Gestiune frauduloasă (art.242 NCP). Decizia nr. 273/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 273/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 15650/245/2013*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 273/2015

Ședința publică de la 30 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. P.

Judecător M. C.

Grefier C. B.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de partea civilă S.C. V. C. AMANET S.R.L, împotriva sentinței penale nr._/31.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect gestiunea frauduloasă (art.242 NCP).

La apelul nominal lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 13.03.2015, și apoi pentru azi, 30.03.2015, când:

CURTEA

Asupra apelului penal de față, Curtea constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2233/31.07.2014 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul cu nr._ s-au dispus următoarele:

„În temeiul art.386 C.pr.pen., schimbă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu infracțiunilor de „gestiune frauduloasă” și „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prevăzute de art.214, alin.1, și art.290, alin.1 C.pen.din 1968, ambele cu aplicarea art.41, alin.2 C.pen.din 1968, în infracțiunile în infracțiunile de „gestiune frauduloasă” și „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prevăzute de art.242, alin.1 și art.322, alin.1 C.pen., ambele cu aplicarea art.35, alin.1 C.pen..

I. A.În temeiul art.322, alin.1, raportat la art.35, alin.1 C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen., condamnă inculpatul P. G., fiul lui G. și O., născut la data de 18.09.1980 în municipiul Iași, domiciliat în municipiul Iași, ..9, ., CNP_, cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată( 15 acte materiale).

În temeiul art.67, alin.1 C.pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66, alin.1, lit.a,b C.pen. pe o durată de 2 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.

Constată că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este concurentă, fiind săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni, cu infracțiunile prevăzute de art.85, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 și art.2, alin.1, pct.1 din legea nr.61/1991, săvârșite de inculpat la data de 17.07.2009, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni prin sentința penală nr.193/24.01.2013 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.655/05.06.2013 a Curții de Apel Iași.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.193/24.01.2013 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.655/05.06.2013 a Curții de Apel Iași și repune în individualitate pedepsele componente, după cum urmează:

1) pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.85, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.41, alin.2, art.40 C.pen.din 1969;

2) pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2, alin.1, pct.1 din legea nr.61/1991;

3) pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.725/03.09.2007 a Judecătoriei Onești, definitivă prin neapelare la 17.09.2007, a cărei suspendare condiționată a fost revocată prin sentința penală nr. 193/24.01.2013 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.655/05.06.2013 a Curții de Apel Iași.

În temeiul art.4 C.pen., raportat la art.372 C.pen., constată dezincriminată infracțiunea prevăzută de art.2, alin.1, pct.1 din Legea nr.61/1991 (pct.2).

B. În baza dispozițiilor art.40, alin.1, raportat la art.39, alin.1, lit.b c.pen., 45, alin.1 C.pen., contopește pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.85, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002(pct.1), inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în total 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66, alin.1, lit.a,b C.pen.

C. În temeiul art.44, alin.2 C.pen., art.45, alin.1 C.pen., contopește pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, indicată la punctul I. B, cu pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 725/03.09.2007 a Judecătoriei Onești, definitivă prin neapelare la 17.09.2007, a cărei suspendare condiționată a fost revocată prin sentința penală nr. 193/24.01.2013 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.655/05.06.2013 a Curții de Apel Iași, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 1 an, 6 luni și 20 de zile închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66, alin.1, lit.a,b C.pen.

În baza dispozițiilor art.65, alin.1 C.pen., pe durata executării pedepsei închisorii interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66, alin.1, lit.a,b C.pen.

Dispune retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.206/2013 din 12.06.2013, emis de Judecătoria Iași în temeiul sentinței penale nr.193/24.01.2013 și emiterea unui nou mandat de executare, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

II. În baza art.396, alin.6, raportat la art.16, alin.1, lit.e C.pr.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului P. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art.242, alin.1 C.pen., întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În temeiul art.25, alin.5 C.pr.pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. V. C. Amanet S.R.L.

În temeiul art.25, alin.3 C.pr.pen. desființează următoarele contracte de amanet falsificate de inculpat:

1.contractul nr.86/24.03.2011(f.191);

2. contractul nr.94/25.03.2011(f.264);

3.contractul nr.97/25.03.2011(f.203);

4. contractul nr.101/25.03.2011(f.160):

5. contractul nr.106/26.03.2011(f.219);

6. contractul nr.109/26.03.2011(f.221);

7.contractul nr.112/28.03.2011(f.231);

8.contractul nr.113/28.03.2011(f.232);

9. contractul nr.115/28.03.2011(f.223);

10. contractul nr.116/28.03.2011(f.162);

11. contractul nr.119/29.03.2011 (f.225);

12. contractul nr.121/29.03.2011(f.226);

13. contractul nr.123/29.03.2011(f.238);

14. contractul nr.124/29.03.2011(f.227);

15.contractul nr.133/29.03.2011 (f.249).

Ia act că inculpatul a fost reprezentat de apărător ales.

În temeiul art.274, alin.1 din C.pr.pen., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum de 1000 lei”.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, dat în dosarul nr.6106/P/2011, a fost trimis în judecată, în srtare de libertate, inculpatul P. Gheroghiță pentru săvârșirea infracțiunilor de gestiune frauduloasă, prevăzută de art.214, alin.1 C.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290, alin.1 C.pen., cu aplicarea art.41, alin.2 C.pen., ambele cu aplicare aart.33, lit.a C.pen.

În actul de sesizare s-a arătat, în esență, că în perioada 24.03._11, în calitate de operator la casa de amanet S.C. V. C. S.A., inculpatul P. G. a întocmit în fals un număr de 15 contracte de amanet, inserând date necorespunzătoare adevărului cu privire la identitatea clienților, iar, cu ocazia administrării bunurilor societății, a primit în gaj bijuterii din metal comun și telefoane mobile contrafăcute, activități prin care s-a pricinuit părții vătămate V. loan P. un prejudiciu de_ lei, nerecuperat.

Astfel, acesta a încheiat în fals contractele de amanet nr. 86/24.03.2011, 94/25.03.2011,97/25.03.2011,101/25.03.2011,106/26.03.2011,109/26.03.2011,112/28.03.2011,113/28.03.2011,115/28.03.2011,116/28.03.2011,119/29.03.2011,121/29.03.2011,123/29.03.2011,124/29.03.2011, 133/29.03.2011.

S-a arătat în rechizitoriu că dintre cele 14 contracte despre care partea vătămată susține că i-au cauzat un prejudiciu șase sunt încheiate de către învinuit cu numitul B. C., în calitate de debitor, însă cu toate acestea numele martorului nu apare pe niciunul dintre contracte. În cazul a trei contracte nu s-a putut stabili cu exactiutate identitatea debitoriului, în funcție de datele inserate în contract, iar unul dintre contracte este încheiat pe numele învinuitului, iar bijuteriile amanetate, în greutate de 42,65 grame, s-au dovedit a fi din metal comun.

S-a mai arătat în rechizitoriu că în cauză a fost efectuată o constatare tehnico-științifică traseologică, concluziile acestui raport indicând faptul că persoanele care apar în fișierele folderelor denumite pascu 26.03.2011, grigoraș 25.03.2011, contract 97 cu pasu, lipovanuul 28.03.2011, mihai 26.03.2011 prezintă semnalmente anatomice asemnătoare (stabilindu-se, ulterior că este vorba despre numitul B. C.). De asemenea s-a mai stabilit că persoanele care apar în fișierele folderelor denumite dancău 23.03.2011, macovei 23.03.2011 și macovei 28.03.2011 prezintă semnalmente anatomice asemănătoare ( contractele fiind încheiate de către numitul D. Ș.

Situația de fapt decsrisă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă:

-declarațiile părții vătămate V. I. P. ;

-înscrisuri depuse de partea vătămată ;

-copii după decizia și procesul-verbal de inventariere efectuat de societate la data de 30.03.2011, după regulamentul de ordine interioară al casei de amanet ;

-proces-verbal de consemnare a rezultatului verificării programului de calculator de la casa de amanet ;

-proces-verbal de predare către organele de cercetare a bijuteriilor contrafăcute primite de către invinuit ;

-rezultatul verificărilor efectuate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, Direcția Metale Prețioase București ;

-proces-verbal de ridicare de la partea vătămată a telefoanelor mobile contrafăcute ;

-adresa emisă de Orange România din care reiese că telefoanele supuse verificării sunt contrafaceri evidente ;

-CD conținând imaginile surprinse de camerekle de supraveghere ;

-raport de constatare tehnico-științifică nr._/15.02.2012;

-contracte de amanet ;

-copii de pe contracte de amanet întocmite de învinuit, care sunt conforme ;

-declarațiile martorilor: A. R.-E., G. G. M., B. C., D. Șleian, Bulgarii A. D., B. V.;

- declarații numitului M. B. Ș.

-contractul individual de muncă al învinuitului și fișa postului, copie după o notă explicativă dată de învinuit la data de 25 martie 201 1 ;

-declarație învinuit.

Inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței la niciunul din termenele de judecată, pentru a fi audiat.

Analizând coroborat ansamblul probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, precum și în etapa cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul lunii februarie 2011, numitul V. I. P. s-a decis să deschidă o casă de amanet în municipiul Iași. In acest scop, a amenajat un spațiu pe . municipiu. De asemenea, acesta a achiziționat un soft licențiat, special pentru casele de amanet (filele 93-97). Reprezentantul părtii vătămate a dat un anunț in ziar, în cursul aceleași luni. cu scopul de a găsi o persoană care să lucreze ca operator.

În urma acestui anunț, a fost contactat de către inculpatul P. G., care a fost chemat de către partea vătămată la un interviu. În discuțiile purtate în vederea angajării, inculpatul a declarat că, anterior, lucrase timp de trei ani la o altă casă de amanet.

Reprezentantul părții vătămate a hotărât angajarea inculpatului, astfel că, la data de 2 martie 201 1, inculpatul și-a început activitatea în calitate de operator casă de amanet. Contractul individual de muncă a fost încheiat la data de 15 martie 2011.

In ziua de 29.03.2011 V. I. P. s-a hotărât să verifice un lanț primit drept gaj, ocazie cu care a constatat că nu este din aur, ci este metal comun. Pentru verificarea acestui bun, l-a trimis pe inculpat să verifice una din bijuteriile primite la o altă casă de amanet. Întrucât inculpatul s-a întors la scurt timp, spunând că nu a putut să verifice bunul, întrucât casa de amanet la care s-a deplasat era foarte aglomerată, V. I. P. a luatr hotărârea să verifice toate obiecte masive primite de inculpat, aflând în acest mod că nu sunt din aur. In momentul în care a adus acest lucru la cunoștința învinuitului, acesta s-a enervat și. la data de 30 martie 2011 și-a dat demisia.

Din inventarul efectuat de partea vătămată a reieșit că inculpatul a încheiat 15 contracte de amanet în care consemnase mențiuni necorespunzătoare adevărului, în sensul că au fost completate cu date false privitul numele persoanei care a amanetat bunurile, sau datele de identificare - . număr de buletin sau CNP - nu au corespondent în baza de date națională), iar obiectul acestor contracte este reprezentat de bunuri din metal comun și telefoane contrafăcute, după cum urmează:

Contractul de amanet nr. 86 din 24.03.2011

Contractul figurează pe numele A. E., în calitate de debitor, care ar fi amanetat o brățară uzata de 14 k, avand o greutate de 25.15 g pentru care ar fi încasat suma de 1650 lei. Brățara apare pe borderoul fără număr eliberat de ANPC lași la poziția nr. 4.

Din verificările efectuate, a reieșit că respectivul bun a fost amanetat de către martorul A. R. E..

Cu ocazia audierii, martorul a declarat că il cunoștea pe inculpatul P. G. anterior amanetării respectivului bun (filele 189-190). A mai precizat că în ziua de 24 martie 2011, a amanetat o brățară pe care o primise cadou și despre care știa că este din aur, inculpatul a verificat respectiva brățară cu soluție și ar fi constatat că este din aur.

Cu toate că respectivul contract de amanet a fost încheiat de martor, în cuprinsul contractul datele personale ale acestuia nu corespund realității, și anume . numărul cărții de identitate, martorul precizând că el doar a semnat la rubrica debitor, fără să verifice autenticitatea mențiunilor inserate în contract și că nu a mai răscumpărat bunul amanetat.

Instanța a mai reținut că martorul a recunoscut, cu ocazia prezentării de către organele de poliție, bunul care a format obiectul contractului.

2. Contract de amanet nr. 94 din 25.03.2011

Contractul figurează pe numele P. G. care ar fi amanetat două bijuterii dim aur, "diferite modele", puritate de l k. având o greutale de 42.65 g pentru care ar fi încasat suma de 5000 de lei.

Brățara apare pe borderoul nr. I eliberat de ANPC lași la poziția nr. 5, stabilindu-se că este din metal comun. În urma verificărilor efectuate în baza de date DEPABD s-a stabilit că dalele de stare civilă sunt corecte și aparțin inculpatului P. G..

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că el a amanetat o brățară din aur la solicitarea unui amic pe nume P. R., care nu avea asupra sa cartea de identitate, iar banii au fost înmânați chiar de către V. I. P. acestei persoane. Ulterior inculpatul a precizat faptul că aurul aparține numitului P. R., în urma verificărilor efectuale în baza DHPABD stabilindu-se că în baza de date nu figurează nicio persoană cu numele P. R..

Reprezantantul părții vătămate a precizat că nu a avut nicio discuție cu această persoană, nu a văzut-o la casa de amanet, și, întrebându-l pe inculpat de ce a supraevaluat aurul, iar acesta a răspuns că a trecut numele său în contract, ca o garanție a faptului că partea vătămată iși va recupera banii, lucru care nu s-a întâmplat.

3. Contract de amanet nr.97 din 25.03.2011

Acest contract figurează pe numele G. G., cu domiciliul în municipiul Iași, . în care domiciliul real al martorului este în orașul Comănești, județul Bacău, iar obiectul contractului îl constituie un telefon Iphone 4, pentru care s-a plătit suma de 2000 lei.

Din declarațiile date de martor atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței, reiese faptul că în cursul lunii martie 2011 martorul G. G. M. l-a cunoscut, prin intermediul colegului său de facultate B. V., pe numitul M. B.. Acesta i-a adus la cunoștință martorului că deține o casă de amanet în zona P. R. din municipiul Iași și că are două telefoane mobile care nu au fost răscumpărate de proprietari. Mărean B. l-a rugat pe G. G. M. să ia cele două telefoane și să le ducă la o casă de amanet în zona CUG, urmând să-i spună operatorului că vine din partea lui.

Martorul a fost de acord, cu toate că i s-a părut suspect faptul că unul din cele două telefoane era sigilat și s-a deplasat împreună cu martorul B. C. la casa de amanet indicată de M. B., primind suma de 2000 lei, sumă pe care a remis-o martorului M. B..

Din înregistrările efectuate de camera video amplasată la casa de amanet reiese faptul că martorul G. G. M. s-a prezentat la casa de amanet în ziua de 25.03.2011, însoțit de o altă persoană de sex masculin (martorul B. C.).

Contractul de amanet nr.101/25.03.2011

Contractul figurează pe numele C. Ș., din municipiul Iași, . amanetat o brățară de 18 K, în greutate de 20,10 g, pentru care s-a plătit suma de 1500 lei.

Brățara apare pe borderoul nr.1 din 05.04.2011 eliberat de ANPC Iași la poziția nr.2.

Din verificările efectuate în baza de date a DEPABD nu a fost identificată nicio persoană cu datele menționate în cuprinsul contractului (. număr de carte de identitate, cod numeric personal).

5. Contract de amanet nr.106/26.03.2011

Contractul figurează pe numele P. E., iar obiectul îl constituie două telefoane mobile( un telefon 8800 și un telefon N8), pentru care debitorul ar fi primit suma de 1300 lei.

Din probele administrate în cauză reiese că CNP-ul trecut în contract nu aparține niciunei persoane, iar cel care a încheiat contractul este martorul B. C., din declarația acestuia reieșind că în cursul lunii martie 2011 l-a cunoscut pe M. B., iar la data de 25.03.2011 acesta din urmă l-a rugat pe martor să amaneteze cele două niște telefoane la o casă de amanet din CUG. A doua zi, aceeași persoană i-a solicitat lui B. C. să amaneteze două telefoane la casa de amanet la care lucra inculpatul.

Martorul a fost de acord și s-a deplasat la casa de amanet, unde i-a înmânat inculpatului două telefoane marca Nokia, pentru care acesta din urmă i-a remis suma dc 1300 de lei

După ce i-a înmânat numitului M. B. suma primită de la inculpat, acesta i-a arătat niște bijuterii din aur, despre care a susținut că nu au mai fost răscumpărate de proprietari. L-a rugat din nou pe B. C. să meargă la casa de amanet la care lucra inculpatul și să îi solicite in jur dc 2300 de lei pe acestea. Martorul a amanetat și respectivele bijuterii, pentru care inculpatul i-a remis suma de 2150 de lei.

După câteva zile, martorul B. C. a mai amanetat, la aceeași casă de amanet, mai multe bijuterii primate tot de la M. B.. A arătat că a primit la încheierea unui contract 1800 de lei, iar la încheierea altui contract, suma dc 2400 de lei.

Martorului a mai indicat faptul că la încheierea fiecărui contract, a prezentat inculpatului cartea sa de identitate, dar că la semnarea contractelor, nu a verificat corectitudinea datelor consemnate de către inculpat.

Situația anterior expusă rezultă din declarațiile date de martor în cursul urmăririi penale, menținute și în etapa cercetării judecătorești, coroborate cu rezultatul verificărilor în baza de date a DEPABD, cu înscrisurile depuse la dosar ( contractul de amanet încheiat, verificările ANPC), raport de constatare tehnico-științifică nr._/15.02.2013).

6.Contractul de amanet nr. 109 din 26.03.2011

Contractul figurează pe numele M. Ș. care ar fi amanetat două perechi de cercei și o brățară, puritate 18 k., având o greutate totală de 26,05 g pentru care ar fi încasat suma de 2150 lei ( cele două perechi de cercei și brățara apar pe borderoul eliberat de ANPC Iași la pozițiile nr. 1, 2 și 3).

In urma verificărilor efectuate in baza de date DEPABD s-a stabilit că CNP-ul care apare pe contract (_) nu a fost atribuit nici unei persoane.

Din înregistrările efectuate de camera video amplasată la casa de amanet rezultă că persoana care a amanetat cele două perechi de cercei și o brățară se numește B. C. (directorul ..M. 26.03.201 I. ora 1 3,35 contract 109 identic cu P.), lucru pe care martorul l-a recunoscut.

Martorului B. C. i-au fost prezentate bijuteriile ce au format obiectul contractului, ocazie cu care a recunoscut bijuteriile ca fiind identice cu cele pe care le-a primit de la M. B. Ș. și pe care le-a amanetat la casa de amanet unde lucra inculpatul P. G..

7. Contract de amanet nr. 112 din 28.03.2011

Contractul figurează pe numele M. S. care ar fi amanetat o brățară de 18 K, în greutate de 31,05 g pentru care ar fi încasat suma de 2400 lei. Brățara apare ca fiind verificată pe borderoul nr. 1 din 05.04.2011 eliberat de ANPC Iași la poziția nr. 6. In urma verificărilor efectuate in baza de date DEPABD s-a stabilit că nu există nicio persoană căreia să ii fie atribuite datele de identificare inserate în contract.

Din probele administrate în cauză (proces-verbal de vizionare a înregistrărilor video din interiorul casei de amanet directorul „M. 28.03.201 I, ora 10.25 CONTRACT 113 H 12", declarațiile martorului D. Ș.) reiese că persoana care a amanetat brățara este martorul D. Ș.. Acesta a declarat că a amanetat mai multe bunuri la o casă de amanet din CUG (o cameră video, un lanț din aur cu cruce, și un telefon mobil marca Nokia, model E 71 Acesta a precizat că nu îl cunoștea anterior încheierii contractului de amanet pe inculpat, iar pentru fiecare contract încheia un contract separat.

După ce i-a fost prezentată brățara, martorul a recunoscut-o ca fiind cea pe care a amanetat-o, însă a precizat că semnătura din contract nu-i aparține. De asemenea, martorul a declarat că înainte de a semna contractele nu verifica corectitudinea datelor inserate în contract, nefiind interesat sub acest aspect, deoarece nu avea intenția de a-și mai recupera bunurile.

8. Contract de amanet nr.113 din 28.03.2011

Contractul figurează pe numele M. S. care a amanetat trei telefoane mobile ( două telefoane marca N 96 și un telefon marca Iphone 4), primind suma de 1500 lei.

În urma verificării datelor de identificare a persoanei care a amentat bunurile a rezultat că CNP-ul menționat în contract nu este atribuzit niciunei persoane.

După vizionarea înregistrărilor video din interiorul casei de amanet (directorul “ M. 28.03.2011, ora 10,25 CONTRACT nr.113+112” ) a reieșit că persoana care apare pe înregistrări este martorul D. Ș.. Fiind audiat, martorul a declarat că nu este sigurt dacă semnătura executată pe contract îi aparține sau nu și că nu a amanetat niciun telefon marca Iphone 4 la respectiva casă de amanet.

9. Contractul de amanet nr.115 din 28.03.2011 .

Contractul figurează pe numele L. M. care ar fi amanetat un lanț de aur de 18 K, în greutate de 28.01 g, pentru care a încasat suma de 2200 lei.

În urma verificărilor în baza de date a SEIP s-a constatat că CNP menționat în cuprinsul contractului (_) nu aparține niciunei persoane.

Din declarația martorului B. C., coroborată cu imaginile captate de camera video amplasată la casa de amanet, reiese faptul că acesta a fost cel care a amanetat lanțul respectiv, obiect primit anterior de la M. B.. A mai precizat martorul că M. B. i-a spus că are lanțul de la niște persoane de etnie rromă, iar cu ocazia prezentării acestuia, martorul l-a recunoscut ca fiind cel amanetatt prin contractul nr.115/28.03.2011.

10. Contractul nr.116/28.03.2011

Contractul figurează pe numele L. C., domiciliat în municipiul Iași, ., care ar fi amanetat un lanț de 18 K, având o greutate de 32.22 g, pentru care ar fi primit suma de 2500 de lei. Lanțul apare ca fiind verificat pe borderoul nr.1 din 05.04.2011, întocmit de ANPC Iași la poziția nr.8.

În urma verificărilor efectuate nu s-a putut identifica în baza de date a DEPABD nicio persoană căreia să-i corespundă datele de identificare menționate în contract.

11.Contract de amanet nr. 119 din 29.03.2011

Contractul figurează pe numele M. Ș. care ar fi amanetat doua lanțuri de aur de 14 L K având o greutate totală de 24,74 g pentru care ar încasat suma de 1800 lei. Cele două lanțuri figurează ca fiind verificate pe borderoul nr. I din 05.04.2011 eliberat de ANPC lași la pozițiile nr. 3 și 4.

In urma verificărilor efectuate in baza de date DEPABD nu s-a reușit identificarea vreunei persoane căreia să ii corespundă respectivele date de identiticare.

Din declarația martorului B. C. reiese că el este cel care a amanetat cele două lanțuri. Acesta a declarat că semnătura care apare la rubrica DEBITOR de pe contractul de amanet nr. 119 din 29.03.2011 pare sa-i aparțină. Martorul a declarat că bunurile au fost amanetate la rugămintea lui M. B.. Martorului B. C. i-au fost prezentate cele două lanțuri aferente contractului, ocazie cu care le-a recunoscut ca fiind cele pe care le-a primit de la M. B. Ș. și pe care le-a amanetat la casa de amanet unde lucra inculpatul P. G. .

12. Contract de amanet nr.121 din 29.03.2011

Contractul figurează pe numele P. E., având domiciliul in Iași, .. 43, care ar fi amanetat un lanț de aur de 18 k, având o greutate de 15,92 g, pentru care ar fi încasat suma de 1250 lei. Lanțul figurează ca fiind verificat pe borderou fără număr eliberat de ANPC Iași la poziția nr. 5.

In urma verificărilor efectuale în baza de date DEPABD nu s-a reușit identificarea vreunei persoane căreia să îi corespundă respectivele date de identificare

Cu ocazia audierii, martorul B. C. a recunoscut că el a fost cel care a amanetat bunul respectiv, la rugămintea lui M. B.. Acesta a declarat că semnătura care apare la rubrica DEBITOR de pe contractul de amanet nr. 121 din 29.03.2011 ii aparține.

13. Contract de amanet nr. 123 din 29.03.2011

Contractul figurează pe numele B. C. care ar fi amanetat un lanț și o brățară, aur de IX k. având o greutate totală de 26.6 g pentru care ar fi încasat suma de 2000 lei. Cele doua obiecte apar ca fiind verificate pe borderoul nr. 1 din 05.04.2011 eliberai de ANPC Iași la pozițiile nr. 9 și 10. În urma verificărilor efectuate în baza de date DEPABD nu a fost identificată nicio persoană căreia să îi fi fost atribuite datele de stare civilă inserate in contract.

Au fost efectuate verificări însă nu a fost identifícata persoana cu numele B. C.. Nu există înregistrări ale camerelor de supraveghere din momentul încheierii acestui contract.

14. Contractul de amanet nr. 124 din 29.03.2011

Contractul figurează pe numele M. A., având domiciliul în lași. . care ar fi amanetat o brățară de aur de 18 k, având o greutate de 30,77 g pentru care ar 11 încasat suma de 2400 lei ( obiectul figurează ca fiind verificat pe borderou, la poziția nr.7).

Din probele administrate reiese faptul că martorul B. C. a primit brățara de la M. B., a amanetat-o la casa de amanet la care lucra inculpatul, iar semnătura de pe contractul încheiat îi aparține.

15. Contract de amanet nr.133 din 29.03.2011.

Contractul figurează pe numele B. A., care ar fi amanetat două telefoane marca Iphone 2, primind suma de 2000 lei.

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că cele două telefoane erau contrafăcute, iar datele de stare civilă menționate în cuprinsul contractului sunt reale și aparțin lui B. A. D., însă semnătura de la rubrica “DEBITOR” nu este a sa.

Situația de fapt anterior descrisă a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă:

-declarațiile și precizările reprezentantului părții vătămate;

-înscrisuri depuse de partea vătămată ;

-copii după decizia și procesul-verbal de inventariere efectuat de societate la data de 30.03.2011, după regulamentul de ordine interioară al casei de amanet ;

-proces-verbal de consemnare a rezultatului verificării programului de calculator de la casa de amanet ;

-proces-verbal de predare către organele de cercetare a bijuteriilor contrafăcute primite de către invinuit ;

-rezultatul verificărilor efectuate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, Direcția Metale Prețioase București ;

-proces-verbal de ridicare de la partea vătămată a telefoanelor mobile contrafăcute ;

-adresa emisă de Orange România din care reiese că telefoanele supuse verificării sunt contrafaceri evidente ;

-CD conținând imaginile surprinse de camerele de supraveghere ;

-raport de constatare tehnico-științifică nr._/15.02.2012;

-contracte de amanet ;

-copii de pe contractele de amanet întocmite de inculpat, care sunt conforme ;

-declarațiile martorilor: A. R.-E., G. G. M., B. C., D. Ș., B. A. D., B. V., M. B. Ș.;

-contractul individual de muncă al inculpatuluiși fișa postului, copie după o notă explicativă dată de acesta la data de 25 martie 2011 ;

Martorul M. B. Ș. a fost audiat la data de 1 martie 2012. Acesta a recunoscut că îl cunoaște pe inculpatul P. G., dar a negat că ar fi trimis persoane care să amaneteze bunuri la casa de amanet la care a lucrat acesta din urmă.. Ulterior, în declarația dată în mod nemijlocit în fața instanței, la termenul de judecată din data de 22.05.2014, martorul și-a menținut aceeași poziție, dat fiind și faptul că prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și efectuarea de cerecetări față de acesta sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la gestiune frauduloasă.

În ceea ce privește declarațiile inculpatului, date în cursul urmăririi penale, acesta a negat constant comiterea vreunei fapte. Cu prilejul audierii, acesta a susținut ca administratorul părții civile intra în casa de amanet în lipsa lui, aspect care îl deranja. In ultima zi de lucru, V. I. P. i-ar fi cerut să semneze mai multe acte adiționale la contractul individual de muncă, aspect cu care inculpatul nu a fost de acord. A mai susținut inculpatul că în momentul prezentării demisiei a fost întocmit un inventar, in care s-a specificat că nu au fost constatate lipsuri în gestiune.

A mai precizat că verifica bunurile pe care le primea în amanet, iar în momentul în care constata că un obiect era contrafăcut, persoana care se prezenta eu respectivul bun trebuia sa achite 50 de iei, reprezentând contravaloarea verificării. Dacă refuza să achite această sumă, inculpatul apăsa butonul de panică, solicitând astfel intervenția agenților de pază.

La dosar a fost depusă copia unei note explicative întocmite de către inculpat la data de 25.03.2011, în care acesta recunoștea existenta unor erori în contractele întocmite, dar menționa că „programul din calculator mai dă erori cu toate că sunt efectuați cum trebuie pașii până la printarea unui contract”. Inculpatul a mai declarat că partea vătămată i-ar fi cerut să scoată aur din amanet, pe care să îl vândă „..la negru", întrucât nu avea autorizație pentru efectuarea operațiunilor cu metale prețioase (aspect contrazis de adeverința de la fila 90 d.u.p.

Instanța a apreciat ca nesincere afirmațiile inculpatului, fiind făcute cu intenția de a-i fi înlăturată răspunderea penală. În acest sens instanța a avut în vedere că în perioada în care a fost angajat al societății de amanet, inculpatul a încheiat și contracte conforme cu realitatea, (contract nr. 84/ 24.03.2011; contract nr. 87 din_: contract nr. 88 din 24.03 2011; contract nr. 93 din_ ; contract nr. 95 din 25/03/201 I; contract nr. 96 din 25.03.2011; contract nr. 98 din_ ; contract nr. 100 din 25.03 2011: contract nr. 102 din 26.03.2011; contract nr. 105 din_ ; contract nr. 107 din 26/03/20.11: contract nr. 108 din 26.03/2011: contract nr. 110 din 26.03 2011: contract nr. 111 din_ ; contract nr. 114 din 28 03.2011; contract nr. 117 din 28.03 2011: contract nr. 118 din 28.03.2011: contract nr. 120 din 29.03.2011; contract nr. 122 din 29.03.2011: contract nr. 132 din_ și contract nr. 134 din 30.03.2011 (potrivit procesului-verbal de la filele 164-167), doar cel 15 contracte menționate anterior cuprinzând dale nereale privind persoana clientului sau calitatea bunurilor primite în amanet.

Din declarațiile reprezentantului părții civile instanța a reținut că acesta deținea la casa de amanet soluție pentru verificarea bijuteriilor primite în amanet, astfel că inculpatul avea posibilitatea să le verifice bijuteriile, iar în momentul în care a început să iși dea seama că ceva nu este în regulă, a verificat în prezența inculpatului o cantitate de aproximativ 500 de grame de bijuterii, acestea reacționând necorespunzător (fila 21- 22 ).

Sub acest aspect instanța reține că de la data săvârșirii faptelor până în prezent a intervenit o succesiune de legi în timp, fiind aplicabil art.5 din codul penal, instanța trebuind să stabilească legea penală mai favorabilă.

Sub acest instanța a avut în vedere că infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art.214, alin.1 din codul penal anterior și sancționată cu închisoare de la 6 luni la 5 ani are corespondent în noul cod penal dispozițiile art.242, alin.1 care prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290, alin.1 C.pen.din 1969 și pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, textul corespunzător din noul cod penal este art.322 care prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

S-a constatat că în privința primei infracțiuni legea nouă prevede limite de pedeapsă mai reduse, în timp ce pentru a doua infracțiune, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, limitele prevăzute de lege pentru pedeapsa închisorii sunt mai mari.

Pe de altă parte, la stabilirea legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere împrejurarea că cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P. G. au fost comise în formă continuată, și, dată fiind identitatea de subiect, de rezoluție infracțională, de persoană vătămată, instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 35 alin.1 din codul penal actual, care prevede, în art.36 alin.1 un spor aplicabil infracțiunii continuate de 3 ani, spre deosebire de sporul de 5 ani, prevăzut de art. 42, raportat la art. 41, alin.2 cod penal anterior, așa încât din acest punct de vedere în mod evident legea nouă este mai favorabilă.

De asemenea, instanța a avut în vedere și antecedentele penale ale inculpatului, din fișa de cazier judiciar a acestuia reieșind că acesta a mai suferit o condamnare care nu atrage starea de recidivă, iar în termenul de încercare al suspendării condiționate a comis mai multe infracțiuni concurente cu infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză.

Având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că, spre deosebire de legea penală anterioară, unde în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare al suspendării condiționate, dacă există pluralitate intermediară, pedeapsa anterioară și cu pedeapsa săvârșită în termenul de încercare se cumulează aritmetic, în legea penală în vigoare, modalitatea de rezolvare a acestei situații juridice este diferită întrucât, conform art.44 alin.2 C. pen. cele două pedepse se contopesc în baza regulilor aplicabile concursului de infracțiuni.

În fine, instanța a reținut că una din pedepsele înscrise în fișa de cazier judiciar a inculpatului a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2, alin.1, pct.1 din Legea nr.61/1991, constând în aceea că la data de 17.07.2009, în timp ce se afla pe . Iași, în urma unor discuții contradictorii cu partea vătămată, referitoare la locul de parcare, acesta a lovit-o pe aceasta din urmă cu un briceag, provocându-i o plagă tăiată la mâna stângă.

Instanța a reținut că în prevederile art.372 din codul penal modalitatea de comitere a infracțiunii, pentru care a fost anterior condamnat inculpatul nu se regăsește în modalitățile incriminate de textul precizat, instanța urmând a da eficiență prevederilor art.4 din codul penal.

Ținând seama de toate considerentele anterior expuse, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea în vigoare, astfel încât a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, din infracțiunile prevăzute de art.214 alin.1 și art.290 alin.1 C. pen. din 1968, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.din 1968, în infracțiunile în infracțiunile de „gestiune frauduloasă” și „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prevăzute de art.242 alin.1 și art.322 alin.1 C.pen., ambele cu aplicarea art.35, alin.1 C.pen.

Fapta inculpatului P. G. care, în intervalul 24 martie 2011-29 martie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de operator casă de amanet la ., a întocmit în fals un număr de 15 contracte de amanet, inserând date necorespunzătoare adevărului cu privire la identitatea clienților, la calitatea bunurilor primite, înscrisuri pe care le-a folosit, în sensul justificării activității desfășurate, conform atribuțiilor de serviciu și consemnării acestora în evidențele contabile ale societății, faptă prin care a produs un prejudiciu părții civile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.322, alin.1 C.pen., cu aplicarea art.35, alin.1 C.pen.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, aceasta s-a concretizat în inserarea în cele 15 contracte de amanet a unor date nereale cu privire la identitatea debitorilor ( nume false, domicilii nereale, date necorespunzătoare în ceea ce privește . numărul cărții de identitate, codul numeric personal), precum și cu privire la autenticitatea bunurilor primite în amanet, faptă prin care s-a pricinuit o pagubă în patrimoniul părții civile, prin achitarea unor sume de bani neconcordante cu valoarea reală a acestora, iar legătura de cauzalitate este una directă și imediată.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul că acesta a avut reprezentarea faptului că datele menționate în contracte nu corespund realității și că prin aceasta creează o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de lege, prin atingerea adusă încrederii acordate înscrisurilor respective și a urmărit producerea acestui rezultat.

Instanța a apreciat ca nefondate susținerile apărătorului ales al inculpatului, conform cărora acesta a acționat din culpă, în sensul că doar a “greșit “ atunci când a consemnat date nereale în cuprinsul contractelor. În condițiile în care, după cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul a scris personal aceste date în unele contracte, această împrejurare nu poate decât să dovedească intenția inculpatului în comiterea infracțiunii, cu atât mai mult cu cât, de regulă contractele de amanet se tehnoredactează, iar în momentul în care ar constata că sunt erori în programul de calculator, în situația în care s-ar introduce un cod numeric personal inexistent, iar programul de calculator ar atrage atenția asupra acestui aspect utilizatorului de program, consemnarea olografă a datelor de stare civilă reprezintă o exteriorizare a unei activități conștiente și intenționate de denaturare a adevărului.

De asemenea, instanța a apreciat ca nefondate și susținerile conform cărora de vină pentru aceste mențiuni necorespunzătoare ar fi programul de calculator al părții vătămate, în condițiile în care inculpatul a încheiat și alte contracte de amanet, corespunzătoare adevărului, împrejurarea că respectivul program a dat erori doar la încheierea acestor contracte (în care bunurile primite în gaj sunt contrafaceri) dovedește faptul că acesta a acționat cu rea credință.

În fine, instanța a reținut că un alt aspect care dovedește intenția inculpatului în săvârșirea infracțiunii este acela că societatea deținea substanța necesară pentru verificare autenticității bijuteriilor primite în amanet, acordarea unor sume de bani în temeiul unor contracte având ca obiect bijuterii din metal comun și telefoane mobile contrafăcute, corelată cu inserarea unor date de stare civilă necorespunzătoare adevărului, în modalitatea anterior prezentată, dovedește, fără echivoc, intenția frauduloasă a inculpatului.

În ceea ce privește infracțiunea de gestiune frauduloasă, instanța a reținut următoarele:

La data de 01.07.2011, organele de urmărire penală, au dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul P. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de « delapidare », prevăzută de art.215, ind.1 C.pen.din 1969, având în vedere sesizarea formulată de V. I. P., administratorul casei de amanet S.C. V. credit Amanet S.R.L.

Prin ordonanța din 24.04.2012, procurorul a dispus extinderea cercetărilor cu privire la săvârșirea de către P. Gheoroghiță a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată. Prin aceeași ordonanța s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de delapidare în infracțiunea de gestiune frauduloasă, în formă continuată.

În declarația dată de V. I. P. la data de 30.04.2012 (f.21 verso d.u.p.), după ce i s-a adus la cunoștință de către organele de poliție despre schimbarea încadrării juridice, acesta a precizat următoarele: « depun plângere prealabilă față de P. G. pentru comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă și mă constitui parte civilă în procesul penal cu suma de_ lei. ».

Instanța a reținut că data de 30.04.2012 marchează momentul de la care a început să curgă termenul de 2 luni, prevăzut de art.284 C.pr.pen.în vigoare la acea dată, pentru introducerea plângerea prealabile.

În condițiile în care infracțiunea de gestiune frauduloasă are ca persoană vătămată, în prezenta cauză, societatea de amanet, pentru îndeplinirea condiției de procedibilitate și de pedepsibilitate este necesar ca plângerea prealabilă să fie formulată de titularul valorii sociale ocrotite de lege, și anume de persoana vătămată, prin reprezentantul său legal, V. I. P..

Instanța a reținut că în niciunul din actele adresate de administratorul societății de amanet către organele de urmărire penală nu se precizează că societatea este persoană vătămată care se constituie parte civilă, ci în toate V. I. P. este cel care susține că este prejudiciat prin săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, această calitate, de parte vătămată a administratorului casei de amanet, este atribuită chiar de organele de poliție și de procuror, cu prilejul întocmirii rechizitoriului, abia pe parcursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 02.07.2014, instanța stabilind că această calitate, de parte vătămată, constituită parte civilă, aparține societății de amanet.

Instanța a constatat că în cursul judecății, societatea, prin apărător ales, s-a constituit parte civilă în cauză, însă această împrejurare nu poate suplini lipsa uneia dintre condițiie prevăzute de lege pentru fornularea plângerii prealabile, și anume aceea ca plângerea să fie formulată de persoana vătămată prin infracțiune.

Chiar dacă, în calitate de administrator al societății, V. I. P. beneficiază, prin lege, de un mandat tacit de reprezentare a societății în activitățile desfășurate în realizarea obiectului de activitate, pentru formularea unei plângeri prealabile este necesar ca titularul plângerii să rezulte în mod neechivoc din conținutul acesteia. Or din plângerea formulată la 30.04.2012 nu rezultă că aceasta ar fi fost formulată de V. I. P. în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate, ci în nume propriu, pe tot parcursul urmăririi penale menținându-se această situație.

Având în vedere că schimbarea încadrării juridice s-a dispus în cursul urmăririi penale, doar organele de cercetare penală sau procurorul puteau remedia această situație, referitoare la calitatea de persoană vătămată, și să interpeleze pe administratorul societății, în termenul legal, dacă formulează plângerea prealabilă în nume propriu sau în calitate de reprezentant al persoanei vătămate, această omisiune neputând fi înlăturată pe baza presupunerii că V. I. P. a acționat în calitate de administrator al societății.

În fine, ținând seama și de împrejurarea că plângerea prealabilă a persoanei vătămate constituie nu numai un mijloc special de sesizare a organelor de urmărire penală, dar și o condiție de tragere la răspundere penală a unei persoane, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a tuturor cerințelor prevăzute de lege, referitoare la titularii plângerii, la termenul de introducere, la conținutul acesteia, instanța a constatat că, din actele dosarului, că lipsește plângerea prealabilă formulată de persoana vătămată prin infracțiune, sens în care a dispus încetarea procesului penal.

Reținând ca fiind îndeplinite condițiile de antrenare a răspunderii penale a inculpatului P. G., instanța a dat eficiență dispozițiilor legale privitoare la aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare. În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a sancțiunii s-a ținut seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la modalitatea de săvârșire a faptei, s-a avut în vedere modalitatea concretă de operare a inculpatului și forma continuată a infracțiunii, numărul mare al actelor materiale săvârșite.

Referitor la persoana inculpatului, instanța a apreciat că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii și, deși a beneficiat de clemență prin suspendarea condiționată a executării, acesta a dat dovadă de perseverență infracțională, prin comiterea unor infracțiuni pentru care a fost condamnat deja, precum și a infracțiunilor deduse judecății în prezenta cauză. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul, audiat în cursul urmăririi penale, nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar în cursul judecății nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală, fiind reprezentat de apărător ales, evitând astfel să își asume răspunderea pentru fapta sa.

Ținând seama de criteriile de individualizare anterior menționate, instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.322, alin.1 C.pen., raportat la art.35, alin.1 C.pen.

În ceea ce privește pedeapsa complementară, instanța a reținut ca natura faptei săvârșite conduce la concluzia existenței unei nedemnități in exercitarea drepturilor de natură electorală prevazute de art. 66, alin.1, lit a, b C. pen, respectiv dreptul de a alege in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie inplicand exercitiul autoritatii de stat, motiv pentru care, în temeiul art. 67, alin.1 C.pen., a interzis inculpatului exercițiul acestor drepturi pe o durată de 2 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.

Cu privire la antecedentele penale ale inculpatului, din analiza fișei de cazier judiciar a acestuia, instanța a reținut că fapta din prezenta cauză este concurentă, fiind săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni, cu infracțiunile prevăzute de art.85, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 și art.2, alin.1, pct.1 din legea nr.61/1991, săvârșite de inculpat la data de 17.07.2009, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni prin sentința penală nr.193/24.01.2013 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.655/05.06.2013 a Curții de Apel Iași.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.193/24.01.2013 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.655/05.06.2013 a Curții de Apel Iași și a repus în individualitate pedepsele componente, după cum urmează:

1) pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.85, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.41, alin.2, art.40 C.pen.din 1969;

2) pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2, alin.1, pct.1 din legea nr.61/1991;

În ceea ce privește infracțiunea menționată la pct.2, având în vedere că modalitatea de comitere a infracțiunii, pentru care a fost anterior condamnat inculpatul, nu se regăsește în modalitățile incriminate de art.372 C.pen., în temeiul art.4 C.pen., raportat la art.372 C.pen., a constatat dezincriminată această infracțiune.

În baza dispozițiilor art.40, alin.1, raportat la art.39, alin.1, lit.b c.pen., 45, alin.1 C.pen., a contopit pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.85, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 (pct.1), inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în total 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66, alin.1, lit.a,b C.pen.

În temeiul art.44, alin.2 C.pen., art.45, alin.1 C.pen., a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, indicată anterior, cu pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 725/03.09.2007 a Judecătoriei Onești, definitivă prin neapelare la 17.09.2007, a cărei suspendare condiționată a fost revocată prin sentința penală nr. 193/24.01.2013 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.655/05.06.2013 a Curții de Apel Iași, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 1 an, 6 luni și 20 de zile închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66, alin.1, lit.a,b C.pen

În baza art.396, alin.6, raportat la art.16, alin.1, lit.e C.pr.pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art.242, alin.1 C.pen., întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În temeiul art.25, alin.5 C.pr.pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. V. C. Amanet S.R.L.

În temeiul art.25, alin.3 C.pr.pen. a desființat următoarele contracte de amanet falsificate de inculpat:

1.contractul nr.86/24.03.2011(f.191);

2. contractul nr.94/25.03.2011(f.264);

3.contractul nr.97/25.03.2011(f.203);

4. contractul nr.101/25.03.2011(f.160):

5. contractul nr.106/26.03.2011(f.219);

6. contractul nr.109/26.03.2011(f.221);

7.contractul nr.112/28.03.2011(f.231);

8.contractul nr.113/28.03.2011(f.232);

9. contractul nr.115/28.03.2011(f.223);

10. contractul nr.116/28.03.2011(f.162);

11. contractul nr.119/29.03.2011 (f.225);

12. contractul nr.121/29.03.2011(f.226);

13. contractul nr.123/29.03.2011(f.238);

14. contractul nr.124/29.03.2011(f.227);

15.contractul nr.133/29.03.2011 (f.249).

***

În termenul prev. de art. 410 C. proc. pen., hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către inculpatul P. G., de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de partea civilă . SRL.

În motivarea cererii de apel, P. de pe lângă Judecătoria Iași a arătat că sentința Judecătoriei Iași este criticabilă sub aspectul aprecierii asupra lipsei plângerii prealabile a . SRL. astfel, la data de 02.05.2011 V. I. P. a sesizat prin plângere organele de poliție în legătură cu săvârșirea unor fapte de natură penală de către P. G., menționând calitatea sa de administrator al . SRL. activitatea infracțională reclamată viza exclusiv acte ce au adus atingere patrimoniului societății comerciale. după schimbarea încadrării juridice a faptei prin ordonanța procurorului din 24.04.2012, V. I. P. a data la data de 30.04.2012 o continuare a declarației, arătând că înțelege să formuleze plângere prealabilă penală împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă, constituindu-se parte civilă cu suma de_ lei.

La rândul său, partea civilă . SRL a criticat în același sens hotărârea Judecătoriei Iași, pentru aceleași motive, arătând că subiect pasiv al infracțiunii de gestiune frauduloasă nu poate fi decât societatea comercială, iar nu administratorul acesteia.

Motivele de apel ale inculpatului P. G., prezentate oral de apărătorul ales al acestuia, vizează aplicarea legii penale mai favorabile sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, susținându-se că mai favorabilă este legea veche, nu neapărat din perspectiva limitelor de pedeapsă, ci din perspectiva pedepsei rezultante.

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelanți, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod proc. pen., Curtea constată că apelurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, încadrarea în drept a faptei dovedit a fi comisă de către inculpatul P. G. fiind legală. Curtea achiesează la toate considerentele instanței de fond cu privire la aspectele arătate, probele administrate dovedind vinovăția inculpatului apelant cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Astfel, s-a dovedit că în intervalul 24 martie 2011-29 martie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de operator casă de amanet la ., inculpatul P. G. a întocmit în fals un număr de 15 contracte de amanet, inserând date necorespunzătoare adevărului cu privire la identitatea clienților, la calitatea bunurilor primite, înscrisuri pe care le-a folosit, în sensul justificării activității desfășurate, conform atribuțiilor de serviciu și consemnării acestora în evidențele contabile ale societății, faptă prin care a produs un prejudiciu părții civile, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.322 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal.

Înscrisurile aflate la dosar și declarațiile martorilor probează că cele 15 contracte de amanet conțin date nereale cu privire la identitatea debitorilor (nume false, domicilii nereale, date necorespunzătoare în ceea ce privește . numărul cărții de identitate, codul numeric personal), precum și cu privire la autenticitatea bunurilor primite în amanet (care erau din metal comun, în loc de aur), faptă prin care s-a pricinuit o pagubă în patrimoniul părții civile, prin achitarea unor sume de bani neconcordante cu valoarea reală a acestora. Intenția inculpatului, în pofida celor susținute de acesta, vizând o pretinsă culpă ori o proastă funcționare a programului de calculator destinat completării contractelor de amanet, este una directă, dovedită consemnarea olografă a datelor de stare civilă reprezentând o exteriorizare a unei activități conștiente și intenționate de denaturare a adevărului. în alte situații, așa cum s-a dovedit, când contractele de amanet au fost reale, programul de calculator se pare că a funcționat adecvat. Pedeapsa aplicată inculpatului pentru această infracțiune, în formă continuată, a fost dozată corect, cu respectarea disp. art. 74 Cod penal, la 1 an și 2 luni închisoare, peste minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune (6 luni închisoare).

În ceea ce privește însă unicul motiv de apel al inculpatului, vizând aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea retine că este vădit nefondat.

În raport de situația sa juridică, de antecedența penală, este evident că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal, iar nu Codul penal din 1968, ținându-se cont astfel de decizia Curții Constituționale nr. 265.2014, care a statuat asupra obligativității aplicării globale a legii penale.

Or, regulile de sancționare a pluralității intermediare, când în termenul de încercare al suspendării condiționate s-a comis, așa cum este cazul inculpatului, o nouă infracțiune, sunt mai blânde potrivit noului Cod penal – art. 44 alin. 2, aplicându-se regulile de la concursul de infracțiuni, iar nu cumulul aritmetic stabilit de Codul penal din 1968. Nu mai puțin relevant din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile este faptul că fapta, în forma comisă de inculpat, la data de 17.07.2009, pentru care inculpatul a fost condamnat în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, nu mai constituie infracțiune, potrivit art. 372 Cod penal, fiind incidente prevederile art. 4 Cod penal, de care, de asemenea, a ținut cont instanța de fond. sporul facultativ pentru infracțiunea continuată este, totodată, mai mic potrivit art. 35 Cod penal (3 ani), față de cel reglementat de art. 42 Cod penal din 1968 (5 ani).

Pedeapsa globală potrivit legii vechi, reține Curtea, ar fi astfel cu evidență mai mare decât cea potrivit legii noi,

Apelul inculpatului P. G. este, astfel, nefondat.

apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și partea civilă . SRL, strict sub aspectul infracțiunii de gestiune frauduloasă, sunt nefondate.

Corect a statuat prima instanță că nicăieri în dosarul de urmărire penală, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare în infracțiunea de gestiune frauduloasă (ordonanța din 30.04.2012 a procurorului) nu apare o plângere prealabilă, formulată în termenul de 2 luni de către . SRL.

În toate actele adresate organului de urmărire penală V. I. P. susține că el este cel prejudiciat prin săvârșirea infracțiunii de către inculpatul P., chiar dacă menționează uneori calitatea sa de administrator al societății.

Constituirea ca parte civilă a societății în cursul judecății nu acoperă cerințele de procedibilitate și pedepsibilitate necesare, cât timp nu a existat o plângere prealabilă formală, depusă în termen, din partea . SRL.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 și 3 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași, de inculpatul P. G. și de partea civilă . SRL împotriva sentinței penale nr. 2233 din 31.07.2014, pronunțată in dosarul nr. _ al Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă atât inculpatul apelant P. G., cât și partea civilă apelantă . SRL la plata a câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului rămân în sarcina acestuia.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.03.2015.

Președinte,Judecător,

A. PrelipceanMihaela C.

Grefier,

C. B.

Red. tehnore.d. A.P.

5 ex. 14 mai 2015

Judecătoria Iași

Judecător M. I. L.

1 ex. inc.

1 ex. p. civ. apel.

1 ex. parchet

← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 33/2015....		Acord de recunoaştere a vinovăţiei (art.483 NCPP). Decizia... →

Gestiune frauduloasă (art.242 NCP). Decizia nr. 273/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Gestiune frauduloasă (art.242 NCP). Decizia nr. 273/2015. Curtea de Apel IAŞI