Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 7317/99/2014/a7
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
DECIZIA NR. 15/2015
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte D. A.
Grefier C.-M. Ș.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași
Componența completului de judecată a fost alcătuită în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 6 din R.O.I al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2014, prin participarea judecătorului din programarea de permanență judecător A. D., față de lipsa motivată din instanță a titularului completului de judecată – judecător C. C. A., fiind întocmit proces verbal în acest sens și atașat la dosar.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de inculpatul C. A., împotriva Încheierii penale din data 02.02.2015, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de deținere, asistat de avocat V. A., în calitate de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Avocat V. A. pentru inculpat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are de formulat cereri prealabile, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Instanța, văzând că nu sunt de formulat cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației formulată de inculpatul C. A., împotriva Încheierii penale din data 02.02.2015, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 14.
Avocat V. A. pentru inculpat, având cuvântul, solicită admiterea contestației și a se constata că soluția pronunțată de instanța de fond nu este legală și temeinică. Apreciază că instanța de fond în mod greșit a considerat că nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, întrucât acesta nu are cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Precizează că nu există suspiciunea că inculpatul s-ar sustrage de la judecată sau că ar influența probele ce urmează a fi administrate în cauză. În concluzie arată că se impune admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Precizează că instanța de fond în mod corect a considerat că nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, tocmai pentru continuarea în bune condiții a procesului penale, pentru ca inculpatul să nu influențeze martorii ce urmează a fi audiați în cauză. Solicită a se avea în vedere că la momentul comiterii faptei, inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică și ar exista riscul influențării martorilor.
Inculpatul, având cuvântul, arată că mama sa est bolnavă și dorește să fie pus în libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 02.02.2015, Tribunalul Iasi, data in dosarul nr._ 14 a dispus:
„În baza art. 242 alin. 2 Cod proc. pen. respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C. A., fiul lui M. și C., născut la data de 10.11.1995 în . cetățean român, C.N.P._, domiciliat și ., jud.Iași, aflat în prezent în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 29/UP/07.08.2014 emis de Tribunalului Iași, în dosarul nr._, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art. 362 alin. 2 Cod proc. pen. raportat la art. 208 alin. 4 Cod proc. pen., verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul C. A., fiul lui M. și C., născut la data de 10.11.1995 în . cetățean român, C.N.P._, domiciliat și ., aflat în prezent în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 29/UP/07.08.2014 emis de Tribunalului Iași, în dosarul nr._, măsură pe care o menține.
C. de pe prezenta se va comunica administrației locului de deținere a inculpatului.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul Iași, dat în dosarul nr. 798/P/2014 din 21.08.2014, a fost trimis în judecată inculpatul C. A., sub acuzația săvârșirii infracțiunii de „tentativă de omor calificat” prev. de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal – art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, reținându-se în sarcina acestuia că: în noaptea de 02/03.08.2014, în jurul orelor 02,30, în timp ce se afla pe raza satului Sîngeri, ., pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan generat chiar de atitudinea inculpatului care a refuzat să părăsească domiciliul martorei C. T., unde intrase fără drept, le-a aplicat mai multe lovituri de cuțit numiților care interveniseră în sprijinul proprietarei.
Pentru această faptă reținută în sarcina inculpatului, prin încheierea penală nr. 92/JDL din 07.08.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, în baza art. 226 din noul Cod de procedură penală, rap. la art. 202 alin. 1, 3, alin. 4 lit. e din noul Cod de procedură penală, art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. A., pentru o perioadă de 20 zile, începând cu data de 07.08.2014 și până la data de 26.08.2014, inclusiv, iar la sesizarea instanței de judecată prin rechizitoriu, prin încheierea din data de 23.08.2014, dată în dosarul nr._ 14, judecătorul de cameră preliminară a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, precum și ulterior, în procedura de cameră preliminară. De asemenea, această măsură preventivă a fost menținută și ulterior, în cursul judecății.
Astfel, probele cauzei administrate până la acest moment relevă cu prisosință faptul că inculpatul, înarmat fiind cu un cuțit, a aplicat persoanelor vătămate A. D. I. și D. C. mai multe lovituri, cauzându-le leziuni pentru care cei doi au necesitat îngrijiri medicale.
Sunt de menționat în aceste sens:
- procesul – verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă;
- declarațiile persoanelor vătămate D. C. și A. D. I.;
- declarațiile martorilor N. I. V., C. B. I., D. G., T. Ș., C. T., C. I., C. A., P. L. și Saraiman C.;
- declarațiile inculpatului C. A. din cursul urmăririi penale;
- raportul de constatare medico-legală nr. 5763/08.08.2014 întocmit de către IML Iași, care evidențiază leziunile suferite de persoana vătămată A. D. I.: „un traumatism al hemitoracelui drept obiectivat prin plagă înjunghiată hemitorace drept fără interesare pleura pulmonară, pe linia axilară anterioară, în spațiul X intercostal.”;
- raportul de constatare medico-legală nr. 5764/08.08.2014 întocmit de către IML Iași, care evidențiază leziunile suferite de persoana vătămată D. C., respectiv: „un traumatism toraco abdominal obiectivat prin: plagă înjunghiată hemitorace stâng pe linia axilară anterioară, în spațiul XI intercostal cu interesare peritoneală și extravazarea mare eplipoon și disjuncție condro condrală. Plagă înjunghiată nepenetrantă hemitorace drept posterioară, la 6 cm. Paravertebral fără interesare pleuro pulmonară, spațiul IX intercostal. Plagă înjunghiată nepenetrantă epigastrică fără interesare peritoneală paramedian stg. cu hematom parietal. Plagă înjunghiată hemitorace stg. nepenetrantă în spațiul VI intercostal linia axilară posterioară fără interesare pleuro pulmonară. Plagă înjunghiată nepenetrantă hemitorace stg. în spațiul VIII intercostal pe linia axilară anterioară fără interesare pleuro pulmonară, pentru care s-a intervenit chirurgical și s-a efectuat laparatomie exploratorie, drenaj peritoneal, sutura plăgilor toraco abdominale”;
- procesul – verbal din data de 05.08.2014, întocmit de organele de poliție cu ocazia căutării inculpatului C. A., din care rezultă faptul că mama acestuia a declarată că fiul său nu se află la domiciliu, fiind plecat din dimineața zilei de 04.08.2014 la muncă, probabil într-o localitate din jud. Harghita;
- procesul – verbal de depistare, din data de 05.08.2014, întocmit de organele de poliție din ., care confirmă faptul că acesta a fost găsit pe raza acestei localități, fără însă a opune rezistență pentru a fi condus la postul de poliție de pe raza acestei localități.
Toate aceste elemente de fapt conturate de probatoriul strâns până la acest moment al cercetării judecătorești converg spre concluzia existenței unor probe certe și directe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit, în contextul expus de procuror în cuprinsul actului de sesizare a instanței, faptele penale care vizează însuși dreptul la viață al unei persoane.
Instanța nu poate analiza, la acest moment procesual, încadrarea juridică dată de procuror faptelor prin reținerea vreunei circumstanțe atenuante legale fără a analiza fondul cauzei și cu riscul unei antepronunțări.
Or, ceea ce interesează, în acest moment și este suficient, este faptul că – așa cum s-a arătat – există indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit faptele de care este acuzat și pentru care a fost trimis în judecată (și arestat preventiv), astfel încât în cauză se impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv. Mai mult, aceste indicii sunt consolidate de materialul probator administrat nemijlocit de instanță.
În speța supusă analizei este de menționat că, pe lângă întrunirea tuturor cerințelor prevăzute de lege pentru menținerea unei astfel de măsuri, și gradul de insecuritate socială pe care îl generează comiterea unor astfel de fapte în sânul comunității, impactul deosebit asupra integrității fizice a unei persoane. Deși inculpatul este la primul conflict cu legea penală și rigorile ei, lipsa antecedentelor penale reprezintă o normalitate și nu un comportament deosebit al acestuia.
În plus, instanța nu poate să nu constate că în referatul de evaluare întocmit de un consilier de probațiune din cadrul Serviciul de Probațiune Iași se rețin ca și factori care poate influența în mod negativ comportamentul social al inculpatului „gradul redus de dezvoltare al gândirii alternative, capacitatea relativ redusă de evaluare corectă a consecințelor propriilor acțiuni, lipsa unor activități constructive de petrecere a timpului liber, precum și autocontrolul redus și tendința de a aborda conduite agresive pe fondul consumului de băuturi alcoolice”.
La termenul de judecată din data de 02.02.2015, inculpatul C. A., prin apărător, a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, cerere ce a fost susținută atât în scris, cât și oral, invocându-se în esență aspecte de ordin familial, dar și aspecte care țin de fondul cauzei.
Analizând oportunitatea înlocuirii măsurii arestării cu o măsură mai ușoară, respectiv cea prev. de art. 202 alin.4 lit. b C.proc.pen., instanța reține următoarele:
Potrivit art. 242 alin.2 C.proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește la cerere sau din oficiu, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că, înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv cea a controlului judiciar, nu este oportună, în condițiile în care la acest moment procesual aceasta nu este de natură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni. Până la acest moment cercetarea judecătorească s-a desfășurat într-un ritm susținut, lipsit de tergiversări, fiind astfel posibilă audierea aproape în totalitate a martorilor din lucrări, fără însă ca aceste aspecte să reprezinte o oportunitate pentru lăsarea inculpatului în stare de libertate, sub o măsură preventivă mult mai ușoară. Astfel, din punctul de vedere al instanței, măsura preventivă a controlului judiciar nu ar conferi garanțiile necesare pentru asigurarea unui bun mers al procesului penal și pentru împiedicarea inculpatului să se sustragă sau său intervină în cursul firesc al cercetării judecătorești. În susținerea acestei concluzii instanța se raportează la încercarea inculpatul de a influența unul din martori de a nu declara nimic legat de cuțitul avut la el și folosit în altercație.
In ceea ce privește situația familială a inculpatului care declară că este singurul ajutor pentru mama sa bolnavă și pentru frații mai mici, din care unul încadrat în grad de handicap, instanța reține că aceste aspecte au fost invocate și anterior și au fost avute în vedere, nefiind deci de natură a fi apreciate ca elemente noi menite să modifice temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, o cerere similară din partea inculpatului fiind analizată la termenul din data de 19.01.2015.
Singurul aspect care a suferit modificări este durata măsurii arestării preventive a inculpatului, dar acest aspect nu poate determina înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu o altă măsură mai puțin restrictivă decât în condițiile în care această durată ar deveni nerezonabilă. Or, în raport de datele cauzei, de comportamentul autorităților, de atitudinea inculpatului, o privare de libertate a acestuia pe o durată de aproape 6 luni nu poate fi considerată nerezonabilă.
Toate aspectele relevate mai sus, conduc în mod indubitabil la concluzia că, și în prezent, subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au impus inițial arestarea inculpatului, precum și că aceste temeiuri nu au dispărut, ceea ce impune, în continuare, privarea de libertate a acestuia și nu creează premisele necesare care să formeze convingerea instanței că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și cu inculpatul în stare de libertate, sub măsura preventivă a controlului judiciar.”
** *
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal de 48 de ore, a declarat contestație inculpatul C. A., care, prin motivele susținute oral de apărătorul său cu ocazia dezbaterilor, a criticat încheierea invocând faptul că instanța de fond în mod greșit a considerat că nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, întrucât acesta nu va influența buna desfășurare a procesului penal și că nu există suspiciunea că inculpatul s-ar sustrage de la judecată sau că ar influența probele ce urmează a fi administrate în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva căii de atac promovate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control constată contestația promovată de inculpat ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În mod corect judecătorul fondului a constatat ca nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura arestului la domiciliu .
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C. proc. pen.
Or, corect a statuat judecătorul de la instanța de fond că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de legiuitor, împrejurările concrete ale cauzei penale de față neputând conduce la concluzia că măsura controlului judiciar ar fi suficientă și oportună, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse prin actul de sesizare, în situația inculpatului C. A., pentru realizarea scopului art. 202 alin. 1 C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 223 alin. 2 C. proc. pen. se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului atunci când din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune de „tentativa la omor calificat” in cazul de fata și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, potrivit art. 202 alin.1 C .proc. pen., masurile preventive au drept scop:
- asigurarea bunei desfășurări a procesului penal;
- împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penala sau de la judecată;
- prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
Instanța de fond a analizat existența probelor în sensul art. 202 C.p.p., din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. A., ar fi săvârșit infracțiunea de „tentativa la omor calificat” asa cum a fost descrisa in actul de inculpare.
Evaluând în ansamblul lor datele prevăzute de art. 223 aliniatul 2 Cod procedură penală prin raportare la fapta descrisă in actul de sesizarea instanței și la persoana inculpatului, Curtea constată că inculpatul este acuzat de o fapta de o gravitate sporită, având în vedere nu numai importanța relațiilor sociale presupus a fi lezate, dar și evaluarea gravității faptei, potrivit art. 223 C. proc. pen. constituind, un criteriu pentru a dispune asupra instituirii unei măsuri preventive.
Instanța de control judiciar observă că detenția sa preventivă se impune a fi menținută în scopul prevenirii comiterii de infracțiuni și bunei desfășurări a procesului penal, măsura preventivă a controlului judiciar nefiind suficienta pentru atingerea acestor scopuri.
O activitate infracțională de tipul celei imputate prin actul de sesizare inculpatului este suficientă, dar și proporțională, justificând plasarea inculpatului sub puterea măsurii arestării preventive.
Necesitatea menținerii arestării preventive a inculpatului se impune nu numai pentru împiedicarea acestuia de a comite alte infracțiuni împotriva persoanei, cu privire la care există o suspiciune rezonabilă că ar săvârșit, dar și pentru menținerea normalei desfășurări a relațiilor sociale care impun și o prevenție de ordin general, prin descurajarea altor posibili făptuitori, această prevenție generală, neavând eficiență efectivă în prezența unei toleranțe excesive și a lipsei unei reacții ferme a organelor statului.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 206 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. A., împotriva încheierii atacate a Tribunalului Iași încheiere pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul C. A., fiul lui M. și C., născut la data de 10.11.1995, C.N.P._, aflat în prezent în Penitenciarul Iași, împotriva Încheierii penale din data 02.02.2015, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 14, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.02.2015.
Președinte,
D. A.
Grefier,
C.-M. Ș.
Red./tehnoredactat A.D.
2 ex./18.02.2015
Tribunalul Iași - T. L.
| ← Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 78/2015. Curtea... | Tâlhărie (art.233 NCP). Hotărâre din 23-02-2015, Curtea de... → |
|---|
