Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Sentința nr. 2452/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2452/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 7193/333/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 148/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător G. S.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul B. O. împotriva sentinței penale nr. 2452/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de lovire sau alte violențe (art.193 NCP) .
La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2015, (cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-nei procuror M. D.), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 26 februarie 2015.
INSTANȚA
Asupra apelului penal e față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2452/16.12.2014 Judecătoria V. a hotărât următoarele:
„În baza art. 396 alin. 1, 2 Cod procedură penală raportat la art. 61 alin. 1, alin. 4 lit. c Cod penal condamnă pe inculpatul Bobonica O., fiul lui A. și A., născut la data de 28.04.1980 în V., domiciliat în V., ., județ V., cu antecedente penale, C.N.P.-_, la pedeapsa de 1.800 lei amendă penală - echivalentul a 180 zile-amendă, cuantumul și numărul zilelor de amendă fiind stabilite conform art. 61 alin. 2, 3 Cod penal - pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și sancționată de art. 193 alin. 2 Cod penal (fapta comisă la data de 09.05.2014).
Stabilește suma corespunzătoare unei zile de amendă ca fiind în cuantum de 10 lei.
În baza art. 63 alin. 1 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor neexecutării cu rea-credință a amenzii penale stabilite, în sensul că neexecutarea cu rea-credință, în tot sau în parte, a amenzii, atrage de drept înlocuirea celor 180 zile-amendă stabilite cu 180 zile închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 19, art. 397 Cod procedură penală constată că persoana vătămată C. M., domiciliată în V., .. 307, ., ., fără forme legale în V., ., județ V., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 19, art. 25, art. 397 Cod procedură penală admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Ambulanță V., și obligă pe inculpatul B. O. la plata către aceasta a sumei de 387,6 lei - despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul persoanei vătămate la spital.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul B. O. la plata către stat a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
La data de 09.05.2014, în jurul orelor 16:00, persoana vătămată C. M. se deplasa pe . Brodoc (mun.V.). Ajungând la intersecția străzilor Ciocârliei cu E. V., persoana vătămată s-a întâlnit cu minora B. B. Ș. care a început să-i adreseze cuvinte jignitoare pe fondul unui conflict din dimineața respectivă dintre minoră și concubina persoanei vătămate. În acest timp a venit dinspre casă inculpatul B. O. care avea în mână o lopată și, observând conflictul, s-a apropiat de persoana vătămată C. M. pe care a lovit-o de mai multe ori peste membrele inferioare cu coada de lemn de la lopată. Persoana vătămată a căzut, moment în care inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri cu coada de la lopată în cap și în zona bărbiei.
Incidentul a fost observat de martora A. M. care locuiește în apropiere, aceasta strigând la inculpat să înceteze, persoana vătămată retrăgându-se ulterior în curtea martorei. A fost anunțată ambulanța care l-a transportat pe vătămat la Spital, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale, Spitalul Județean de Urgență V. neconstituindu-se însă parte civilă în cauză.
Din certificatul medico-legal nr.247/12.05.2014 rezultă că persoana vătămată C. M. a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii contuze, tumefierii, excoriației și echimozei care au necesitat pentru vindecare un nr. de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale, prin care recunoaște și regretă comiterea faptei se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor audiați în cauză-S. V. și A. M..
Situația de fapt reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probă: - plângerea și declarația persoanei vătămate;
- declarații suspect/inculpat
- certificat medico-legal nr.274/12.05.2014 (f.10)
- declarațiile martorilor S. V. și A. M..
Întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța constată că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului prin dispozițiile art. 99 și art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.
ÎN D.
Fapta inculpatului B. O. care, în ziua de 09.05.2014, a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate C. M. cauzându-i leziuni care au necesitat un nr. de 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 193 alin.2 Noul Cod penal.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 Cod procedură penală întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune sub aspectul laturii obiective și a fost săvârșită de către inculpatul B. O. cu forma de vinovăție prevăzută de lege instanța va dispune condamnarea acestuia.
Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, luând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate.
Vor fi avute în vedere datele personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră, regretând săvârșirea faptei, vârsta sa, împrejurările concrete ale comiterii faptei și urmările produse.
Toate acestea evidențiază faptul că inculpatul a săvârșit acțiunea ilicită datorită unui complex de împrejurări ce au contribuit să se abată de la conduita sa obișnuită.
Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, niciuna din probele administrate nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect.
În cazul în care se constată că fapta săvârșită aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ea implicit atrage aplicarea unei sancțiuni penale.
Cum și caracteristicile unei persoane ce săvârșește o faptă penală prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social și pentru stabilirea unei sancțiuni eficiente, instanța, luând în considerare toate elementele obiective și subiective ale cauzei, apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda este de natură să asigure realizarea scopului pedepsei.
Potrivit dispozițiilor art. 61 Cod penal, amenda constă în suma de bani pe care inculpatul este obligat să o plătească statului.
Stabilirea amenzii se face prin sistemul zilelor-amendă.
Potrivit acestui sistem, amenda este prevăzută de lege nu sub forma unei sume de bani, ci sub forma unui număr de zile-amendă, iar suma corespunzătoare unei zile de amendă urmează a fi stabilită de către instanță între anumite limite prevăzute de lege.
Limitele speciale ale zilelor – amendă depind de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, respectiv dacă aceasta este doar pedeapsa amenzii ori dacă aceasta este prevăzută ca alternativă cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani sau, respectiv, care depășește 2 ani.
În cazul infracțiunii prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal sancțiunea prevăzută de legiuitor este de la 6 luni la 5 ani închisoare sau amenda situație în care sunt incidente dispozițiile art. 61 alin.4 lit.c Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 61 alin.4 lit. c Cod penal, limitele speciale ale zilelor - amendă sunt cuprinse între 180 și 300 zile, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de doi ani.
Codul penal folosește două elemente pentru determinarea cuantumului amenzii, și anume: numărul zilelor - amendă, care exprimă gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, considerent pentru care numărul acestora se stabilește pe baza criteriilor generale de individualizare a pedepsei, și respectiv valoarea unei zile-amendă ce se determină ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale acestuia față de persoanele aflate în grija sa.
Raportat criteriilor mai sus enunțate, instanța va stabili suma corespunzătoare unei zile-amendă ca fiind în cuantum de 10 lei.
Față de considerentelor de mai sus, existând suficiente elemente pentru a permite concluzia că acesta se va îndrepta și fără aplicarea unei pedepse cu închisoarea și nu există un pericol de reiterare a comportamentului infracțional, instanța în baza art.396 alin.1,2 Cod procedură penală raportat la art.61 alin.1 și alin.4 lit.c Cod penal va condamna pe inculpatul B. O. la pedeapsa de 1.800 lei amendă penală - echivalentul a 180 zile-amendă, cuantumul și numărul zilelor de amendă fiind stabilite potrivit art. 61 alin.2, 3 Cod penal - pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și sancționată de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Va stabili suma corespunzătoare unei zile de amendă ca fiind în cuantum de 10 lei.
În baza art. 63 alin. 1 Cod penal, va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor neexecutării cu rea-credință a amenzii penale stabilite, în sensul că neexecutarea cu rea-credință, în tot sau în parte, a amenzii, atrage de drept înlocuirea celor 180 zile-amendă stabilite cu 180 zile închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În latura civilă a cauzei, persoana vătămată C. M. nu s-a constituit parte civilă, instanța urmând a lua act de acest fapt.
Prin înscrisurile înaintate la dosarul cauzei în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă S. Județean de Ambulanță V. cu suma de 387,6 lei, reprezentând c/val cheltuieli pentru transportul medical al persoanei vătămate la spital, conform decontului anexat.
Potrivit dispozițiilor art.19 alin.1 Cod procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penale are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept materiale care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art. 1349, art. 1357-1358, art. 1381, art. 1386 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acțiunii civile, acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul de procedură penală.
Rezultă deci, că temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 1357 Cod civil, care prevede că „ orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, și în art. 1381 din același cod prevede că „ omul este responsabilă nu numai de prejudiciu ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența și prin imprudența sa”.
Aceste dispozițiile legale reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie care angajează răspunderea autorului faptei ori de câte ori sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile acesteia și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul condiții care în prezenta cauză sunt îndeplinite cumulativ.
Dovada existenței prejudiciului și a întinderii acestuia revine victimei faptei ilicite, care are calitatea de o persoană care face o afirmație în fața judecătorului, în accepțiunea acestui text de lege - art. 99 alin.1 Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, așa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, persoanele care, prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efectiv ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperat de către furnizorii de servicii medicale.
Pentru considerentele mai sus-expuse, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și față de decontul înaintat la dosar, instanța va admite acțiunea civilă a Serviciului Județean de Ambulanță V., urmând ca inculpatul B. O. să fie obligat să achite acesteia suma solicitată cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul B. O. la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.”
Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat apel inculpatul B. O. care a solicitat reducerea pedepsei amenzii penale aplicată, motivat de faptul că are o situație financiară precară ce nu-i permite să o achite.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată nefondat apelul inculpatului pentru considerentele ce urmează.
În cauză au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația persoanei vătămate, declarația inculpatului, certificatul medico-legal nr.274/12.05.2014, declarațiile martorilor S. V. și A. M..
Din coroborarea acestor probe rezultă că în mod temeinic și judicios argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului B. O. în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată în raport de situația de fapt reținută.
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului apelant în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile codului de procedură penală.
Din probele administrate rezultă fără tăgadă că inculpatul B. O. în ziua de 09.05.2014, a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate C. M. cauzându-i leziuni care au necesitat un nr. de 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 193 alin.2 Noul Cod penal.
Raportat la criteriile de individualizare prevăzute de lege, Curtea constată că instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată și modalitatea de executare .
Văzând împrejurările și modul de comitere a faptei, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite de lege ce vizează dreptul la integritatea corporală, numărul de zile îngrijiri medicale dar și persoana inculpatului, poziția procesuală de recunoaștere, vârsta și gradul de instrucție, Curtea consideră că pedeapsa de 1800 lei amendă penală-echivalentul a 180 zile-amendă este în măsură să asigure funcția de constrângere și reeducare a acestuia precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportat la aspectele reținute, Curtea constată neîntemeiate solicitările inculpatului care vizează reducerea pedepsei aplicate, care de altfel a fost stabilită la minimul special prevăzut de lege .
Motivele invocate de inculpat referitoare la situația că nu poate achita suma de bani stabilită ca urmare a situației economice precare a familiei sale nu pot duce la reducerea acestui cuantum, având posibilitatea să se folosească de alte instituții prevăzute de Codul penal și Codul de procedură penală.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt motive de desființare a hotărârii apelate, în baza art. 421 alin.1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge apelul declarat de inculpatul B. O. împotriva Sentinței penale nr. 2452/16.12.2014 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
Inculpatul B. O. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. O. împotriva Sentinței penale nr. 2452/16.12.2014 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Obligă pe inculpatul B. O. să achite suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2015.
Președinte,Judecător,
D. DumitrescuGeta S.
Grefier,
G. A.
Red. S.G.
Tehnored.G.A.
6 ex. la 13 martie 2015
Judecătoria V.: judecător S. L. C.
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 13/2015.... | Sesizarea cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei (art.483... → |
|---|
