Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 458/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 458/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 3257/245/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI – NCPP
DECIZIE Nr. 458/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.-C.
Judecător D. A.
Grefier C. L.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 13 mai 2015 prin procuror C. S.
S-a luat în examinare judecarea apelului formulat de inculpat R. L. I. împotriva sentinței penale nr. 298/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar_, având ca obiect lovirea sau alte violențe (art.193 NCP).
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2015 susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 391 al. 1 Cod procedură penală, s-a stabilit termen pentru pronunțare pentru azi, când,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 298 din 03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-a dispus:
„Condamnă inculpatul R. L. I., fiul lui T. și R., născut la data de 12.02.1981 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Iași, . nr. 11, ., ., jud. Iași, posesor al CI . nr._, CNP_, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal (comisă la data de 27.11.2012).
În baza art. 81 Cod penal din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal din 1969 în conformitate cu care comiterea unei noi infracțiuni intenționate înăuntrul termenului de încercare va conduce la revocarea suspendării executării pedepsei.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 ce va fi suspendată în condițiile prev. de art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969.
În baza art. 19, art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 1357 și urm. cod civil obligă inculpatul să plătească părții civile B. D., domiciliat în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, CNP_, suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 397 alin. 1, art. 23 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligă inculpatul să plătească părții civile S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, cu sediul în mun. Iași, Bld. Independenței nr. 1, jud. Iași, suma de 62,34 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda de referință a BNR începând cu data de 27.11.2012 și până la achitarea prejudiciului.
În baza art. 276 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească părții civile B. D. suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 900 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din data de 30.01.2014, întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 811/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului R. L. I. pentru comiterea infracțiunii de „loviri sau alte violențe” prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969.
În sarcina inculpatului s-au reținut, în esență, faptul că la data de 27 noiembrie 2012, în jurul orelor 21:30, în timp ce se afla în stația de taxi din sensul giratoriu Palas Mall, în urma unui conflict verbal, inculpatul R. L. I. împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată, a lovit-o pe persoana vătămată B. D. cu pumnul în zona feței, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Precizează procurorul că această situație de fapt a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 5 dup), declarațiile persoanei vătămate (f. 7-9, 11-12 dup), certificatul medico-legal (f. 13 dup), planșa foto cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere (f.16-17 dup) și suportul CD (f. 18 dup), declarațiile martorilor Ișari T. (f. 50-51 dup) și S. M. (f. 52-55 dup), fișa de intervenție la eveniment (f. 19 dup), adresele S.C. Euro Taxi S.R.L. (f.21 dup) și S.C. ROTCAR 11 S.R.L. (f. 25 dup) cu privire la identitatea conducătorului auto al autoturismului taxi cu nr. de înmatriculare_, procesul verbal de recunoaștere după fotografie a inculpatului de către persoana vătămată și planșa foto aferentă (f. 43-48 dup), declarația martorului asistent la recunoașterea după fotografii (f. 49 dup), respectiv declarațiile inculpatului R. L. I. (f. 60-63, 66-69 dup).
Dosarul cu nr._ a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași la data de 31 ianuarie 2014 și a fost trimis la judecătorul de Cameră Preliminară în vederea verificării competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, în temeiul art. 342 CPP.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 08.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea actelor de urmărire penală și legalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale, dispunând începerea judecății.
La primul termen de judecată, din data de 10.07.2014, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, conform art. 374 alin. (2) CPP, instanța a explicat inculpatului învinuirea ce i se aduce și l-a încunoștințat cu privire la drepturile de care acesta dispune, iar în temeiul art. 374 alin. (3) CPP a încunoștințat persoana vătămată că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătorești, dacă prin săvârșirea infracțiunii a suferit vreun prejudiciu. De asemenea, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4) CPP raportat la art. 396 alin (10) CPP, privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Consimțind să dea declarația în cauză, la termenul din 18.11.2014, inculpatul R. L. I. a fost audiat, declarând că nu-și menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, având în vedere că este nevinovat, însă a recunoscut că a lovit-o pe persoana vătămată o singură dată cu piciorul. Declarația acestuia a fost consemnată și atașată la dosar (filele 84-85). În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii Ișari T., S. M. și D. C..
Persoana vătămată Bangoi D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 de lei, reprezentând daune morale, așa cum reiese din înscrisul depus la dosar la fila nr. 29. S. de ambulanță nu s-a constituit parte civila în prezenta cauza neavând în evidențe transportul numitului Bangoi D., conform adresei nr. 6441/21.11.2014 (f. 95). S. C. de Urgențe „Sf. S.” Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 62,34 lei (f. 50), reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată Bangoi D., la care se adaugă dobânda legală până la achitarea prejudiciului.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarele:
În fapt:
În data de 27.11.2012, în jurul orelor 21:30, persoana vătămată B. D., în timp ce se afla cu autoturismul-taxi marca Dacia L., staționând în coloană cu alte autoturisme, în sensul giratoriu Palas Mall, a observat un alt autoturism-taxi marca F. cu nr. de înmatriculare_, care a intrat în fața sa.
Fiind atenționat de către persoana vătămată, prin utilizarea de flash-uri cu farurile, că nu a procedat corect nerespectând coloana de mașini, inculpatul s-a îndreptat către autoturismul acesteia, între cei doi izbucnind o altercație verbală, care a determinat-o pe persoana vătămată să coboare din mașină. Pe fondul acestui conflict, inculpatul a pulverizat timp de aproximativ 5 secunde spray lacrimogen în direcția persoanei vătămate, iar aceasta l-a lovit cu pumnul în față, continuând să-și adreseze injurii reciproc.
Aceste aspecte rezultă din declarația persoanei vătămate (f. 82-83) coroborată cu declarațiile martorilor Ișari T. și S. M., martori care au surprins momentul conflictului fizic dintre cei doi, precum și, parțial, de declarația inculpatului, care susține, însă, că a fost lovit de persoana vătămată în momentul în care dorea să plece, fapt ce l-a determinat să utilizeze spray-ul lacrimogen, pe care îl avea asupra sa din întâmplare, pentru a se apăra. Aceste susțineri ale inculpatului sunt contrazise de ansamblul probator din care rezultă că acesta nu a avut niciodată intenția de a pune capăt altercației prin plecarea sa, ci a continuat să facă schimb de injurii cu persoana vătămată. Totodată, afirmația acestuia conform căreia a utilizat spray-ul lacrimogen doar pentru a se apăra de persoana vătămată, găsindu-l atunci într-o jachetă pe care o purta foarte rar, nu poate fi reținută având în vedere că este improbabil ca o persoană să se apere prin introducerea mânii în buzunarul de la jachetă, bazându-se pe șansa de a găsi un instrument de apărare de a cărei existență nu știa.
Ulterior acestui conflict, inculpatul R. L. I. a părăsit locul faptei, revenind după aproximativ 5 minute însoțit de o persoană de sex masculin, cunoscută generic sub numele de „C.”, împreună cu care i-au aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri cu pumnul în față și lovituri cu picioarele peste corp, așa cum reiese din analiza suportului CD pe care sunt înregistrate imaginile surprinse de camerele de supraveghere amplasate în zona respectivă.
Astfel, se poate observa că în intervalul 21:57:07-21:57:27, cei doi o atacă prin surprindere pe persoana vătămată, aplicându-i numeroase lovituri cu pumnii în zona feței și cu picioarele, iar la ora 21:57:28 aceștia sunt surprinși de camerele de supraveghere în momentul care plecau, abandonând persoana vătămată într-o stare gravă.
Conform fișei de intervenție la eveniment (f. 19 dup), ulterior săvârșirii faptei de lovire a fost solicitată intervenția unei ambulanțe, persoana vătămată B. D. fiind transportată la S. C. de Urgențe „Sf. S.” Iași în vederea acordării de îngrijiri medicale. Ca urmare a loviturilor primite, persoana vătămată prezenta la data examinării, astfel cum reiese din certificatul medico-legal (f. 13 dup), leziuni ce se puteau produce prin loviri cu mijloace contondente, respectiv echimoze, tumefacție, plagă contuză și fractură oase proprii nazale, care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
De asemenea, existența și gravitatea leziunilor reiese din declarația martorului Șidoriuc M., care a susținut că, la întoarcere din cursă, a găsit-o pe persoana vătămată cu nasul spart și având sânge pe față, precum și din declarația martorului D. C., care susține că a observat că numitul B. D. avea fața tumefiată în momentul în care l-a vizitat la spital. Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul R. L. I. a declarat că, imediat după prima altercație, a plecat deoarece persoana vătămată îi crea o stare de temere, în considerarea diferenței de statură dintre ei. Ulterior, acesta s-a întâlnit cu o persoană de sex masculin, cunoscută sub numele de „C.”, căruia i-a povestit ce s-a întâmplat și, care constatând că inculpatul este rănit, l-a convins să se întoarcă la locul faptei să discute cu persoana vătămată.
Revenind la locul altercației, persoana vătămată le-a adresat numeroase injurii, aspect ce l-a determinat pe inculpat să o agreseze pe persoana vătămată împreună cu cealaltă persoană de sex masculin, lovind-o cu pumnii și picioarele. Acesta a precizat că intenția lor nu a fost de a-o agresa pe persoana vătămată într-o formă gravă, ci doar de-a evita un nou acces de agresivitate din partea acesteia. Însă, cu ocazia audierii în cursul judecății, inculpatul a revenit asupra declarațiilor anterioare, susținând că acestea au fost dictate de polițist, iar el se consideră nevinovat. De asemenea, acesta a menționat că persoana de sex masculin, care îl însoțea, a fost prima care a lovit-o pe persoana vătămată, el lovindu-l o singură dată cu piciorul în zona șezutului. Astfel, susținerile inculpatului, care oscilează de la recunoașterea agresării persoanei vătămate până la negarea oricărei implicații în săvârșirea faptei, sunt contrazise de imaginile surprinse de camerele de supraveghere coroborate cu declarațiile persoanei vătămate, din care reiese fără echivoc că inculpatul a acționat în mod activ, lovind-o pe persoana vătămată atât cu pumnul în zona feței, cât și cu picioarele peste corp, profitând de starea de surprindere a victimei, aflată în imposibilitatea de a riposta și din cauza acțiunii spray-ului lacrimogen acționat de inculpat asupra sa cu câteva minute anterior.
Referitor la susținerea acestuia conform căreia declarațiile din cursul urmăririi penale sunt rezultatul dictării organului de poliție, aceasta dovedește lipsă de credibilitate, inculpatul dacă ar fi avut obiecții serioase asupra modului de administrare a mijloacelor de probă în cursul urmăririi penale, ar fi avut posibilitatea să le expună în procedura de cameră preliminară, când s-ar fi analizat fiabilitatea acuzațiilor susținute în acest sens. Or neprocedând în acest sens, conjugat cu desele oscilări ale poziției procesuale, conduce la concluzia că intenția inculpatului a fost doar aceea de a aduce un plus de îngreunare în stabilirea corectă a situației de fapt, și prin urmare de a se sustrage consecințelor la care s-a expus odată cu realizarea faptelor penale. De aceea, instanța de judecată nu va ține cont de aceste susțineri ale inculpatului care nu se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză.
Având în vedere, declarațiile coroborate ale martorilor, instanța apreciază că vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate în cauză, astfel cum au fost menționate, declarațiile martorilor Ișari T., D. C. și S. M. coroborându-se cu concluziile certificatului medico-legal, respectiv declarațiile persoanei vătămate.
În drept, fapta comisă de inculpatul R. L. I. care, la data de 27 noiembrie 2012, în jurul orelor 21:30, în timp ce se afla în stația de taxi din sensul giratoriu Palas Mall, în urma unui conflict verbal, împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată, a lovit-o pe persoana vătămată B. D. cu pumnul în zona feței și picioarele peste corp, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „loviri sau alte violențe”, prevăzută de art. 180 alin. (2) Cod penal din 1969.
Elementul material al laturii obiective la infracțiunea de loviri sau alte violențe s-a realizat prin acțiunea directă a inculpatului R. L. I. de lovire a persoanei vătămate cu pumnii în zona feței și cu picioarele peste corp. Tabloul infracțional trasat de actele de agresiune întreprinse de inculpatul R. I. I., este scindat pe două paliere temporale: primul, când inculpatul, în mod singular, a aplicat victimei mai multe lovituri (ca replică a gestului victimei de a-l atenționa prin semnale luminoase că încalcă regulile de circulație), iar al doilea palier, este descris de revenirea inculpatului în perimetrul în care se afla persoana vătămată, însoțit de o persoană necunoscută – denumită generic „C.” – când actele de violență s-au reiterat în dauna victimei, fiind de data aceasta atacată nu de o singură persoană, ci de două.
Urmarea imediată realizată prin săvârșirea faptei constă în producerea unei vătămări a integrității corporale, care a necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul produs, respectiv producerea leziunilor constatate de actele medicale depuse la dosar, reiese din ansamblul probator administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, conform art. 19 pct. 1 lit. a) Cod Penal din 1969, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (producerea unei vătămări a integrității corporale) și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei. Relevant în acest sens este faptul că inculpatul, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, a lovit-o pe persoana vătămată prin surprindere, fără ca persoana vătămată să se poată apăra sau riposta în vreun fel.
Conform art. 5 Cod penal, raportat la Decizia nr. 265 din 06.05.2014 a Curții Constituționale, dacă se constată că de la data comiterii faptei până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare au intervenit mai multe legi se aplică legea mai favorabilă în ansamblul ei. Potrivit prevederilor legale intrate în vigoare la data de 01.02.2014 prin Legea 286/2009 privind Codul penal publicată în Monitorul Oficial nr. 510/24.07.2009, modificată și completată, fapta de lovire sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice prin care s-a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile, întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) Cod Penal din 1969, care se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, față de prevederea actuală, respectiv art. 193 Cod penal, conform căreia fapta de loviri sau alte violențe se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Pe cale de consecință, instanța va reține ca lege penală mai favorabilă prevederile anterioare, având în vedere limitele de pedeapsă mult inferioare celor din actuala reglementare.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal din 1968, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei reținut în sarcina lui R. L. I., instanța va avea în vedere, în primul rând, urmările specifice infracțiunii de loviri produse asupra persoanei vătămate. Potrivit certificatului medico-legal (f. 13 dup), persoana vătămată a avut nevoie de un număr de 14-16 zile îngrijiri medicale, justificat de existența multitudinii leziunilor traumatice atestate de acest document constatator: echimoze, tumefacție, plagă contuză și fractură oase proprii nazale. Prin urmare, sub aspectul rezultatului creat de inculpat, împreună cu celălalt individ ce l-a însoțit, instanța consideră că actele materiale sunt sporite în periculozitate, fiindcă nu numai numărul leziunilor identificate pe corpul victimei impresionează, ci mai ales diversitatea și locul traumatismelor, unele din ele interesând zona masivului facial, confirmat de fracturile oaselor proprii nazale. În al doilea rând, evenimentului infracțional, defalcat în două etape de timp, denotă că actele de executare au reprezentat o modalitate disproporționată de răzbunare pentru un gest neînsemnat – atenționarea inculpatului cu flash-urile de la mașină, urmată de aplicarea, într-o primă fază, a unor „corecții”, reluate prin coautorat în a doua fază. Nu în cele din urmă, instanța consideră că individualizarea pedepsei este influențată de ansamblul împrejurărilor de fapt, respectiv locul săvârșirii faptei (în loc public intens circulat – stația de taxiuri din sensul giratoriu Palas Mall), precum și de circumstanța existenței participației penale (sub raport criminologic, pluralitatea de infractori mărește curajul și sporește forța de acțiune a infractorilor, antrenând cu sine un grad însemnat de pericol social și o îndrăzneală mai mare a coautorilor).
Pe cale de consecință, având în vedere gravitatea faptei comise instanța se va orienta către pedeapsa închisorii.
La stabilirea cuantumul închisorii ce-i va aplica inculpatului, instanța se va orienta spre maximul special prevăzut de textul de incriminare și va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoare în cuantum de 6 luni.
În baza art. 71 Cod penal din 1969, instanța, reținând natura faptei săvârșite, gradul de pericol social al acesteia, precum și pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată inculpatului care conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod pena din 1969, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.
Instanța apreciază că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, instanța, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată, apreciază că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod pena din 1969 este proporțională cu situația care a determinat-o.
Ca modalitate de executare a pedepsei, instanța, că infracțiunea a fost săvârșită în cursul unui incident declanșat de inculpat pe fondul stării de iritare a acestuia provocată de o relație conflictuală dintre inculpat și persoana vătămată, precum și comportamentul anterior al inculpatului, care este la primul contact cu legea penal, iar șansele de reeducare a acestuia sunt posibile și fără privare de libertate, va dispune suspendarea condiționată a executării și va stabili termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit disp. art. 82 alin. 1 Cod pena din 1969.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe perioada termenului de încercare se va dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii. Inculpatul va fi atenționat asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei dacă, în perioada termenului de încercare, cu intenție, săvârșește o altă infracțiune, situație în care pedeapsa aplicată pentru fapta nouă se cumulează cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, iar pedeapsa totală se execută în regim de detenție.
În privința soluționării laturii civile a cauzei, instanța va reține următoarele:
Potrivit art. 1357, alin. 1 Cod civil „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare". În completare, alin 2 precizează că „autorul prejudiciului răspunde pentru culpa cea mai ușoară".
Răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este o parte componentă a răspunderii sociale care revine fiecărei persoane pentru faptele sale, declanșată de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat.
Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții prevăzute de lege și anume: existența unei fapte ilicite imputabilă inculpatului, existența prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciul cauzat, precum si a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Instanța va constata îndeplinite condițiile răspunderii civile în ceea ce privește existența unei fapte ilicite și a vinovăției inculpatului, având în vedere că, în ceea ce privește rezolvarea acțiunii penale, instanța urmează a constata că fapta inculpatului este infracțiune și a fost comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege.
În ceea ce privește prejudiciul produs prin fapta acestuia, pentru obligarea inculpatului la repararea acestuia se cer a fi îndeplinite două condiții cumulative: prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat.
Prejudiciul produs de inculpat este cert constând în contravaloarea îngrijirilor necesare persoanei vătămate vindecare și ca echivalent al suferințelor fizice și morale cauzate de agresiune, iar în cazul spitalului în contravaloarea îngrijirilor medicale și a transportului de specialitate.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă a unității spitalicești - S. C. de U. „Sf. S.” Iași, instanța având în vedere că, din probele administrate în cauză rezultă legătura de cauzalitate dintre fapta penală săvârșită de inculpat și leziunile produse persoanei vătămate B. D. pentru care aceasta a primit îngrijiri medicale, instanța va reține că sumele solicitate de această parte civilă - reprezentând cheltuieli de spitalizare - sunt în directă legătură de cauzalitate cu fapta ilicită a inculpatului din data de 27 noiembrie 2012, astfel încât, în baza art. 20 raportat la art. 397 Cod procedură penală și art. 1349 și art. 1357 Cod civil, instanța va admite acțiunea civilă formulată de parte civilă S. C. de U. „Sf. S.” Iași și va obliga inculpatul la plata către acesta a sumei de 62,34 lei cu titlul de daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală, până la achitarea prejudiciului.
Referitor la daunele morale solicitate de către persoana vătămată B. D. în cuantum de 10.000 lei, la evaluarea acestui prejudiciu moral - constând în suferința cauzată acesteia (praetium doloris), instanța va avea în vedere zilele de îngrijire medicală necesare pentru vindecarea victimei și suferința efectivă ca urmare a multitudinii leziunilor traumatice produse (din declarația martorului D. C., reiese că partea civilă a avut nevoie de numeroase calmante pentru a-și atenua durerea și, fiind lovit în zona piramidei nazale, se îneca în somn), însă în aprecierea acestui prejudiciu instanța va ține cont și de faptul că aceste daune morale trebuie să acopere prejudiciul moral cauzat efectiv, fără a conduce la îmbogățirea fără justă cauză a persoanei vătămate. Mai mult, instanța va lua în considerare împrejurarea că infracțiunea a fost săvârșită pe fondul unei altercații, alimentată de ambii participanți.
Astfel, având în vedere că, din probele administrate în cauză rezultă legătura de cauzalitate dintre fapta penală săvârșită de inculpat și leziunile produse persoanei vătămate ce i-au cauzat suferință, în baza art. 20 raportat la art. 397 Cod procedură penală și art. 1349 și art. 1357 Cod civil, instanța va admite în totalitate acțiunea civilă formulată de parte civilă B. D., reprezentând daunele morale solicitate, și va obliga inculpatul la plata sumei de 10.000 lei.
Va lua act că deși, din fișa de intervenție la eveniment (f. 19 dup), reiese că a fost solicitată intervenția ambulanței, persoana vătămată fiind transportată la S. C. de U. „Sf. S.” Iași în vederea acordării de îngrijiri medicale, S. de ambulanță Județean Iași prin adresa 6441/21.11.2014 a declarat că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză, neavând în evidențe un asemenea transport.
În baza art. 276 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească părții civile B. D. suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, conform chitanței emisă de Societatea Civilă de Avocați „Tomaseschi & Asociații” nr. 96/11.09.2014.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, pentru fapta pentru care a fost condamnat, va obliga inculpatul să plătească statului cheltuielile judiciare avansate de către acesta.”
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, inculpatul R. L. I., criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Inculpatul R. L. I. critica sentința atât sub aspectul nelegalității cat si netemeiniciei, susținând ca a fost condamnat greșit pentru infracțiunea reținuta de prima instanța, solicitând achitarea deoarece nu exista probe de vinovăție.
Susține apărarea inculpatului apelant ca, acest dosar nu ar fi ajuns în fața instanței de judecată dacă polițistul care a instrumentat dosarul nu l-ar fi influențat pe inculpat să declare cum a declarat in faza de urmărire penală, fără a-i arăta imaginile video și la o distanță in timp de un an jumătate raportat la momentul in care a avut loc altercația. Atunci a fost identificat și audiat in fața organelor de poliție, când i s-a spus că el este vinovat, că el a lovit, că sunt probe și e mai bine să recunoască pentru a se rezolva acea chestiune în acel moment. Inculpatul a dat o declarație, ulterior în fața instanței de judecată când a văzut dosarul și înregistrările video si a conștientizat că de fapt el nu a lovit si si-a amintit momentele din acea seară în care prietenul, colegul, amicul de taxi pe nume C. a agresat partea vătămată.
Motivele pe larg expuse de apărătorul inculpatului apelant se regăsesc in încheierea din 13 .05.2015, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei.
Examinând sentința atacata, prin prisma motivelor invocate cat si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 417 al. 2, cod proc. penala, instanța de control judiciar constata ca apelul inculpatului este nefondat, așa cum se va dezvolta in continuare.
Solicitarea de achitare nu poate fi primita de instant de apel.
În cauza de față, independent de împrejurarea nerecunoașterii faptei de către inculpat, există probe certe în susținerea existenței faptei și a vinovăției acestuia; mai mult, coroborarea unor indicii, precise si concordante, asimilată probelor, situează probațiunea dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Pentru a retine această situația de fapt așa cum a fost motivata, instanța de fonda avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de proba administrate in cauză în cursul urmăririi penale si administrate in faza de judecata, expuse în cele ce preced, respectiv: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarațiile persoanei vătămate certificatul medico-legal, planșa foto cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere și suportul CD declarațiile martorilor Ișari T., D. C. și S. M., fișa de intervenție la eveniment adresele S.C. Euro Taxi S.R.L. și S.C. ROTCAR 11 S.R.L. cu privire la identitatea conducătorului auto al autoturismului taxi cu nr. de înmatriculare_, procesul verbal de recunoaștere după fotografie a inculpatului de către persoana vătămată și planșa foto aferentă, declarația martorului asistent la recunoașterea după fotografii respectiv declarațiile inculpatului R. L. I. din faza de urmarire penala.
Analizând probele de mai sus, instanța de fond le-a apreciat, potrivit principiilor generale în materia administrării probelor, reținând că probele nu au valoare mai înainte stabilită și că aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Curtea constata ca, prima instanță pe baza acestui probatoriu administrat faza de urmărire penala si în cursul cercetării judecătorești, a procedat în cadrul procesului de deliberare la o analiza riguroasă a tuturor mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului si, a dispus condamnarea inculpatului-apelant pentru o fapta penala dovedita.
Prezumtia de nevinovatie de care se bucura inculpatul-apelant a fost răsturnata pe baza probelor administrate în cauză, de prima instanța si amintite mai sus.
Curtea nu poate primi aparările inculpatului apelant, care susține ca nu sunt probe care sa suspina vinovatia lui.
In acord cu motivarea primei instanțe si Curtea retine că, probele administrate stabilesc cu certitudine că inculpatul a comis fapta reținuta in sarcina lui, neexistând nici un dubiu în privința întrunirii condițiilor laturii obiective si subiective a infracțiunii amintite mai sus.
Simpla schimbare de atitudine a inculpatului in faza de judecata când nu mai recunoaste fapta asa cum s-a petrecut si așa cum a relata in faza de urmărire penala nu poate constitui temei al achitării acesteia. Este greu de crezut ca inculpatul care are discernământ ar fi recunoscut o faptă penală doar pentru că organele de poliție i-ar fi spus că are o problemă. Din cuprinsul înregistrării video la care face referire chiar inculpatul rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul a lovit partea vătămată, că evenimentul s-a desfășurat în două etape, respectiv etapa în care inculpatul a pulverizat cu spray și cea de a doua etapă, în care acesta a lovit partea vătămată.
Concluzionând, fapta comisă de inculpatul R. L. I. la data de 27 noiembrie 2012, în jurul orelor 21:30, în timp ce se afla în stația de taxi din sensul giratoriu Palas Mall, în urma unui conflict verbal, împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată, așa cum a fost reținuta de prima instanta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „loviri sau alte violențe”, prevăzută de art. 180 alin. (2) Cod penal din 1969.
Inculpatul a solicita si plata cheltuielilor judiciare facute in apel cu avocatul ales insa Curtea va respinge aceasta cerere din moment ce nu s-a dispus achitarea acesteia
Si, chiar si in situația când s-a fi ajuns la achitare, trebuia făcuta dovada ca aceste cheltuieli ar fi fost provocte de persoana vatamata.
Având in vedere aceste considerente, în temeiul art. 421 pct 1 lit b Cod procedură penală, apelul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Văzând si disp. art. 275 al. 2 din noul c. .p. p. inculpatul-apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul apelant R. L. I., fiul lui T. și R., născut la data de 12.02.1981 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Iași, . nr. 11, ., ., jud. Iași, posesor al CI . nr._, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 298 din 03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
În baza dispozițiilor art. 276 Cod procedura penală, respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul apelant R. L. I. privind acordarea cheltuielilor judiciare efectuate cu ocazia soluționării prezentului apel, respectiv onorariu avocat ales.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe inculpatul apelant R. L. I. să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate cu ocazia judecării prezentului apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2015.
Președinte,Judecător,
A. C.-C. D. A.
Grefier,
C. L.
Redactat /Tehnoredactat D.A..
8 ex. - 02.06.2015
Judecătoria Iași: C. F.
| ← Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Hotărâre din... | Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
