrejurările în care s-a comis infracțiunea, cât și circumstanțele personale ce privesc persoana infractorului și să dea eficiență acestora.

Înăuntrul limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanței atributul de a proporționaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta și făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancțiunea să fie capabilă să-și atingă scopul prevăzut. Analiza criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 cod pen. din 1968, sub imperiul cărora a avut loc individualizarea pedepselor, este obligatorie și trebuie făcută cumulativ, având în vedere faptul că primele două criterii, dispozițiile părții generale ale codului penal și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, vizează legalitatea operațiunilor de individualizare judiciară, astfel încât trebuie insistat deopotrivă și asupra celorlalte criterii, și anume gravitatea faptei săvârșite, persoana făptuitorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social al faptei săvârșite nu trebuie analizat în detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar simpla constatare a gradului de pericol social generic crescut al infracțiunilor de trafic de persoane nu trebuie să reprezinte o motivare a mecanismului de individualizare judiciară a pedepsei ce urmează să fie aplicată, ci impune obligația analizării gradului de pericol social concret alături de analiza celorlalte criterii de individualizare.

Pentru a se putea aprecia în mod concret gravitatea faptei și pentru a se realiza o justă individualizare a pedepsei este necesar a se analiza conținutul concret al faptei, acțiunea sau inacțiunea concretă, mijloacele folosite, urmarea imediată și în egală măsură, caracterul și importanța obiectului infracțiunii, caracterul și importanța urmărilor acesteia, evaluarea gravității faptei impunând și analiza vinovăției infractorului, a atitudinii psihice a acestuia față de fapta comisă și urmările produse.

Este adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu poate fi disociat de pericolul social al faptelor ce formează obiectul acuzațiilor și nici privit individual, însă acesta nu poate fi disociat, în procesul cuantificării sancțiunii ce urmează a fi aplicată pentru fapta concretă dedusă judecății, de celelalte criterii de individualizare prevăzute de textul de lege..

Astfel, persoana infractorului este un alt criteriu de individualizare judiciară a pedepselor, care trebuie să corespundă și să fie adecvate și proporționale față de fiecare inculpat. În cadrul acestui criteriu de individualizare, instanța de fond a acordat valență tuturor împrejurărilor privitoare la persoana inculpatei, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta și statul socio familial al acesteia, dar și atitudinea procesuală adoptată, evaluându-le în mod corespunzător în planul cuantificării pedepsei și al modului de executare.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului,cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului. În această manieră se realizează și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială.

În consecință, față de toate aceste împrejurări, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, instanța de fond a procedat la o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate inculpatei pentru fiecare din infracțiunile componente la concursului de infracțiuni, cuantumul aplicat fiind orientat spre minimul special al normei de încriminare, astfel că nu se regăsesc circumstanțe care, reevaluate, să conducă la concluzia că s-ar impune reducerea sancțiunii aplicate.

În consecință, pentru motivul găsit întemeiat din oficiu, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a cod proc. pen., va admite apelul declarat de inculpata M. L., împotriva sentinței penale nr. 478 din 06.11.2013 pronunțate de Tribunalul Iași, pe care o va desființa în parte, în latura penală, în sensul constatării intervenirii prescripției răspunderii penale cu privire la infracțiunea de bancrută frauduloasă.

În rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) Cod penal din 1968 în pedepsele sale componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

a) - pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006;

b) - pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) Cod penal din 1968, respectiv dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pentru o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 Cod penal din 1968;

c) - pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) Cod penal, respectiv dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pentru o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 Cod penal din 1968

În temeiul disp. art. 16 alin. 1 lit. f raportat la art. 17 alin. 2 Cod procedură penală, cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 Cod penal din 1968, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei M. L., pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal din 1968 va contopi pedepsele de la punctele b și c din prezenta decizie, inculpata M. L. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) Cod penal din 1968, calculată conform disp. art. 66 Cod penal.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Totodată, pentru argumentele expuse pe larg supra, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b cod proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Iași și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 275 alin. 3 cod proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apelurile declarate de inculpată și de procuror vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 2 cod proc. pen., va obliga partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

1. Admite apelul declarat de inculpata M. L., împotriva sentinței penale nr. 478 din 06.11.2013 pronunțate de Tribunalul Iași, pe care o desființează, în parte, în latura penală.

Rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) Cod penal din 1968 în pedepsele sale componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

a) - pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006;

b) - pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) Cod penal din 1968, respectiv dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pentru o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 Cod penal din 1968;

c) - pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) Cod penal, respectiv dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pentru o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 Cod penal din 1968

În temeiul disp. art. 16 alin. 1 lit. f raportat la art. 17 alin. 2 Cod procedură penală, cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 Cod penal din 1968, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei M. L., pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal din 1968 contopește pedepsele de la punctele b și c din prezenta decizie, inculpata M. L. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) Cod penal din 1968, calculată conform disp. art. 66 Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

2. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Iași și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, împotriva aceleiași sentințe penale.

Cheltuielile judiciare avansate în apelurile declarate de inculpată și de procuror rămân în sarcina statului.

Obligă partea civilă la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2015.

Președinte,Judecător,

I. E. CiobanuAncuța G.

O. M.

Grefier,

E. A.

Red./tehn. C.I.E

2 ex. – 12.03.2015

Trib. Iași – jud. N. Ș.

← Traficul de minori (art.211 NCP). Sentința nr. 1205/2015....		Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 53/2015. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 2/2015. Curtea de Apel IAŞI Mandat european de arestare. Sentința nr. 1/2015. Curtea de Apel IAŞI Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 22/2015. Curtea de Apel IAŞI Traficul de minori (art.211 NCP). Sentința nr. 1205/2015. Curtea de Apel IAŞI