Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 485/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 485/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 2362/333/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 485

Ședința publică de la 09 Iunie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE G. S.

Judecător D. D.

Grefier M. G.

Pe rol se află judecarea apelului formulat de inculpatul C. R. I., fiul lui N. și L., născut la data de 08.12.1984 în Focșani, jud. V. domiciliat în . G., fără forme legale în T., ., nr. 269, județul G., studii superioare, fără antecedente penale, CNP_ împotriva Sentinței penale nr. 168/06.02.2015 pronunțată de Judecătoria V..

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din data de 25 mai 2015, cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a doamnei procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 09.06.2015.

CURTEA D E A P E L ,

Prin sentința penală nr. 168 din 06 Februarie 2015 pronunțată de Judecătoria V. s-au dispus următoarele:

S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Ministerului Public și,

În baza art.386 alin.1 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 742/P/2013 din 27.03.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. R. I. din infracțiunea prevăzută de art. 244 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal în infracțiunile prevăzute de:

- art. 244 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal;

- art. 84 alin.1 pct.2 din legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal. .

În temeiul art. 5 alin.1 Cod penal și față de Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului C. R. I. este actualul Cod penal, respectiv Legea nr. 187/2012.

În temeiul art. 396 alin.1 și 2 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului C. R. I., fiul lui N. și L., născut la data de 08.12.1984 în Focșani, jud. V. domiciliat în . G., fără forme legale în T., ., nr. 269, județul G., studii superioare, fără antecedente penale, CNP _ la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei ) luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin.1 și2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 alin.1 Cod penal.

În temeiul art. 67 alin.1 Cod penal s-a aplicat inculpatului C. R. I. pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal, constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin.1 și 3 Cod penal raportat la art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal, s-a aplicat inculpatului C. R. I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin.1 și 2 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul C. R. I., fiul lui N. și L., născut la data de 08.12.1984 în Focșani, jud. V. domiciliat în ., fără forme legale în T., ., nr. 269, jud. G., studii superioare, fără antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de emitere a unui CEC fără a avea tras la disponibil în formă continuată prevăzută de art. 84 pct.2 din Legea nr.59/1934 asupra cecului cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 alin.1 Cod penal.

În temeiul art. 38 alin.1 Cod penal și art. 39 alin.1 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul C. R. I. având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare la care se adaugă un spor obligatoriu de 3 (trei) luni (1/3 din pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre), urmând ca în final inculpatul C. R. I. să execute pedeapsa de 2 ( doi ) ani și 6 ( șase ) ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin.1 Cod penal s-a aplicat inculpatului C. R. I. pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal, constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin.5 Cod penal raportat la art. 45 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului C. R. I. pe lângă pedeapsa rezultantă și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

ACȚIUNEA CIVILĂ

În temeiul art. 397, art. 19,20 și 25 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 1357, 1358, 1381 și 1386 Cod civil, a fost obligat inculpatul C. R. I. să achite părții civile .. V., cu sediu în . cu titlu de despăgubiri civile suma de 275.710,25 lei.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul C. R. I. la plata sumei de 950 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății:

- 500 lei cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale;

- 450 lei cheltuieli judiciare avansate în cursul judecății.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

În fapt

Inculpatul C. R. I. are calitatea de asociat unic și administrator al S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T., societate înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J_, CUI_ (voi. 1, f. 103- 110). De la înființarea firmei, în perioada 25.10._13 inculpatul a avut calitatea de coasociat și administrator, apoi s-a retras din societate până la data de 26.08.2013 când a redevenit coasociat și administrator, iar de la data de 12.09.2013 a devenit asociat unic.

În ziua de 11.09.2013 inculpatul C. R. I. s-a deplasat la punctul de lucru din mun. V. al persoanei vătămate .. V. (jud. V.), unde și-a exprimat intenția de a achiziționa o cantitate mai mare de carne de pasăre. Aici a discutat cu martora I. C.-director de vânzări în cadrul societății vătămate, încheind contractul de vânzare-cumpărare nr. 1747/11.09.2013 (vol. 1, f. 191- 193). S-a stabilit verbal ca plata mărfurilor să fie făcută cu file cec scadente în termen de 7 zile de la data livrării.

Prevederile contractuale stipulează că termenul pentru efectuarea plății mărfurilor livrate este de 7 zile de la facturarea mărfii, că plata se va face prin ordin de plată și că în cazul garantării obligației de plată prin bilet la ordin cumpărătorul va emite și va înmâna vânzătorului un bilet la ordin, însă aceste din urmă clauze nu s-au aplicat.

După încheierea contractului, în ziua de 12.09.2013, S.C. Avicola Prisaca

S.R.L. T. a trimis prin e-mail (vol. 1, f. 60) o comandă pentru livrare produse către societatea vătămată .. V., solicitând ca produsele comandate să-i fie livrate a doua zi la sediul său din mun. T.. Au mai fost trimise comenzi pentru livrări de mărfuri și în zilele dec 13, 16, 17, 19, 20 și 23.09.2013 (vol. 1, f. 64, 66- 70).

Urmare a acestor comenzi, societatea vătămată a livrat inculpatului produsele solicitate, pe care i le-a transportat până la adresa indicată de livrare, în mun. T.. Pentru fiecare livrare de mărfuri societatea vătămată a emis câte o factură fiscală, care era semnată pentru primire de către inculpat, câte un exemplar fiindu-i înmânat acestuia de către șoferul delegat.

Au fost astfel efectuate 7 livrări de produse, pentru care au fost emise facturile nr._/13.09.2013,_/14.09.2013,_/17.09.2013,_/17.09.2013,_/18.09.2013,_/19.09.2013 și_/20.09.2013 (vol. 2, f. 89- 95).

Cu ocazia fiecărei recepții de mărfuri, inculpatul emitea câte o filă cec de valoarea produselor livrate, pe care o preda șoferului delegat al societății vătămate. Inculpatul a emis astfel 7 file cec, nr. BRDE 1BC_/20.09.2013,_/21.09.2013,_/24.09.2013,_/25.09.2013,_/26.09.2013,_/27.09.2013 și_/28.09.2013 (vol. 2, f. 77-83).

Filele cec au fost completate și semnate de către inculpat, la data emiterii trecând de fapt data scadenței lor, așa cum s-a stabilit cu reprezentantul societății vătămate, adică 7 zile de la data livrării. Acest lucru se poate observa și din compararea datelor de emitere a facturilor și a valorii acestora cu datele înscrise ca fiind de emitere a filelor cec și a sumelor de pe acestea:

Facturi

File cec

_/13.09.2013

39.978,57 lei

_/20.09.2013

39.978,57 lei

_/14.09.2013

39.916,24 lei

_/21.09.2013

39.916,24 lei

_/17.09.2013

40.014,08 lei

_/24.09.2013

40.014,08 lei

_/17.09.2013

40.086,16 lei

_/25.09.2013

40.086,16 lei

_/18.09.2013

40.349,81 lei

_/26.09.2013

40.349,81 lei

_/19.09.2013

39.896,24 lei

_/27.09.2013

39.896,24 lei

_/20.09.2013

39.786,31 lei

_/28.09.2013

39.786.31 lei

Acest mod de lucru rezultă și din declarațiile martorilor T. V. C., P. Octav, C. S. și Prelipeanu D. (vol. 1, f. 49- 55), șoferi distribuitori în cadrul societății vătămate, care au transportat mărfurile la punctul indicat de către inculpat, i-au predat acestuia mărfurile și facturile, primind în schimb de fiecare dată câte o filă cec, pe care o predau la societate.

Societatea vătămată a introdus spre decontare instrumentele de plată, la datele de 24 și 25.09.2013 fiind refuzate parțial la plată filele cec nr._/20.09.2013 pentru suma de 36.628,91 lei și_/21.09.2013 pentru suma de 38.948,74 lei din motivul lipsei de disponibil în cont, apoi, la datele de 26, 27.09.2013, 02, 03 și 04.10.2013 au fost refuzate la plată și celelalte file cec pe motivul lipsei totale de disponibil în cont (vol. 2, f. 24- 31). Prin urmare, din totalul sumei de 280.027,41 lei pentru care au fost emise file cec de către inculpat, nu a fost decontată decât suma de 4.317,16 lei, rămânând nedecontată suma de 275.710,25 lei.

În legătură cu acuzațiile aduse, inculpatul C. R. I. a declarat că: în ziua de 11.09.2013 s-a deplasat la sediul .. V., unde a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1747, stabilind cu reprezentantul acesteia ca modalitatea de plată emiterea de file cec, având termen de plată de 7 zile de la livrarea mărfurilor; mărfurile au fost livrate de șoferii .. V. în mun. T., cu ocazia primirii mărfurilor primind și facturile, moment în care emitea file cec de valoarea mărfurilor livrate, le semna și le data cu termenul de plată de 7 zile; marfa achiziționată a vândut-o către S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T., reprezentată de C. Măricel, cu care a încheiat contract de vânzare-cumpărare, fiindu-i emise pentru plata acestora mai multe bilete la ordin, care, la momentul introducerii spre decontare, au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil în cont. A susținut inculpatul că nu a înșelat .. V., ci de fapt el a fost înșelat de către reprezentantul S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T..

Referitor la apărările inculpatului C. R. I. s-a apreciat că acestea sunt nereale pentru următoarele motive:

1. inculpatul este administratorul în fapt al S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T.:

- S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T. a fost înființată la data de 24.05.2013, solicitarea înscrierii firmei la O.R.C. G. fiind făcută de către inculpat, care, de la data înființării și până la data de 04.07.2013 a avut și calitatea de coasociat cu o cotă de 10% (date firmă de la O.R.C. G.- vol. 1, f. 112-115);

- administratorul statutar al S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T. este C. M., persoană care nu are nicidecum profilul unui om de afaceri, ci este cunoscut ca fiind o persoană fără adăpost și ca „om de casă" la familia P. I. din T. (declarații P. I. și P. D. - vol. 1, f. 181, 182), fiind și beneficiar al ajutorului social în valoare de 136 lei pe lună (adresa nr. 4577/24.10.2013 emisă de Primăria T. - vol. 1, f. 188);

- martora S. A. a declarat (vol. 4, f. 5- 7) că în cursul lunii august 2013 inculpatul i-a solicitat colaborarea pentru a efectua un prospect de piață și căutare de clienți pentru societățile pe care acesta le reprezenta, respectiv S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T. și S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T., în eventualitatea unei angajări. În acest sens, în perioada august-octombrie 2013 a expediat comenzi către mai mulți agenți economici pentru livrări de produse alimentare, de pe adresa personală de e-mail (_), de pe adresa de e-mail_ pentru care inculpatul i-a dat parola de acces și de pe adresa de e-mail_ pe care a creat-o și la care inculpatul avea acces. Activitatea pe care a desfășurat-o pentru cele două societăți a fost sub directa îndrumare a inculpatului. A trimis și mailurile de comenzi de produse către persoana vătămată .. V., cantitățile de produse comandate fiindu-i dictate de către inculpat. Când a fost contactată de reprezentanții societății vătămate, spunându-i-se că au fost refuzate la plată filele cec, comunicându-i acest lucru inculpatului acesta i-a spus să transmită reprezentanților societății vătămate că va face plata dacă se va continua livrarea de carne de pasăre, interzicându-i totodată să le dea acestora numărul său de telefon;

- martorul C. M. a declarat (prin procedura audierii anticipate - vol. 7, f. 6- 8) următoarele: în cursul anului 2013 inculpatul i-a propus să facă afaceri, exprimându-și dorința de a înființa mai multe firme; a mers cu inculpatul la niște bănci, unde a semnat niște documente pe care nu le-a citit; referitor la actele emise de S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T., semna doar documentele pe care i le dădea inculpatul, fără a ști ce reprezintă acestea; în acest fel a semnat și biletele la ordin, procesele verbale de predare-primire, contractul de vânzare-cumpărare, facturi fiscale și avize de însoțire a mărfii emise în relația comercială dintre S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T. și S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T., dar nu a primit nimic din produsele înscrise pe aceste documente, ci doar, de-a lungul timpului, inculpatul i-a dat în total suma de aproximativ 600 lei și promisiunea că îi va cumpăra o rulotă în care să locuiască; în cursul lunii septembrie 2013 inculpatul 1-a dus în stațiunea Mamaia, unde 1-a cazat la Hotel Histria timp de 4 luni, după care l-a dus în Italia, unde 1-a bătut și crede că a vrut să scape de el;

- cu ocazia efectuării percheziției mediilor informatice ridicate de la domiciliul inculpatului au fost identificate diferite documente ale S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T.: declarații 394, formularele 10, 20 și 30, declarații 100, certificat de înregistrare la O.R.C., certificat de înregistrare în scopuri de TVA, certificat constatator de la O.R.C., adresă și atestat emise de Biroul Vamal Frontieră G., contract de vânzare-cumpărare produse petroliere cu S.C. Agricola Internațional SA. Bacău, act identitate C. M., contract de vânzare-cumpărare cu .. Vlădeni, balanța de verificare pentru perioada 01- 30.06.2013, contract de comodat încheiat între M. V. și C. M., contract de vânzare-cumpărare cu S.C. S. T. S.R.L. G., declarație de conformitate, proces-verbal de predare-primire cu S.C. Șerbănești Livada S.R.L. G., cererea lui C. M. pentru eliberarea a 5 file cec (vol. 5, f. 26- 69). Dacă inculpatul nu ar fi avut nici o legătură cu S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T., aceste documente nu ar fi avut ce căuta în posesia sa, cel puțin documentele datate după 04.07.2013, când acesta a ieșit din societate, precum: certificat constatator de la O.R.C. nr._/25.10.2013 (vol. 5, f. 35), adresa nr. 9205/31.10.2013 și atestatului nr. RO9351917EN01/31.10.2013 emise de Biroul Vamal Frontieră G. (vol. 5, f. 39, 40), contract de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. 1/05.11.2013 cu S.C. Agricola Internațional S.A. Bacău (vol. 5, f. 43- 47), contract de vânzare-cumpărare nr. 77/04.09.2013 cu S.C. S. T. S.R.L. G. (vol. 5, f. 65- 66), declarație de conformitate din 04.09.2013 (vol.5, f. 67), proces-verbal de predare-primire nr. 226/31.08.2013 cu S.C. Șerbănești Livada S.R.L. G. (vol. 5, f. 68);

2. inculpatul a pus la punct înșelarea persoanei vătămate .. V. și a creat aparența vânzării mărfurilor livrate de aceasta către S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T.:

-prima comandă de produse trimisă prin e-mail către societatea vătămată la data de 12.09.2013 (vol. 1, f. 60), de către martora S. A., în numele S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T., conține în partea inferioară datele de identificare ale S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T.. Observându-se această greșeală, comanda a fost retrimisă la un moment ulterior din cursul aceleeași zile cu datele corecte. Acest lucru conduce la concluzia că eroarea nu a fost întâmplătoare, ci că în calculatorul de pe care a fost trimisă comanda sau în căsuța poștală cu adresa_ preexistau mesaje cu datele ambelor societăți controlate de către inculpat-fapt care se coroborează cu declarația martorei S. A.;

- din verificarea extraselor contului S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T. deschis la Banca Transilvania (vol. 2, f. 122- 131), rezultă că în perioada 01.05._13 alimentarea contului provine aproape în totalitate din depuneri în numerar făcute de coasociatul P. I., cu o singură excepție de încasare prin ordin de plată de la o societate comercială. Aceasta înseamnă că practica acesteia era de a încasa contravaloarea produselor vândute numai în numerar, care era apoi depus în cont de către coasociat. Plățile din cont către furnizori s-au făcut doar prin bilete la ordin și ordine de plată. Operațiunile bancare (de încasări și plăți în cont) încetează la data de 09.07.2013, când soldul contului rămâne la valoarea de 96,78 lei, nemaifiind alimentat până la sfârșitul perioadei analizate;

- analizând situația angajaților S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T. (adresa nr._/31.10.2013 emisă de I.T.M. G.- vol. 2, f. 65) se constată că tuturor celor 6 angajați le-a încetat activitatea la data de 30.09.2013. Deci, se poate aprecia că inculpatul a urmărit ca după ce va primi câteva transporturi cu livrări de produse de la societatea vătămată, până când aceasta va înceta livrările ca urmare a refuzului la plată a filelor cec emise, să simuleze . de insolvență și încetarea activității, pentru a se justifica față de refuzul la plată a filelor cec pe care le-a emis, susținând și că a fost la rândul său înșelat de către o altă societate;

- S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T. a avut încheiat contractul de închiriere a unui spațiu frigorific nr. 52/16.08.2013 (voi. 2, f. 60) cu S.C. Prolacta S.A. T., contract a cărui reziliere inculpatul a solicite t-o începând cu data de 08.10.2013 (voi. 2, f 59). Acest fapt conduce la concluzia că la momentul solicitării rezilierii contractului, inculpatul nu mai avea intenția de a desfășura activitate comercială; .

- inculpatul a avut drept de semnătură bancară pentru efectuarea de operațiuni bancare în contul S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T. deschis la Banca Transilvania până la data de 26.08.2013, când a rămas cu drept de semnătură doar martorul C. M. (vol. 2, f. 69). Inculpatul și-a retras dreptul de semnătură cu puțin timp înainte de inițierea afacerii cu persoana vătămată .. V., moment la care prospecta piața în vederea găsirii unei societăți comerciale care să-i livreze mărfuri pe credit, urmărind în același timp să creeze impresia că nu are nici o legătură cu S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T.;

- analizând situația extrasului contului bancar al S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T. deschis la Banca Transilvania în perioada 01.07._13 (voi. 2, f. 70- 73) s-au constatat următoarele: contul a fost alimentat de două ori prin încasări de ordine de plată de la S.C. Avicola T. S.R.L. în zilele de 28.08.2013 și 02.09.2013 cu sumele de 30.000 lei și 20.000 lei, operațiunile de încasare fiind urmate imediat de plăți către S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T. (29.500 lei și respectiv 19.918 lei). Celelalte operațiuni desfășurate în cont sunt nesemnificative. Aceste două operațiuni de încasări și plăți, cel mai probabil, nu au la bază și operațiuni comerciale, fiind efectuate doar pentru a crea aparența unor rulaje bancare;

- din verificarea extraselor contului S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T. deschis la Banca Română de Dezvoltare (vol. 2, f. 4- 17), rezultă că în perioada 05.06._13 comportamentul bancar al societății este asemănător celui desfășurat prin contul deschis la Banca Transilvania (încasări prin depuneri în numerar de către asociați și plăți prin bilete la ordin). În perioada 19.07._13 se observă plăți efectuate către S.C. Avicola T. S.R.L. în valoare de 57.000 lei, plăți care, fiind coroborate cu plățile pe care această societate le-a făcut către S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T., urmate imediat de transferul banilor către S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T., conduce la concluzia că prin acest șir de transferuri bancare între cele trei societăți nu s-a urmărit altceva decât crearea aparenței unor operațiuni comerciale.

În perioada 05.06._13, societatea nu a efectuat plăți prin emiterea de file cec și nu a avut încasări prin bilete la ordin. Cu toate acestea, comportamentul său în privința emiterii și încasării prin aceste instrumente de plată se schimbă în momentul inițierii afacerii cu persoana vătămată .. V. și imediat ulterior cu S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T.. Acest comportament este total atipic raportat perioadei anterioare, având în vedere și că inculpatul a emis cele 7 file cec către societatea vătămată în perioada 13- 20.09.2013 în condițiile în care în perioada cuprinsă între începutul emiterii de file cec și data scadenței ultimei file cec (13- 28.09.2013) contul societății a fost alimentat prin depuneri în numerar de către inculpat de 17.000 lei, cu mult sub valoarea de acoperire a filelor cec emise. Din aceste sume alimentate, inculpatul a efectuat plăți urgente, urmate imediat depunerilor, către S.C. Agricola Internațional S.A. și S.C. Todocana Cargoline S.R.L. în valoare de 14.339,70 lei. În data de 09.10.2013 contul este alimentat prin virament de la S.C. Todocana Cargoline S.R.I. cu suma de 7.252 lei, sumă pe care inculpatul o retrage imediat din cont. Prin urmare pe lângă nealimentarea contului cu sumele necesare decontării filelor cec emise în favoarea societății vătămate, inculpatul a evitat și crearea de disponibilități în cont prin efectuarea de plăți către alți beneficiari în același timp cu alimentarea contului cu sume de valoarea plăților, precum și retragerea sumelor de bani din cont imediat după alimentarea contului de către terți;

- din conținutul înregistrărilor interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate de către inculpat a rezltat următoarele: în data de 08.10.2013 așteaptă ca o persoană rămasă neidentificată să-i vireze în cont suma de 395.000 lei, potrivit unei înțelegeri, comunicându-i-se că i se va da suma de 310.000 lei, arătându-se nemulțumit că banii vor intra în contul S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T. (vol. 6, f. 12- 14): în data de 10.10.2013 inculpatul discută cu o persoană pe nume Benko, care îi reproșează că a încercat să o înșele, determinând-o să îi trimită mărfuri fără să-i plătească (vol. 6, f. 15); inculpatul poartă mai multe discuții cu o persoană de sex feminin la un număr de telefon aparținând S.C. Avicola T. S.R.L. (vol. 6, f. 17- 21, 28) discuțiile sunt neexplicite, evitându-se exprimarea liberă, dar subînțelegându-se că este vorba despre afaceri care se desfășoară în afara legii; în data de 31.10.2013 inculpatul discută cu o persoană pe nume C. (vol. 6, f. 25) despre un plan în care sunt implicate puține persoane și despre care nu trebuie vorbit la telefon; inculpatul poartă mai multe discuții cu o persoană pe nume M. I. (vol. 6, f. 29- 44) în care, deasemenea, vorbesc la modul neexplicit și voalat despre afaceri dubioase, despre persoane „săgeată" și despre recuperarea unor sume de bani de la o persoană (mustăciosul).

Din verificările efectuate de către inspectorii din cadrul ANAF (procesul-verbal nr. 1035/21.02.2014- vol. 8, f. 5, 6) rezultă că facturile emise de persoana vătămată .. V. pentru livrările de mărfuri efectuate către S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T. au fost înregistrate în evidența contabilă a acestei din urmă societăți. În schimb, nu s-a putut verifica dacă facturile emise de S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T. pentru livrări de mărfuri către S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. T. au fost înregistrate contabil de către aceasta din urmă, datorită negăsirii administratorului la sediul social declarat (adresa ANAF nr. 1528/27.02.2014- vol. 8, f. 31).

În vederea recuperării prejudiciului, prin ordonanța din 14.10.2013 (vol. 2. f. 41) s-a dispus instituirea popririi asigurătorii asupra contului bancar al S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T. deschis la B.R.D. T..

În baza autorizației nr. 191/20.11.2013 emisă de Tribunalul V. (vol. 3, f. 13) a fost efectuată o percheziție la domiciliul inculpatului C. R. I., ocazie cu care au fost identificate și ridicate mai multe medii de stocare informatice, aspect consemnat în cuprinsul procesului-verba1 de percheziție (vol. 3, f. 15, 16).

În baza autorizațiilor nr. 193- 196/27.11.2013 emise de Tribunalul V. (vol. 5, f. 9- 12) au fost efectuate percheziții asupra mediilor informatice ridicate de la domiciliul inculpatului. Ulterior efectuării percheziției, prin ordonanța din 28.01.2014 (vol. 3, f. 32) s-a dispus restituirea acestor medii informatice.

În baza autorizațiilor nr. 304- 306/08.10.2013 emise de Tribunalul V. (vol. 6, f. 6- 8) au fost efectuate interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate de către inculpat de pe posturile telefonice cu numerele_,_ și_ în perioada 08.10._13.

În data de 17.02.2014, Judecătoria V. a procedat la audierea anticipată a martorului C. M. în temeiul art. 308 alin. 1 Cod procedură penală, aspecte consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 17.02.2014 date în dosarul nr._ (vol. 7, f. 5).

Situația de fapt reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- declarațiile inculpatului C. R. I. ( filele21-23,33-34)

- declarații martori I. C., T. Velentin-C., P. Octav, C. S., Prelipeanu D.,C. M. ( filele 43-45, 51-52,53,55,166-169 și vol. 7 filele 6-9);

- act de control a ANAF;

- documente contabile (facturi fiscale), instrumente de plată (cec-uri și bilete la ordin), extrase de cont bancar, contracte de vânzare-cumpărare (filele 60-70, 72-78,79-86)

- extrase de la Oficiul Registrului Comerțului privind starea firmei;

- contract cadru de vânzare-cumpărare nr. 1747 din 11.09.2013 ( filele 46-48);

- adrese comenzi S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. și S.C. Avocila Prisaca S.R.L. ( filele 60-70).

Cu privire la apărările inculpatului C. R. I. instanța a reținut următoarele:

Acțiunea penală este mijlocul prin care se realizează în justiție, tragerea la răspundere penală și pedepsirea persoanelor care au săvârșit infracțiuni (art. 14 alin.1 Noul Cod procedură penală).

Tragerea la răspundere penală are la bază, în primul rând, un temei de drept și în al 2-lea rând, un temei de fapt. Altfel spus, în drept trebuie constatat că există o normă penală specială care incriminează sau consideră infracțiune o anumită faptă, iar în fapt, trebuie constatat că fapta la care norma se referă a fost săvârșită de inculpat și aceasta pentru că acțiunea penală este personală, se exercită in personam, adică în nume propriu și numai împotriva persoanei care a săvârșit infracțiunea.

Răspunderea penală trebuie exercitată astfel încât „orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală". Prin urmare, infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale (art. 15 alin. 2 Noul Cod penal).

Pentru ca să existe o infracțiune trebuie să existe caracteristicile tuturor elementelor structurii infracțiunii și dacă lipsește un singur element din structura acesteia nu mai este infracțiune. Așadar, trebuie să existe obiect, subiect pasiv, subiect activ, situație premisă, latură obiectivă cu: element material, urmare, raport de cauzalitate și alte condiții ale laturii obiective și latură subiectivă.

Cea de-a doua problemă care se impune a fi clarificată privește probele.

Constituie probă, conform dispozițiilor art. 97 alin.1 Noul Cod procedură penală, orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului. Cu alte cuvinte, probele sunt acele elemente de fapt (realități, întâmplări, împrejurări) care datorită relevanței lor informative servesc la aflarea adevărului și la justa rezolvare a unei cauze penale

Potrivit art.97 și 103 Cod procedură penală probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Relativ la aprecierea probelor se impune a se reține că aceasta este operațiunea finală a activității de probațiune, care permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor celor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecății. Mai mult, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție, astfel cum este reglementată și în dispozițiile art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, produce în consecință 2 categorii de consecințe:1.în privința organelor judiciare care trebuie să manifeste prudență în examinarea actului de trimitere în judecată și să analizeze, în mod obiectiv, argumentele în favoarea și defavoarea inculpatului;2.în privința inculpatului, prezumția de nevinovăție implică dreptul săi de a propune probe în apărarea sa și acela de a nu depune mărturie contra lui însuși.

În sistemul nostru de drept, prezumția de nevinovăție – astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 4 și art.99 Cod procedură penală – îmbracă două coordonate: administrarea probelor și interpretarea acestora. În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a putea fi operantă prezumția de nevinovăție, este necesar ca instanța să înlăture eventualitatea, bănuielile, suspiciunile, aproximațiile, pentru că atunci când infracțiunea nu este dovedită cu certitudine, prezumția de nevinovăție împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

Având în vedere declarațiile inculpatului C. R. I., în cursul urmăririi penale, instanța a reținut că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că: "principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Organului de urmărire penală fi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea unei dezbateri în contradictoriu". (plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988 Barbera, N. și Jabordo versus Spania).

În cauză, probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum și examinarea acestora în mod nemijlocit de către instanța de judecată, dovedesc în mod cert că inculpatul C. R. I. se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 742/P/2013 din 27.03.2014.

Declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță. Declarațiile de nerecunoaștere ale acestuia sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea de consecințele penale ale faptelor, fiind vădite pro causa. Din vastul material probator existent la dosarul cauzei - declarațiile reprezentantului părții civile S.C. S. S.R.L. V., ale martorilor I. C., T. Velentin-C., P. Octav, C. S., Prelipeanu D., C. M., rezultă că declarațiile inculpatului C. R. I. – date în fața organelor de urmărire penală sunt nesincere și contradictorii, ele necoroborându-se cu vreun alt mijloc de probă, condiție în care vor rămâne fără valoare probatorie sub aspectul aflării adevărului.

Probele dosarului evidențiază fără echivoc, intenția inculpatului C. R. I. de a induce în eroare partea civilă . V. cu prilejul încheierii contractului, în scopul obținerii unor foloase materiale injuste și care au avut ca urmare pricinuirea unei pagube și ea rezultă din materialitatea faptelor.

Astfel, inculpatul s-a folosit de încrederea reprezentantei părții civile . V. căreia i-a eliberat file cec fără a avea acoperirea necesară, realizând aceste acte de înșelăciune într-un interval de timp scurt iar în momentul în care s-a împlinit termenul de grație și filele cec au fost introduse la plată nu a mai fost de găsit, închizându-și și telefonul.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța a constatat că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului C. R. I. au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatei prin dispozițiile art. 99 și art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În drept

Fapta inculpatului C. R. I. care prezentând o situație nereală privind bonitatea societății ..R.L. T. al cărei asociat unic și administrator era, a indus în eroare . V. cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.1747/11.09.2013, eroare în care a menținut-o pe partea civilă prin aceea că pe parcursul derulării contractului a emis 7 file cec pe care le-a înmânat acesteia și creându-i convingerea că acestea vor avea acoperirea necesară în cont la data stabilită, determinând-o astfel să îi livreze în continuare produse întrunește obiectiv și subiectiv elementele infracțiunii de înșelăciune care raportat datei comiterii faptei – 13.09._13 – prevăzută și sancționată de art.215 alin.1,2,3,5 Cod penal din 1969 și de emitere de file cec fără a avea în cont disponibilul necesar acoperirii acestora prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 fapte săvârșite în formă continuată și în concurs ideal.

Modul în care procedat inculpatul este tipic încheierii și executării unor contracte prin care se păgubește păgubirea furnizorului. Astfel, într-o primă fază acesta a acoperit parțial cv. mărfurilor achiziționate, după care cecurile emise de inculpate nu au mai putut fi valorificate ca urmare a lipsei de disponibil.

Urmarea imediată a constat în pricinuirea unei pagube părții civile . V. care a fost prejudiciată cu suma de 275.710,25 lei ca urmare a imposibilității de încasare a cecurilor, emise fără acoperire.

Sus aspectul laturii subiective, faptele au fost săvârșite de către inculpate cu forma de vinovăție a intenției directe, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a urmărit prin emiterea filelor cec.

Aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal.

Având în vedere faptul că de la data săvârșirii infracțiunii sus menționate până la judecarea definitivă a prezentei cauze a intrat în vigoare Legea nr.289/2009 respectiv noul Cod penal, intervenind astfel o lege penală nouă, instanța a reținut următoarele:

Față de succesiunea în timp a celor două Coduri penale, respectiv cel din 1969 sub imperiul căruia a fost săvârșită infracțiunea, precum și cel intrat în vigoare la data 01.02.2014 se pune problema determinării legii penale mai favorabile.

Astfel, potrivit art. 5 alin.1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

In aceste condiții, in examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpatul C. R. I., instanța a analizat următoarele:

1.Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat (în examinarea acestui criteriu, s-a verificat dacă fapta mai este incriminata de legea noua, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică);

2. Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu, s-a avut în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat:

Art. 215 alin.1 Cod penal din 1969 – Înșelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de Ia 6 luni la 12 ani.

(3) Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără aceasta eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

(4) Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi .

Art.244 noul Cod penal - Înșelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori prin alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune,se aplică regulile privitoare la concursul de infracțiuni.

Dispozițiile art. 244 alin.1 din noul Cod penal au corespondent în art. 215 alin.1 din Codul penal anterior, preluând conținutul acestuia, cu precizarea că expresia „folos material injust” utilizată în art. 215 alin.1 din Codul penal anterior a fost înlocuită cu expresia „folos patrimonial injust” în cuprinsul art. 244 alin.1 din noul Cod penal.

Din punct de vedere al pedepsei, în raport cu dispozițiile art. 215 alin.1 din Codul penal anterior, art. 244 alin.1 din noul Cod penal a redus substanțial maximul special al pedepsei închisorii, de la 12 ani la 3 ani și a introdus pedeapsa alternativă a amenzii.

Dispozițiile art. 244 alin.2 din noul Cod penal au un conținut identic cu dispozițiile art. 215 alin.2 din Codul penal anterior.

Din punct de vedere al pedepsei închisorii, în raport cu dispozițiile art. 215 alin.2 din Codul penal anterior, art. 244 alin.2 din noul Cod penala redus atât minimul special al pedepsei închisorii de la 3 ani la un an, cât și maximul special al pedepsei închisorii de la 15 ani la 5 ani.

Infracțiunea de înșelăciune constituie, în toate cazurile, o infracțiune prin care se urmărește obținerea unui folos patrimonial, în accepțiunea art. 62 din noul Cod penal, care permite aplicarea cumulativă a pedepsei principale a închisorii și a pedepsei principale a amenzii.

Noul Cod penal nu a menținut reglementarea cuprinsă în art. 215 alin.3 și 4 din Codul penal anterior.

În consecință, înșelăciunea săvârșită în contextul încheierii unui contract sau al executării unui contract se va încadra, după caz, în dispozițiile art. 244 alin.1 sau 2 din noul Cod penal, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în aceste dispoziții.

De asemenea, înșelăciunea săvârșită în contextul emiterii unui cec se va încadra, după caz, în dispozițiile art. 244 alin.1 sau 2 din noul Cod penal, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în aceste dispoziții. Referitor la înșelăciunea săvârșită în contextul emiterii unui cec, s-a semnalat faptul că prin Decizia nr. IX din 24 octombrie 2005, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au pronunțat în sensul că, în cazul în care beneficiarul unui cec are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există tras la disponibil suficient pentru valorificarea acestuia, fapta constituie infracțiunea prevăzută în art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 asupra cecului, iar nu infracțiunea de înșelăciune.

Noul Cod penal nu a menținut varianta agravantă prevăzută în art. 215 alin.5 din Codul penal anterior, referitor la înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave. Prin urmare, indiferent de valoarea pagubei materiale, inclusiv în cazul în care acesta este mai mare de 2.000.000 lei (conform art. 183 din noul Cod penal care definește expresia „consecințe deosebit de grave”), înșelăciunea se încadrează, după caz, în art. 244 alin.1 sau 2 din noul Cod penal. Valoarea pagubei materiale constituie un criteriu general de individualizare a pedepsei prevăzut în art. 74 alin.1 lit.c din noul Cod penal ( natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii).

În cazul infracțiunii de înșelăciune, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, însă, conform art. 244 alin.3 din noul Cod penal, împăcarea înlătură răspunderea penală.

Cu privire la reținerea formei de săvârșire a faptei, în forma continuată prevăzută în art. 41 alin. (2) Cod penal din 1969, legea nouă este mai favorabilă, deoarece exista o identitate a subiectului pasiv împotriva căruia s-au exercitat actele materiale de înșelăciune ale inculpatului, iar conform art. 35 alin. (1) Cod penal tratamentul sancționator ce ar fi putut fi aplicat potrivit legii anterioare (art. 41 alin. 2, art. 42, art. 34 Cod penal din 1969 - spor facultativ de până la 5 ani) este mai aspru decât cel al legii penale in vigoare (art. 35 alin. 1, art. 36 Cod penal - majorare facultativă cu cel mult 3 ani).

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificata ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Cum legea noua este mai favorabilă, se observă că, potrivit art. 244 alin. 1,2 Cod penal, fapta de înșelăciune nu prevede aplicarea de pedepse complementare și, ca urmare, pedepsele accesorii sunt excluse de la aplicare.

Așadar, legea nouă este mai favorabilă și va retroactiva, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 1,3 și 5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 244 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal.

În privința art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 acesta a fost modificat prin art.23 pct.1 și art.247 din Legea nr.187/2012.

Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni până la 1 an sau cu amendă ,dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă emiterea unui cec fără a avea tras disponibil suficient.

În vechea reglementare art. 85 alin.1 pct. 2 din Legea nr.59/1934 prevedea ca pedeapsă amenda penală de la 5.000 la 100.000 lei și închisoare de la 6 luni până la 1 an.

Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, efectele pct. 2 al Deciziei nr.IX din 24.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în aplicarea dispozițiilor art.215 din Codul penal din 1969, nu mai produce efecte, urmând a se reține concursul dintre infracțiunea de înșelăciune prevăzută și cea prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, potrivit dispoziției din art.244 alin.2 teza finală.

Constatând că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 Cod procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune sub aspectul laturii obiective și subiective și a fost săvârșită de către inculpată cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța dispune condamnarea inculpatului C. R. I. pentru comiterea infracțiunilor astfel cum au fost reținută în sarcina sa.

Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate.

Individualizarea pedepsei desemnează operațiunea juridică prin care pedeapsa este adaptată la situația concretă, prin folosirea unor criterii generale și obligatorii, instanța fiind cea care stabilește, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze ( reflectate atât în gradul de pericol social concret al infracțiunii cât și în persoana și comportamentul infractorului) dacă este necesară aplicarea unei pedepse și dacă această pedeapsă trebuie executată în mod efectiv.

Art. 74 din Noul Cod penal prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului C. R. I. instanța va ține seama de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal ( de la 1 la 5 ani închisoare ) de cele prevăzute în legea specială ( de la 6 luni la 1 an închisoare ), gradul ridicat de pericol social al faptelor având în vedre că prin săvârșirea acestora s-a adus atingere încrederii publice în instrumente financiare de plată și a fost cauzat un prejudiciu cu o valoare ridicată părții civile . V. ,datele care caracterizează persoana inculpatului C. R. I. acesta fiind la primul contact cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale, conduita manifestată pe parcursul procesului penal.

Raportat considerentelor mai sus expuse instanța apreciază că doar aplicarea unor pedepse cu închisoarea, având cuantumuri moderate între limitele prevăzute de textele incriminatoare va conduce la realizarea scopului preventiv și sancționator.

Punând în balanță ansamblul tuturor circumstanțelor de natură a caracteriza fapta și persoana inculpatului C. R. I. instanța apreciază că pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială aplicarea pedepselor de:

- 2 (doi) ani și 3 (trei ) luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin.1 și2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 alin.1 Cod penal. În temeiul art. 67 alin.1 Cod penal aplică inculpatului C. R. I. pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal, constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin.1 și 3 Cod penal raportat la art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal, aplică inculpatului C. R. I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale

- 9 (nouă) luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de emitere a unui CEC fără a avea tras la disponibil în formă continuată prevăzută de art. 84 pct.2 din Legea nr.59/1934 asupra cecului cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 alin.1 Cod penal.

În temeiul art. 67 alin.1 Cod penal aplică inculpatului C. R. I. pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal, constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Cu privire la aplicarea pedepsei complementare și accesorii ,instanța reține următoarele:

Potrivit art.67 alin.1 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului această pedeapsă este necesară.

Conform art. 67 alin. 2 Cod penal, aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, însă pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului legea nu prevede această obligativitate.

În cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.

În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.

Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptelor comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriul necesității într-o societate democratică, în lumina jurisprudenței CEDO, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor celorlalte drepturi prevăzute de art. 66 Cod penal.

Potrivit art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal, executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în temeiul alin. 3, dacă se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru alte motive decât săvârșirea unei noi infracțiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data revocării sau înlocuirii se va executa după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 38 alin.1 Cod penal și art. 39 alin.1 lit.b Cod penal, contopește pedepsele aplicate, inculpatul C. R. I. va executa pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare la care se adaugă un spor obligatoriu de 3 (trei) luni (1/3 din pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre), urmând ca în final inculpatul C. R. I. să execute pedeapsa de 2 ( doi ) ani și 6 ( șase ) ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin.1 Cod penal aplică inculpatului C. R. I. pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal, constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin.5 Cod penal raportat la art. 45 alin.1 Cod penal, aplică inculpatului C. R. I. pe lângă pedeapsa rezultantă și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Acțiunea civilă

În ședința publică din 21.11.2014 apărătorul ales al părții civile .. V. a precizat că societatea se constituie parte civilă cu suma de 275.710,25 lei, sumă ce reprezintă cv. prejudiciului cauzat și care nu a fost recuperat.( fila 79)

Potrivit art. 19 alin.1 Cod procedură penală, latura civilă se soluționează conform legii civile.

Prin urmare, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală, respectiv ale răspunderii pentru fapta proprie, fiind întrunite condițiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului C. R. I..

Potrivit art. 1357 alin.1 și 2 cod civil ( în vigoare la data comiterii faptei), cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.

Așadar, din interpretarea acestui text legal se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv:

- existența unei fapte ilicite ( delict civil);

- prejudiciul ;

- raportul de cauzalitate între cele două;

- vinovăția,

elemente ce au fost identificate și nepuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sunt aspectul elementelor sale constitutive.

Instanța reține, că pentru a da naștere dreptului la reparațiune prejudiciului cauzat prin activitatea ilicită a inculpatei trebuie să fie unul cert atât sub aspectul existenței sale cât și sub aspectul întinderii acestuia, actual, direct și personal și să nu fie reparat ( art. 1385 Cod civil).

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1386 alin.1 Cod civil, repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar când aceasta nu este cu putință, prin plata unei despăgubiri stabilite prin acordul părților sau în lipsă prin hotărâre judecătorească.

În acest sens, CE.D.O. a afirmat în mod constant că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art. 41 din CE.D.O. conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către CE.D.O. atunci când se pronunță în această materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare.

Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța constată că în cauză s-a făcut dovada existenței faptei ilicite ( sub aspect penal, aceasta fiind apreciată ca fiind infracțiune) și existența vinovăției ( în speță fiind vorba de vinovăția penală sub forma intenției, care este cea mai gravă formă de vinovăție, fiind înglobată vinovăției civile) .

În temeiul art. 397, art. 19,20 și 25 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 1357, 1358, 1381 și 1386 Cod civil, va obliga pe inculpatul C. R. I. să achite părții civile .. V., cu sediu în . cu titlu de despăgubiri civile suma de 275.710,25 lei.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul C. R. I. la plata sumei de 950 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății:

- 500 lei cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale;

- 450 lei cheltuieli judiciare avansate în cursul judecății.

Hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul C. R. I..

Prin apelul promovat, inculpatul a criticat tratamentul sancționator aplicat sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultante stabilite de prima instanță, solicitând a se aprecia că pronunțarea unei condamnări cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere constituie un avertisment îndestulător, fiind suficientă pentru reeducarea sa.

A susținută că buna conduită anterioară săvârșirii infracțiunii concretizată în lipsa antecedentelor penale, comportamentul exemplar în familie și societate, atitudinea responsabilă și de respect pentru valorile general admise, împrejurarea că este medic veterinar și, în prezent, urmează cursurile Facultății de D., fiind student în anul II al Universității S. Haret, conduita ireproșabilă în calitate de asociat sau administrator al unor societăți comerciale până în septembrie 2013, dar și ulterior, situația familială dificilă – tatăl său a decedat în anul 2008, iar, mama sa a suferit mai multe intervenții chirurgicale în perioada 2012-2015, iar la 11.02.2015 a intervenit decesul acesteia – situația financiară caracterizată prin acumularea unor datorii considerabile pentru a suporta cheltuielile impuse de tratamentele necesare îngrijirii mamei sale, atitudinea procesuală sinceră, neoscilantă ulterioară săvârșirii faptei, lipsa din faza cercetării judecătorești fiind determinată de necesitatea prezenței sale alături de mama sa internată în spital la București, respectiv Anvers, și disponibilitatea de a acoperi prejudiciul cauzat constituie elemente ce justifică schimbarea modalității de executare a pedepsei stabilite de prima instanță prin aplicarea dispozițiilor art. 91 Cod penal privind suspendarea executării sub supraveghere.

Prezent în fața instanței de apel, inculpatul C. R. I. a precizat că nu dorește să dea declarație și menține declarația anterioară, iar, în ultimul cuvânt, a susținut că în speță este vorba doar despre o relație comercială defectuoasă și nu a avut niciodată intenția de a crea vreun prejudiciu.

Analizând sentința penală apelată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Fiind învestită cu soluționarea cauzei, instanța de fond a făcut o analiză amănunțită a întregului probatoriu, expunând elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare a inculpatului C. R. I..

Instanța de fond a expus activitatea infracțională desfășurată de inculpat, precum și mijloacele de probă administrate în cauză ce au confirmat situația de fapt reținută în actul de sesizare.

Actul de control întocmit de A.N.A.F, documentele contabile, instrumentele de plată, extrasele de cont bancar, contractele de vânzare – cumpărare, extrasele de la Oficiul Registrului Comerțului privind starea firmei, contractul de vânzare – cumpărare nr. 1747 din 11.09.2013, adresele comenzi S.C. Kobus Romanov Global Trading S.R.L. și S.C. Avicola Prisaca S.R.L., declarațiile martorilor audiați în cauză și declarațiile date de inculpat în faza urmăririi penale dovedesc existența faptelor și vinovăția inculpatului în comiterea lor.

Mijloacele de probă sus – menționate au fost evaluate în mod corespunzător din punctul de vedere al forței lor probante, instanța de fond concluzionând corect că acest ansamblu probator a răsturnat prezumția de nevinovăție ce a operat în favoarea inculpatului.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpat rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză ce au fost analizate și judicios evaluate de către prima instanță.

Instanța de fond a verificat probatoriul administrat în cauză prin prisma apărărilor inculpatului, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor ce au fundamentat opinia.

Susținerile inculpatului privind nevinovăția, sunt contrazise de probatoriul administrat ce a relevat modalitatea și împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională de fraudare a intereselor patrimoniale ale partenerului său comercial prin emiterea de file CEC fără a avea în cont disponibilul necesar acoperirii acestora și a dovedit fără echivoc existența faptelor și vinovăția inculpatului în comiterea lor.

Din coroborarea tuturor probelor rezultă că inculpatul C. R. I. a indus și menținut în eroare persoana vătămată .. V. cu prilejul încheierii și executării contractului de vânzare cumpărare comercială prin emiterea a 7 (șapte) file CEC fără a avea disponibilul necesar în cont, producând un prejudiciu material în valoare de 275.710,25 lei părții civile .. V..

Acționând în calitate de reprezentant al firmei S.C. Avicola Prisaca S.R.L. T. – asociat unic și administrator -, inculpatul a indus și menținut în eroare societatea comercială de la care a achiziționat marfă pe baza contractului încheiat, prezentând firma pe care o reprezenta ca fiind solvabilă cu posibilități de achitare a mărfii, prin ascunderea situației financiare reale – respectiv lipsa disponibilului în cont necesar acoperirii filelor CEC emise de inculpat, cauzând în acest mod un prejudiciu societății comerciale furnizoare a mărfii.

Din modalitatea de operare a inculpatului relevată de probele administrate în cauză rezultă că acesta a acționat cu intenția de a-și înșela partenerul de afaceri, a avut reprezentarea faptului că societatea pe care o administra nu avea disponibil în cont și a prevăzut că prin achiziționarea mărfii, fără a-și exercita obligația corelativă de efectuare a plății va cauza o pagubă persoanei vătămate și a urmărit prin săvârșirea faptelor obținerea pentru sine a unui folos patrimonial injust.

În raport de cele expuse anterior, față de materialul probator administrat și elementele evidențiate în urma analizării acestuia, în mod justificat instanța de fond a reținut că acestea contrazic apărările inculpatului și că sunt întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului C. R. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și de emitere a unui CEC fără a avea tras disponibil în formă continuată prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Verificând succesiunea de legi în timp, prima instanță a dat eficiență principiului aplicării legii penale mai favorabile, conform art. 5 Cod penal și a reținut corect, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege, condițiile de existență și de sancționare ale infracțiunii continuate, că noul cod penal îi creează inculpatului o situație mai avantajoasă.

Verificând tratamentul sancționator aplicat inculpatului sub imperiul legii noi, criticat de inculpat prin apelul promovat, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o corectă individualizare, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate în vederea atingerii finalității acesteia.

Cuantumul pedepselor aplicate pentru faptele comise este corespunzător proporționat față de pericolul social concret al faptelor, de limitele de pedeapsă, de împrejurările, modalitatea și mijloacele de săvârșire, de urmările produse, precum și de circumstanțele personale, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana sa, aprecierea fiind făcută de prima instanță fără o preeminență a vreunuia dintre criteriile arătate.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, în urma examinării datelor privitoare la fapte – gradul de pericol social concret al faptelor comise, relevat de natura relațiilor sociale lezate, de modalitatea în care inculpatul a conceput și realizat activitatea infracțională, de valoarea prejudiciului cauzat și nerecuperat, - dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, Curtea apreciază că modalitatea de executare în regim de detenție stabilită de prima instanță corespunde realizării scopului pedepsei, fiind în măsură să determine o reflectare mai profundă a inculpatului asupra faptelor săvârșite și a urmărilor acestora și schimbarea atitudinii față de normele și valorile ocrotite de legea penală pentru ca, pe viitor, acesta să nu mai comită infracțiuni.

Față de elementele menționate privind faptele comise, datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului, invocate de acesta prin apelul promovat, nu sunt de natură a justifica aprecierea că reeducarea sa și corectarea atitudinii sale pot fi realizate fără executarea efectivă, astfel că modalitatea de executare stabilită de prima instanță corespunde unei juste individualizări.

În raport de cele expuse, Curtea nu poate reține critica inculpatului cu privire la greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare a acesteia deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, astfel că nu se justifică schimbarea modalității de executare ori reducerea pedepselor.

Pentru argumentele prezentate, reținând ca neîntemeiate criticile formulate de inculpat, legalitatea și temeinicia sentinței apelate fiind verificate și neexistând vreun motiv de desființare, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. R. – I. împotriva Sentinței penale nr. 168 din 06.02.2015 pronunțată de Judecătoria V., ce va fi menținută.

Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul – apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE;

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. R. I. împotriva Sentinței penale nr. 168 din 06.02.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.

Obligă inculpatul – apelant să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2015.

Președinte,Judecător,

G. S. D. D.

Grefier,

M. G.

Red. D.D.

Tehnored. M.G.

6ex/ 27 Iunie 2015

Judecătoria V.: judecător L. M.

4 comunicări emise:

- Inculpat apelant,

- Penitenciar G.,

- P. de pe lângă Curtea de Apel Iași,

- Partea civilă.

← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 72/2015.... →

Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 485/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 485/2015. Curtea de Apel IAŞI