Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 44/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 24153/245/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 44/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător I. E. C.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelul declarat de inculpatul I. A.-M. împotriva sentinței penale nr. 2227/29.07.2014, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.).
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 29.01.2015, când:
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. nr. 2227 din 29.07.2014, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr._ ,, s-au dispus următoarele:
” Condamnă pe inculpatul I. A. - M., fiul lui I. și D., născut la data de 07.07.1990 în Iași, CNP:_, cu domiciliul în satul Valea Adâncă, ., ., fără forme legale în Iași, ., ., . C. I. – R.), cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală” prev. și ped. de art. 181 alin.1 Cod penal din 1968 cu aplicarea disp.art. 396 alin.10 Cod procedură penală cu referire la disp.art.374 alin.4 Cod procedură penală.
În baza art.12 din Legea nr.187/2012 și art.71 alin 2 Cod penal din 1968 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1968.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal din 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe o perioadă de 2(doi) ani si 6(șase) luni, termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal din 1968.
În baza art.12 din Legea nr.187/2012 și art. 71 alin 5 Cod penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii anterior menționată suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală din 1968 atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza disp.art. 397 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 19 Cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. F. – B., fiul lui C. și E., CNP:_, cu domiciliul în satul Valea Adâncă, ., ., în cadrul procesului penal. Obligă inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 14.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Respinge restul pretențiilor civile formulate de partea civilă A. F. – B. – cu datele de stare civilă și domiciliul anterior menționate – în cadrul procesului penal.
În baza disp.art. 397 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 19 Cod procedură penală respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgențe „Sf.S.” Iași, cu sediul în Iași, ., în cadrul procesului penal.
În baza dispozițiilor art. 398 Cod procedură penală și art.274 alin.1 Cod procedură penală Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 470 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.07.2014.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
” Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași emis la data de 03.07.2013 în dosarul penal nr.7569/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I. A. - M., fiul lui I. și D., născut la data de 07.07.1990 în Iași, CNP:_, cu domiciliul în satul Valea Adâncă, ., ., fără forme legale în Iași, ., . C. I. – R.), cetățean român, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală” prev. și ped. de art. 181 alin.1 Cod penal din 1968.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ .
Prin actul de inculpare s-a reținut în sarcina inculpatului I. A. – M. că, în seara zilei de 22.03.2012, în jurul orei 2200, în timp ce se afla în autobuzul de pe traseul 41 (N. - Capăt CUG din municipiul Iași) a lovit-o pe partea vătămată A. F. B. cu pumnul în zona feței, cauzându-i leziuni fizice pentru a căror vindecare aceasta a necesitat un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale.
La termenul de judecată din data de 22.01.2014, prezent în fața instanței, inculpatul a arătat că recunoaște comiterea faptei reținută în sarcina sa în rechizitoriu și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală din 1968.
Față de poziția procesuală exprimată de inculpat, instanța de judecată a dat eficiență dispozițiilor legale anterior menționate, potrivit cărora judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere prezentate de către inculpat, atunci când recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa.
Instanța de judecată a procedat astfel la judecarea cauzei penale de față exclusiv pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Inculpatul, prin apărătorul său ales, a depus la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând în mod coroborat actele și lucrările cauzei, ansamblul probelor administrate în faza urmăririi penale, instanța reține aceeași situație de fapt ca cea reținută în rechizitoriu. Astfel:
În fapt:
Persoana vătămată A. F.-B. locuiește în satul Valea Adâncă, . seara zilei de 22.03.2012, în jurul orelor 22,00, se îndrepta spre domiciliu, aflându-se într-un autobuz al RATP, pe traseul nr. 41 (N. - Capăt CUG din municipiul Iași), în interior fiind și martorul O. G., cu care persoana vătămată se cunoștea din vedere. În momentul în care autobuzul a oprit în stația de la Biserica „înălțarea Domnului", în interior a urcat și inculpatul I. A. M. care mai era însoțit de o persoană. Observându-1 pe A. F.-B. care stătea pe un scaun din spatele autobuzului, inculpatul s-a apropiat de acesta și 1-a lovit cu pumnul în zona feței, aspect care a fost observat de martorul O. G., care tocmai cobora din autobuz. Întrucât persoana vătămată și inculpatul se îmbrânceau, după ce a mai parcurs aproximativ 50 de metri, șoferul autobuzului a oprit și a deschis ușa din spate, persoana vătămată reușind astfel să coboare din respectivul mijloc de transport în comun.
În aceeași seară, persoana vătămată A. F. B. s-a prezentat la S. C. de Urgențe „Sf. S." – Secția Chirurgie Maxilo Facială, unde a fost diagnosticat cu fractură ram mandibular stg. și a fost internată în perioada 22-24.03.2012. Conform certificatului medico-legal cu nr. 557 din 26.03.2012 eliberat de IML Iași, persoana vătămată A. F. B. a prezentat fractură de mandibulă care a putut fi produsă prin lovire cu mijloc contondent, poate data din 22.03.2012 și a necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În faza de urmărire penală, inculpatul a adoptat o atitudine oscilantă. Astfel, fiind audiat la data de 05.04.2012, acesta a declarat că persoana vătămată a scos dintr-un buzunar un spray paralizant și de frică, el a lovit-o cu pumnul în zona feței după care a strâns-o de gât, iar când șoferul a oprit autobuzul, persoana vătămată a fugit pe ușa din spate. Ulterior, la data de 02.10.2012 inculpatul a declarat că, după ce persoana vătămată a scos un spray paralizant, el a împins-o, nu a lovit-o eu pumnul și el a coborât din autobuzul care se mai afla încă în stație. În final, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptei.
În faza de judecată a procesului penal, inculpatul a recunoscut integral comiterea faptei reținută în sarcina sa în rechizitoriu.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: -- - plângerea și declarațiile persoanei vătămate A. F. - B.;
-bilet de externare a persoanei vătămate emis de S. Sf. S. Iași;
- certificatul medico – legal nr. 557 din 26.03.2012 eliberat de IML Iasi;
- planșe foto care ilustrează aparatul medical în care a fost imobilizată . de mandibulă suferită de către persoana vătămată;
-declarațiile date în faza de urmărire penală de martorul O. G.,
-declarațiile inculpatului I. A. - M., în care acesta a recunoscut comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată în prezenta cauză penală, față de toate acestea instanța constatând că prezumția relativă de nevinovăție prevăzută de dispozițiile art.4 Cod procedură penală în favoarea inculpatului a fost răsturnată, fiind dovedită, în mod cert, vinovăția acestuia.
În drept:
Fapta inculpatului I. A. – M. care, în seara zilei de 22.03.2012, în jurul orei 2200, în timp ce se afla în autobuzul de pe traseul 41 (N. - Capăt CUG din municipiul Iași), a lovit-o pe partea vătămată A. F. B. cu pumnul în zona feței, cauzându-i leziuni fizice pentru a căror vindecare aceasta a necesitat un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporală” prev. și ped. de art.181 alin.1 Cod penal din 1968.
Având în vedere modificările legislative intervenite începând cu data de 01.02.2014, din perspectiva dispozițiilor art.5 Cod penal și într-o interpretare globală a dispozițiilor legale aplicabile –în acest sens fiind Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale – instanța constată că legea anterioară este legea mai favorabilă inculpatului, întrucât, în condițiile în care dispozițiile art.193 alin.2 Cod penal prevăd aceleași limite pentru pedeapsa închisorii și dispozițiile art.181 alin.1 Cod penal din 1968 (respectiv 6 luni – 5ani închisoare), circumstanțele atenuante judiciare ce pot fi reținute și modalitatea de executare a pedepsei ce poate fi stabilită inculpatului potrivit legii anterioare, oferă acestuia un tratament sancționator mai ușor.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului se va ține seama, conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 74 Cod penal, atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, de dispozițiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală, potrivit cărora, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, de starea de pericol creată, de motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, de antecedența penală a inculpatului (inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale), de conduita acestuia după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, de nivelul de educație vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Față de considerentele sus expuse, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum va fi stabilit între limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă – limite reduse cu 1/3 ca efect aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală - respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare, apreciind că reținerea circumstanțelor atenuante nu se impune în cauză.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie ce urmează a fi aplicată inculpatului - având în vedere dispozițiile art.12 din Legea nr.187/2012 - instanța reține că natura faptei săvârșite, gradul concret de pericol social al acesteia, precum și pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal din 1968, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.
Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța apreciază că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, instanța, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată, apreciază că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal din 1968 este proporțională cu situația care a determinat-o.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii ce urmează a fi aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, constatând întrunite cumulativ condițiile stabilite de disp.art. 81 Cod penal din 1968, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării acesteia pe o durată ce va fi stabilită conform disp.art. 82 Cod penal din 1968 și care va constitui termen de încercare pentru inculpat.
În baza art.12 din Legea nr.187/2012 și art. 71 alin 5 Cod penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii anterior menționată, instanța va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală din 1968 va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța reține următoarele:
S. C. Județean de Urgențe „Sf.S.” Iași, Iași, cu sediul în Iași,. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 960,90 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu îngrijirile medicale ce au fost acordate persoanei vătămate A. F. – B. în perioada 22.03.2012 – 24.03.2012 în care a fost internată în această unitate medicală (fila 15dosar urmărire penală).
Persoana vătămată A. F. – B. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 18.000 lei din care, suma de 4.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 14.000 lei cu titlu de daune morale.
În dovedirea pretențiilor civile formulate, partea civilă, prin apărătorul ales, a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, indicându-l în calitate de martor pe numitul O. G., probe ce au fost admise de către instanța de judecată.
Astfel, potrivit art. 20 alin. 1 din Codul de procedură penală acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
Reține instanța că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În ceea ce privește acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă S. C. Județean de Urgențe „Sf.S.” Iași, instanța reține că înscrisul aflat la fila 15 dosar urmărire penală, nu justifică cuantumul cheltuielilor indicate de către această unitate medicală. Deși actele medicale aflate la dosarul cauzei confirmă acordarea de îngrijiri medicale persoanei vătămate în perioada 22.03.2013 – 24.03.2012, constată instanța că simpla indicare de către partea civilă anterior menționată a sumei de 960,90 lei cu titlu de cheltuielile efectuate cu îngrijirile medicale ce au fost acordate numitului A. F. – B., în lipsa unor elemente de ordin probator care să determine, în mod concret, costul manevrelor medicale efectuate, nu este suficientă pentru obligarea inculpatului la plata acesteia.
În ceea ce privește suma de 4.000 lei solicitată de către partea civilă A. F. – B. cu titlu de daune materiale, reține instanța că probele administrate la solicitarea acesteia nu dovedesc cuantumul sumei indicate. Astfel, constată instanța că martorul O. G. nu are cunoștință despre cuantumul cheltuielilor efectuate de către partea civilă pentru vindecarea leziunilor fizice suferite (filele 30-31 dosar instanță), iar înscrisul depus la dosarul cauzei pentru justificarea tratamentului stomatologic invocat de către partea civilă (înscris intitulat „Deviz-tratamente stomatologice” – fila 38 dosar instanță) nu face dovada legăturii de cauzalitate între leziunile fizice cauzate de către inculpat prin fapta comisă și necesitatea efectuării tuturor lucrărilor stomatologice specificate în înscrisul anterior menționate.
În ceea ce privește cuantumului prejudiciului moral cauzat părții civile A. F. - B., instanța apreciază că, prin raportare la natura și gravitatea leziunilor fizice cauzate părții vătămate, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării acestora, impunerea mediului spitalicesc și privarea temporară a persoanei vătămate de o viață socială normală, suma de 14.000 lei reprezintă o reparație justă și proporțională cu prejudiciul moral suferit de către acesta, de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabilă inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, instanța, constatând întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului, în limitele anterior menționate, în baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 19 Cod procedură penală va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. F. – B. în cadrul procesului penal și va obliga inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 14.000 lei cu titlu de despăgubiri civile (daune morale), urmând să respingă ca fiind neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de către aceasta în cadrul procesului penal.
În baza disp. art. 397 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 19 Cod procedură penală, instanța va respinge ca fiind neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași în cadrul procesului penal.
În baza dispozițiilor art. 398 Cod procedură penală și art.274 alin.1 Cod procedură penală Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 470 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În termen legal hotărârea primei instanțe a fost recurată de către inculpatul I. A. M., fiind criticată pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, apreciind că, raportat la împrejurările cauzei și cele personale, se impune reducerea pedepsei aplicate de prima instanță.
Instanța de apel constată că în cursul soluționării prezentei căi de atac, la termenul de judecată din 20.01.2015, în ședință publică, inculpatul I. A. M. a depus o declarație a părții civile A. F. B., autentificată la B.N.P. C. A. C., prin care aceasta declară că ”nu mai are nici un fel de pretenție de nici o natură, nici civilă, nici penală” față de inculpatul I. A. M..
Inculpatul, la rândul său, a declarat, în înscrisul menționat că a achitat părții civile A. F. B. suma de 14.000 lei, reprezentând despăgubiri conform sentinței penale nr. 2227 din 29.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ .
Conform art.158 Cod penal retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă. De asemenea, spre deosebire de împăcarea părților care poate interveni doar până la citirea actului de sesizare, retragerea plângerii prealabile poate interveni, potrivit art. 158 alin. 1 cod pen., până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Or, având în vedere manifestarea expresă de voință a părții civile A. F. B., atestată sub formă autentică, în sensul că nu mai are nici un fel de pretenție de nici o natură, nici civilă, nici penală” față de inculpatul I. A. M., având în vedere că dispozițiile menționate sunt mai favorabile dată fiind depășirea termenului prevăzut de art. 159 alin. 3 cod pen. privind împăcarea, instanța de apel urmează să ia califice manifestarea expresă de voință a părții civile drept o retragere a plângerii formulate.
Astfel, având în vedere declarațiile părții civile, raportat la dispozițiile legale în materie, instanța de apel, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. ”a” cod proc. pen. va admite apelul declarat de inculpatul I. A. M. împotriva sentinței penale I. A. M. împotriva sentinței penale nr. 2227 din 29.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, pe care o va desființa, în parte, în latură penală și în latură civilă.
În rejudecare:
În baza art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală, va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului I. A. M., fiul lui I. și D., născut la data de 07.07.1990 în mun. Iași, jud. Iași, cu domiciliul în sat Valea Adâncă, ., ., fără forme legale în Iași, ., ., ap. 59, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, persoană vătămată fiind A. F. B., ca urmare a retragerii plângerii prealabile a persoanei vătămate.
Va Constatata stinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă A. F. B. în contradictoriu cu inculpatul I. A. M..
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate ce nu au fost modificate prin prezenta hotărâre.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedura penală, va dispune obligarea persoanei vătămate A. F. B. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Admite apelul declarat de inculpatul I. A. M. împotriva sentinței penale nr. 2227 din 29.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o desființează, în parte, în latură penală și în latură civilă.
Rejudecând cauza:
În baza art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului I. A. M., fiul lui I. și D., născut la data de 07.07.1990 în mun. Iași, jud. Iași, cu domiciliul în sat Valea Adâncă, ., ., fără forme legale în Iași, ., ., ap. 59, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, persoană vătămată fiind A. F. B., ca urmare a retragerii plângerii prealabile a persoanei vătămate.
Constată stinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă A. F. B. în contradictoriu cu inculpatul I. A. M..
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate ce nu au fost modificate prin prezenta hotărâre.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedura penală, obligă persoana vătămată A. F. B. la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publica, astăzi, 29.01.2015.
Președinte,Judecător,
A. PrelipceanIulia E. C.
Grefier,
C. B.
red./tehnored. C.I.E.
7 ex. – 28 februarie 2015
Judecătoria Iași
Judecător U. A.
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 53/2015. Curtea de... | Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 3/2015.... → |
|---|
