Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 686/2015. Curtea de Apel IAŞI
Comentarii |
|
Decizia nr. 686/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI – NCPP
Dosar nr._
DECIZIE NR. 686/2015
Ședința publică de la 30 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător A. C. C.
Grefier C. L.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Iași – a fost reprezentat la termenul din 16.09.2015 prin procuror S. C.
S-a luat în examinare judecarea apelului formulat de partea civilă F. C. împotriva sentinței penale nr. 68 din 24.04.2015 pronunțată de Judecătoria Huși în dosar_ având ca obiect lovirea sau alte violențe (art.193 NCP).
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 391 al. 1 Cod procedură penală, s-a stabilit termen pentru pronunțare pentru data de 23.09.2015 când, având în vedere că unul dintre membrii completului de judecată, respectiv domnul judecător M. V., în perioada 23-24 septembrie 2015 s-a aflat la București, unde participă la seminarul cu tema „Diseminarea ghidului privind transferul persoanelor condamnate între România și Norvegia”, în conformitate cu disp. art. 391 alin. 2 Cod procedură penală, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 68 din 24.04.2015 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._ , în baza art.386 alin.1 C.pr.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. I., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși nr.12/P/2012 din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev, și ped. de art.193 alin.2 C.pen. în infracțiunea de vătămare corporală, faptă prev.și ped. de art.181 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplic.art.5 alin.1 C.pen.
În baza art.181 alin.1 C.pen. din 1968 cu aplic.art.5 alin.1 C.pen., s-a dispus condamanrea inculpatului S. I., fiul lui S. și V., născut la data de 28.07.1979 în ., domiciliat în . Averești jud.V., CNP –_, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămate corporală.
În baza art.71 alin.2 C.pen. anterior, pe durata executării pedepsei, i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art.81 și 82 C.pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
I s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.pen. anterior.
În temeiul disp.art.71 alin.5 C.pen. din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a dispus și suspendarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.
În temeiul disp.art.397 C.pr.pen. rap.la art.25 alin.1 C.pr.p., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă F. C., iar în baza art.253 alin.4 C.civ. rap. la art.1357 C.civ. inculpatul a fost obligat la plata către aceasta a sumei de 500 lei cu titlul de daune morale.
În temeiul art.397 C.pr.pen. rap.la art.313 din l.95/2006 rap.la art.1357 c.civ. a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. Clinic Județean de Urgență „Sf. S.” din Iași, inculpatul fiind obligat la plata către partea civilă a sumei de 170,05 lei reprezentând c/val. asistenței medicale acordată părții vătămate F. C., sumă la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art.3 din O.G. nr.13/2011.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementeza plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, sens în care inculpatul S. I. a fost obligat să plătească cu acest titlu suma de 700 lei.
Pentru a hotărî astfel, în considerentele sentinței penale pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
”Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși cu nr. 12/P/2012 și înregistrat la această instanță la nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului S. I., cu datele personale arătate în dispozitivul sentinței, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal, cu aplicarea ari. 5 Cod penal,
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că, în noaptea de 02/03.11.2011, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate, F. C., în urma cărora acesta a suferit leziuni care au necesitat 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă:
- plângerea persoanei vătămate
- declarațiile persoanei vătămate
- declarațiile martorilor
- declarațiile inculpatului/suspectului
- certificatele medico legale
- cazierul judiciar
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 25.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 C. pr. pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C.pr.pen.
Totodată au fost audiați martorii M. N., C. C. I., V. R. C., M. M., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 02.11.2011, persoana vătămată F. C. și martorul M. N., după ce au consumat băuturi alcoolice la un bar din satul Bunești și la locuința vătămatului, s-au deplasat împreună cu locuința martorului pentru a face friptură. De la locuința lui F. C., cei doi au luat și cantitatea de 4 1 de vin.
La locuința lui M. N. au venit C. C. I. și S. I.. Cei patru au consumat băuturi alcoolice, iar la un moment dat, M. N., fiind sub obosit și sub influența bătuturilor alcoolice, a plecat și s-a culcat într-o cameră alăturată.
Între persoana vătămată, F. C., și inculpatul, S. I., a izbucnit un conflict legat de faptul că, în urmă cu mai mulți ani, vătămatul i-a sustras inculpatului un porc.
Conflictul dintre cei doi a degenerat, inculpatul S. I. începând să-1 lovească pe vătămat cu pumnii și picioarele, acesta din urmă apărându-se. în aceste împrejurări, F. C. 1-a împins pe inculpat afară din casă. în curte, cei doi au continuat să se lovească, iar la un moment dat, F. C. a primit o lovitură la gamba piciorului drept și a căzut. Profitând de împrejurare, inculpatul S. I. s-a urcat peste F. C. și a continuat să-1 lovească, moment în care s-a produs și . maleolei externe drepte. C. C. I. a încercat să-i despartă, dar vătămatul a pulverizat cu un spray lacrimogen, fapt pentru care C. C. I. s-a retras. Apoi, F. C. s-a ridicat în picioare cu intenția de a se deplasa spre poartă, dar, urmare a unei lovituri primite la nivelul capului, și-a pierdut cunoștința și, ulterior, s-a trezit în afara curții lui M. N.. De aici, vătămatul a plecat spre locuința sa desculț și fără fes, bunuri ce au rămas în locuința lui M. N..
La dosarul cauzei a fost depus certificatul medico legal nr. 2641 din 09.11.2011 emis de INL Iași și Raportul de Nouă expertiză Medico Legală nr. 1868 din 05.03.2013 emis de IML Iași. Din constatările celor două acte medicale rezultă că persoana vătămată, F. C., prezintă un traumatism cu echimoză retroauriculară, echimoză braț drept, fractură maleolă externă dreapta și pierdere de conștientă de scurtă durată. Acestea s-au putut produce în data de 02.11.2011. Pentru vindecare au fost necesare 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale pentru . maleolei exerne drepte și 4 - 5 zile de îngrijiri medicale pentru restul leziunilor. Totodată, a rezultat că leziunile au putut fi produse prin loviri cu mjloace contondente, urmate de cădere și mișcare forțată în articulația gleznei drepte.
Inculpatul, S. I., a negat că l-ar fî lovit pe F. C., afirmând că, în seara respectivă, a fost la locuința lui M. N., a stat de vorbă cu M. N., C. C. și F. C., după care a plecat acasă. Totodată, a precizat că nu știe cine l-a lovit pe F. C..
Declarația inculpatului S. I., în sensul că nici nu a fost la fața locului, este nesinceră, aceasta fiind infirmată de probele care s-au administrat în cauză:
- declarația constantă a persoanei vătămate cu privire la faptul că a fost bătut de inculpat în curtea locuinței martorului M. N.,
- declarația soției persoanei vătămate, martora F. A., cu privire la faptul că, în noaptea de 02/03.11.2011, soțul său a venit acasă în jurul orei 2:00 și i-a relatat că a fost lovit de inculpatul S. I.,
- declarația martorului C. C. I. care a asistat la conflictul dintre părți,
- declarația martorei M. M. cu privire la faptul că, în nopatea de 02/03.11.2011, unchiul ei, M. N., s-a culcat întrucât era foarte băut, iar în timpul nopții aceasta s-a trezit și a auzit ceartă în curte, confirmând prezența inculpatului S. I. în seara respectivă, care a rămas și după ce unchiul său s-a culcat,
- declarația martorei, V. R. C., concubina martorului C. C. I., în sensul că, în dimineața de 03.11.2011, acesta era nervos, iar, la circa o săptămână, 1-a auzit pe concubinul său vorbind cu S. I. despre faptul că, acesta din urmă, a fost la locuința lui M. N. unde se afla și F. C. și între cei doi a izbucnit un conflic legat de un porc pe care F. C. i 1-a sustras lui S. I.. Ulterior, S. I. 1-a lovit pe F. C. de mai multe ori, iar când a intervenit C. C., vătămatul ar fi pulverizat spray lacrimogen.
Martorul M. N. a revenit asupra declarației cu privire la faptul că inculpatul S. I. nu a fost la locuința sa, arătând că, fiind în avansată stare de ebrietate, nu mai reține exact ce s-a întâmplat, fiind posibil ca inculpatul să fi fost în locuință și să fi consumat împreună băuturi alcoolice.
În drept, fapta inculpatului S. I., care, în noaptea de 02/03.11.2011, i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate, F. C., în urma cărora acesta a suferit leziuni care au necesitat 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Instanța constată că încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, s-a efectuat potrivit noului Cod penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
Conform art.5 C.pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Față de cele arătate, instanța identifică ca fiind mai favorabilă legea penală veche, din perspectiva celor patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării.
Așa fiind, la termenul de judecată din 24.04.2015 instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. I. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși nr.12/P/2012, din infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prev, și ped. de art.193 alin.2 C.pen. în infracțiunea de vătămare corporală, faptă prev.și ped. de art.181 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplic.art.5 alin.1 C.pen.
Pentru aceste motive, instanța va condamna pe inculpatul S. I., la o pedeapsa de la pedeapsă de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prev.și ped. de art.181 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplic.art.5 alin.1 C.pen., cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Pe durata prev. de art.71 alin.2 C.prn. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-.a și b C.pen.
În baza art.81 și 82 VCP, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-i inculpatului un termen de încercare de 3 ani.
În baza art.359 VCP, instanța va atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 C.p., instața va dispune ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale și suspendarea pedepselor accesorii stabilite mai sus.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține următoarele:
Înainte de citirea actului de sesizare a instanței, partea vătămată F. C.,s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.000 lei, reprezentând daune morale.
Răspunderea civilă a inculpatului este întemeiată pe disp. art.1349;1357 și 1381 C.civ., deoarece inculpatul, prin fapta sa i-a produs părții vătămate o suferință psihică, constând în aceea că i-a produs o traumă morală, aducându-i acestuia atingere dreptului de a se bucura de o viață normală, fără privațiuni. Daunele morale trebuie să fie proporționale cu prejudiciul de agrement suferit de victimă.
Pentru aceste motive, acțiunea civilă urmează a fi admisă în parte și se vor reține ca fiind dovedite cu titlul de despăgubiri morale suma de 5.000 lei.
Având în vedere cele reținute, instanța, în temeiul disp.art.19 și 25 C.pr.p. rap.la art.1397 C.p.p; art.1349; art.1357 și 1381 C.civ., va admite acțiunea civilă promovată de partea vătămată F. C..și va obliga inculpatul la plata către aceasta, a sumei de 5.000 lei cu titlul de daune morale.
În baza art. 274 alin.1 C.pr.p. va obliga inculpatul să achite suma de 700 cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat”.
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate, partea civilă F. C. a exercitat calea ordinara de atac a apelului, contestând atât latura penală cât și latura civilă a hotărârii atacate.
Cu privire la latura penală a cauzei, partea civilă apelantă a susținut că pedeapsa aplicata inculpatului S. I. de instanța de fond și modalitatea de executare aleasă sunt prea blânde în raport de împrejurarea că acesta a comis mai multe infracțiuni pentru care a fost condamnat anterior, dovedind astfel persistență infracțională. Susține partea civilă că inculpatul continuă să aibă față de ea o atitudine sfidătoare, îl înjură și îl amenință atunci când îl întâlnește, creându-i astfel o stare de frică.
În privința laturii civile, partea civilă apelanta a susținut că daunele morale acordate de prima instanță nu compensează trauma psihica pe care a îndurat-o ca urmare a faptei de vătămare corporală comisă de inculpat asupra sa. Motivează partea civilă apelanta ca a suportat o . cheltuieli pentru plata persoanelor care au muncit în locul său în timpul cât a avut piciorul imobilizat în gips.
Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși din 15.10.2014 dat în dosarul de urmărire penală numărul 12/P/2012, Judecătoria Huși a fost investită cu judecarea în primă instanța a inculpatului S. I. pentru comiterea infracțiunii de ”lovire sau alte violențe”, în forma prevăzută de art. 193 alin. (2) Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 02/03.11.2011, în timp ce se afla în locuința numitului C. C. I., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în cadrul unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate F. C. mai multe lovituri, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35 – 40 zile de îngrijiri mediacle.
Fiind investită cu judecarea cauzei, instanța de fond a parcurs inițial procedura de camera preliminara la finele căreia, prin încheierea din 25.11.2014 dată de judecătorul de camera preliminara, s-a dispus începerea judecății. În continuare, în fața instanței de la Judecătoria Huși s-a desfășurat judecata în primă instanță care a avut loc potrivit procedurii comune.
În cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a procedat la ascultarea nemijlocita a inculpatului și a martorilor V. R. C., M. N., C. C. I. și M. M..
În etapa deliberării, judecătorul fondului a realizat o analiză și o evaluare atentă și completă a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, pe baza căruia a reținut o situație de fapt corectă, conformă cu realitatea obiectiva dovedit petrecută la data de 02/03.11.2011.
Judecătorul fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 103 Cod de procedură penală, făcând o apreciere și o interpretare corecta a probelor administrate în cauza, după prealabila examinare a tuturor mijloacelor de proba existente la dosar.
În considerentele sentinței penale supusa prezentei analize, sunt prezentate argumentele care au stat la baza soluției de condamnare dispusa, fiind explicitată vinovăția, sub forma intenției, reținută în sarcina inculpatului S. I.. Totodată, instanța de fond a înlăturat declarațiile inculpatului, dezvoltând argumentele în baza cărora apărările inculpatului nu au fost primite.
Pe baza situației de fapt relevata de probatoriu strâns în cauză, prima instanță a procedat la o corecta încadrare în drept a faptei dovedit comisa de către inculpatului S. I., stabilind că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ”vătămare corporală”, în varianta normativa prevăzută de art. 181 alin. (1) din vechiul Cod penal.
Referitor la încadrarea în drept a faptei ce formează obiectul judecății de față, în contextul intrării în vigoare la data de 01 februarie 2014 a unui nou Cod penal, Curtea ține să arate că infracțiunea de vătămare corporală, în varianta normativa prevăzută de art. 181 alin. (1) din vechiul Cod penal are corespondent în Codul penal actual, în textul de incriminare prevăzut la art. 193 alin. (2) care a preluat în mare parte condițiile de incriminare cu extinderea limitei superioare a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, iar în privința regimului sancționator noua lege a adus o atenuare prin aceea că prevede alternativ alături de pedeapsa închisorii care și-a păstrat aceleași limite (6 luni - 5 ani) și pedeapsa amenzii.
Față de aceasta împrejurare, instanța de fond a efectuat o analiza comparativa și globala a celor doua legi penale generale (Codul penal din 1969 și Codul penal actual), în deplin acord cu cele statuate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, analiza la finele căreia, în mod corect, a identificat ca fiind mai favorabila pentru inculpatul S. I., legea penala veche. Această concluzie este rezultatul aplicării globale a legii penale care, în cazul Codului penal din 1969 presupune modalități de executare mai favorabile inculpatului comparativ cu actualul Cod penal și, se asemenea, și din perspectiva pedepsei accesorii și complementare, legea veche fiind mai favorabilă față de actualul Cod penal care condiționează aplicarea pedepsei accesorii de aplicarea prealabilă a pedepsei complementare.
În ceea ce privește individualizarea judiciara realizata de judecătorul fondului, Curtea reține că sub acest aspect, hotărârea instanței de fond nu este temeinică deoarece în raport cu împrejurările concrete în care a fost comisa fapta și cu elementele ce caracterizează persoana inculpatului, modalitatea de executare aleasa nu este proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială sporita a inculpatului, nefiind de natura să asigure corijarea acestuia și să-i schimbe atitudinea față de valorile sociale protejate prin mijloace penale.
Cu privire la împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, instanța de control judiciar reține faptul că aceasta a fost comisă pe fondul consumului de băuturi alcoolice, fără o motivație internă de natura să justifice într-o anumita măsura comportamentul violent al inculpatului, în condițiile în care victima este o persoană cu mult mai în vârsta decât inculpatul ceea ce, sub aspectul forței fizice, îi conferă acestuia din urmă un avantaj, aspect pe care inculpatul l-a și exploatat. Se reține că inculpatul nu s-a limitat la a aplica doar o singura lovitura persoanei vătămate, ci a lovit-o pe acesta în mod repetat, în diverse zone ale corpului, producându-i leziuni multiple de tipul contuzie toraco-abdominală, traumatism cranio-cerebral, contuzie braț drept și . maleolă externă dreapta, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr relativ ridicat de zile de îngrijiri medicale, respectiv 35 – 40 zile. Relevantă pentru gravitatea concreta a faptei este și împrejurarea că inculpatul a reacționat violent și față de martorul ocular C. C. I. atunci când acesta a încercat să intervină pentru aplanarea conflictului prin pulverizarea unui spray iritant lacrimogen în zonei feței, acțiune ce l-a determinat pe martor să-și abandoneze demersul.
Elementele de fapt ce au fost mai sus evidențiate și care caracterizează infracțiunea comisa de inculpatul S. I. imprimă acesteia o gravitate crescută care, în opinia instanței de control judiciar, impune o sancțiune severă pentru cel care a avut un astfel de comportament.
În ceea ce privesc elementele ce caracterizează persoana inculpatului, pentru început Curtea reține că inculpatul S. I. nu se află la primul contact cu legea penală, în antecedența sa penală aflându-se mai multe condamnări definitive la pedepse cu închisoarea, pedepse pe care inculpatul le-a executat în mediul carceral. Rezulta de aici că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul de prevenție specială în cazul inculpatului S. I., în condițiile în care acesta a ales să reintre în câmpul infracțional săvârșind o noua infracțiune.
Tot referitor la persoana inculpatului, Curtea reține că pe tot parcursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță acesta a avut o atitudine procesuală nesincera, încercând să pună organele de ancheta pe o pista greșita și, împotriva evidenței probelor, a negat săvârșirea infracțiunii imputată.
În etapa judecății – în primă instanță și în apel - conduita procesuală a inculpatului a fost una de nepăsare și necolaborare cu instanța de judecata în sensul că, deși, a fost legal citat, nu a înțeles să se prezinte, în lipsa unui mandat de aducere, în fața instanței de judecată la care a fost chemat. Astfel, în fața instanței fondului inculpatul s-a prezentat la un singur termen de judecata (din data de 13.03.2015) când a fost adus la instanța de agenții statului în baza unui mandat de aducere după ce și la termenul de judecata anterior celui la care a fost prezent (cel din 13.02.2015), în condițiile în care organul de poliție a intenționat să pună în executare un mandat de aducere, inculpatul S. I. și-a luat angajamentul că se va prezenta la Judecătoria Huși fără a fi nevoie să fie condus de polițist, angajament pe care nu l-a respectat.
În fața instanței de control judiciar deși legal citat, inculpatul S. I. a ales să nu compare personal în fața judecătorului, conduita ce denota o totală indiferență față de procedura jurisdicțională în care era implicat și de riscul la care era expus în calitatea sa de inculpat condamnat în primă instanță.
Prin conduita sa procesuală, inculpatul S. I. a dat dovadă de neconștientizarea naturii și gravității faptei sale, de neasumarea responsabilității pentru ceea ce a făcut și de o lipsa de empatie față de victimă, aspecte ce îndreptățesc la a aprecia ca pentru corijarea, îndreptarea atitudinii inculpatului în raport cu valorile sociale ocrotite de legea penală, se impune ca executarea pedepsei ce i-a fost aplicata prin sentința instanței de fond să fie efectuată în regim privativ de libertate întrucât aceasta modalitate de executare este singura care are aptitudinea de a asigura prevenția specială în cazul inculpatului.
Pentru toate considerentele ce au fost anterior dezvoltate, Curtea reține că pedeapsa concret aplicata inculpatului – de 1 an închisoare – este proporțională cu gravitatea faptei și cu circumstanțele personale ale inculpatului însă, pentru a avea asigurată funcția de mijloc de constrângere a pedepsei, precum și scopul prevenției speciale a acesteia, se impune ca executarea să se facă în regim privativ de libertate.
Suspendarea condiționată dispusa în raport cu inculpatul S. I. este de natura a-l lăsa pe acesta să concluzioneze că poate să încalce în mod repetat normele de drept penal, să adopte conduite nesincere și astfel să îngreuneze munca organelor judiciare, fără ca statul prin organele abilitate să intervină în mod ferm pentru restabilirea ordinii juridice încălcate, prin aplicarea unor sancțiuni penale care să fie apte pe viitor să-l corijeze pe infractor, astfel ca acesta să nu mai reintre în câmpul infracțional.
În consecință, în considerarea argumentele ce au fost dezvoltate mai sus, Curtea constată întemeiată critica părții civile apelante referitoare la latura penală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală, se va dispune admiterea apelului declarat de partea civilă F. C. pentru a putea fi corectată deficiența semnalata în privința modalității de executare a pedepsei închisorii aplicata inculpatului S. I. prin hotărârea contestată.
Se impune a arăta că și în varianta în care modalitatea de executare a pedepsei este ce a de executare în regim privativ de libertate, legea penală veche continuă să rămână legea mai favorabilă pentru inculpat datorita faptului că potrivit acestei legi, aplicarea pedepsei accesorii care însoțește pedeapsa principală, nu implica (așa cum o face actualul Cod penal) aplicarea în prealabil și a pedepsei complementare.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea reține că în termenul legal persoana vătămata F. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1000 lei reprezentând daune morale (în acest sens, plângerea prealabilă aflată la filele 6 -8, dosar urm. pen.). Natura prejudiciului pretins suferit nu poate fi modificata ori completată de la o etapă procesuală la alta, astfel că în etapa apelului, partea civilă nu poate critica hotărârea instanței fond cu argumentul că nu i-au fost acordate daune materiale, în condițiile în care nu a solicitat astfel de daune și nu a probat existența unui prejudiciu material.
Referitor la daunele morale cerute, instanța de control judiciar, în analiza prejudiciului moral suferit de partea civilă F. C. are în vedere următoarele aspecte: natura și caracterul multiplu al leziunilor traumatice suferite de partea civilă urmarea faptei ilicite comise de inculpat, numărul total al zilelor de îngrijiri medical ce i-au fost necesare părții civile pentru a se vindeca, un număr relativ ridicat de 35 – 40 zile, durerea fizică încercată de partea civilă urmare a vătămării sale corporale, precum și neplăcerea cauzată de perioada în care aceasta a fost nevoită să se prezinte la unități sanitare pentru investigații și îngrijiri medicale corespunzătoare, imobilizarea în aparat gipsat gambo-podal dr. pentru o perioadă de 30 de zile cu imposibilitatea de a se deplasa normal în respectiva perioada. Se reține ca partea civila a suferit mai multe leziuni, inclusiv la nivelul capului (un TCC) însă, leziunea cea mai grava a fost cea de la nivelul membrului inferior drept care a impus imobilizarea în aparat gipsat și apoi o perioada de recuperare funcțională. Numărul leziunilor suferite, natura și zonele corpului unde acestea au fost localizate, precum și gravitatea fiecăreia dintre ele, constituie elemente care îndreptățesc la aprecia că durerile resimțite de partea civilă au fost de o intensitate sporită, acțiunea inculpatului determinând atât o durere acută, cât și o durere cronică a cărei vindecare, se pare, că se produce în timp, prin exerciții de recuperare funcțională.
În consecință, instanța reține faptul că urmare a loviturilor exercitate asupra sa de către inculpatul S. I., calitatea vieții părții civile F. C. a fost afectată în mod grav prin faptul că a dezvoltat atât dureri fizice care au necesitat tratament medical și recuperare funcțională pe o perioada relativ îndelungata cât și suferințe de ordin psihic.
În raport de aspectele sus dezvoltate, instanța de control judiciar apreciază ca suma de 1000 lei solicitată de partea civilă F. C. cu titlu de daune morale este în măsura să asigure o justă compensare a suferințelor fizice, psihice și psihologice îndurate de aceasta și să răspundă ca și proporționalitate aspectelor anterior analizate, prin raportare la toate repercusiunile în plan emoțional dar și socio-familial pe care le-a suferit partea civilă.
Pentru argumentele redate, constatând întemeiată critica părții civile referitoare la cuantumul daunelor morale acordate de instanța fondului, Curtea urmează să reformeze hotărârea supusa controlului judiciar de față și sub aspectul daunelor morale, urmând a acorda cu acest titlu întreaga sumă solicitata de parte civilă F. C..
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedura penală, Curtea va admite apelul declarat de partea civilă F. C., domiciliat în . Bunești, jud. V., împotriva sentinței penale nr. 68 din 24.04.2015 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, sentință pe care o va desființa, în parte, în latura penală și în latura civilă.
Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea va înlătura din sentința penală apelată dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului S. I., stabilirea duratei termenului de încercare de 3 ani, atenționarea inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei, precum și dispoziția de suspendare a executării pedepsei accesorii aplicate.
Pentru argumentele sus explicitate, va dispune ca pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului S. I. (fiul lui S. și V., născut la data de 28.07.1979 în .. V., domiciliat în . Bunești, jud. V., CNP_) prin sentința penală apelată să fie executată în regim privativ de libertate.
În temeiul dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, pe durata și în condițiile art. 71 din Codul penal din 1969, i se va interzice inculpatului S. I. exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969.
Se va modifica din ”admite în parte” în ”admite” dispoziția din sentința penală apelată referitoare la soluția dată acțiunii civile formulată în cadrul procesului penal de partea civilă F. C..
Pentru motivele ce au fost redate mai sus, va fi majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul S. I. prin sentința penală apelată către partea civilă F. C. de la suma de 500 lei la suma de 1.000 lei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza dispozițiilor art. 276 alin. (1) Cod procedură penală, inculpatul S. I. va fi obligat să plătească părții civile F. C. suma de 179 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate cu ocazia procesului penal de față (mai exact, cu obținerea certificatului medico-legal), cheltuieli ce au fost dovedite cu chitanțele fiscale emise de IML Iași și unitățile sanitare în care partea civilă a beneficiat de îngrijiri medicale (chitanțe aflate la filele 9 - 12, dosarul instanței de apel.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de partea civilă F. C., domiciliat în . Bunești, jud. V., împotriva sentinței penale nr. 68 din 24.04.2015 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, sentință pe care o desființează, în parte, în latura penală și în latura civilă.
Rejudecând cauza:
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului S. I., stabilirea duratei termenului de încercare de 3 ani, atenționarea inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei, precum și dispoziția de suspendare a executării pedepsei accesorii aplicate.
Pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului S. I. (fiul lui S. și V., născut la data de 28.07.1979 în .. V., domiciliat în . Bunești, jud. V., CNP_) prin sentința penală apelată urmează să fie executată în regim privativ de libertate.
În temeiul dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, pe durata și în condițiile art. 71 din Codul penal din 1969, interzice inculpatului S. I. exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969.
Modifică din ”admite în parte” în ”admite” dispoziția din sentința penală apelată referitoare la soluția dată acțiunii civile formulată în cadrul procesului penal de partea civilă F. C..
Majorează cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul S. I. prin sentința penală apelată către partea civilă F. C. de la suma de 500 lei la suma de 1.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza dispozițiilor art. 276 alin. (1) Cod procedură penală, obligă pe inculpatul S. I. să plătească părții civile F. C. suma de 179 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate cu ocazia procesului penal de față.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel, în cuantum de 200 lei, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2015.
Președinte, Judecător,
V. M. A. C.-C.
Grefier,
C. L.
Redactat/Tehnoredactat C.C.A.
6 exemplare/09.10.2015
Judecătoria Huși: T. C.
← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Hotărâre din... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
---|