Tâlhărie (art.233 NCP). Hotărâre din 23-02-2015, Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 965/189/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 129/2015

Ședința publică de la 23 Februarie 2015

Completul compus din:

Președinte I. E. C.

Judecător A. G. O. M.

Grefier C.-M. Ș.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul M. D. N. împotriva sentinței penale nr. 284 din 24.06.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect tâlhărie (art. 233 NCP).

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2015 (cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror L. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 11.02.2015, când pentru aceleași motive s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când,

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 284 din 24.06.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

” I. În temeiul art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptelor cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 25.02.2014 în dosar nr. 1305/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a inculpatului M. D. – N., din infracțiunile de:

„ - tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 Cod penal și tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior - Legea nr. 15 din 1968”

în infracțiunile de:

„ - tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 alin. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva părții vătămate S. S. ( faptă din data de 17.03.2013) și tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 alin. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva părții vătămate N. D.-M. (faptă din data de 11.03.2013 ), ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și cu aplicarea art. 5 Cod penal. ”

II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ( doi ) ani și 4 ( patru) luni închisoare, aplicată inculpatului M. D. – N. prin Sentința penală nr. 269 din 28.05.2013 a Judecătoriei Bârlad rămasă definitivă la data de 09.07.2013, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- 2 (doi ) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate L. G. - faptă din data de 16.03.2012,

- 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate D. T. - faptă din data de 15.07.2012,

- 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate T. R. - faptă din data de 19.03.2013,

- 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate C. M. - faptă din data de 14.03.2013.

III. Constată că faptele de:

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate L. G. - faptă din data de 16.03.2012,

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate D. T. - faptă din data de 15.07.2012,

- tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate T. R. - faptă din data de 19.03.2013,

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate C. M. - faptă din data de 14.03.2013.

pentru săvârșirea cărora inculpatul M. D. – N. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 269 din 28.05.2013 a Judecătoriei Bârlad rămasă definitivă la data de 09.07.2013, sunt săvârșite în concurs real, în temeiul art. 38 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu faptele de:

- tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva părții vătămate S. S. ( faptă din data de 17.03.2013),

- tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva părții vătămate N. D.-M. ( faptă din data de 11.03.2013 ),

pentru săvârșirea cărora inculpatul M. D. – N. este judecat în prezenta cauză.

IV.- În baza art. 115 alin. 2 lit. b cu referire la art. 125 alin. 1, 2, 3 Cod penal,

Dispune față de inculpatul M. D. – N., fiul lui V. și C., născut la data de 12.04.1997 in mun. Bârlad, jud. V., CNP -_, de cetățenie română, studii, 4 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat in mun. Bârlad, ., .. A, ., jud. V., aflat în prezent în Penitenciarul de Minori și Tineri Tichilești,

Prelungirea pe o perioadă de 3 ani a măsurii educative „ internarea într-un centru de detenție”, măsură educativă dispusă inițial pe o perioadă de 2 ani și 4 luni față de inculpatul M. D. – N. prin Sentința penală nr. 489 din 19.02.2014 în dosar nr._ a Judecătoriei Bacău ( măsură educativă care a înlocuit pedeapsa închisorii de 2 ani și 4 luni aplicată prin sentința penală nr. 269 d din 28.05.2013 a Judecătoriei Bârlad, în aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 1 și 3 din Legea nr. 187/2012 ).

Deduce din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani, durata reținerii, arestului preventiv și a perioadei executate din pedeapsa închisorii și din măsura educativă privativă de libertate aplicată în baza sentințelor mai susmenționate, de la data de 20.03.2013 la zi.

În baza art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 obligă pe inculpatul M. D. – N. la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Anulează vechile forme de executare și dispune emiterea unor noi forme de executare a măsurilor educative conform prezentei hotărâri.

Admite acțiunea civilă formulată de partea vătămată S. S. domiciliată în Bârlad, .. 28, jud. V..

Obligă pe inculpatul M. D. – N. în solidar cu părțile responsabile civilmente M. V. și S. C. să plătească părții vătămate S. S. suma de 432 lei cu titlu de despăgubiri.

Ia act că partea vătămată N. D.-M. domiciliată în Bârlad, .. 3, ., nu se constituie parte civilă.

Constată nerecuperat prejudiciul în valoare de 60 lei produs în dauna părții vătămate N. D.-M..

Confiscă de la inculpatul M. D. – N. suma de 60 lei.

Obligă pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente M. V. și S. C. să plătească statului suma de 1.200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei în faza de judecată, și în cuantum de 200 lei în faza de urmărire penală, rămâne în sarcina statului și va fi plătit Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2014.”

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

” Sub nr._ din 14.03.2014 a fost înregistrat la instanță dosarul nr. 1305/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, împreună cu Rechizitoriul din 25.02.2014 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de detenție în executarea unei pedepse, a inculpatului minor, M. D. – N., fiul lui V. și C., născut la data de 12.04.1997 in mun. Bârlad, jud. V., CNP -_, de cetățenie română, studii, 4 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat in mun. Bârlad, ., .. A, ., jud. V., aflat în prezent în Penitenciarul de Minori și Tineri Tichilești, pentru săvârșirea infracțiunilor de

- tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 Cod penal și

- tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior - Legea nr. 15 din 1968.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța retine următoarele:

1. La data de 11.03.2013, Poliția Municipiului Bârlad a fost sesizată de numita S. S. despre faptul că în cursul aceleaiași zile în jurul orei 10,40, a fost deposedată prin acte de violență de suma de 432 lei, de către o persoană necunoscută.

La data de 11.03.2013, partea vătămată S. S. se afla în zona Stadion din Bârlad la o Casă de schimb valutar pentru a schimba suma de 100 de euro. Inculpatul M. D. N., care se afla în aceiași zonă, a urmărit-o pe partea vătămată când a intrat în casa de schimb valutar. După ce a efectuat tranzacția, partea vătămată a plecat spre domiciliu fiind in continuare urmărită de inculpat. Când aceasta se afla pe o alee dintre blocuri, inculpatul M. D. N. s-a apropiat de aceasta din spate, i-a băgat mâna în buzunar, partea vătămată simțind și punând mâna pe bani. Cu toate acestea, inculpatul a reușit să-i smulgă suma de bani din mână după care a fugit.

Fiind audiat, inculpatul M. D. N. nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Declarația sa este contrazisă de declarația martorului ocular I. G. care l-a identificat pe acesta ca fiind persoana care se afla lângă partea vătămată când acesta a început să strige după ajutor precum și de declarația părții vătămate care l-a recunoscut pe inculpat dintr-un grup de persoane. De asemenea vinovăția inculpatului rezultă și din înregistrările camerelor de supraveghere aparținând casei de schimb valutar S.C ROCRI S.R.L, care îl surprind pe inculpat în timp ce acesta o aștepta pe partea vătămată să iasă. Pentru aceste motive, declarațiile inculpatului urmează a fi înlăturate ca nesincere.

Din raportul de expertiză medico-legală cu nr. 83/PM/26.03.2013 rezultă faptul că inculpatul M. D. N. a săvârșit fapta cu discernământ.

2. La data de 17.03.2013, Poliția Municipiului Bârlad a fost sesizată de numita Nikoliks D. M. despre faptul că în cursul aceleiași zile în timp ce urca scările blocului unde locuiește a fost deposedată prin acte de violență de portofelul pe care îl ținea în mână și în care avea bani și acte, de către un individ necunoscut.

La data de 17.03.2013, partea vătămată N. D. M. se afla în scara blocului A3 de pe . Bârlad, unde aceasta domiciliază. La un moment dat, inculpatul M. D. N. în timp ce partea vătămată urca scările, s-a apropiat de aceasta și i-a smuls portofelul din mână după care a fugit, deplasându-se către zona Sălii Sporturilor din Bârlad. Fiind audiat, inculpatul M. D. N. nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Declarația sa este contrazisă de declarația martorelor C. C. și V. M. care l-au văzut alergând pe inculpat cu un portofel în mână imediat după săvârșirea faptei și pe care l-au recunoscut din grup după fotografii. De asemenea vinovăția inculpatului rezultă și din înregistrările camerei de supraveghere aparținând numitului A. R. Ș..

Din raportul de expertiză medico-legală cu nr. 84/PM/26.03.2013 rezultă faptul că inculpatul M. D. N. a săvârșit fapta cu discernământ.

Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale:

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penala, inculpatul si-a menținut poziția procesuala nesinceră, nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, nu a solicitat administrarea de noi probatorii, acesta a declarat că nu are de propus alte probe în apărare și de formulat alte cereri noi.

Cu privire la latura civilă în timpul urmăririi penale:

- Partea vătămată S. S. declară că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 432 de lei .

- Partea vătămată N. D.-M. declară că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 60 de lei reprezentând valoarea prejudiciului .

Cele reținute mai sus rezultă din următoarele mijloace de proba administrate în cursul urmăririi penale: 1.-declarații inculpat M. D. N.;declarație parte vătămată S. S.;declarație martor I. G.; declarație martor P. G.; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere și anexa planșa foto; proces verbal de vizionare a înregistrărilor video; proces verbal de depistare; raportul de expertiză medico-legală cu nr. 83/PM/26.03.2013.

2.- declarații inculpat M. D. N.; declarație parte vătămată N. D. M.; declarație martor C. C. M.; declarație martor D. D. I.; proces verbal de cercetare la fața locului și anexa planșă foto; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere și anexa planșa foto; proces verbal de vizionare a înregistrărilor video; proces verbal de depistare; proces verbal de examinare criminalistică; raportul de expertiză medico-legală cu nr. 84/PM/26.03.2013.actele dosarului.

Inculpatul M. D. – N. a fost judecat în stare de detenție în executarea unei pedepse privative de libertate.

A)- În procedura de Cameră preliminară, conform art. 432 Cod procedură penală, a fost verificată după trimiterea în judecată, competența și legalitatea sesizării instanței, și a fost verificată legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Judecătorul de Cameră preliminară a constat următoarele:

- rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.

- nu au fost formulate cereri și excepții de către apărătorul inculpatului și nici din oficiu nu se impun a fi invocate.

- în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 1305/P/2013 emis de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, fiind respectate dispozițiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor, respectiv proba cu înscrisuri, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același Cod, precum și actelor de urmărire penală, respectiv proba testimonială.

Prin încheierea din 17.04.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Bârlad, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, Judecătorul de Cameră Preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.. 1305/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, din 25.02.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpatul M. D. – N., trimis în judecată, pentru infracțiunile mai sus menționate în actul de sesizare al instanței.

B)- A dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul M. D. – N..

La judecarea cauzei în primă instanță, conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, având în vedere că acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, instanța a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, referitor la faptul că în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

La termenul de judecată din 13.05.2014, inculpatul M. D. – N., a declarat personal că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în aplicarea dispozițiilor art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii .

Inculpatul M. D. – N. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște, nu le contestă și le însușește.

Audiat fiind inculpatul M. D. – N. a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârșirea cărora au fost trimis în judecată, în modalitatea reținută în rechizitoriu, aspect confirmat și de probele administrate în cursul urmării penale.

În temeiul art. 349 alin. 2 Cod procedură penală instanța a apreciat că poate soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a apreciat că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, iar acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

În consecință, instanța, a dat eficiență cererii inculpatului, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, a admis cererea și a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluționarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancționator care exclude pedeapsa detențiunii pe viață.

F. de probatoriul administrat în cauză, rezultă ca faptele penale mai sus descrise există, au fost săvârșite de către inculpat, existând probele necesare si legal administrate.

Instanța de judecată a procedat la soluționarea laturii penale, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

* Prin actul de sesizare al instanței, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat a fost următoarea:

1. - Fapta inculpatului M. D. – N. în vârstă de 15 ani la data săvârșirii faptei, care la data de 17.03.2013 a deposedat prin acte de violență pe partea vătămată S. S. de suma de 432 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 Cod penal .

2. - Fapta inculpatului M. D. – N. în vârstă de 15 ani la data săvârșirii faptei, care la data de 11.03.2013 a deposedat prin acte de violență pe partea vătămată N. D.-M. de un portofel, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior - Legea nr. 15 din 1968.

Regimul răspunderii penale a minorului este prevăzut de art. 113 Cod penal actual, care stabilește limitele răspunderii penale: (1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. (2) Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ.(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Faptele descrise mai sus, au fost săvârșite în concurs real, fiind săvârșite de aceiași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, motiv pentru care se vor reține și dispozițiile art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal.

Procurorul a apreciat că prin . data de 01.02.2014 a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, analizând comparativ succesiunea de legi în timp, a constatat că în cauză sunt mai favorabile dispozițiile din vechiul cod penal care incriminează concursul de infracțiuni și anume cele prevăzute de art. 33 lit. a Cod penal față de cele prevăzute de art. 38 alin. 1 Cod penal, motiv pentru care au fost reținute la încadrarea juridică dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal anterior privind concursul real de infracțiuni.

# Faptele mai sus descrise sunt prevăzute și de actuala lege penală, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, fiind incriminate ca infracțiune și au fost săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă inculpatului M. D. – N..

Soluționând acțiunea penală:

Față de probatoriul administrat în cauză, conform prevederilor din Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02 2014 raportat la reglementările din Codul penal anterior, în baza cărora inculpatul a fost trimis în judecată, în aplicarea legii penale mai favorabile ce rezultă din compararea acelorași fapte care constituie infracțiuni și a instituțiilor de drept penal, instanța apreciază că în modalitatea descrisa mai sus:

În aplicarea legii penale mai favorabile instanța constată că faptele săvârșită de inculpat, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunesc în continuare elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute și în noua reglementare.

Conform art. 5 Cod penal, În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 4 Cod penal, Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.

Conform art. 3 din Legea nr. 187/2012

(1) Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."

În aplicarea rațiunii acestor texte de lege, cu privire la fapta săvârșită de inculpatul M. D. – N. instanța reține următoarele:

* Legea penală anterioară datei de 01.02.2014:

- Conform art. 211 Cod penal anterior – Legea nr. 15 din 1968 constituie infracțiunea de Tâlhărie: Furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 18 ani.

# Legea penală ulterioară datei de 01.02.2014:

Conform art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 constituie infracțiune de Tâlhărie

Furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi .

În baza art. 504 Cod procedură penală actual urmărirea și judecarea infracțiunilor săvârșite de minori, precum și punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceștia se fac potrivit procedurii obișnuite, cu completările și derogările prevăzute în prezentul capitol și în secțiunea a 8-a a cap. I din titlul V al părții generale.

Astfel, conform art. 114 Cod penal privind consecințele răspunderii penale, față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.

(2) Față de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:

a) dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat;

b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

Conform art. 115 Cod penal

(1) Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate sunt: a) stagiul de formare civică; b) supravegherea; c) consemnarea la sfârșit de săptămână; d) asistarea zilnică.

2. Măsurile educative privative de libertate sunt: a) internarea într-un centru educativ; b) internarea într-un centru de detenție.

(2) Alegerea măsurii educative care urmează să fie luată față de minor se face, în condițiile art. 114, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74.

Cu privire la concursul de infracțiuni, conform art. 39 Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, spre deosebire de art. 34 Cod penal anterior conform căruia b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, instanța urmează să analizeze și să compare limitele de pedeapsă prevăzute atât de legea veche cât și de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, regimul sancționator privind alternativa sau exclusivitatea unor măsuri educative, categoriile de măsuri educative.

În aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 .05.2014 instanța apreciază că noile reglementări prevăzute în Codul penal actual - Legea nr. 286 din 2009, în vigoare la data judecății, sunt mai favorabile atât sub aspectul duratei pedepsei și a modalităților de executare prin noul regim sancționator aplicabil minorilor referitor la răspunderea penală, fiind aplicabile exclusiv măsuri educative, evident favorabile față de regimul sancționator anterior care prevedea alternativ și posibilitatea aplicării unei pedepse, motivat de faptul că în procesul de individualizare, raportat la gravitatea faptelor și persoana făptuitorului, instanța a apreciat oportună pedeapsa închisorii, iar cuantumul pedepsei orientat spre limita maximă specială a pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea tâlhărie.

În consecință, instanța:

I. În temeiul art. 386 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică dată faptelor cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 25.02.2014 în dosar nr. 1305/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a inculpatului M. D. – N., din infracțiunile de:

în infracțiunile de:

Obiect juridic special al infracțiunii constă în relațiile sociale care ocrotesc patrimoniul persoanei fizice. Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, fapta fiind comisă cu intenție potrivit art. 16 punctul 1-3 lit. a Cod penal, întrucât acesta a prevăzut și a urmărit rezultatul faptelor sale..

În procesul de individualizare a măsurii educative aptă de a-l sancționa și corija pe inculpat instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 Cod penal actual, conform cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.

Instanța apreciază că pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat este sporit fiind determinat modalitatea de săvârșire a acestora, comportamentul inculpatului, fiind sporită în aceste circumstanțe reale .

Modul concret de comitere a faptei penale, în loc public, abordarea părții vătămate, dovedesc un curaj infracțional de natură să pună în pericol siguranța cetățenilor, creând o puternică stare de insecuritate și încredere în forța ocrotitoare a normei legale penale.

Instanța apreciază că pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat este sporit, prin mijloacele violente, gravitatea acesteia rezultând din însăși modul de comitere, modul de concepere a faptei, într-un loc public, care dă acestora un pericol social ridicat inculpatul mizând pe încrederea publică și pe condițiile favorabile de săvârșire a faptei în conceperea planului său infracțional.

De asemenea săvârșirea faptelor asupra unor persoane în vârstă, inculpatul profitând de imposibilitatea acestora de reacție și de a se apăra subliniază pericolul social ridicat al inculpatului.

Având în vedere persoana și conduita inculpatului, instanța apreciază că este oportună pentru reeducarea acestuia, prin aplicarea unei măsuri severe ca durată și modalitate de executare, măsură educativă privativă de libertate, deși inculpatul este la o vârstă foarte tânără, tocmai acest aspect formează convingerea instanței că în lipsa unor valori sociale, a săvârșit cu ușurință fapte penale grave, cum este cea de tâlhărie.

Pericolul social al faptelor comise de către inculpatul M. D. – N. rezidă în speța de față din multitudinea de fapte comise într-o perioadă relativ scurtă de timp, debutul activității infracționale fiind de la o vârstă fragedă, modul de operare, precum și cuantumul mare al prejudiciilor, prin repetarea faptelor comise de inculpat, creează în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate și neliniște.

Gravitatea faptelor rezidă și din faptul că inculpatul a profitat de vârsta înaintată a persoanelor vătămate, alegând cu precădere astfel de persoane, pe care le-a urmărit, fiind notorie capacitatea scăzută de vigilență a unor astfel de peroane în supravegherea bunurilor și reacția scăzut de apărare, fiind relevant pericolul concret pentru ordinea publică și prin prisma vârstei vătămaților, aceștia fiind persoane cu vârste cuprinse în general între 70 – 80 ani.

Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezentă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, deoarece de multe ori, modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că un inculpat nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.

Din fișa de cazier emisă de IPJ V., rezultă că inculpatul figurează cu antecedente penale, pentru fapte de același gen, faptele din prezenta cauză neconstituind un aspect izolat în comportamentul antisocial al acestuia.

Prin Sentința penală nr. 269 din 28.05.2013 a Judecătoriei Bârlad rămasă definitivă la data de 09.07.2013 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ( doi ) ani și 4 ( patru) luni închisoare, pedeapsă înlocuită cu măsura educativă „ internarea într-un centru de detenție”, dispusă pe o perioadă de 2 ani și 4 luni față de inculpatul M. D. – N. prin Sentința penală nr. 489 din 19.02.2014 în dosar nr._ a Judecătoriei Bacău ( măsură educativă care a înlocuit pedeapsa închisorii de 2 ani și 4 luni aplicată prin sentința penală nr. 269 d din 28.05.2013 a Judecătoriei Bârlad, în aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 1 și 3 din Legea nr. 187/2012 ).

Din referatul întocmit S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul V., cu ocazia evaluării inculpatului minor M. D. – N., reiese că minorul provine dintr-o familie cu 11 frați, locuiește împreună cu părinții și frații într-un apartament de . abandonat cursurile școlare în clasa a IV-a, în perioada școlarizării manifestând un comportament conflictual cu colegii, dezinteres față de actul de educație, inclusiv părinții cu privire la situația școlară am minorului, și atât inculpatul cât și frații acestuia care erau elevi la aceeași unitate de învățământ manifestând un comportament deviant.

Inculpatul, cât și familia acestuia sunt percepuți în comunitate profund negativ din cauza comportamentului conflictual, violent al familiei între membrii, cât și față de vecini, iar părinții inculpatului fac trafic cu substanțe halucinogene interzise, care sunt distribuite cumpărătorilor de către copiii familiei care nu au împlinit vârsta de 14 ani, întrucât aceștia nu răspund penal.

Inculpatul se sustrage autorității părintești, fugind de acasă, mințind, adoptând un limbaj violent, frecventează grupuri cu preocupări infracționale, motivația faptelor fiind procurarea mijloacelor materiale pentru satisfacerea nevoii de bani, nu manifestă interes pentru continuarea cursurilor școlare, nici pentru muncă, acesta deținând resurse familiale personale și familiale limitate, insuficiente producerii unei schimbări comportamentale pozitive.

Se observă la inculpatul minor o evoluție spre fapte care implică un comportament violent, dar respectând același traseu infracțional, pattern și anume deposedarea persoanelor de bani, pe stradă, după ce sunt observate în prealabil, ceea ce denotă o suprimare a empatiei și dezinhibiției sociale.

Minorul recurge cu ușurință la comiterea unor fapte penale când se confruntă cu nevoi financiare, prezintă o capacitate redusă de gândire alternativă, uneori fiind susținut în activitățile infracționale și de fratele său M. F., situație care evidențiază capacitatea redusă a părinților de a stopa conduita infracțională minorului, dar și a celorlalți copii, iar aceste condiții de mediu familial și social, coroborate cu cele ale inculpatului, pot determina pe viitor, abaterea de la normele de conviețuire socială.

Sustragerea de bunuri a devenit pentru inculpat, în lipsa oricărei educații și supravegheri din partea părinților, a familiei inculpatului, un mod de viață, fiind-i dezvoltat în anturajul infracțional din care face parte, de la o vârstă foarte fragedă, comportamentul, aptitudinea de a fura, inclusiv cu acte de violență împotriva persoanei .

Instanța apreciază că, lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere perseverența sa în activitatea infracțională, prezintă realmente un pericol social pentru ordinea publică, putând oricând să comită o nouă infracțiune, posibil de o gravitate sporită.

Faptul că inculpatul în prezent nu urmează cursurile școlare, neavând nicio ocupație denotă de asemenea pericolul concret pe care acesta îl reprezintă pentru societate prin riscul comiterii unor fapte de același gen.

Concluziile evaluării sociale sunt că inculpatul prezintă risc crescut de săvârșire a unor infracțiuni, cu indice de corigibilitate redus, fiind recomandată aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție.

Față de modalitatea de săvârșire a faptelor, gravitatea acestora, curajul infracțional, de a acționa în modalitatea violentă descrisă mai sus, care dovedesc din partea inculpatului, o preocupare și un curaj infracțional, instanța apreciază că scopul de prevenire și reeducare poate fi atins prin aplicarea unei măsură educativă privativă de libertate .

Instanța apreciază că aplicarea unei alte măsuri educative neprivative de libertate este insuficientă și chiar fără finalitate față de modalitatea de exercitare a autorității părintești și este necesară aplicarea unei măsuri educative privative de libertate, care să-și atingă scopul de reeducare, pedeapsă care să asigure și siguranța cetățenilor în forța ocrotitoare a legii, dar și în exemplul moral în sensul că o sancțiune eficientă și proporțională cu gravitatea faptelor, descurajează un comportament violent împotriva persoanei în scopul sustragerii de bunuri, sancționând aceste manifestări în mod corespunzător.

Executarea măsurii educative prin internarea într-un centru de detenție este singura în măsură să realizeze scopul educativ și de exemplaritate al acestuia, precum și îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Față de antecedentele inculpatului, inculpatul fiind deja în executarea unei pedepse, care a fost înlocuită cu o măsură educativă privativă de libertate, în urma analizei istoricului infracțional al acestuia, instanța:

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ( doi ) ani și 4 ( patru) luni închisoare, aplicată inculpatului M. D. – N. prin Sentința penală nr. 269 din 28.05.2013 a Judecătoriei Bârlad rămasă definitivă la data de 09.07.2013, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- 2 (doi ) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 ¹lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 ¹alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate L. G. - faptă din data de 16.03.2012,

- 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 ¹alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate D. T. - faptă din data de 15.07.2012,

- 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 ¹alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate T. R. - faptă din data de 19.03.2013,

- 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 ¹alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate A. E. - faptă din data de 01.03.2013,

- 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 ¹alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate C. M. - faptă din data de 14.03.2013.

III. Va constata că faptele de:

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 ¹lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 ¹alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate L. G. - faptă din data de 16.03.2012,

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 ¹alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate D. T. - faptă din data de 15.07.2012,

- tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 ¹alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate T. R. - faptă din data de 19.03.2013,

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 ¹alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate C. M. - faptă din data de 14.03.2013.

pentru săvârșirea cărora inculpatul M. D. – N. este judecat în prezenta cauză.

IV.- În baza art. 115 alin. 2 lit. b cu referire la art. 125 alin. 1, 2, 3 Cod penal,

Va dispune față de inculpatul M. D. – N., fiul lui V. și C., născut la data de 12.04.1997 in mun. Bârlad, jud. V., CNP -_, de cetățenie română, studii, 4 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat in mun. Bârlad, ., .. A, ., jud. V., aflat în prezent în Penitenciarul de Minori și Tineri Tichilești,

- pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva părții vătămate S. S. ( faptă din data de 17.03.2013) și tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 113 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva părții vătămate N. D.-M. ( faptă din data de 11.03.2013 ), ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, prelungirea pe o perioadă de 3 ani a măsurii educativă „ internarea într-un centru de detenție”, măsură educativă dispusă inițial pe o perioadă de 2 ani și 4 luni față de inculpatul M. D. – N. prin Sentința penală nr. 489 din 19.02.2014 în dosar nr._ a Judecătoriei Bacău ( măsură educativă care a înlocuit pedeapsa închisorii de 2 ani și 4 luni aplicată prin sentința penală nr. 269 d din 28.05.2013 a Judecătoriei Bârlad, în aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 1 și 3 din Legea nr. 187/2012 ).

Va deduce din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani, durata reținerii, arestului preventiv și a perioadei executate din pedeapsa închisorii și din măsura educativă privativă de libertate aplicată în baza sentințelor mai susmenționate, de la data de 20.03.2013 la zi.

Prin Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a fost înființat acest sistem național de date pentru crearea cadrului legal intern aplicării Deciziei nr. 2008/6 15/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere.

Scopul acestui sistem este potrivit art. 1… “constituirea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J., pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.”

Art. 3 menționează că infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, printer care este prevăzută și infracțiunea de tâlhărie, dedusă judecății în prezenta cauză.

Astfel, în baza art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 obligă pe inculpatul M. D. – N. la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Va retrage/anulează vechile forme de executare și dispune emiterea unor noi forme de executare a măsurilor educative conform prezentei hotărâri.

Cu privire la latura civilă în timpul judecății:

- Partea vătămată S. S. declară că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 432 de lei.

- Partea vătămată N. D.-M. declară că nu se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 60 de lei reprezentând valoarea prejudiciului, deși nu a recuperat prejudiciul.

Instanța apreciază că cererea părții civile este întemeiată și dovedită .

Sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile conform art. 19 și art. 20 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil - art. 1357 Cod civil ( Legea nr. 287 din 2009 privind Codul Civil ), fiind stabilită legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, fapta făptuitorului și acțiunea culpabilă a acestuia, cu privire la prejudiciul produs părții vătămate, instanța apreciind că inculpatul este răspunzători de producerea pagubei în patrimoniul părții vătămate .

Urmează ca inculpatul, să răspundă pentru pagubele produse prin săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente.

Va admite acțiunea civilă formulată de partea vătămată S. S. și va obliga pe inculpatul M. D. – N. în solidar cu părțile responsabile civilmente M. V. și S. C. să plătească părții vătămate S. S. suma de 432 lei cu titlu de despăgubiri.

Va lua act că partea vătămată N. D.-M. nu se constituie parte civilă.

Va constata nerecuperat prejudiciul în valoare de 60 lei produs în dauna părții vătămate N. D.-M. și va confisca de la inculpatul M. D. – N. suma de 60 lei.

Ca o consecință a condamnării, pentru fapta mai sus menționată în temeiul art. 274 alin. 1, 2, 3 Cod procedură penală va obliga pe inculpat în solidar cu în solidar cu părțile responsabile civilmente M. V. și S. C. să plătească statului suma de 1.200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

În termen legal hotărârea astfel pronunțată a fost recurată de către inculpatul M. D. –N. fiind criticată pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, în sensul că raportat întregului ansamblului faptic si personal, circumscris cauzei, se poate aprecia că măsura educativă a internării inculpatului într-un centrul de detenție este foarte aspră și nu ar conduce la reeducarea acestuia. Inculpatul poate fi supravegheat de S. de Probațiune și de familie. Solicită instanței să aibă în vedere că inculpatul se află în continuarea studiilor, provine dintr-o familie organizată și a recunoscut fapta pentru care a fost judecat.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în virtutea caracterului devolutiv conferit căii de atac, Curtea, constată că apelul formulat apare ca nefondat, pentru considerentele ce se vor expune:

Starea de fapt reținută prin sentința penală apelată este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, prima instanță procedând la o analiză completă a probelor administrate și o corectă încadrare juridică a faptelor deduse judecății, aspecte ce nu au fost criticate de către apelant, situația de fapt fiind recunoscuta și însușită în integralitate de către inculpat, prin accesarea procedurii simplificate privind recunoașterea vinovăției, în condițiile art. 374 cod proc. pen..

La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 prin care a fost adoptat un nou Cod penal, care reglementează și sancționează, într-o concepție unitară și într-o modalitate diferită persoanele aflate în situația inculpatului, respectiv infractorii minori.

Modificările legislative care au intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 au schimbat radical sancțiunile aplicabile faptelor comise în timpul minorității. Astfel, potrivit art.114 din Codul penal, minorilor nu li se mai pot aplica pedepse, ci doar măsuri educative privative sau neprivative de libertate.

Noua reglementare și legea de punere în aplicare a acesteia a statuat cu privire la faptele săvârșite de minori sub imperiul Codului penal anterior și judecate ulterior modificărilor legislative din 1 februarie 2014, precum și referitor la condamnările suferite de aceștia anterior datei menționate și care se execută sau produc efecte juridice ulterior acestei date (în această categorie intrând și condamnările la pedeapsa închisorii a căror executare a fost suspendată condiționat sau sub supraveghere, în cazul în care termenul de încercare nu s-a împlinit anterior datei de 1 februarie 2014).

(2) Față de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:

b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

Potrivit art. 115 Cod penal

(1) Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate sunt: a) stagiul de formare civică; b) supravegherea; c) consemnarea la sfârșit de săptămână; d) asistarea zilnică.

2. Măsurile educative privative de libertate sunt: a) internarea într-un centru educativ; b) internarea într-un centru de detenție.

(2) Alegerea măsurii educative care urmează să fie luată față de minor se face, în condițiile art. 114, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74.

Situația tranzitorie este o succesiune de legi penale între data săvârșirii infracțiunii și încetarea raportului penal de conflict.

Rezultă că, în temeiul art. 5 din noul Cod penal și în baza dispozițiilor constituționale (art. 15), în toate situațiile în care nu există limitări legale în ceea ce privește incidența regulii mitior lex, legea penală nouă mai favorabilă trebuie să se aplice, dacă aceasta intră în vigoare între momentul săvârșirii infracțiunii și stingerea raportului penal de conflict.

În speță sunt incidente aceste dispoziții, fiind realizată condiția privind legea penală succesivă ca fiind mai favorabilă, având în vedere modificarea substanțială a regimului sancționator aplicabil minorilor, cum în mod corect a apreciat și prima instanță, procedând în consecință la schimbarea încadrării juridice în raport de dispozițiile legale identificate ca fiind mai favorabile, respectiv cele din noul cod penal.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 5 cod penal, instanța de fond în mod corect a constatat că legea penală mai favorabilă este reprezentată de noul Cod penal.

Curtea reține că în cadrul procesului de individualizare a sancțiunii aplicabile, instanța de judecată are obligația de a analiza toate împrejurările de natură a caracteriza atât circumstanțele reale, împrejurările în care s-a comis infracțiunea, cât și circumstanțele personale ce privesc persoana infractorului și să dea eficiență acestora, astfel cum a procedat și instanța de fond, conformându-se acestor exigențe atât în procesul de cuantificare a sancțiunii aplicate, cât și al modalității de executare al acesteia.

Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Au fost avute în vedere și datele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală fiind cunoscut cu antecedente penale, poziția procesuala, situația familiala si sociala a acesteia, circumstanțele care au determinat săvârșirea faptei..

Raportat la limitele de pedeapsă pentru infracțiunea reținuta în sarcina inculpatei și la pedeapsa concreta stabilita prin hotărârea apelată, este evident că instanța de fond a apreciat și evaluat în mod corect, obiectiv și complet toate aceste împrejurări privitoare la pedeapsă, atât din perspectiva naturii, cat si a cuantumului de pedeapsa aplicat.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere în procesul de stabilire a sancțiunii penale aplicate inculpatului minor și concluziile raportului de evaluare întocmit S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul V., din care reiese că minorul provine dintr-o familie cu 11 frați, locuiește împreună cu părinții și frații într-un apartament de . abandonat cursurile școlare în clasa a IV-a, în perioada școlarizării manifestând un comportament conflictual cu colegii, dezinteres față de actul de educație, inclusiv părinții cu privire la situația școlară am minorului, și atât inculpatul cât și frații acestuia care erau elevi la aceeași unitate de învățământ manifestând un comportament deviant.

Instanța de fond a avut în vedere faptele concrete pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, gravitatea acestora, fiecare prin prisma împrejurărilor și a modului în care a operat inculpatul și a rezultatului produs, de caracterul repetat al încălcării legii penale, de lipsa de educație și supraveghere a inculpatului și de situația actuală a acestuia, cercetat într-o altă cauză penală, inculpatul nemanifestând interes reabilitarea comportamentală, precum și concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași cu privire la inculpat.

În funcție de aceste criterii, cât și de dispozițiile părții generale ale Codului penal, precum și de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a legii penale identificate a fi mai favorabile, respectiv legea nouă, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpatului, în mod corect prima instanță a optat pentru măsura educativă privativă de libertate cea mai severă.

Astfel și instanța de apel apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere perseverența sa în activitatea infracțională, prezintă realmente un pericol social pentru ordinea publică, putând oricând să comită o nouă infracțiune, posibil de o gravitate sporită.

Concluziile evaluării sociale sunt că inculpatul prezintă risc crescut de săvârșire a unor infracțiuni, cu indice de corigibilitate redus, fiind recomandată aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție.

Și instanța de control judiciar apreciază, similar concluziilor primei instanțe, că aplicarea unei alte măsuri educative neprivative de libertate este insuficientă și chiar fără finalitate față de modalitatea de exercitare a autorității părintești și este necesară aplicarea unei măsuri educative privative de libertate, care să-și atingă scopul de reeducare, pedeapsă care să asigure și siguranța cetățenilor în forța ocrotitoare a legii, dar și în exemplul moral în sensul că o sancțiune eficientă și proporțională cu gravitatea faptelor, descurajează un comportament violent împotriva persoanei în scopul sustragerii de bunuri, sancționând aceste manifestări în mod corespunzător.

Concluzionând în procesul de individualizare a pedepsei, s-a apreciat în mod oportun de către prima instanță că față de modalitatea de săvârșire a faptelor, gravitatea acestora, curajul infracțional, de a acționa în modalitatea violentă descrisă mai sus, care dovedesc din partea inculpatului o preocupare și un curaj infracțional, că scopul de prevenire și reeducare poate fi atins doar prin aplicarea unei măsură educativă privativă de libertate, fiind evident că celelalte măsuri aplicate minorului nu și-au atins scopul,acesta reiterând comportamentul infracțional de o manieră suficient de violentă care să justifice modalitatea de executare aplicată.

În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct.1 lit. „b” Cod procedură penală să respingă, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul M. D. - N. și să mențină, ca legală și temeinică, hotărârea apelată.

Văzând și dispozițiile art.272 alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 274 alin. 3 Cod procedură penală va obliga pe inculpat în solidar cu în solidar cu părțile responsabile civilmente M. V. și S. C. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. D. N. împotriva sentinței penale nr. 284 din 24.06.2014, pronunțate de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.

În baza art. 272 alin 1 Cod proc. penală rap. la art. 274 alin. (3) C. proc. pen. obligă pe inculpatul M. D. N., în solidar cu părțile responsabile civilmente M. V. și S. C., la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.

Președinte, Judecător,

I. E. C. A. G. O. M.

Grefier,

Red./tehn. C.I.E

2 ex. – 18.03.2015

Jud. Bârlad – jud. R. MuguricaCerasela-M. Ș.

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Sesizarea cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei (art.483... →

Tâlhărie (art.233 NCP). Hotărâre din 23-02-2015, Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie (art.233 NCP). Hotărâre din 23-02-2015, Curtea de Apel IAŞI