Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 169/2015. Curtea de Apel IAŞI

In declarațiile date, inculpatul Martinica D. a motivat acțiunea sa ca s-a datorat conduitei părtii vătămate Bordas M., care l-a provocat, respectiv amenințări cu blesteme si încercarea acesteia de a-l lovi cu cârja, apărări ce nu pot fi primite având in vedere vârsta înaintata a părții vatamate ( 77 de ani), constituția fragila a acesteia si disproporția vădita in care aceasta se găsește fata de inculpat.

In cauza a fost audiat martorul Cotnareanu A. care declara faptul ca la data de 10.07.2012, in jurul orelor 22-23 se deplasa împreuna cu numiții M. A., G. A. si Girleanu A. pe drumul principal al comunei B..

Ajunși in dreptul locuinței numitei Bordas M., aceasta se aflaa in poarta si striga „politia, ajutor m-au omorât,,

In momentul in care martorii s-au apropiat, partea vătămata le-a spus ca a fost bătuta si lovita de către Martinica D. zis „M. Dubla,, si au fost rugați sa sune la salvare si la politie. Până la venirea organelor de politie, martorul C. M. a afirmat ca s-a întâlnit cu inculpatul cu puțin timp in urma pe . împreuna cu numitul M. A. au plecat după inculpat, iar martorul Cotnareanu A. rămas cu partea vătămata, in așteptarea ambulantei.

In acest timp, partea vătămata Bordas M. s-a deplasat in locuința sa si când au venit organele de politie insotite de către inculpatul Martinica D., aceasta a precizat ca este persoana care a agresat-o cu o bardita.

Martora G. A. M. susține ca in seara respectiva, se deplasa împreuna cu M. A., Cotnareanu A. si Girleanu A. spre casa. Ajunsi la intersecția de lingă Postul de Politie s-a întâlnit cu martorul C. M. care venea dinspre centrul comunei.

In momentul in care s-a aflat in fata locuinței părtii vătămata Bordas M., a văzut-o pe aceasta la poarta, lovita la cap si curgându-i sânge de la o mâna.

După ce partea vătămata le-a cerut sa sune la SNAU 112 le-a spus ca „ Minte Dubla,, a intrat cu o bardita peste ea in casa si a lovit-o peste mâna si peste cap.

Imediat, au venit organele de politie care împreuna cu una din persoanele din grup au plecat si l-au identificat pe numitul „Minte dubla,,.

Martorul M. A. F. declara faptul ca in momentul in care s-a apropiat de locuința părtii vătămate Bordas M., împreuna cu prietenii săi, aceasta a ieșit din curte si le-a solicitat sa sune la salvare întrucât „ Minte Dubla,, a intrat peste ea in casa si a lovit-o cu ceva in cap„

De asemeni, martorul menționează ca partea vătămata nu a făcut nici un fel de afirmație in legătura cu sustragerea vreunei sume de bani, ci doar faptul ca inculpatul Martinica D. are o datorie la ea pe care nu a restituit-o.

Martorii B. I. si B. A., prezenți cu ocazia efectuării cercetării la fata locului au fost audiați la data de 14.01.2014 si au declarat ca inculpatul Martinica D. a arătat organelor de politie modalitatea de comitere a faptei la data de 10.07.2012.

Astfel, inculpatul Martinica D. a susținut ca in seara respectiva partea vătămata l-a amenințat cu blesteme pentru datoria unei sume de bani, astfel incit acesta s-a hotărât sa-i aplice o corecție. In aceste condiții a intrat in curtea locuinței părții vătămate, a luat o bărdiță din fata ușii si a lovit-o in zona capului si a mâinii drepte, după care văzând ca aceasta sângereazăț a fugit, abandonând securea pe prispa casei.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de judecată rezultă din coroborarea probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, probe pe care inculpatul le cunoaște și le-a însușit.

Relativ la împrejurările care au generat conflictul dedus judecății, instanța a reținut că între partea vătămată Bondaș M. și inculpat a existat o stare conflictuală preexistentă de la o pretinsă datorie nerestituită, pe fondul căreia, dar și al consumului de băuturi alcoolice, inculpatul s-a manifestat agresivitatea în condițiile expuse.

Martorii audiați în cursul urmăririi penale, respectiv: Cotnareanu A., G. A., B. A., B. I., G. M., N. E., C. M., M. A., persoane care au văzut victima imediat după agresarea ei de către inculpat, și cărora aceasta le-a relatat cele întâmplate, care au apelat la serviciul de urgență 112, confirmă declarațiile părții vătămate cu privire la localizarea leziunilor și la urmele agresiunii pe care le-au perceput personal.

Partea vătămată a reclamat ulterior și săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, susținând că inculpatul i-ar fi sustras și o sumă de bani din casă, cercetările efectuate neconfirmând această variantă, astfel că s-a dispus clasarea cauzei sub acest aspect.

Totuși, această învinuire a inculpatului, fără temei, astfel cum s-a dovedit până la urmă, confirmă în parte susținerile acestuia cu privire la evenimentele care au generat acest incident.

În drept, fapta inculpatului M. D. care, la data de 10.07.2012, fiind în stare de ebrietate, a pătruns în curtea imobilului părții vătămate Bondaș M. și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu o secure în zona capului, a claviculei și a mâinii drepte, cauzându-i un politraumatism cu echimoze, plagă epicraniană parietală cu fractură os parietal, fractură claviculă stg. 1/3 externă, tratată ortopedic, plăgi tăiate cu fracturi deschise falange mâna dreaptă și secțiune parțială tendon ce au necesitat osteosinteză și tenorafie, leziunile necesitând 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fără a fi de natură să-i pună în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C.pen. din 1969 rap. la art. 174 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 13 Cod penal din 1969, cu referire la art. 375 și art. 396 alin.10 Cod proc. pen.

Pentru calificarea faptei potrivit dispozițiilor prevăzute de art.20 rap. la art. 174 Cod penal este important nu doar rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui directă sau indirectă în raport cu viața victimei.

Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care a fost comisă fapta, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse.

Ori, atunci când inculpatul a lovit victima în mod repetat, peste corp, dar mai ales într-o zonă vitală, puternic vascularizată, respectiv cea a capului, cu un obiect metalic apt a produce leziuni grave sau chiar a suprima viața, cu o mare intensitate, provocând victimei leziuni grave, chiar dacă nu au pus în pericol viața acesteia, este evident că inculpatul a urmărit producerea unui rezultat letal.

În consecință, calificarea juridică dată faptei de tentativă de omor reținută în sarcina inculpatului corespunde modelului infracțional stabilit prin dispozițiile art.20 rap. la art. 174 Cod penal, în baza cărora se va dispune tragerea la răspundere penală a făptuitorului.

În aplicarea legii penale mai favorabile instanța a constatat că fapta săvârșită de inculpat, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunește în continuare elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute și în noua reglementare, respectiv art. 32 rap. la art. 188 alin.1 Cod penal

Conform art. 5 Cod penal, În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Evaluând criteriile legii mai favorabile, în situația de față, când legile penale succesive prevăd limite speciale de pedeapsă identice, iar în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, urmează a aplica, cum este cazul de față, o pedeapsă orientată către minimul special, prin aplicarea suspendării sub supraveghere a pedepsei, instanța a reținut că între instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei din vechiul Cod penal și instituția similară din noul Cod penal, este mai favorabilă instituția din vechiul Cod penal, care nu implică obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității și are ca efect reabilitarea de drept.

De altfel, potrivit art. 16 alin.2 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța a avut în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau de supraveghere.

Așa fiind, în situația de față, mai favorabilă este legea care prevede măsuri de supraveghere și obligații mai blânde, în cazul legii noi, obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității fiind imperativă.

Aceasta este și soluția dată de Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, care a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 393 alin. 2 C.proc.pen., în sensul că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat în modalitatea și cu contribuția anterior descrise, instanța a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 C.pen. privind dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, limite reduse ca urmare a reținerii formei tentate a infracțiunii și a procedurii în cazul recunoașterii vinovăției, gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, având în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii și mijlocul folosit – în cadrul unui conflict spontan, prin folosirea unui obiect contondent - secure – starea de pericol creată pentru una dintre valorile primordiale ocrotite de legea penală – viața și integritatea corporală - natura și gravitatea rezultatului produs – nr. de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, care nu au fost de natură să pună în primejdie viața victimei, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii.

Comportamentul inculpatului anterior adecvat în familie și în comunitate, susținerea din partea membrilor familiei, atitudinea adecvată față de muncă și realizarea propriilor venituri în mod licit, reprezintă factori care pot influența pozitiv conduita inculpatului și conferă implicării infracționale a acestuia un caracter întâmplător. S-a considerat că acesta a avut o evoluție pozitivă în plan comportamental, atât înainte, cât și după implicarea lui în faptă. Față de aceste constatări instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, împrejurare care coroborată cu avertismentul pe care o astfel de condamnare îl constituie pentru inculpat ca pe viitor să nu mai comită infracțiuni, a dus la concluzia că executarea unei pedepse orientate către limita specială minimă poate fi suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 86 ind. 2 C. pen.

Având în vedere aceste împrejurări, instanța a considerat că se impune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textele de incriminare, respectiv de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată Bondaș M., prin declarația dată în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă cu suma de 6000 lei, cu titlu de daune materiale și morale.

În cauză s-au constituit părți civile și Serviciul de Ambulanță Județean Iași cu suma de 1581 lei reprezentând c/valoarea transportului victimei, dar și S. clinic de Urgență ,,Prof. Dr. N. O.’’ Iași cu suma de 128,6 lei, reprezentând c/val. îngrijirilor medicale acordate victimei, sume la plata cărora inculpatul a achiesat.

Așa fiind, în baza art. 25 și art. 397 alin.1 C.proc.pen. rap. la art. 998-999 și art. 1003 C.civ., cu referire la art. 313 alin. 1 din legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul la plata către partea civilă S. C. de Urgență Prof. Dr. N.O. Iași a sumei de 128,6 lei cu titlu de despăgubiri civile, iar către partea civilă Serviciul de Ambulanță Iași a sumei de 1581 lei, cu același titlu.

În baza art. 25 și art. 397 alin.1 C.proc.pen. rap. la art. 998-999 și art. 1003 C.civ., a obligat inculpatul să plătească părții civile Bondaș M. suma de 6000 lei, cu titlu de daune materiale și morale.

***

În termenul prev. de art. 410 C. proc. pen., hotărârea Tribunalului Iași a fost apelată de către P. de pe lângă Tribunalul Iași, acesta criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate.

În motivarea scrisă a cererii de apel, s-a arătat că gradul de pericol al faptei comise este unul ridicat. inculpatul, în vârstă de 38 de ani, a înțeles să răspundă cu o violență fizică extremă vorbelor părții vătămate, o persoană de 77 ani.

A intrat în curtea acesteia, unde partea vătămată se bucura de protecția imixtiunilor străinilor, a urmărit-o peste tot, aplicându-i lovituri foarte puternice cu un obiect vulnerant, toporișcă, apt să producă decesul.

Decesul părții vătămate a fost evitat prin eforturile proprii ale acesteia, care și-a protejat zonele vitale vizate de agresor, independent de acțiunea acestuia.

Ca atare, o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere nu răspunde caracterului și scopului cerut de lege, impunându-se aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenție.

Un alt motiv de critică a sentinței Tribunalului Iași l-a constituit încălcarea dispozițiilor art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, instanța fiind sesizată cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, însă, fără punerea în discuție a schimbării de încadrare juridică, fiind condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal.

Ultimul motiv de apel vizează soluționarea laturii civile de către judecătorul fondului. Astfel, s-a arătat că s-au aplicat prevederile Codului civil din 1865, ori la data faptei, 10.07.2012, era în vigoare Noul Cod Civil, art. 1349 și 1357.

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod proc. pen., Curtea constată că apelul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:

Situatia de fapt a fost corect retinută de prima instantă, încadrarea în drept a faptei dovedit a fi comisă de către inculpat fiind legală, instanța Curtea achiesează la toate considerentele instantei de fond cu privire la aspectele arătate, probele administrate dovedind vinovătia inculpatului apelant. Astfel, s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul M. D., la data de 10.07.2012, pe fondul unui conflict verbal și a consumului de alcool, i-a aplicat părții vătămate Bordas M., în vârstă de 77 ani, o lovitură cu o secure în zona capului, a claviculei și a mâinii drepte, cauzându-i un politraumatism cu echimoze, plagă epicraniană parietală cu fractură os parietal, fractură claviculă stg. 1/3 externă, tratată ortopedic, plăgi tăiate cu fracturi deschise falange mâna dreaptă și secțiune parțială tendon ce au necesitat osteosinteză și tenorafie, leziunile necesitând 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fără a fi de natură să-i pună în primejdie viața victimei.

Fapta intruneste elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C.pen. din 1969 rap. la art. 174 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 13 Cod penal din 1969, cu referire la art. 375 și art. 396 alin.10 Cod proc. pen., dată fiind intenția lui directă în raport cu viața victimei, inculpatul lovind victima în mod repetat, cu intensitate mare, peste corp, și într-o zonă vitală, puternic vascularizată, respectiv cea a capului, cu un obiect metalic apt a produce leziuni grave sau chiar a suprima viața.

De altfel, acesta a fost judecat, la solicitarea sa, după procedura de recunoastere a vinovătiei reglementată de art. 396 alin. 10 raportat la art. 375 C. proc. pen.

În ceea ce privește însă motivele de apel ale Parchetului, vizând schimbarea modalității de executare a pedepsei de 4 ani închisoare, pedeapsă corect dozată de instanța de fond, spre minimul special prevăzut de legea penală mai favorabilă, Codul penal din 1968, Curtea reține că este fondat.

Astfel, Curtea retine că, din perspectiva gravității abstracte, dar și concrete a faptei inculpatului, a calității subiectului pasiv al infracțiunii, o femeie în vârstă de 77 de ani, față de intenția cu care inculpatul a acționat, urmărindu-se suprimarea vieții victimei, dreptul la viață fiind unul inviolabil, strict protejat de legea penală, pedeapsa aplicată inculpatului, dozată într-un cuantum spre minimul special, trebuie executată în regim de detenție.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii nu corespunde, în concret, scopului final al pedepsei, reeducarea infractorului și protejarea societății de eventuale alte conduite infracționale, conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei neputând constitui un temei suficient pentru a se dispune în sensul hotărârii primei instanță

Și cel de-al doilea motiv de apel este fondat, temeiul de drept al admiterii acțiunilor civile fiind, dată fiind data comiterii faptei – 10.07.2012, după . noului cod civil (01.10.2011), art. 1349 și art. 1357 Cod civil, iar nu art. 998-999 și art. 1003 Cod civil din 1864.

Curtea constată, de asemenea, că inculpatului i s-a reținut în mod corect legea penală mai favorabilă ca fiind Codul penal din 1969, cu încadrarea faptei în disp. art. 20 raportat la art. 174 Cod penal din 1968, instanța având obligația de a face aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, respectiv de a stabili legea penală mai favorabilă inculpatului, chestiune distinctă de instituția schimbării încadrării juridice prev. de art. 386 Cod procedură penală.

Pentru toate aceste motive, Curtea, în conf. cu disp. art. 421 pct. 2 lit. a C. proc. pen., va admite apelul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sent. pen. nr. 1241/06.11.2014 a Tribunalului Iași, sentință care va fi desființată în parte, în latură penală și în latură civilă, în sensul sus-arătat.

Văzând și disp. art. 275 alin. 3 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 1241 din 06.11.2014, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, sentință pe care o desființează în parte, în latură penală și în latură civilă.

Rejudecând,

Înlătură din sentința apelată dispozițiile privind aplicarea dispozițiilor art. 86 indice 1 Cod penal din 1968, art. 86 indice 3 Cod penal din 1968, art. 86 indice 4 Cod penal din 1968, art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968.

Dispune ca pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare aplicată inculpatului M. D. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal din 1968, cu referire la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal, să fie executată în regim privativ de libertate.

Modifică temeiul de drept al admiterii acțiunilor civile din art. 25 și art. 397 alin 1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil din 1864 și art. 1003 Cod civil din 1864 în art. 25 și art. 397 alin 1 Cod procedură penală raportat la art. 1349 Cod civil și art. 1357 Cod civil.

Menține dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul parchetului rămân în sarcina acestuia.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publica, astăzi, 03.03.2015.

Președinte,Judecător,

M. ChirilăAlina P.

Grefier,

C. B.

Red. tehnored. P.A.

7 ex. 09 aprilie 2015

Tribunalul Iași

Judecător I. D.