Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 56/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 56/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 15206/99/2011*/a3

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ

DECIZIA PENALĂ Nr. 56/2015

Ședința publică de la 15 Mai 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE C.-G. T.

Grefier M. G.

Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Iași este reprezentat de procuror D. D. M.

Pe rol soluționarea contestației formulată de Ministerul Public – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, împotriva încheierii penale din data 8.05.2015, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._//99/2011*.

Componența completului de judecată a fost alcătuită în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 6 din R.O.I al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2014, prin participarea judecătorului din programarea de permanență, față de lipsa motivată din instanță a titularului completului de judecată – judecător C. I. E., fiind întocmit proces verbal în acest sens.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns inculpatul – intimat C. G., personal și asistat de avocat ales B. A. T., care depune împuternicirea avocațială ./_/15.05.2015..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

- cauza are ca obiect înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP);

- stadiul procesual – contestație.

Curtea acordă cuvântul în susținerea contestației.

Având în vedere motivele expuse oral la termenul de judecată anterior, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației formulate, în sensul înlocuirii măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestului preventiv.

Avocat B. A. T., pentru inculpatul intimat C. G., susține că acesta a început perioada de control judiciar în momentul în care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv, în dosarul nr._ al D.N.A., cu măsura preventivă a controlului judiciar. Deși, ulterior, a intervenit arestarea preventivă într-un alt dosar_, totuși, în mod justificat, instanța a înlocuit această măsură preventivă cu cea a controlului judiciar. Susține că această măsură preventivă persistă de aproximativ 4 ani.

Precizează că a făcut această trimitere întrucât, odată cu apariția Noului Cod de procedură penală, s-au ivit probleme cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 211 -217.

Susține că a invocat excepția de neconstituționalitate și Curtea Constituțională s-a pronunțat la data de 15.12.2014 cu privire la faptul că dispozițiile art. 211 și art. 214 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, existând un maxim în ceea ce privește perioada pentru care se poate lua controlul judiciar, de 5 ani.

Urmare a declarării ca neconstituționale a articolelor anterior menționate, Guvernul a reglementat prin O.U.G. 82/2014 perioada pe care se poate lua măsura preventivă a controlului judiciar, de la începutul cercetării judecătorești.

Dacă termenul maxim acceptat este de 5 ani și se face distincție între perioada maximă pentru care se poate lua măsura preventivă a controlului judiciar în cursul urmăririi penale și între perioada maximă pentru care se poate lua măsura preventivă a controlului judiciar în faza cercetării judecătorești, atunci măsura preventivă a controlului judiciar se poate lua pe o perioadă de 7 ani iar referitor la această perioadă o apreciază ca fiind exagerată.

Susține că inculpatului i s-au făcut niște propuneri pentru ușurarea situației personale, însă inculpatul a optat să nu aibă acest gen de colaborare.

Curtea pune în vedere apărătorului contestatorului ca, în concluziile pe care le formulează, să aibă în vedere obiectul cauzei întrucât situația premisă este cunoscută.

Avocat B. A. T., pentru intimatul-inculpat, precizează că și cetățeanul judecat are dreptul la viață și la ocrotirea ei, la libertatea de mișcare, acesta trebuind să aibă grijă de sănătatea lui. Faptul că inculpatul trebuie să se prezinte și în alte localități, susține că nu este vorba de rea credință ci de faptul că poate organul desemnat cu supravegherea este prea strict, este tendențios în aplicarea acestei măsuri.

De asemenea, susține că ar trebui să existe egalitate și paritate între toate părțile din dosar.

Pe cale de consecință, solicită respingerea solicitării de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestului preventiv formulate de reprezentantul Ministerului Public și menținerea stării de control judiciar.

Având cuvânt, intimatul-inculpat precizează că, anul trecut, Secția 2 de Poliție, care l-a avut în evidență, a făcut o adresă către instanță, prin care a solicitat instanței să se mai pronunțe dacă se mai impune controlul judiciar. Aceasta presupune că a respectat întrutotul condițiile și că organul desemnat cu supravegherea a considerat că nu se mai impune această măsură preventivă.

Mai mult decât atât, reprezentantul D.N.A., în motivarea cererii de ridicare a măsurii preventive a controlului judiciar, a arătat că atât în perioada în care se afla la Iași, cât și în perioada în care se afla la București, a încălcat în nenumărate rânduri obligațiile impuse.

Acest fapt îl determină să creadă că reprezentantul D.N.A. nu a verificat conținutul dosarului. Mai mult decât atât, la un termen de judecată la care trebuia să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea pentru a semna, a trebuit să se prezinte la D.N.A. întrucât a fost citat pentru a da declarație.

A fost surprins să constate că procurorul de ședință nici nu cunoștea aspectele anterior arătate și că a solicitat chiar ridicarea măsurii preventive a controlului judiciar.

În dosarul 9314, în care față de dânsul s-a luat tot măsura preventivă a controlului judiciar, în care este și inculpatul C., care a vândut bunul sechestrat, precizează că, față de acest din urmă inculpat, nu s-a luat o astfel de măsură și că nu înțelege înverșunarea procurorului de caz doar în ceea ce-l privește pe dânsul.

Curtea atrage atenția intimatului inculpat să se refere, în susținerea punctului de vedere, doar la ceea ce constituie obiectul prezentului dosar.

Intimatul-inculpat C. G. precizează că în zilele în care nu s-a prezentat la organul desemnat cu supravegherea a fost nevoit să muncească sau să se prezinte la medic. Susține că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că este luat în evidență de un medic de familie din Iași și că nu are medic de familie la București. Precizează că, atunci când merge la un medic la București, trebuie să plătească consultația întrucât nu are trimitere. Totodată, avânt în vedere diagnosticul de cancer, fiind luat în evidență la Institutul Oncologic Iași, precizează că pentru orice complicație sau orice problemă de sănătate pe care o are, medicul care-l consultă trebuie să ia legătura cu medicul oncolog pentru a vedea dacă tratamentul prescris nu este contraindicat în afecțiunea oncologică pe care o are.

Precizează că pe data de 26, când are termen de semnat la organul desemnat cu supravegherea, se suprapune cu o zi în care trebuie să se prezinte la programarea făcută la medic, care este realizată aleatoriu, de calculator.

Susține că motivele pentru care nu se poate prezenta nu se datorează relei credințe ci datorită unor cauze obiective, umane, justificate.

Solicită respingerea solicitării formulate de D.N.A. și menținerea măsurii preventive a controlului judiciar.

Curtea rămâne reține cauza în pronunțare, ulterior deliberării dând soluția de față:

CURTEA DE APEL,

Asupra contestației penale de față;

Prin încheierea din 8.05.2015, Tribunalul Iași a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestării preventive față de inculpatul C. G., fiul lui G. și M., născut la 10.09.1967, domiciliat în Iași, . 26, scara B, etaj 4, apartament 15, județul Iași, cu reședința în mun. București, .. 17, etaj 1, ., C.N.P._.

În baza disp. art. 208 aliniatul 5 Cod procedură penală, s-a verificat și constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispuse față de inculpații C. G., D. Oleg, B. G., S. M. I., R. V. și A. M. V..

În temeiul dispozițiilor art. 208 aliniatul 5 Cod penal coroborat cu art. 207 aliniatul 4 Cod procedură penală, văzând și disp . art. 202 Cod procedură penală, art.211 Cod procedură penală, art.215 indice 1 aliniatul 8 Cod procedură penală, s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpații:

- C. G., fiul lui G. și M., născut la 10.09.1967 în Iași, domiciliat în Iași, . 26, scara B, etaj 4, apartament 15, cu reședința în mun. București, .. 17, etaj 1, ., C.N.P._ (control judiciar instituit prin încheierea de ședință din data de 10.02.2014, modificat prin încheierile de ședință din 03.07.2014 și 23.10.2014, pronunțate de Tribunalul Iași în prezenta cauză);

- D. Oleg, fiul lui I. și E., născut la data de 19.08.1973 în localitatea Călărași, Republica M., cu domiciliul efectiv în mun.Iași, ., pavilion L4, jud.Iași, CNP_ (control judiciar instituit prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Iași la data de 10.02.2014 în prezenta cauză);

- B. G., fiul lui D. și Ș., născut la data de 22.04.1972 în București, cu domiciliul în sat Sintești, ., ., C.N.P._ (control judiciar instituit prin încheierea de ședință din data de 10.02.2014, modificat prin încheierea de ședință din 23.10.2014, pronunțate în prezenta cauză);

- S. M. I., fiul lui P. și D., născut la data de 11.11.1984 în localitatea Adunații C., jud. G., cu domiciliul în sat Sintești, ..75, ., CNP_ (control judiciar instituit prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Iași la data de 10.02.2014 în prezenta cauză);

- R. V., fiul lui V. și M., născut la data de 06.06.1978 în ..G., domiciliat în ., jud.G., C.N.P._ (control judiciar instituit prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Iași la data de 10.02.2014 în prezenta cauză);

- A. M. V., fiul lui S. și A., născut la data de 24.11.1978 în ., cu domiciliul în ., în prezent aflat în Penitenciarul Rahova, C.N.P._ (control judiciar instituit prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Iași la data de 12.02.2014 în prezenta cauză).

S-a constatat că nu este oportună schimbarea organului însărcinat cu supravegherea respectării de către inculpatul C. G. a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar.

În deliberare asupra cererii de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestării preventive în ce-l privește pe inculpatul C. G., cerere formulată de DNA Serviciul Teritorial Iași, precum și cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispuse față de inculpații C. G., D. Oleg, B. G., S. M. I., R. V. și A. M. V., tribunalul a reținut următoarele:

Reprezentantul Ministerului Public și-a întemeiat cererea de înlocuire pe disp. 215 al. 7 C.proc.pen. (care face trimitere la condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune înlocuirea) care se coroborează cu disp. art.242 alin.3 C.proc.pen., dispoziții potrivit cărora „măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai grea, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1.”

Din examinarea dispozițiilor legale invocate rezultă că pentru a se putea dispune înlocuirea unei măsuri preventive mai ușoare cu o măsură preventivă mai grea este necesar:

1) să fie întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru luarea măsurii solicitate, în speță arestul preventiv și

2) în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen., respectiv, buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Potrivit art. 215 aliniatul 7 Cod procedură penală coroborat cu art. 242 aliniatul 3 Cod procedură penală, pentru a se putea admite cererea de înlocuire a măsurii preventive în cauza de față trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:inculpatul să fi încălcat cu rea-credință obligațiile care îi revin, obligații instituite în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar; să fie îndeplinite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive (condiții impuse prin art. 202 și 223 Cod procedură penală); măsura preventivă mai grea să fie necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 Cod procedură penală, fiind necesar a fi evaluate împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului .

Analizând dacă în cauză sunt întrunite aceste cerințe, tribunalul a reținut următoarele:

Solicitarea reprezentantului Ministerului Public de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar sub puterea căreia se află inculpatul este motivată de împrejurarea că acesta nu respectă cu rea credință obligațiile impuse de instanță, în sensul că acesta a absentat nejustificat de la programul stabilit de organul însărcinat cu supravegherea sa la datele de 14.01.2015, 23.01.2015, 18.02.2015, 21.04.2015, 05.05.2015 și respectiv 18.08.2014.

Examinând actele și lucrările dosarului, văzând situația juridică a inculpatului C. G. în ansamblul său, tribunalul a reținut că acesta este judecat în prezent în două dosare penale, respectiv cel de față și ds._ * în care are de asemenea calitatea de inculpat. Se observă că în anumite situații termenele de judecată acordate în cele două cauze penale au coincis cu datele stabilite prin programele de supraveghere stabilite. În plus acesta are o societate comercială care are de asemenea pe rolul instanțelor ieșene diverse procese, și că inculpatul în calitate de administrator al acestei societăți pare a desfășura diverse activități în exercitarea obiectului de activitate a acesteia. Totodată, inculpatul suferă de afecțiuni oncologice, starea sa de sănătate necesitând supraveghere, iar în luna decembrie 2014 și ianuarie 2015 au intervenit o . afecțiuni stomatologice, pe care acesta le-a tratat la cabinetul medical stomatologic Blanari G., la medicul stomatolog Surlali Zinaida din Iași.

Văzând scrisoarea medicală depusă de medicul stomatolog, adeverințele eliberate și adresele de răspuns formulate de acesta ( pe e-mail și letric) s-a constatat că, în datele de 14.01.2015, 23.01.2015 și 18.02.2015, inculpatul C. G. s-a prezentat, așa cum a susținut la cabinetul medical menționat mai sus . Din relațiile furnizate de medic rezultă că inculpatul C. G. se află în evidența cabinetului medical din 20.02.2012, prezentându-se pe larg diagnosticul stabilit și tratamentele medicale aplicate în acel an . Se arată că „ la data de 09.01.2015 pacientul s-a prezentat cu dureri acute, conform programării din 5.01.2015, recomandându-i –se examen radiologic. În urma acestui examen, la data de 10.01.2015 a fost diagnosticat cu periimplantită maxilară și parodontită rapid progresivă generalizată. Pacientul se prezintă pentru tratament de urgență la datele de 13, 14, 15.01.2015 pentru efectuarea tăierii lucrării protetice și îndepărtarea celor două implanturi care din cauza resorbției osoase generalizate, i se recomandă tratament cu antibiotice și infiltrații cu gerovital 12 ședințe(12 zile). „S-a mai arătat că „pacientul s-a prezentat în zilele de 22-23.01.2015 pentru tratamentul recomandat, dar la data de 23.01.2015 a solicitat întreruperea tratamentului și reluarea acestuia la o dată ulterioară motivând apariția unor treburi personale în București. La data de 09.02.2015, pacientul s-a prezentat la cabinet pentru continuarea tratamentului, pentru următoarele 10 ședințe. Afecțiunile cu care a fost diagnosticat pacientul la 09.01.2015 au reprezentata și sunt urgențe medicale ce trebuie neapărat tratate. La sfârșitul zilelor de tratament cu infiltrații Gerovital pacientului i se va elibera adeverință medicală pentru a atesta finalizarea tratamentului urmat ce va cuprinde zilele în care s-a prezentat pentru tratament. „din adeverința medicală eliberată pe 18.02.2015 rezultă că inculpatul este suferind de peradontită rapid progresivă generalizată pentru care se recomandă tratament de specialitate, prezenta eliberându-i-se pentru motivarea absențelor din din 22-23.01.2015, 9-10-11-12-13-16-17-18.02.2015.

Din relațiile furnizate de medicul stomatolog (fila 421 ds., vol.XII, relațiile din 07.05.2015 vol XIII) rezultă că pacientului C. G. i s-a acordat garanție 1 an pentru lucrarea pe implante dar că datorită problemelor de sănătate, acesta urmând un tratament de chimioterapie, au intervenit complicații locale asupra implanturilor. Se mai arată că medicul stamatolog își asumă responsabilitatea tratamentelor efectuate de comun acord cu pacientul; consideră urgență medico-dentară situația în care pacientul are nevoie de îngrijiri medicale pentru controlul durerii, infecției sau sângerării; pacientul C. S-a prezentat de urgență la cabinet; intervențiile efectuate pacinetului C. G. (îndepărtarea celor 2 implante, tăierea lucrării și recimentarea lucrării au fost realizate gratuit. Tratamentul făcut ulterior pentru diagnosticul de Paradontopatie (infiltrații 10 ședințe – 22-23.01.2015, 9, 10,11,12,13,16,17 și 18.02.2015 s-au efectuat contra cost.

În raport de motivele invocate de inculpat în justificarea lipsei sale la datele de 14.01, 23.01.2015 și 18.02.2015 de la programul stabilit de organul de supraveghere se poate constata, din coroborarea tuturor acestor relații că acestea sunt dovedite și că nu se poate reține în sarcina inculpatului reaua-credință în nerespectarea obligațiilor impuse de instanță pe durata controlului judiciar .

Instanța a reținut că inculpatul C. G. a justificat lipsa de la supraveghere, avându-se în vedere că medicul confirmă susținerile inculpatului potrivit cărora afecțiunile sale medicale au constituit urgențe medicale și că ele au intervenit pe lucrări și tratamente aplicate anterior de același medic. Chiar dacă ședințele de infiltrații recomandate de medic care conform adresei au fost realizate contracost, acestea apar ca necesare, decizia inculpatului de a le urma la cabinetul aceluiași medic care monitoriza lucrarea fiind de înțeles. Este de observat că deși acesta avea un drept de alegere restrâns în contextul în care se impunea a face toate demersurile pentru a-și îngriji starea de sănătate fără a afecta supravegherea ce se exercita asupra sa, conduita sa nu poate fi încadrată fără niciun dubiu în categoria rele-credinte.

În ce privește lipsa sa de la programul de supraveghere din ziua de 21.04.2015, inculpatul a susținut că a avut o invitație de colaborare emisă de Ulrerom SA. În adresa de încunoștiințare emisă de inculpat către organul de supraveghere acesta arată că a avut o programare cu această societate pentru data de 10.04.2015, dar când s-a prezentat la programul de supraveghere de la aceeași dată, agentul însărcinat cu supravegherea sa i-a comunicat că se suplimentează graficul de supraveghere pentru data de 11.04.2015, având în vedere sărbătorile pascale. În această împrejurarea, inculpatul a arătat că a fost nevoit să ceară societății reprogramarea întâlnirii, care s-a realizat pentru data de 20.04.2015. Cum pe data de 22.04.2015 avea fixat termen de judecată în dosarul nr._ * a solicitat organului de supraveghere să nu se prezinte la data de 21.04.2015 la supraveghere. Această cerere a fost însă respinsă inculpatului. Pentru justificarea celor învederate, inculpatul a depus la dosar în copie ordine de deplasare la ., din 31.03.2015, din 21.04.2015 însoțit de bonul de alimentare cu carburant la stația Petrom din V. la data de 21.04.2015, adresa emisă către . de ., din conținutul căreia rezultă că acesta era invitat să se prezinte pe data de 21.04.2015 la sediul acestei din urmă societăți în vederea perfectării obiectivului „reparare linie CF, montare cântar și proiectare instalație transport ulei brut floarea soarelui și srot floarea soarelui.

Având în vedere aspectele sus-menționate instanța a constatat că inculpatul face dovada că la data de 21.04.2015 nu s-a prezentat la programul de supraveghere stabilit motivat de desfășurarea unor activități din categoria celor lucrative, astfel încât nu a apreciat că lipsa sa de la supraveghere pe data sus-menționată a fost făcută cu rea-credință. Legat de acest aspect, instanța a reținut că inculpatul susține că are dreptul să muncească, făcând dovezi că starea sa materială, pe fondul măsurilor asiguratorii dispuse în cauza de față, este precară, fiind nevoit chiar să amaneteze bunuri (personale sau ale concubinei sale). Instanța a atras însă atenția inculpatului că măsura sub imperiul căreia se găsește în prezent este de natură să aducă prin conținutul său o . restricții de esența măsurii pe care inculpatul trebuie să le suporte și că trebuie să găsească un echilibru între respectarea obligațiilor impuse de instanță și exercitarea drepturilor sale, printre care și acela la muncă.

În ceea ce privește lipsa de la supraveghere pe data de 05.05.2015, instanța a constatat că aceasta s-a datorat faptului că pentru această dată inculpatul s-a prezentat la Tribunalul Iași în vederea studierii dosarului conținând interceptări (ds.71D/P/2011 al DNA), adresându-se cu cerere în acest sens președintelui de complet (cereri depuse la 04.05.2015 și 05.05.2015), cerere ce a fost aprobată. Este de menționat că la data de 08.05.2015 inculpatul avea fixat termen în cauza de față. Văzând acestea, instanța a considerat că nici în raport de această dată nu există temeiuri pentru a se considera că inculpatul a absentat cu rea-credință de la programul de supraveghere, cu mențiunea că în raport de această dată, organul de supraveghere nu a încunoștiințat instanța.

În ce privește data de 18.08.2014 invocată de parchet în cererea de înlocuire, instanța a reținut că absența inculpatului la acea dată de la organul de supraveghere a mai făcut obiectul discuțiilor în prezenta cauză, chiar dacă acestea nu a fost făcute în cadrul unei cereri privind eventuala înlocuire a măsurii preventive, apreciindu-se la acel moment, față de motivul invocat de inculpat - cum că i-a fost rău neputându-se deplasa în consecință de la domiciliu (prezența sa la domiciliu fiind confirmată de altfel de patrula de poliție care s-a prezentat la locuința sa din București) – că aceasta nu a fost făcută cu rea credință.

Chiar dacă conduita ulterioară a inculpatului a ridicat semne de întrebare ulterior acestui moment, prin aceea că acesta deși motivat, a absentat în mai multe rânduri de la programul de supraveghere fixat, nu există motive pertinente pentru a se reconsidera la acest moment că la data de 18.08.2014 când inculpatul a susținut că i-a fost rău, fără ca această stare să fie atestată de vreun act medical, acesta ar fi acționat cu rea-credință (este de observat că după preluarea supravegherii de către Poliția București, programul de supraveghere prevedea prezentarea inculpatului chiar și de 5 ori pe săptămână).

Instanța a reținut așa cum a arătat deja că potrivit art. 215 aliniatul 7 Cod procedură penală coroborat cu art. 242 aliniatul 3 Cod procedură penală, pentru a se putea admite cererea de înlocuire a măsurii preventive în cauza de față trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:inculpatul să fi încălcat cu rea-credință obligațiile care îi revin, obligații instituite în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar; să fie îndeplinite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive (condiții impuse prin art. 202 și 223 Cod procedură penală); măsura preventivă mai grea să fie necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 Cod procedură penală, fiind necesar a fi evaluate împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului.

Or pentru considerentele anterior expuse instanța a apreciat că cel puțin la acest moment procesual nu poate reține ca fiind pe deplin dovedită reaua – credință a inculpatului C. G. în ceea ce privește încălcarea obligației de prezentare în fața organului de supraveghere la datele de 14.01. 2015, 23.01.2015, 18.02.2015, 21.04.2015, 05.05.2015 și 18.08.2014, astfel încât să determine înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura preventivă a arestului.

În plus, sub aspectul temeiurilor care justifică menținerea măsurii controlului judiciar față de inculpatul C. G., s-a reținut că nu a intervenit modificarea temeiurilor reținute prin încheierea din 17.03.2015 de natură a justifica luarea unei alte măsuri preventive față de inculpat, în scopul prevăzut de art. 202 Cod procedură penală, inculpatul prezentându-se la toate chemările instanțelor de judecată până la momentul procesual de față, situat aproape de finalizarea cercetării judecătorești. Legat de acest aspect, instanța a reținut că inculpatul se află sub imperiul unor măsuri preventive neprivative de libertate, de peste trei ani (inițial sub măsura obligării de a nu părăsi țara iar ulterior, odată cu . noului cod penal, sub măsura preventivă a controlului judiciar), scopul măsurilor fiind acela de a asigura, în principal prezența inculpatului la judecată cu eliminarea riscului ca acesta să se sustragă – garanție realizată prin impunerea obligației de a nu depăși limitele teritoriale ale țării – și de a se asigura buna desfășurare a procesului penal – cu eliminarea oricărui risc ca acesta să influențeze bunul mers al cauzei prin limitarea contactelor cu ceilalți inculpați și cu martorii din prezenta cauză, neexistând date că acesta a nu s-a suspus obligațiilor impuse, context în care se poate aprecia că măsura preventivă impusă răspunde în continuare scopului pentru care a fost instituită.

Față de aceste considerente, instanța a reținut că cererea de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestării preventive formulată de DNA-Serviciul Teritorial Iași nu este întemeiată, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 215 aliniatul 7 Cod procedură penală coroborate cu dispozițiile art. 242 aliniatul 3 Cod procedură penală să dispună respingerea acesteia.

În ceea ce priveste temeinicia și legalitatea măsurii preventive a controlului judiciar dispuse în cauză față de inculpații C. G., D. Oleg, B. G., S. M. I., R. V. și A. M. V., instanța a reținut următoarele:

Ultima verificare a măsurii preventive a avut loc la data de 17.03.2015, când instanța constatând atât legalitatea cât și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luată față de fiecare dintre inculpați, a dispus menținerea acesteia.

Examinând, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă în cauză față de inculpații C. G., D. Oleg, B. G., R. V., S. M. I. și A. M. V., instanța a constatat că aceasta continuă să fie legală și temeinică, temeiurile care au stat la baza luării ei subzistând în continuare, astfel încât se impune menținerea măsurii preventive în raport de fiecare dintre cei 6 inculpați.

Așa cum s-a arătat și prin încheierile anterioare, măsura preventivă a fost luată față de fiecare dintre inculpați în considerarea scopului prevăzut de art. 202 Cod procedură penală și cu îndeplinirea condițiilor legale prevăzute de art. 211 Cod procedură penală.

Instanța a reținut că de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii preventive în cauză nu s-au administrat probatorii noi de natură să modifice baza factuală care a stat la baza luării în raport de inculpați a măsurii preventive în curs.

În cauză, cercetarea judecătorească se apropie de final, la acest moment, cauza suferind amânare pentru a se da inculpatului C. posibilitatea de a traduce și a depune la dosar înscrisuri apreciate de acesta ca fiind deosebit de relevante soluționării cauzei; se solicită de asemenea obținerea unor relații de la societăți comerciale din Ucraina. Se constată astfel că deși judecata se apropie de final în cauză încă se mai administrează probatorii și se solicită altele noi.

Analizând materialul probator administrat până în prezent în cauză, din perspectiva verificării subzistenței temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive față de inculpați, a proporționalității măsurii preventive cu gravitatea acuzațiilor și a modului în care aceasta continuă să răspundă scopului pentru care a fost instituită, instanța a constatat că aceste temeiuri nu au suferit modificări de esență în raport de care să se conchidă că măsura preventivă luată nu își mai justifică necesitatea ori că aceasta și-ar fi pierdut caracterul proporțional cu scopul pentru care a fost instituită.

Instanța a reținut că măsura preventivă a controlului judiciar a fost luată în cauza față de fiecare dintre inculpați avându-se în vedere dispozițiile art. 202 Cod procedură penală, reținându-se că existau probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabilă că inculpații ar putea fi implicați în comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, prin înlocuirea inițial măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară – aceea a obligării de a nu părăsi țara și apoi – o măsură relativ similară – aceea a controlului judiciar, reținându-se că măsura preventivă a controlului judiciară era necesară și suficientă pentru realizarea scopului bunei desfășurări a procesului penal și proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților .

Contrar susținerilor apărării, instanța nu este în măsură la acest moment procesual să facă o interpretare a probatoriului administrat în cauză de natură să conducă la stabilirea existenței faptelor și eventuala vinovăție a autorilor lor, activitate specifică fondului cauzei. Ceea ce este relevant în cauză, este aceea că probele administrate în cauză până la acest moment procesual, evaluate strict din perspectiva examenului pe care instanța îl face privire la legalitatea și temeinicia măsurii preventive, continuă să releve suficiente indicii temeinice privind bănuiala rezonabilă că inculpații ar putea fi implicați în comiterea unor infracțiuni de o gravitate sporită sub aspectul cărora s-a dispus trimiterea lor în judecată iar din perspectiva modului și circumstanțelor în care se presupune au acestea au fost comise, a împrejurărilor privitoare la persoana inculpaților rezultă că menținerea în continuare a controlului judiciar continuă să fie necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și totodată suficientă pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Din această perspectivă a scopului măsurilor preventive dispuse în cauză, instanța a reținut că asigurarea bunei desfășurări a procesului penal presupune în cauză luarea tuturor măsurilor pentru eliminarea oricărui risc ca inculpații ar putea influența buna desfășurarea a procesului penal, prin influențarea probatoriilor (așa cum a menționat deja instanța existând oricând posibilitatea readministrării oricăreia dintre probele ce au fost deja administrate – astfel cum de altfel parcursul cauzei de față a dovedit-o). Mai mult, continuă să se mențină necesitatea asigurării prezenței inculpaților la cercetarea judecătorească, condiții în care apare ca fiind necesară restrângerea libertății de mișcare a inculpaților la nivelul limitei teritoriale naționale.

Deși în ceea ce-l privește pe inculpatul A. M. V., aparent menținerea măsurii preventive a controlului judiciar în contextul în care acesta se află în prezent în executarea unei pedepse în regim de detenție poate părea ca neavând finalitatea scontată, instanța reține că obligațiile impuse și acestui inculpat în cadrul măsurii preventive își dovedesc utilitatea în contextul în care acesta este împiedicat să ia legătura cu martorii sau părțile din cauză, măsură menită să asigure buna desfășurare în continuare a procesului penal ce se desfășoară împotriva lui.

În ceea ce-i privește pe inculpații B. G. și R. V., inculpați care de asemenea s-au aflat la un moment dat în executarea unor alte măsuri preventive- fiind arestați într-o cauză penală de pe rolul altei instanțe – aflată în faza urmăririi penale, s-a constatat că aceștia au fost puși în libertate prin înlocuirea măsurilor preventive cu măsura controlului judiciar, astfel încât nimic nu împiedică ca două măsuri preventive de aceeași natură să se execute în același timp, atâta timp cât ele își dovedesc necesitatea și caracterul proporțional cu gravitatea acuzațiilor ce li se aduc în cauză.

Or, în cauza de față continuă să fie necesară menținerea unor garanții reale privind buna desfășurare a prezentului procesului penal, garanții care pot fi realizate doar prin menținerea unor obligații concrete pentru inculpați, cum ar fi aceea de a nu lua legătura în orice mod, fie direct, fie prin persoane interpuse cu ceilalți inculpați, cu persoanele vătămate ori martorii din cauză (știut fiind că probele pot fi readministrate oricând atât de instanța fond cât și de cea de control judiciar) a nedepășirii unei limite teritoriale fixate de instanță ori a respectării unui program de supraveghere etc., independent de măsurile luate în alte cauze ce îi privesc pe inculpați.

Instanța reține că singurul aspect care a suferit într-adevăr modificări în cauză este durata măsurii preventive, având în vedere că inculpații se găsesc sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar încă din luna februarie 2014, însă instanța a reținut că în aprecierea caracterului rezonabil al unei măsuri preventive se au în vedere criterii diverse cum ar fi: complexitatea cauzei, comportamentul inculpaților și comportamentul organelor judiciare.

Examinând aceste criterii raportat la datele speței s-a constatat că dosarul are o complexitate ridicată (determinată de numărul părților implicate, natura și complexitatea probatoriilor de administrat), în cauză se administrează în continuare probatorii – care în cauze de o asemenea anvergură pot să nu privească la un moment dat activitatea cercetată în raport de fiecare inculpat - cu precizarea că în cauza de față presupusele activități infracționale sunt interconectate, iar în ce privește comportamentul autorităților, durata procedurilor se prelungește în timp din motive care nu pot fi imputate organului judiciar.

Față de toate considerentele de mai sus, reținând că măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de fiecare dintre inculpații C. G., D. Oleg, B. G., R. V., S. M. I. și A. M. V. nu și-a pierdut caracterul necesar, ea răspunzând în continuare cerinței bunei desfășurări a procesului penal, împiedicării sustragerii inculpaților de la judecată și pentru prevenirea săvârșirii de infracțiuni, că măsura preventivă a controlului judiciar și-a dovedit eficiența în cauză și se impune menținerea acesteia în realizarea scopului legal prev. de art. 202 Cod procedură penală, fiind îndeplinite în continuare cerințele legale care permit luarea acesteia, instanța a apreciat că măsura preventivă a controlului judiciar se impune a fi menținută cu necesitate în raport de fiecare dintre cei șase inculpați, menținerea inculpaților sub supravegherea poliției (cu excepția inculpatului A. care se află în prezent sub imperiul unei măsuri privative de libertate) și respectarea de către aceștia a obligațiilor impuse prin încheierile de ședință din 10 02.2014 (astfel cum au fost modificate față de inculpații C. G. și B. G. prin încheierile din 03.07.2014 și 23.10.2014) și respectiv, 12.02.2014, fiind necesară și suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în prezența inculpaților și fără temerea că aceștia ar putea comite noi infracțiuni ori ar putea influența în sens negativ sau îngreuna administrarea în continuare a probatoriului .

În considerarea celor mai sus expuse, apreciind ca îndeplinite condițiile impuse cumulativ prin dispozițiile legale incidente, în temeiul dispozițiilor art. 208 aliniatul 5 Cod procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispuse față de inculpații C. G., D. Oleg, B. G., S. M. I., R. V. și A. M. V. și, în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 208 aliniatul 5 Cod penal coroborat cu art. 207 aliniatul 4 Cod procedură penală, văzând și disp . art. 202 Cod procedură penală, art.211 Cod procedură penală, art.215 indice 1 aliniatul 8 Cod procedură penală a menținut măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpații:C. G. (control judiciar instituit prin încheierea de ședință din data de 10.02.2014, modificat prin încheierile de ședință din 03.07.2014 și 23.10.2014, pronunțate de Tribunalul Iași în prezenta cauză), D. Oleg, (control judiciar instituit prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Iași la data de 10.02.2014 în prezenta cauză); B. G. (control judiciar instituit prin încheierea de ședință din data de 10.02.2014, modificat prin încheierea de ședință din 23.10.2014, pronunțate în prezenta cauză); S. M. I. (control judiciar instituit prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Iași la data de 10.02.2014 în prezenta cauză); R. V. (control judiciar instituit prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Iași la data de 10.02.2014 în prezenta cauză); A. M. V. (control judiciar instituit prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Iași la data de 12.02.2014 în prezenta cauză).

Instanța a reținut de asemenea, în raport de sesizarea făcută de organul desemnat cu supravegherea inculpatului Calpon G. ca instanța să dispună schimbarea sa cu un alt organ de supraveghere, că în prezenta cauză inculpatul C. a fost inițial plasat sub supravegherea Poliției mun.Iași – localitate în care inculpatul își avea domiciliul. Ulterior, prin încheierea din 03.07.2014, la solicitarea inculpatului s-a modificat conținutul controlului judiciar în sensul înlocuirii organului de supraveghere cu cel de la locuința de reședință a inculpatului, din mun.București, în contextul în care acesta clama că afacerile pe care le derulează și starea sa de sănătate reclamă prezența sa în mun.București. Este adevărat că pe parcursul supravegherii exercitate de Poliția Sectorului I București – Secția I Poliție s-au constatat mai multe disfuncționalități dictate pe de o parte de programul impus de organul de supraveghere dar și pe fondul comportamentului inculpatului. Cu toate acestea, inculpatul la acest moment nu este de acord cu schimbarea organului de supraveghere reclamând faptul că deși familia sa locuiește în Iași, în acest oraș locuiesc și cunoscuți de-ai săi (persoane din lumea interlopă) cu care nu dorește să mai țină legătura și că plecarea sa la București se circumscrie eforturilor sale de a încerca să-și reabiliteze imaginea afectată (în contextul cauzelor penale în care este cercetat în prezent).

Instanța a reținut că nu a fost ținută în aprecierea acestui aspect de poziția exprimată de inculpat, după cum reține că nu poate proceda la schimbarea organului de supraveghere la solicitarea acestuia, putând însă în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, în funcție de scopul pentru care a instituit măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpat, să aprecieze dacă se impune, din oficiu, modificarea conținutului controlului instituit, prin schimbarea organului de supraveghere cu mențiunea că aceasta ar trebui să se datoreze unor dificultăți insurmontabile, menite să afecteze supravegherea efectivă a inculpatului, ceea ce nu s-a dovedit în speță. În plus, instanța reține că același inculpat este sub imperiul unei măsuri preventive similare în ds._ *, în supravegherea aceluiași organ, astfel încât eventuala schimbare a autorității desemnate să supravegheze modul în care inculpatul respectă obligațiile impuse ar fi de natură să conducă de bună seama la dificultăți mult mai mari.

Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să constate că nu este oportună schimbarea organului însărcinat cu supravegherea respectării de către inculpatul C. G. a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar.

Împotriva încheierii din 8.05.2015 a formulat contestație Ministerul Public – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, împotriva încheierii penale din data 8.05.2015.

La termenul de judecată din 13.05.2015, reprezentantul Ministerului Public a expus, pe larg, motivele pentru care a înțeles să formuleze contestație.

În esență, se arată că solicirtarea de înlocuire a măsurii controlului judiciar se întemeiază pe disp. 215 al. 7 C.proc.pen. (care face trimitere la condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune înlocuirea) care se coroborează cu disp. art.242 alin.3 C.proc.pen., dispoziții potrivit cărora „măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai grea, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1”, și este motivată de împrejurarea că acesta nu respectă cu rea credință obligațiile impuse de instanță, în sensul că acesta a absentat nejustificat de la programul stabilit de organul însărcinat cu supravegherea sa la datele de 14.01.2015, 23.01.2015, 18.02.2015, 21.04.2015, 05.05.2015 și respectiv 18.08.2014.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva căii de atac promovate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control constată contestația promovată de DNA – Serviciul Teritorial Iași ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea de ședință din 10.02.2014, pronunțată în dosarul penal de față, definitivă prin necontestare, s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul C. G..

În temeiul dispozițiilor art. 215 aliniatul 1 Cod procedură penală s-a impus inculpatului C. G. ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:

a)să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b)să informeze, de îndată, organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c)să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, respectiv la Poliția mun. Iași, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

Cu privire la propunerea de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, analizând actele si lucrările dosarului, în mod corect a reținut prima instanță că, în conformitate cu dispozițiile art. 215 alin. 7 C. proc. pen., în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive a inculpatului.

Art. 215 din Codul de procedură penală reglementează conținutul controlului judiciar:

„(1) Pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

(2) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligații:

a) să nu depășească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviințarea prealabilă a acestuia;

b) să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta; c) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

d) să nu revină în locuința familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alți participanți la comiterea infracțiunii, de martori ori experți sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;

e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta;

f) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență;

g) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicării;

h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;

i) să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar;

j) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

k) să nu emită cecuri.

(3) În cuprinsul actului prin care se dispune luarea măsurii controlului judiciar sunt prevăzute în mod expres obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata acestuia și i se atrage atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

(4) Supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizează de către instituția, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus măsura, în condițiile legii.

(5) Dacă, în cadrul obligației prevăzute la alin. (2) lit. a), s-a impus inculpatului interdicția de a părăsi țara sau o anumită localitate, câte o copie a ordonanței procurorului ori, după caz, a încheierii se comunică, în ziua emiterii ordonanței sau a pronunțării încheierii, inculpatului, unității de poliție în a cărei circumscripție locuiește, precum și celei în a cărei circumscripție are interdicția de a se afla acesta, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor, Poliției de Frontieră Române și Inspectoratului General pentru Imigrări, în situația celui care nu este cetățean român, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obligației care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei. (6) Instituția, organul sau autoritatea prevăzute la alin. (4) verifică periodic respectarea obligațiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății.

(7) În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă, cu rea-credință, obligațiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 215 alin. 7 C. proc. pen., în cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă cu rea-credință obligațiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.

Referitor la cererea de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, formulată de parchet, judecătorul fondului a constatat că în raport de mijloacele de probă aflate la dosar, nu s-a dovedit faptul că inculpatul, pe durata măsurii controlului judiciar, a încălcat, cu rea-credință, obligațiile care îi reveneau, conform dispozițiilor ordonanței prin care a fost luată măsura.

Este dovedită prin actele aflate la dosarul cauzei că inculpatul suferă de afecțiuni oncologice, starea sa de sănătate necesitând supraveghere, iar în luna decembrie 2014 și ianuarie 2015 au intervenit o . afecțiuni stomatologice, pe care acesta le-a tratat la cabinetul medical stomatologic Blanari G., la medicul stomatolog Surlali Zinaida din Iași.

Toate aceste împrejurări au fost ceritifcate de actele medicale doveditoare, respectiv scrisoarea medicală depusă de medicul stomatolog, adeverințele eliberate și adresele de răspuns formulate de acesta ( pe e-mail și letric), din care rezultă că în datele de 14.01.2015, 23.01.2015 și 18.02.2015, inculpatul C. G. s-a prezentat, așa cum a susținut la cabinetul medical menționat mai sus. Din relațiile furnizate de medic rezultă că inculpatul C. G. se află în evidența cabinetului medical din 20.02.2012, prezentându-se pe larg diagnosticul stabilit și tratamentele medicale aplicate în acel an . Se arată că „ la data de 09.01.2015 pacientul s-a prezentat cu dureri acute, conform programării din 5.01.2015, recomandându-i –se examen radiologic. În urma acestui examen, la data de 10.01.2015 a fost diagnosticat cu periimplantită maxilară și parodontită rapid progresivă generalizată. Pacientul se prezintă pentru tratament de urgență la datele de 13, 14, 15.01.2015 pentru efectuarea tăierii lucrării protetice și îndepărtarea celor două implanturi care din cauza resorbției osoase generalizate, i se recomandă tratament cu antibiotice și infiltrații cu gerovital 12 ședințe(12 zile). „S-a mai arătat că „pacientul s-a prezentat în zilele de 22-23.01.2015 pentru tratamentul recomandat, dar la data de 23.01.2015 a solicitat întreruperea tratamentului și reluarea acestuia la o dată ulterioară motivând apariția unor treburi personale în București. La data de 09.02.2015, pacientul s-a prezentat la cabinet pentru continuarea tratamentului, pentru următoarele 10 ședințe. Afecțiunile cu care a fost diagnosticat pacientul la 09.01.2015 au reprezentata și sunt urgențe medicale ce trebuie neapărat tratate. La sfârșitul zilelor de tratament cu infiltrații Gerovital pacientului i se va elibera adeverință medicală pentru a atesta finalizarea tratamentului urmat ce va cuprinde zilele în care s-a prezentat pentru tratament. „din adeverința medicală eliberată pe 18.02.2015 rezultă că inculpatul este suferind de peradontită rapid progresivă generalizată pentru care se recomandă tratament de specialitate, prezenta eliberându-i-se pentru motivarea absențelor din din 22-23.01.2015, 9-10-11-12-13-16-17-18.02.2015.

Din relațiile furnizate de medicul stomatolog (fila 421 ds., vol.XII, relațiile din 07.05.2015 vol XIII) rezultă că pacientului C. G. i s-a acordat garanție 1 an pentru lucrarea pe implante dar că datorită problemelor de sănătate, acesta urmând un tratament de chimioterapie, au intervenit complicații locale asupra implanturilor. Se mai arată că medicul stamatolog își asumă responsabilitatea tratamentelor efectuate de comun acord cu pacientul; consideră urgență medico-dentară situația în care pacientul are nevoie de îngrijiri medicale pentru controlul durerii, infecției sau sângerării; pacientul C. s-a prezentat de urgență la cabinet; intervențiile efectuate pacinetului C. G. (îndepărtarea celor 2 implante, tăierea lucrării și recimentarea lucrării au fost realizate gratuit. Tratamentul făcut ulterior pentru diagnosticul de Paradontopatie (infiltrații 10 ședințe – 22-23.01.2015, 9, 10,11,12,13,16,17 și 18.02.2015) s-au efectuat contra cost.

Instanța a reținut că inculpatul C. G. a justificat lipsa de la supraveghere, avându-se în vedere că medicul confirmă susținerile inculpatului potrivit cărora afecțiunile sale medicale au constituit urgențe medicale și că ele au intervenit pe lucrări și tratamente aplicate anterior de același medic. Chiar dacă ședințele de infiltrații recomandate de medic care conform adresei au fost realizate contracost, acestea apar ca necesare, decizia inculpatului de a le urma la cabinetul aceluiași medic care monitoriza lucrarea fiind firească. Este de observat că deși acesta avea un drept de alegere restrâns în contextul în care se impunea a face toate demersurile pentru a-și îngriji starea de sănătate fără a afecta supravegherea ce se exercita asupra sa, conduita sa nu poate fi încadrată fără niciun dubiu în categoria relei-credințe.

Privitor la lipsa sa de la programul de supraveghere din ziua de 21.04.2015, față de actele prezentate, respectiv copie ordine de deplasare la ., din 31.03.2015, din 21.04.2015 însoțit de bonul de alimentare cu carburant la stația Petrom din V. la data de 21.04.2015, adresa emisă către . de ., din conținutul căreia rezultă că acesta era invitat să se prezinte pe data de 21.04.2015 la sediul acestei din urmă societăți în vederea perfectării obiectivului „reparare linie CF, montare cântar și proiectare instalație transport ulei brut floarea soarelui și srot floarea soarelui”, corect prima instanța a constatat că inculpatul face dovada că la data de 21.04.2015 nu s-a prezentat la programul de supraveghere stabilit motivat de desfășurarea unor activități din categoria celor lucrative, astfel încât în mod corect nu a apreciat că lipsa sa de la supraveghere pe data sus-menționată a fost făcută cu rea-credință. Inculpatul a arătat că atunci când s-a prezentat la programul de supraveghere din 10.04.2015, dată la care programase și întâlnirea cu reprezentanțăă societății menționate, agentul însărcinat cu supravegherea sa i-a comunicat că se suplimentează graficul de supraveghere pentru data de 11.04.2015, având în vedere sărbătorile pascale. În această împrejurarea, inculpatul a arătat că a fost nevoit să ceară societății reprogramarea întâlnirii, care s-a realizat pentru data de 20.04.2015. Cum pe data de 22.04.2015 avea fixat termen de judecată în dosarul nr._ * a solicitat organului de supraveghere să nu se prezinte la data de 21.04.2015 la supraveghere. Această cerere a fost însă respinsă inculpatului. Pentru justificarea celor învederate, inculpatul a depus la dosar în copie ordine de deplasare la ., din 31.03.2015, din 21.04.2015 însoțit de bonul de alimentare cu carburant la stația Petrom din V. la data de 21.04.2015, adresa emisă către . de ., din conținutul căreia rezultă că acesta era invitat să se prezinte pe data de 21.04.2015 la sediul acestei din urmă societăți în vederea perfectării obiectivului „reparare linie CF, montare cântar și proiectare instalație transport ulei brut floarea soarelui și srot floarea soarelui.

Cu privire la lipsa de la supraveghere din data de 05.05.2015, instanța a constatat că aceasta s-a datorat faptului că pentru această dată inculpatul s-a prezentat la Tribunalul Iași în vederea studierii dosarului conținând interceptări (ds.71D/P/2011 al DNA), adresându-se cu cerere în acest sens președintelui de complet (cereri depuse la 04.05.2015 și 05.05.2015), cerere ce a fost aprobată. Este de menționat că la data de 08.05.2015 inculpatul avea fixat termen în cauza de față. Văzând acestea, instanța a considerat că nici în raport de această dată nu există temeiuri pentru a se considera că inculpatul a absentat cu rea-credință de la programul de supraveghere, cu mențiunea că în raport de această dată, organul de supraveghere nu a încunoștiințat instanța.

În ce privește data de 18.08.2014 invocată de parchet în cererea de înlocuire, instanța a reținut că absența inculpatului la acea dată de la organul de supraveghere a mai făcut obiectul discuțiilor în prezenta cauză, chiar dacă acestea nu au fost făcute în cadrul unei cereri privind eventuala înlocuire a măsurii preventive, apreciindu-se la acel moment, față de motivul invocat de inculpat - cum că i-a fost rău neputându-se deplasa în consecință de la domiciliu (prezența sa la domiciliu fiind confirmată de altfel de patrula de poliție care s-a prezentat la locuința sa din București) – că aceasta nu a fost făcută cu rea credință.

Față de argumentele expuse pe larg de prima instanță, punctual pentru fiecare din datele menționate în solicitarea parchetului și în raport de care nu pot aduce aspecte noi în calea de atac, în mod corect prima instanța a apreciat că cel puțin la acest moment procesual nu se poate reține ca fiind pe deplin dovedită reaua – credință a inculpatului C. G. în ceea ce privește încălcarea obligației de prezentare în fața organului de supraveghere la datele de 14.01. 2015, 23.01.2015, 18.02.2015, 21.04.2015, 05.05.2015 și 18.08.2014, astfel încât să determine înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura preventivă a arestului.

Față de aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 206 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, împotriva încheierii de ședință din 8.05.2015, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 1*, pe care o menține.

Cheltuieli judiciare, ocazionate cu soluționarea contestației formulate de Ministerul Public – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 272 alin. 3 cod proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Ministerul Public – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, împotriva încheierii penale din data 8.05.2015, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._//99/2011*, pe care o menține.

Cheltuieli judiciare, ocazionate cu soluționarea contestației formulate de Ministerul Public – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 15.05.2015.

Președinte,

C.-G. T.

Grefier,

M. G.

Red., tehnored. C.G.T.

4ex/M.G. 11.06. 2015

Două comunicări emise:

-contestator D.N.A.- Serviciul Teritorial Iași

-intimat – inculpat C. G..

Data comunicării:

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 458/2015....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din... →

Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 56/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 56/2015. Curtea de Apel IAŞI