Ameninţarea (art. 193 C.p.). Hotărâre din 18-03-2015, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 11142/245/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 236/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. O. M.
Judecător D. A.
Grefier E. A.
Pe rol fiind pronunțarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 1981 din 03.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (art. 321 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 10 martie 2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 18 martie 2015.
Curtea,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 1981 din 03.07.2014, a hotărât:
În temeiul art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. Ș.-C., prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul de urmărire penală având nr. 8649/P/2010 din infracțiunile de „amenințare”, prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal din 1968, „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1968 și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1968, toate cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1968 în infracțiunile de „amenințare”, prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal din 1968, „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1968 și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1968, toate cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1968 și cu reținerea dispozițiilor art. 5 Cod penal.
În temeiul art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, cu referire la art. 17 alin. 2 și art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, cu reținerea dispozițiilor art. 132 din Codul penal din 1968 și art. 193 alin. 3 din Codul penal din 1968, încetează procesul penal privind pe inculpatul A. Ș.-C., (porecla „Finu”), fiul lui C. și M., născut la data de 17.12.1976, în mun. Iași, CNP:_, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, cu studii 12 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, în ceea ce privește săvârșirea, în data de 11.07.2010, a unei infracțiuni de „amenințare” prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal din 1968, cu reținerea dispozițiilor art. 5 Cod penal (persoană vătămată B. G. C.), întrucât a intervenit împăcarea părților.
Condamnă inculpatul A. Ș.-C. (cu datele de stare civilă anterior indicate), pentru săvârșirea, în data de 11.07.2010, a unei infracțiuni de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1968 la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.
Condamnă inculpatul A. Ș.-C. (cu datele de stare civilă anterior indicate), pentru săvârșirea, în data de 26/27.02.2011, a unei infracțiuni de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1968 la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1968, cu referire la art. 33 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1968, constată că infracțiunile mai sus-menționate, pentru care s-au stabilit pedepse cu închisoare, au fost comise în condițiile concursul real de infracțiuni și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a, teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1968, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din Codul penal din 1968.
În baza art. 81 din Codul penal din 1968, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, calculat conform art. 82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Potrivit art. 71 alin 5 din Codul penal din 1968, suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, dispune confiscarea cuțitului de culoare neagră depus ca camera de corpuri delicte, conform procesului-verbal ., nr._/_ din 01.11.2011 (fila 105, d.u.p.)
Ia act că persoana vătămată B. G.-C., cu domiciliul în mun. Iași, .. 61, ., etaj 3, . nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Potrivit art. 272 Cod procedură penală, suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul judecății, până la prezentarea apărătorului ales, conform delegației nr._ din 07.05.2013, emisă de Baroul Iași pentru domnul avocat G. B., va fi avansată inițial din fondurile Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.
Constată că inculpatul a fost asistat, în cursul judecății de către un apărător ales.
În temeiul art. 274 Cod procedură penală, obligă inculpatul A. Ș.-C. la plata sumei de 850 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 350 lei reprezintă cheltuieli avansate în cursul urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
1. In data de 11.07.2010 persoana vătămată B. G. C., patron al clubului Skin s-a deplasat la terasa Time Out. lasi, . mai mulți prieteni, între care martorii T. M.. S. P., B. R. și I. O. P..
La una din mesele de pe terasa localului, la o distanta de cea. 2 metri, partea vătămata a observat prezenta inculpatului A. Ș. C.. însoțit de o persoana de sex feminin si una de sex masculin.
La un moment dat, pe terasa au venit doi indivizi dinspre bulevardul C. I. care s-au îndreptat la una din mesele aflate in stânga celei la care se poziționase persoana vătămata și au început să-i lovească cu pumnii si cu picioarele pe cei doi tineri consumatori, fără a purta discuții cu aceștia.
La câteva minute de la incident inculpatul A. Ș. C. a venit la masa persoanei vătămate B. G. C. si a afirmat ca cele întâmplate au fost un avertisment, adresându-i următoarea formulă „asta era pentru tine fraiere, dar te-au confundat", continuând proferarea de amenințări si injurii fata de patronul clubului Skin. cu care se afla in raporturi conflictuale pe fondul interdicției de acces in acest local ca urmare a conduitei violente a inculpatului.
Susținerile pârtii vătămate sunt confirmate de martorii oculari I. O. P.. T. M., S. P. M., care au declarat că după . comisa de tinerii necunoscuți, la masa lor a venit inculpatul A. Ș. C. care a început să-i reproșeze persoanei vătămate că i-a distrus tinerețea, întrucât i-a pus interdicție în club.
În aceste condiții, martorul T. M. a încercat să intervină pentru aplanarea conflictului, spunându-i inculpatului să îi lase în pace pentru a-și servi în continuare băuturile, moment în care inculpatul, observând că persoana vătămată încerca să se ridice de la masă, i-a aplicat martorului o lovitură cu pumnul în față și a început să adreseze injurii, după care a părăsit terasa, fiind tras de pe terasă de către martora U. A., prietena inculpatului.
Conform declarațiilor acesteia din urmă, dar și a martorilor anterior menționați, la momentul producerii acestor evenimente inculpatul se afla în stare de ebrietate.
Comportamentul inculpatului A. Ș. C. a produs o perturbare a normalei desfășurări a evenimentelor ce aveau loc la barul respectiv, creându-se o stare tensionată și aducându-se atingere ordinii publice.
Deși martorul T. M. a atașat la dosarul cauzei certificatul medico-legal nr. 1572/13.07.2010 emis de I.M.L. Iași din care rezultă ca prezenta echimoză, tumefacție si echimoze, leziuni care s-ar fi putut produce prin lovire cu mijloc contondent si care necesita pentru vindecare un nr. de 5-6 zile de îngrijiri medicale, a declarat ca nu formulează plângere prealabila împotriva agresorului A. Ș. C. pentru fapta de lovire.
Instanța subliniază că probele administrate în cursul cercetării judecătorești, coroborate cu cele din cursul urmăririi penale, nu sunt în măsură să pună în evidență, cu certitudinea necesară, împrejurarea că inculpatul ar fi fost cel care a ordonat celor două persoane ce au venit inițial pe terasă să lovească persoana vătămată și pe membrii anturajului acestuia și că lovirea celor doi tineri de la o masă alăturată s-ar fi datorat unei confuzii; se poate reține cel mult însă că inculpatul a profitat de starea de temere generată de o astfel de acțiune pentru a exacerba starea de neliniște și de tulburare a ordinii publice și pentru a imprima amenințărilor adresate persoanei vătămate gradul necesar de convingere pentru a-i crea acesteia o stare de temere.
2. În noaptea de 26/27.02.2011, inculpatul, împreună cu martora U. A. și un grup de prieteni s-a deplasat la clubul Time Out, unde inculpatul, aflându-se în zona barului, a început să agreseze o altă persoană, neidentificată, în conflict fiind implicate și persoanele care îl însoțeau pe inculpat.
Au fost alertați agenții de pază, iar la momentul la care aceștia au ajuns la fața locului, martorul M. Z. (agent de pază) a observat de la o distanta de aproximativ 4-5 metri cum tânărul de la bar este lovit cu o sticla de whisky sparta in regiunea capului si in continuare, după acesta s-a dezechilibrat și a căzut, inculpatul și persoanele care îl însoțeau au continuat să-l lovească cu pumnii si cu picioarele,
În aceste condiții, martorul, împreuna cu colegul său Gotineac I., a intervenit pentru aplanarea scandalului si stoparea conflictului, după declinarea in prealabil a calității, indicate si de ecusoanele purtate.
În timp ce agentul M. Z. încerca prin discuții sa liniștească grupul agresorilor, colegul sau Gotineac I. a fost agresat de unul din membrii grupării, din lateral spate, cu piciorul in zona umărului, in urma loviturii prăbușindu-se pe o masa din apropierea unei canapele din club.
In timp ce agentul Gotineac I. incerca sa se ridice a fost asaltat de alti membri ai grupului care au continuat sa ii aplice lovituri cu pumnii si cu picioarele.
Încurajat de agresarea agentului Gotineac, o altă persoană 1-a lovit in zona capului cu o sticla de whisky pe agentul M. Z. care, deși nu a căzut la pamant. a continuat sa fie agresat de ceilalți membri ai grupului.
Profitând de aceste momente de confuzie si de alte ținte ale membrilor grupării, tânărul lovit inițial in zona barului, a părăsit localul.
Agentul de paza M. Z. s-a retras lângă un perete, încercând sa se apere, in timp ce colegul sau Gotineac I. a fost lovit puternic cu pumnul in regiunea fetei de tânărul pe care îl imobilizase scurt timp primul agent, identificat si recunoscut ulterior in persoana numitului A. Ș. C..
Conform declarațiilor martorilor I. Gigei. C. Mologhianu B., Marandici L., Tanjala Ș. C. si planșelor foto de redare a imaginilor captate de camerele de supraveghere instalate in clubul Time Out. consumatorii din local au început sa tipe, sa alerge spre ieșirea din localul in care o parte din mobilier fusese răsturnat ori spart in timpul conflictului, creându-se o aglomerație de persoane speriate care, de panica, au părăsit clubul tara achitarea consumațiilor.
După ce personalul barului a apăsat butonul de panica, la fata locului a sosit o echipa de intervenție de la GIP EST, care a blocat cu autoturismul de serviciu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, in care reușise sa urce A. Ș. C., pe scaunul pasagerului fata dreapta.
Deși agentul de paza T. M. s-a postat in fata autoturismului condus de tânăra blondă, așezând mâinile pe capota motorului si i-a solicitat sa nu părăsească locația pana la sosirea organelor de politie, femeia a demarat si a pus in mișcare mașina acroșându-l cu partea din fata a autovehiculului in regiunea piciorului drept, cu toate ca in ultimul moment agentul de paza s-a ferit
Martorii T. M. si L. F. au declarat ca au reținut fizionomia persoanelor aflate in interiorul autoturismului_ si a recunoscut din planșe foto pe numiții A. Ș. C. și Sfita G. C. intre cei care au părăsit locația in care au provocat scandal.
După abandonarea localului de clienți si plecarea grupului de agresori, lucratori din cadrul Secției II Politie si I.P.J. Iasi au identificat in local, sub o masa, un cuțit prevăzut cu teaca, cu mâner de culoare negru, cu inscripția ..Smithwesson H.R.T." cu lama de 9 cm, care a fost ridicat in vederea continuării cercetărilor penale-f. 21-22. 97. Obiectul contondent a fost introdus in Camera de Corpuri Delicte a P.. Mun. Iași. cf. procesului-verbal .. nr._ din data de 12.10.2011- f. 104.du.p.
I.P.J. Iasi- Serviciul Criminalistic prin adresa nr._/17.10.201 a comunicat că in urma examinării cuțitului din punct de vedere criminalistic. nu au fost relevate nici un fel de impresiuni digitale pe cuțit, respectiv pe teaca acestuia-f. 106-11. In aceste condiții, cuțitul a fost reintrodus in Camera de Corpuri Delicte, cf. p-v .. nr._/_ din 01.1 1.201 1-f. 105.
Din verificările efectuate in baza de date a S.P.C.R.P.I.V. Iasi a rezultat ca nr. de înmatriculare 1S-39-FOC a fost atribuit in data de 24.02.201 1 autoturismului marca Mercedes Benz CL an fabricație 2002. . WDB2153751A03305 I., ._. deținător U. A.- C.N.P._, cu domiciliul in mun. lași. .. .. ..
Martorul M. Z. a depus la dosar in xerocopie certificatul medico-legal nr. 363/01.03.2011. emis de I.M.L lasi. din care rezulta ca prezintă excoriatii. echimoza, hemoragie subconjuctivala si a prezentat epiustaxis oprit spontan, leziuni care s-au putut produce prin loviri active cu mijloace si obiecte contondente si care necesita pentru vindecare un nr. de 5-6 zile de îngrijiri medicale-f. 1 78.
Martora U. A., concubina învinuitului A. Ș. C. a refuzat sa dea declarații în cursul urmăririi penale; în declarația dată în fața instanței aceasta a circumstanțiat evenimentele în care a fost implicată într-un alt sens decât cel pe care-l indică probatoriul anterior administrat; astfel, în declarația dată în instanță aceasta a arătat că nu a observat ca inculpatul să fi fost activ implicat în conflictul care a avut loc în club, menționând că dânsa a fost la toaletă la un moment dar și la momentul la care a revenit, a observat mai multe persoane implicate în conflict, luând în aceste condiții decizia de a părăsi localul.
Persoana vătămată B. M. a formulat în cursul urmăririi penale plângere împotriva inculpatului însă a menționat că își rezervă dreptul de a se constitui parte civilă în cauză; la termenul din 15.05.2014, atât inculpatul cât și persoana vătămată au declarat în fața instanței că înțeleg să se împace în ceea ce privește infracțiunea de „amenințare” cu privire la care s-a dispus trimitere în judecată a inculpatului.
Inculpatul a avut o atitudine procesuală fluctuantă; în cursul efectuării actelor premergătoare, în ceea ce privește evenimentele care au avut loc în data de 11.07.2010, acesta a arătat că nu-și amintește să fi provocat vreun scandal pe terasa barului Time Out, iar el nu a solicitat niciunei persoane să lovească persoana vătămată sau membrii anturajului acestuia; după începerea urmăririi penale inculpatul a refuzat să dea declarații; în fața instanței acesta a relatat o versiune circumstanțiată a manierei în care au avut loc evenimentele, versiune de natură să înlăture răspunderea sa penală, dar care nu a fost confirmată de elementele de ordin probator administrate în cursul cercetării judecătorești.
În drept, prima instanță a reținut că:
I. Fapta inculpatului A. Ș. C. care, in data de 11.07.2010, in jurul orei 18,00 a tulburat ordinea și liniștea publică pe terasa clubului Time Out, proferând amenințări persoanei vătămate B. G. C. si aplicând o lovitura cu pumnul in regiunea fetei martorului T. M. întrunește, în conformitate cu prevederile Codului penal din 1968, elementele constitutive ale infracțiunilor de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal din 1968 și „amenințare”, prevăzută de art. 193 Cod penal din 1968.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de ultraj este reprezentat de acțiunea inculpatului de a se manifesta într-un mod nepermis de regulile de conviețuire normală în societate, tulburând în mod semnificativ liniștea clienților din bar și a persoanelor care locuiau în imediata vecinătate a acestuia, ducând la producerea unui adevărat scandal public, aspect ce se concretizează în urmarea imediată a acestei infracțiuni.
Între acțiunea inculpatului și urmarea produsă a existat în mod direct o legătură de cauzalitate, ce rezultă din însuși modul de comitere al faptei.
Elementul material al infracțiunii de amenințare a fost reprezentat de acțiunea inculpatului de a-i relata persoanei vătămate că ea fusese de fapt vizată de acțiunea agresivă pe care două persoane de sex masculin o exercitaseră asupra a doi tineri ce se aflau de asemenea pe terasă, aspect de natură să-i creeze acesteia o stare de temere cu privire la integritatea sa fizică, temere ce s-a produs independent de caracterul real sau nereal al afirmațiilor inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, în ambele situații, inculpatul a acționat cu intenție indirectă prevăzând că prin manifestările sale agresive și amenințătoare este de natură să se producă un scandal public și să i se producă o stare de temere persoanei vătămate, consecință pe care, deși nu a urmărit-o în mod direct, a acceptat posibilitatea producerii sale.
II. Fapta aceluiași inculpat, care, în noaptea de 26/27.02.2011, in jurul orei 04,00 in clubul Time Out, a provocat scandal, lovind agenții de paza Gotineac lonut si M. Z., tulburând buna desfășurare a activităților care se derulau în acea noapte în club și determinând consumatorii să părăsească barul întrunește, în conformitate cu prevederile Codului penal din 1968, elementele constitutive ale infracțiunilor de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal din 1968.
Elementul material al laturii obiective, urmarea imediată și latura subiectivă sunt similare cu cele anterior menționate la punctul I.
Instanța a apreciat că nu se impune reținerea, în cadrul încadrării juridice a faptei, a circumstanței agravante prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968, constând în comiterea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, întrucât ansamblul probator nu a fost în măsură să pună în evidență că responsabili în provocarea și întreținerea scandalului în club ar fi fost, pe lângă inculpat și alte două persoane, independent de imputabilitatea acestor fapte; or, dacă aceste persoane ar fi fost cunoscute, în mod firesc cercetările penale le-ar fi vizat și pe acestea, iar dacă acestea nu au putut fi identificate, cu atât mai puțin se poate stabili că au avut un rol cauzal în producerea scandalului public.
În conformitate cu prevederile noului Cod penal, activitatea infracțională a inculpatului poate fi circumscrisă infracțiunilor de „tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută de art. 371 Cod penal (două fapte) și de „amenințare”, prevăzută de art. 206 Cod penal.
Instanța a constatat că în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 prin care a fost adoptat un nou Cod penal, care reglementează și sancționează, într-o concepție unitară și într-o modalitate ușor diferită, activitatea desfășurată de inculpat, expusă în cadrul situației de fapt, ce are conotație penală în ambele reglementări penale, după cum s-a menționat mai sus, când a fost analizată încadrarea în drept a faptei inculpatului.
Din acest considerent, se impune a se da eficiență dispozițiilor art. 5 Cod penal, în conformitate cu care „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
Analiza în concret a legii penale favorabilă inculpatului, conform art. 5 Cod penal, impune examinarea succesivă a următoarelor aspecte:
- condițiile de incriminare existente în legile succesive; se va constata că ambele legi penale reglementează și sancționează fapta inculpatului;
- condițiile de tragere la răspundere penală; se va constata că în ambele reglementări tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 321 din Codul penal din 1968, respectiv art. 371 din Codul penal actual este suspusă principiului oficialității, neputând fi incidente cauze în măsură să înlătură răspunderea penală; referitor la infracțiunea de amenințare, împăcarea părților este o cauză ce înlătură răspunderea penală în ambele reglementări penale și această cauză este incidentă în speță.
- pedepsele prevăzute de legea penală și instituțiile juridice adiacente, reglementate diferit în legile penale succesive.
În ceea ce privește ultimul criteriu de determinare a legii penale mai favorabile (pct. 3), incident doar în situațiile în care, în ambele legi penale succesive, sunt întrunite condițiile de existență ale unor infracțiuni și condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului, se impune a se menționa că analiza acestora implică o evaluare în concret a tuturor circumstanțelor legate de faptă și de inculpat, în strânsă legătură cu operațiunea de individualizare judiciară pe care instanța este chemată să o realizeze, întrucât numai în această manieră se poate aprecia care este legea mai favorabilă pentru inculpat, căreia i se impune a i se da eficiență.
Altfel spus, chiar dacă în abstract, o anumită reglementare, prin limitele de pedeapsă prevăzute poate părea mai favorabilă inculpatului este posibil ca aceasta să nu fie în concret legea penală care acestuia îi este mai favorabilă, în condițiile în care, în temeiul unei alte reglementări, s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse mai ușoare.
În esență, instanța va reține, pentru considerentele ce succed, că legea penală anterioară, respectiv prevederile Codului penal din 1968 îi sunt mai favorabile inculpatului, având în vedere situația juridică concretă a acestuia.
În acest sens, instanța a apreciat că în conformitate cu prevederile legii penale anterioare și prin raportare la criteriile de individualizare a pedepsei ce urmează a fi expuse, se impune a se stabili câte o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru fiecare din infracțiunile prevăzute de art. 321 Cod penal din 1968, contopirea acestora conform art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968, stabilirea unei pedepse rezultante de 1 (un) an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 81 Cod penal. Pentru infracțiunea de amenințare se va dispune încetarea procesului penal, ca urmare a împăcării părților.
Dacă situația juridică ar fi analizată în conformitate cu prevederile noului Cod penal, instanța ar dispune condamnarea inculpatului la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru comiterea de către acesta a două infracțiuni de „tulburarea ordinii și liniștii publice” prevăzute de art. 371 Cod penal, iar ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, cu referire la art. 38 Cod penal, pedeapsa rezultantă stabilită va fi de 8 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, raportat la condițiile concrete în care au fost comise fiecare din cele două infracțiuni, instanța s-ar orienta spre suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, în conformitate cu prevederile art. 91 și urm. Cod penal. Pentru infracțiunea de „amenințare”, prevăzută de art. 206 Cod penal, soluția va fi de încetare a procesului penal ca urmare a împăcării părților.
Raportat la cele anterior menționate rezultă că, în speță, legea penală mai favorabilă este reprezentată de prevederile Codului penal anterior, întrucât, chiar dacă pedeapsa rezultantă este mai mică în conformitate cu noua lege penală, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante presupune o . măsuri de supraveghere și obligații, implică și prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, sens în care, în concret, suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 Cod penal din 1968 este mult mai favorabilă inculpatului.
S-a dispus în consecință, în temeiul art. 386 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. Ș.-C., prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul de urmărire penală având nr. 8649/P/2010 din infracțiunile de „amenințare”, prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal din 1968, „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1968 și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1968, toate cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1968 în infracțiunile de „amenințare”, prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal din 1968, „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1968 și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1968, toate cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1968 și cu reținerea dispozițiilor art. 5 Cod penal.
La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea cu privire la care s-a reținut vinovăția acestuia, instanța a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 C.pen. din 1968 și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 C.pen. din 1968
Astfel, a reținut incidența dispozițiilor părții generale a Codului penal, precum și limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimitea în judecată a inculpatului.
Referitor la cele două infracțiuni de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice””, instanța a apreciat gradul de pericol social concret al faptei prin raportare la dispozițiile art.18, alin.2 C.pen din 1968, reținând astfel că manifestările inculpatului au dus la tulburarea ordinii și liniștii publice, perturbând normala desfășurare a activităților ce se derulau, în cazul primei fapte, pe o terasă, în mijlocul zilei, iar consumatorii au fost alarmați de manifestările inculpatului, iar în cazul celei de-a doua fapte, noaptea, într-un club în care se adunaseră mai multe persoane, care au renunțat la activitățile planificate și au părăsit locația ca urmare a activității inculpatului. Chiar și așa, nu se poate reține însă că activitatea inculpatului a avut o amploare deosebită.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, dar că atitudinea sa procesuală a fost inconstantă, acesta încercând în cadrul declarațiilor date în fața instanței să creeze percepția unei alte situații de fapt decât cea determinată de probele administrate în cauză.
Prin urmare, s-a concluzionat că două pedepse de câte 1 (un) an închisoare, corespund pe deplin scopului preventiv și educativ al pedepsei, în raport de faptele concrete săvârșite de inculpat și de circumstanțele personale ale acestuia.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, constatând că s-a stabilit că legea veche este mai favorabilă, motiv pentru care pedeapsa accesorie va fi stabilită în conformitate cu prevederile Codului penal din 1968.
Față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c C.pen. din 1968 în mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen. din 1968.
Fată de natura și gravitatea faptelor săvârșite – o infracțiune contra relațiilor de conviețuire socială, precum și de persoana inculpatului, rezultă că acesta este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua și lit.b C.pen., urmând a interzice executarea lor pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C.pen.
Constatând că ambele infracțiuni prevăzute de art. 321 Cod penal din 1968 au fost comise înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare pentru una din ele, fiind astfel întrunite condițiile concursului real de infracțiuni, în temeiul art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1968, cu referire la art. 33 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1968, s-a constatat că infracțiunile mai sus-menționate, pentru care s-au stabilit pedepse cu închisoare, au fost comise în condițiile concursul real de infracțiuni și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.
Instanța a considerat că această din urmă pedeapsă corespunde pe deplin gravității concrete a întregii activității infracționale desfășurate de inculpat, ce a fost descrisă detaliat în cadrul expunerii situației de fapt și nu se impune aplicarea unui spor la pedeapsa cea mai grea.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal din 1968, întrucât pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, iar instanța a apreciat, în lumina considerentelor expuse mai sus, ținând seama de persoana inculpatei și de comportamentul acesteia după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și că, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni.
În acest sens, instanța a avut în vedere vârsta inculpatei - 24 ani, faptul că aceasta a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, s-a comportat în mod corect în cursul procesului, nu a fost angrenată în alte activități infracționale, aspecte de natură să formeze convingerea în sensul că reabilitarea socială a acesteia poate fi realizată printr-o focalizare preponderentă asupra rolului educativ al pedepsei, în detrimentul celui represiv, putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca inculpata să-și formeze, o atitudine corectă în raport de valorile sociale protejate de legea penală, fiind logică presupunerea că, față de comportamentul în general congruent cu normele acceptate de membrii comunității, faptele comise de inculpat reprezintă un incident izolat în evoluția acesteia, simpla hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment serios pentru acesta asupra necesității de a nu mai săvârși fapte prevăzute de legea penală.
Referitor la infracțiunea de „amenințare”, prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal din 1968, cu reținerea dispozițiilor art. 5 Cod penal, instanța a reținut că a intervenit o cauză ce împiedică exercitarea în continuare a acțiunii penale împotriva inculpatului, respectiv împăcarea părților.
Conform art. 193 alin. 3 Cod penal din 1968, „împăcarea părților înlătură răspunderea penală”
Astfel, din punct de vedere procesual, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. g, teza I Cod procedură penală, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar dacă a fost pusă în mișcare nu poate fi exercitată dacă a intervenit împăcarea părților.
Prin urmare, constatând că părțile au înțeles să gestioneze conflictul de drept penal născut ca urmare a comiterii infracțiunii de amenințare de către inculpat în sensul stingerii acestuia, existând astfel un caz care împiedică exercitarea, în continuare, a acțiunii penale pusă în mișcare împotriva inculpatului, instanța, în temeiul art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, cu referire la art. 17 alin. 2 și art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, cu reținerea dispozițiilor art. 132 din Codul penal din 1968 și art. 193 alin. 3 din Codul penal din 1968, a încetat procesul penal privind pe inculpatul A. Ș.-C., (porecla „Finu”), fiul lui C. și M., născut la data de 17.12.1976, în mun. Iași, CNP:_, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, cu studii 12 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, în ceea ce privește săvârșirea, în data de 11.07.2010, a unei infracțiuni de „amenințare” prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal din 1968, cu reținerea dispozițiilor art. 5 Cod penal (persoană vătămată B. G. C.), întrucât a intervenit împăcarea părților.
Împotriva sentinței penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Iași, criticând nelegalitatea dispozițiilor de obligare doar a inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Curtea, verificând sentința atacată în raport cu motivele de nelegalitate invocate, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 275 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat sunt suportate de inculpat și persoana vătămată în cazul împăcării.
La termenul de judecată din data de 15.05.2014 între persoana vătămată B. G.-C. și inculpatul A. Ș.-C. a intervenit împăcarea pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 alin. l Cod penal din anul 1968 pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin actul de sesizare al instanței.
Având în vedere că, deși dispozițiile legale prevăd ca o parte din cheltuielile de judecată să fie suportate și de persoana vătămată în cazul în care între părți a intervenit împăcarea, prima instanță a omis să oblige și pe persoana vătămată B. G.-C. la o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal, sentința va fi reformată cu privire la acest aspect.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 1981/03.07.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o va desființa în parte, în latură penală.
În rejudecare, va înlătura dispozițiile art. 274 Cod procedură penală, privind obligarea inculpatului A. Ș.-C. la plata sumei de 850 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 350 lei reprezintă cheltuieli avansate în cursul urmăririi penale.
În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va obliga pe:
- inculpatul A. Ș.-C. la 750 lei, cheltuieli judiciare către stat;
- persoană vătămată B. G. C. la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 1981/03.07.2014 pronunțate de Judecătoria Iași, pe care o desființează, în parte, în latură penală.
Rejudecând:
Înlătură dispozițiile art. 274 Cod procedură penală, privind obligarea inculpatului A. Ș.-C. la plata sumei de 850 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 350 lei reprezintă cheltuieli avansate în cursul urmăririi penale.
În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală obligă pe:
- inculpatul A. Ș.-C. la 750 lei, cheltuieli judiciare către stat;
- persoană vătămată B. G. C. la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare prilejuite de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2015.
Președinte, Judecător,
A. G. D. A.
O. M.
Grefier,
E. A.
Red./Tehnored.: O.M.A.G./2 ex.
Judecătoria Iași-Judecător M. G. S.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei (art.483 NCPP). Decizia... | Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Sentința nr. 2322/2015.... → |
|---|
