Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 320/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 320/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2112/189/2013

Acesta nu este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 320/2015

Ședința publică de la 21 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. P.

Judecător D. A.

Grefier C. B.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad și de inculpatul A. A. R., împotriva sentinței penale nr. 410/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002).

La apelul nominal lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 31.03.2015, 14.04.2015, și apoi pentru azi, 21.04.2015, când:

INSTANȚA

Asupra apelulurilor penale de fata;

Prin sentinta penala nr. 410/07 Octombrie 2014, a Judecătoriei Bârlad

, data în dosarul nr._, s-a hotarat:

„ Condamnă pe inculpatul A. A.-R., fiul lui G. și V., născut la data de 23.12.1983 în București, Sector 3, CNP –_, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în București, ., nr. 2, .. 2, ., deținut în prezent în Penitenciarul C. în altă cauză, la pedeapsa de:

- 3 ( trei ) ani și 4 ( patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoanăfără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002- privind circulația pe drumurile publicecu aplicarea art. 5 Cod penal actual - Legea nr. 286 din 2009,și cu referire la art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală .

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. .

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată în sumă de 200 lei rămâne în sarcina statului și va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.”

Pentru a hotari astfel instanta de fond a argumentat in fapt si in drept dupa cum urmeaa:

„În fapt:

La data de 23.06.2012, în jurul orelor 15.00 organele de poliție din cadrul Poliției Mun. Bârlad- Brigada Poliției Rutiere, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe ., au depistat pe inculpatul A. A.-R. care a condus autovehiculul marca VW Tuareg, cu nr._, fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Inculpatul A. A.-R. se deplasa din directia V. către București, iar pe . a fost oprit în trafic întrucât folosea semnale luminoase si sonore speciale, specifice autoturismelor care se deplasează în regim prioritar.

Inculpatului i-au fost solicitate actele pentru control ocazie cu care a declarat că nu are asupra sa permisul de conducere si certificatul de înmatriculare al autoturismului.

Au fost efectuate verificări în baza de date a politiei, constatându-se că inculpatul nu este posesor de permis de conducere, lucru pe care l-a recunoscut si acesta.

Cele constatate au fost consemnate în procesul verbal de depistare, în prezența martorului asistent M. P. (f. 15 ).

Conform adresei nr._ din 26.06.2012 emisă de Serviciul Public Comunitar- Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor V., s-a stabilit că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule( fila 24).

Fiind audiat, inculpatul A. A.-R. a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că în data de 23.06.2012, în jurul orelor 15.00 a condus autoturismul cu nr._, de la V. către București, fără a poseda permis de conducere, iar pe raza mun. Bârlad a fost oprit în trafic de organele de politie.

Inculpatul a declarat că a cumpărat autoturismul de la numita N. E. A., a urmat cursurile scolii de șoferi însă nu a promovat examenul pentru obținerea permisului de conducere.

Acesta și-a motivat fapta prin aceea că a fost o situație de urgență, fiind nevoit să conducă autoturismul întrucât persoana cu care venise de la București a rămas în Vama A. și nu a avut cine să îi conducă mașina.

Apărarea inculpatului nu poate fi primită, întrucât acesta nu a indicat niciun motiv care să justifice urgența și, chiar în ipoteza unei astfel de situații, avea posibilitatea să apeleze la o persoană care deține permis de conducere, ori putea efectua deplasarea cu un mijloc de transport in comun, având în vedere si distanța până la localitatea de destinație.

Analizând materialul probator administrat în cauză se reține situația de fapt descrisă, constatând că cele consemnate în procesul verbal de depistare se coroborează cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, precum și cu declarațiile martorului audiat în cauză.

Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale:

La data de 23.06.2012, 20.02.2013, potrivit art.6, art.70 C.pr.pen. i s-a adus la cunoștință inculpatului fapta pentru care este cercetat, dreptul de a fi asistat de un apărător ales sau din oficiu, precum și dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, în acest sens fiind încheiat proces-verbal (f.6, 7).

Materialul de urmărire penală a fost prezentat inculpatului la data de 20.02.2013, în prezența apărătorului ales ( p.v. f. 38 ).

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penala, inculpatul si-a menținut poziția procesuala sinceră .

Inculpatul este în vârstă de 29 ani, necăsătorit, studii 10 clase, fără ocupație, cunoscut cu antecedente penale.

Inculpatul este arestat preventiv în alte cauze, liberat temporar sub măsuri preventive neprivative de libertate, iar ulterior din nou arestat preventiv și reîncarcerat în Penitenciarele Rahova și C. .

Pe parcursul cercetărilor inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.

Declarația inculpatului se coroborează cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu actele dosarului și declarațiile martorilor.

Cele reținute mai sus rezultă din următoarele mijloace de proba administrate în cursul urmăririi penale: proces verbal de constatare, planșă foto, adresa verificare, declarații martor asistent M. P. C., declarații inculpat, alte înscrisuri, actele dosarului.

La data de 18.02.2014 , în aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 255/2013 ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal și Cod de procedură penală, conform căruia :

(1) Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), instanța pe rolul căreia se află cauza o trimite judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342 - 348 din Codul de procedură penală, ori, după caz, o declină în favoarea instanței competente.", prezenta cauză a fost trimisă Judecătorului de Cameră Preliminară.

A)- În procedura de Cameră preliminară, conform art. 432 Cod procedură penală, a fost verificată după trimiterea în judecată, competența și legalitatea sesizării instanței, și a fost verificată legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Judecătorul de Cameră preliminară a constat următoarele:

- rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.

- nu au fost formulate cereri și excepții de către apărătorul inculpatului și nici din oficiu nu se impun a fi invocate.

- în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 770/P/2013 emis de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, fiind respectate dispozițiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor, respectiv proba cu înscrisuri, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același Cod, precum și actelor de urmărire penală, respectiv proba testimonială.

Prin încheierea din 14.04.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Bârlad, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, Judecătorul de Cameră Preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.. 3217/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, din 03.04.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpatul A. A.-R., trimis în judecată pentru infracțiunile mai sus menționate în actul de sesizare al instanței.

B)- A dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A. A.-R..

La judecarea cauzei în primă instanță, conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, având în vedere că acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, instanța a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, referitor la faptul că în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

La termenul de judecată din 23.09.2014,inculpatul A. A.-R., a declarat personal că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în aplicarea dispozițiilor art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii .

InculpatulA. A.-R. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște, nu le contestă și le însușește.

Audiat fiind inculpatulA. A.-R. a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârșirea cărora au fost trimis în judecată, în modalitatea reținută în rechizitoriu, aspect confirmat și de probele administrate în cursul urmării penale.

În temeiul art. 349 alin. 2 Cod procedură penală instanța a apreciat că poate soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a apreciat că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, iar acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

În consecință, instanța, a dat eficiență cererii inculpatului, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, a admis cererea și a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluționarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancționator care exclude pedeapsa detențiunii pe viață.

F. de probatoriul administrat în cauză, rezultă ca faptele penale mai sus descrise există, au fost săvârșite de către inculpat, existând probele necesare si legal administrate.

Instanța de judecată a procedat la soluționarea laturii penale, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

I. Prin actul de sesizare al instanței, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat a fost următoarea:

Fapta inculpatului A. A. - R. de a conduce în ziua de 23.06.2012autoturismul cu nr._, pe drumurile publice din municipiul Bârlad, în timp cer se deplasa pe distanța V. - București, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere prevăzută si pedepsite de art. 86 alin. 1din O.U.G 195 /2002 Rep

Sub aspect obiectiv, elementul material al infracțiunii îl reprezintă acțiunea de conducere în condiții ilicite, prin nerespectarea unei interdicții de a conduce auturismul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.

În cauză există și cerințele esențiale atașate elementului material și anume existența drumului public și a unui autovehicul.

Fiind o infracțiune de pericol, fapta inculpatului a avut ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, privind siguranța circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate nu trebuie dovedită, rezultând din materialitatea activității desfășurate efectiv de inculpat.

În ceea ce privește forma de vinovăție, în cauză inculpatul a acționat cu intenția directă de a periclita securitatea circulației pe drumurile publice.

Obiect juridic special al infracțiunii constă în relațiile sociale care ocrotesc normele rutiere.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, fapta fiind comisă cu intenție potrivit art. 16 punctul 1-3 lit. a Cod penal, întrucât acesta a prevăzut și a urmărit rezultatul faptelor sale..

II. Faptele mai sus descrise sunt prevăzute și de actuala lege penală, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, fiind incriminate ca infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă inculpatului A. A. - R..

Soluționând acțiunea penală:

În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală instanța va condamna pe inculpatul A. A. - R.. la pedeapsa închisorii, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În baza textelor de lege enunțat mai sus și a dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod Procedura Penala, instanța urmează sa aplice inculpatului câte o pedeapsa la individualizarea căreia sub aspectul categoriei de pedeapsă și a duratei se vor avea in vedere limitele de pedeapsă fixate de lege, criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezentă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, deoarece de multe ori, modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că un inculpat nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.

Din fișa de cazier emisă de IPJ V., rezultă că inculpatul are antecedente penale, pentru săvârșirea unor fapte împotriva normelor care ocrotesc și regulile rutiere.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost sancționat cu amendă administrativă prin ordonanța nr. 10.404/P/2006 din 17.08.2007 a Parchetului de pe lângă Judec. Sectorului 3 București pentru același tip de infracțiune..

Prin Sentința penală nr. 402 din 24.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București rămasă definitivă la data de 26.06.2013 A. A. - R. a fost condamnat la o pedeapsa de 8 luni închisoare cu aplic. art. 81 cod penal, pentru săvârșirea unor infracțiuni similare la regimul circulației rutiere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Prin Sentința penală nr. 85 din 24.05.2013 a Judecătoriei Târgu S. rămasă definitivă la data de 03.10.2013 A. A. - R. a fost condamnat la o pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplic. art. 81 cod penal, pentru săvârșirea unor infracțiuni similare la regimul circulației rutiere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

La data de 16.12.2013 în dosar nr. 6846/P/2011 – Judecătoria B., s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea unor infracțiuni similare la regimul circulației rutiere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

De asemenea inculpatul a mai suferit și alte condamnări pentru fapte de înșelăciune.

Pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul, iar inculpatul nu a dat dovadă de îndreptare, săvârșind noile fapte, de același gen, ceea ce denotă perseverență infracțională în ignorarea regulilor privind regimul rutier, comportamentul recurent al acestuia prin prisma normelor ocrotite de legiuitor conferind faptelor săvârșite de inculpat un pericol social și o gravitate sporită, fapta inculpatului A. A. - R. de a conduce conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, devenind o infracțiune „ de obicei” .

Inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, manifestând un comportament antisocial, prin istoricul antecedențelor reținute în fișa de evidență operativă, context în care, instanța apreciază că faptele săvârșite de inculpat nu au fost un incident nefericit, și nu sunt o excepție de la regula ce indică un comportament prosocial, prin săvârșirea faptei deduse judecății în prezenta cauză, inculpatul a reiterând comportamentul infracțional.

Având în vedere persoana și conduita inculpatului, anterior săvârșirii faptei prin existența antecedentelor penale, instanța apreciază că inculpatul manifestă o perseverență infracțională, manifestând o atitudinea antisociala recurentă, ceea ce demonstrează indiferența acestuia față de respectarea normelor care ocrotesc regimul rutier.

Instanța apreciază că pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat este sporit, raportat la modalitatea de săvârșire a acestora, pe distanțe mari, în mod repetat, în zone diferite ale țării, pe drumuri naționale și europene, intens circulate, inclusiv pe drumuri din localități populate, vizând încălcarea normelor rutiere, fiind crescut pericolul social al faptei de conducere a unui autoturism pe drumurile publice în modalitatea infracțională descrisă, incriminată ca infracțiunea, tocmai prin prisma potențialului său pericol. Fapta inculpatului a avut ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite.

La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere toate elementele reale privind modalitatea de săvârșire a faptelor, circumstanțele săvârșirii acesteia, sectorul de drum public pe care a condus inculpatul, distanța parcursă, toate acestea fiind circumstanțe care conferă pericol sporit faptei, și care urmează să se reflecte în cuantumul pedepsei, proporțional cu gravitatea faptei, fiind necesară aplicarea unei pedepse care să-și atingă scopul de reeducare și care să sancționeze aceste manifestări în mod corespunzător, cu consecințe de reeducare și responsabilizare a inculpatului.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului A. A. - R. la pedeapsa închisorii, acesta beneficiind cu privire la pedeapsa ce va fi aplicată de instanță, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, ca efect al aplicării art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

Instanța va soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul a solicitat aceasta și a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a admis cererea acestuia, apreciind că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață., fiind propuse pentru administrare de probe cu înscrisuri., urmând ca în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii să fie reduse cu o treime.

Față de probatoriul administrat în cauză, conform prevederilor din Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02 2014 raportat la reglementările din Codul penal anterior, în baza cărora inculpatul a fost trimis în judecată, în aplicarea legii penale mai favorabile ce rezultă din compararea acelorași fapte care constituie infracțiuni și a instituțiilor de drept penal, instanța apreciază că în modalitatea descrisa mai sus:

În aplicarea legii penale mai favorabile instanța constată că faptele săvârșite de inculpat, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunesc în continuare elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute și în noua reglementare.

Într-adevăr, faptele se regăsesc incriminate în continuare sub aceeași denumire sau sub o altă denumire în noul Cod penal (Legea nr. 286/2009), sau în conținutul altei infracțiuni.

Conform art. 5 Cod penal, În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 4 Cod penal, Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.

Conform art. 3 din Legea nr. 187/2012

(1) Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."

În aplicarea rațiunii acestor texte de lege, cu privire la fapta săvârșită de A. A.-R. instanța reține următoarele:

* Legea penală anterioară datei de 01.02.2014:

- Conform art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002- privind circulația pe drumurile publice, constituie infracțiune: conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoanăfără a poseda permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

# Legea penală ulterioară datei de 01.02.2014:

- Conform art. 335 alin. 1 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 constituie infracțiunea de Conducerea unui vehicul fără permis de conducere (1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele minime și maxime de pedeapsă prevăzute atât de legea veche cât și de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată .

În acest sens, instanța va avea în vedere și împrejurarea că la individualizarea cuantumului pedepsei se va reține cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

Față de gravitatea faptelor instanța va opta pentru pedepsele închisorii cu privire la faptă., limitele de pedeapsă fiind similare.

Limitele de pedepse sunt identice, neconturându-se un efect favorabil distinct al uneia dintre cele două legi în condițiile în care în procesul de individualizare al pedepsei instanța a apreciat oportună pedeapsa închisorii, iar cuantumul pedepsei orientat spre limita maximă specială a pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea de Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, care urmează să fie redusă cu 1/3 ca efect al aplicării art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

În aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 .05.2014 instanța apreciază că sunt aplicabile reglementările prevăzute în Codul penal anterior - Legea nr. 15 din 1968, în vigoare la data faptei,.

În consecință, instanța:

Va condamna pe inculpatul A. A.-R. , la pedeapsa de

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Instanța nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I cod Penal, deși art. 71 reglementează obligația instanței de a interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod Penal.

Interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, astfel cum a statuat CEDO prin Hot. din 30.03.2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut ca indiferent de durata pedepsei si de natura infracțiunii care a atras-o nu se justifica excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot neexistând nici o legătura intre interdicția votului și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni si de a asigura reinserția sociala a infractorului.

De asemenea, instanța nu va interzice nici exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod penal, deoarece inculpatului nu s-au folosit de o profesie sau activitate in comiterea infracțiunii, astfel ca nu se justifica interzicerea drepturilor prev. de lit. c.

Ca o consecință a condamnării, pentru faptele mai sus menționate, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată în sumă de 200 lei rămâne în sarcina statului și va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.”

In termen legal această sentința a fost atacata cu apel de parchetul de pe langa Judecătoria Bârlad si inculpatul A. A.-R. , fiind criticata pentru nelegalitate si netemeinicie.

Procurorul a criticat sentința sub următoarele aspecte:

1.In mod nelegal instanța de fond nu a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare dispusa prin s.p. 402 din 24 04 2013 a Judecătoriei Sector 1 București, rămasa definitiva prin decizia 1242 /26 06 2013 a Curții de Apel București ,in condițiile in care fapta ce face obiectul acestui dosar si pentru care s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei a fost săvârșita in concurs real cu fapta prev de art. 86 al.l din OUG 195/2002 dedusa judecații.

2. Instanța de fond nu a dispus nici anularea suspendării condiționate a pedepsei dispuse prin sentința penala a Judecătoriei Targu S. nr 85/24 05 2013 definitiva prin decizia 756/3 10 2013 a Curții de Apel B. - prin respingerea recursului inculpatului.

Critica inculpatului adusa prin apărătorul sau se refera la cuantumul pedepsei aplicate pe care il considera prea mare si solicita reindividualizarea acesteia in sensul reducerii acestui cuantum.

Examinând sentința atacata, prin prisma motivelor invocate de reprezentantul parchetului, si de inculpate, cat si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 417 al. 2, cod proc. penala, instanța de control judiciar constata ca apelul, procurorului este fondat iar a inculpatului este nefondat asa cum seva dezvolta in continuare.

Cu referire la criticile procurorului;

Inculpatul A. A. R. a condus un autoturism fara permis de conducere la data de 23 .06. 2012, mai înainte de a fi condamnat prin s.p. 402 din 24. 04. 2013 a Judecătoriei Sector 1 București, fiind îndeplinite condițiile prev. de art..85 din Codul Penal din 1969.

Conform art. 15 ai,2 din Legea 187/2012 pentru punerea in aplicare a Codului penal, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anularii acesteia este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

La fila 81 dosar instanța exista atașata sentința penala nr.402 din 24 04 2013 a Judecătoriei Sector 1 București. Din cuprinsul acesteia rezulta ca fapta pentru care a fost condamnat ,respectiv infracțiunea prev de art. 87 din OUG 195/2002, a fost comisa la 22. 10. 2011. Inculpatul a săvârșit infracțiunea din dosarul nr._ al Judecătoriei Bârlad împotriva căreia s-a exercitat prezenta cale de atac la 23 06 2012,astfel incat ne aflam in situația prev de art.33 lit. a din Codul Penal din 1969 ( doua sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoana ,înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele).

Prin urmare, instanța de fond trebuia sa dispună conf.art.85 din Codul Penal din 1969, anularea suspendării condiționate dispuse de Judecătoria Sector 1 București pentru pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicându-se dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni.

In aceeași ordine de idei, inculpatul A. A. R., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare in baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu suspendarea condiționata a executării pedepsei pentru o fapta comisa la 10 03 2013 .

Fapta din prezentul dosar a fost săvârșita la 23 06 2012 . In aceste condiții sunt incidente iarăși disp.art.33 lit a Cod penal din 1969,respectiv art.85 din același cod ,ambele infracțiuni fiind comise înainte ca inculpatul sa fie condamnat definitiv pentru vreuna din ele . De asemenea după condamnarea definitiva cu suspendarea condiționata s-a descoperit ca inculpatul mai săvârșise o infracțiune (Art.85 C.penal 1969). Si in aceasta situație ca si in cazul celeilalte suspendări ,instanța trebuia sa dispună anularea si sa aplice regulile concursului de infracțiuni .

Anularea celor doua suspendări era obligatorie pentru prima instanța de judecata ,textele de lege nelăsând loc la interpretări .

Ca obligativitatea aplicării art.85 a rămas valabila atunci cand acesta este incident, rezulta implicit din dispozițiile art. 15 al 2 din Legea 187/2012 de punere in aplicare a Codului penal.

Neprocedând așa prima instanța a pronunțat o sentința nelegala.

Revine instanței de apel rolul de a înlătura aceasta nelegalitate prin luarea in considerare a criticilor procurorului.

Relativa la critica adusa de paratorul inculpatului;

Fapta comisa a fost recunoscuta de inculpat in fata primei instanței, care a solicitat ca judecata sa se facă in baza art 374, 375 C.p.p., iar pedeapsa aplicata s-a făcut in condițiile disp. art 396 al. 10 N. C.p.p.

Individualizarea pedepsei - principiu al răspunderii penale care constă în aceea că pedeapsa care se aplică pentru o infracțiune săvârșită în concret trebuie să fie corespunzătoare nivelului de periculozitate socială pe care aceasta îl prezintă.

Solicitarea inculpatului-apelant si intimat prin aparatorul sau, de reducerea cuantumului pedepsei nu poate fi primita de instanța de control judiciar.

Instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond reținând în mod corect vinovăția inculpatului, pe baza probelor administrate, inclusiv recunoașterea acestuia pe parcursul procesului penal, a avut în vedere în totalitate criteriile prev.de art.72 Cod penal, care se referă atât la pericolul social concret al faptelor săvârșite, date de împrejurările și modalitatea de săvârșire a acestora, cât și la circumstanțele personale ale inculpatului, care deși a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și este o persoană tânără, a comis mai multe fapte de același gen pentru care ai fost condamnat anterior, ceea ce relevă o periculozitate mai sporită a acestuia de care nu se poate face abstracție în cadrul procesului de individualizare a pedepsei.

Curtea constata ca se impune menținerea acestei pedepse aplicate având in vedere că inculpatul apelant are antecedente penale, prima instanța a motivat cu prilejul individualizării pedepsei ca, are în vedere, datele referitoare la antecedentele penale ale inculpatului, împrejurare care însă nu l-a împiedicat să comită alte infracțiuni.

Recunoașterea faptelor si regretul de care a dat dovada inculpatul au fost avute in vedere de instanța fondului, care a aplicat pedeapsa in condițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

A fost alegerea inculpatului sa continue in comiterea de fapte penale.

Având în vedere aspectele invocate, Curtea reține că nu se impune reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea care sa contribuie la a-l determina pe inculpat sa nu mai comită fapte penale.

Constatându-se, așadar, că individualizarea pedepsei a fost realizat în mod judicios atât ca întindere, cât și ca mod de executare, criticile formulate de inculpatul-apelant si intimat apar ca neîntemeiate și urmează a fi înlăturate.

In lumina acestor considerente, apelul procurorului urmează sa fie admis in baza art. 421 pct. 2 lita c.proc. penala si desființarea in parte sentinței penale atacate.

In rejudecare, se va dispune anularea celor doua suspendări condiționate dispuse prin hotărârea Judecătoriei Sector 1 București ,respectiv Judecătoria Târgu S. si aplicarea regulilor concursului de infracțiuni.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Iar, în temeiul art. 421 pct 1 lit b noul Cod procedură penală, apelul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.

Inculpatul apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 275 al. 2 Cod proc. penala.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. A. R. împotriva sentinței penale nr. 410 din 07.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ .

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 410 din 07.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, sentință pe care o desființează în parte, în latură penală.

Rejudecând:

Constată că infracțiunea dedusă judecății în cauza de față este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul A. A.-R. a fost condamnat prin sentința penală nr. 402/24.04.2013 a Judecătoriei Sector 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1242/26.06.2013 a Curții de Apel București (fapta comisă la data de 22.10.2011), respectiv prin sentința penală nr. 85/24.05.2013 a Judecătoriei Târgu S., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 756/03.10.2013 a Curții de Apel B. (fapta comisă la data de 10.03.2013).

În temeiul dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 și art. 85 Cod penal din 1968, dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8

(opt) luni închisoare aplicată inculpatului A. A. R. prin sentința penală nr. 402/24.04.2013 a Judecătoriei Sector 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1242/26.06.2013 a Curții de Apel București (fapta comisă la data de 22.10.2011).

În temeiul dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 și art. 85 Cod penal din 1968, dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2

(doi) ani închisoare aplicată inculpatului A. A. R. prin sentința penală nr. 85/24.05.2013 a Judecătoriei Târgu S., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 756/03.10.2013 a Curții de Apel B. (fapta comisă la data de 10.03.2013).

În temeiul dispozițiilor art. 85 Cod penal raportat la art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1968, contopește pedeapsa de 3 ( trei) ani și 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentința primei instanțe cu pedepsele de:

- 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului A. A. R. prin sentința penală nr. 402/24.04.2013 a Judecătoriei Sector 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1242/26.06.2013 a Curții de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

- 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului A. A. R. prin sentința penală nr. 85/24.05.2013 a Judecătoriei Târgu S., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 756/03.10.2013 a Curții de Apel B., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ( trei ) ani și 4 (patru) luni închisoare.

Pedeapsă totală finală de executat pentru inculpatul A. A.-R., fiul lui G. și V., născut la data de 23.12.1983 în București, Sector 3, CNP_, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în București, ., nr. 2, .. 2, .: 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare.

Menține toate dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr. 8783/19.12.2014 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedura penală, obligă inculpatul A. A. R. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad rămân în sarcina statului.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publica, astăzi, 21.04.2015.

Președinte,Judecător,

A. PrelipceanDan A.

Grefier,

C. B.

Red. A.D.

Tehnored. C.B.

5 ex. 29aprilie 2015

Judecătoria Bârlad

Judecător R. M. G.

Comunicat 3 ex.

2 ex. inc.

1 ex. procuror

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 346/2015....		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 414/2015. Curtea de... →

Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 320/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 320/2015. Curtea de Apel IAŞI