Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 78/2015. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 78/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 380/333/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE PENALĂ Nr. 78/2015

Ședința publică de la 09 Februarie 2015

Completul compus din:

Președinte D. A.

Judecător A. C.-C.

Grefier L. R.-C.

Pe rol judecarea apelurilor formulate de părțile civile B. V., B. C., B. E. M., S. A. și G. S. G. și de parte responsabilă civilmente . SA - prin sucursala V. împotriva sentinței penale nr. 200/03.10.2014 a Judecătoriei V. în dosar_ având ca obiect ucidere din culpă (art.178 C.p.).

Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de_, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când în baza dispozițiilor art. 391 alin. 1 Cod procedură penală instanța a stabilit termenul de pronunțare azi, când,

CURTEA DE APEL,

Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 2000 din 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului C. I. (fiul lui V. și M., născut la data de 25.08.1947 în mun. V., jud. V., studii medii, pensionar, fără antecedente penale, domiciliat în V., ., județul V., fără forme legale în V., ., ., . fam. C. O. - CNP_1) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2, 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.374 al.4 raportat la art.395, art.396 al.10 Cod procedură penală, art. 74 alin.1 lit.a și c Cod penal din 1969, art. 76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 și art. 5 alin.1 Cod penal.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 Cod penal din 1969, i-au fost interzise cu titlu de pedeapsă accesorie inculpatului C. I. drepturile prevăzute la art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții electiv publice, și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat .

În baza art. 86 ind. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conform dispozițiilor art. 86 ind. 2 Cod penal 1969 și care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

In temeiul art. 86 ind. 3 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatului i-au fost impuse următoarele măsuri de supraveghere:

a.. sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune V..

b. sa anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

c. sa comunice și sa justifice schimbarea locului de munca.

d. sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existența.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 Cod penal 1969 cu referire la art. 83 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, daca în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune ori nu respectă, cu rea-credință, măsurile de supraveghere ori obligațiile stabilite în sarcina sa.

În baza art. 3, 4 alin. 1 lit. b și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (văzând și Anexa nr. 1 pct. 3), s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. I., după rămânerea definitivă a hotărârii, în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi.

În conformitate cu art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a adus la cunoștința inculpatului ca probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părțile civile:

1.B. V., domiciliată în V., ., nr. 301, județul V.;

2.B. C., domiciliat în Iași, ., ., ., județul Iași;

3.B. E. M., domiciliată în Iași, ., județul Iași;

4.S. A., domiciliată în V., ., nr. 301, județul V.;

5.G. S. G., domiciliată în Iași, ., județul Iași.

În baza art. 86 Cod procedură penală, a fost constatată calitatea de parte responsabilă civilmente a asiguratorului Societatea A. R. ASTRA SA, cu sediul în București, ..3, ..

În baza art. 397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 19, 25 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1349, 1357, 1391, 1392 Cod civil, art.49,50 și 55 privind asigurările și reasigurările în România precum și de art. 49 alin.2 din Ordinul CSA nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule ( în vigoare la data săvârșirii faptei), asigurătorul de răspundere civilă Societatea A. R. ASTRA SA cu sediul în București, ..3, ..10, sector 3, a fost obligat să achite:

1. părții civile B. V. cu titlu de despăgubiri civile suma de 20.264 lei cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale;

2. părții civile B. C. suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale;

3.părții civile B. E. M. suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale;

4. părții civile S. A. suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale;

5. părții civile G. S. G. suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale.

În baza art.276 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 50 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul Societatea A. R. ASTRA SA a fost obligat la plata către partea civilă B. V. a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. ( cv. onorariu avocat conform chitanței nr. 92 din 30.08.2014).

S-a făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul procedurilor judiciare.

Pentru a hotărî astfel, în considerentele hotărârii pronunțate, instanța fondului a reținut următoarele:

”Pe rolul acestei instanțe la data de 21.01.2014, sub dosar nr._ s-a înregistrat Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 706/P/2013 din 17.01.2014 prin care în temeiul dispozițiilor art. 262 pct.1 lit.a, pct.2 lit.a Cod procedură penală din 1968 raportat la art. 10 lit.f Cod procedură penală din 1968 coroborat cu art. 131 alin.1 Cod penal s-a dispus:

1.punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și sancționată de art. 178 alin.2 ,3 Cod penal;

2.neînceperea urmăririi penale față de numitul C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și sancționată de art. 184 alin.1,3 Cod penal.

În esență, în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului C. I. că în ziua de 27.09.2012, în timp ce se deplasa pe DN 24 pe raza localității Crasna, . la volanul autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60 g‰ -1,65 g‰ a încălcat dispozițiile art. 48 și 49 alin.1 din OUG nr. 195/2002 în sensul că a circulat cu o viteză superioară limitei de 50 km/h instituite pentru sectorul de drum pe care se deplasa cu consecința abaterii de la traiectoria rectilinie de deplasare a autoturismului urmată de . capătul unui podeț din beton și cu autoturismului marca „Mitsubishi L 200” cu număr de înmatriculare_ a cărui parte din spate a izbit și proiectat pe suprafața carosabilă victima B. E. care în urma impactului a suferit leziuni care au dus la decesul acestuia.

În susținerea actului de sesizare au fost indicate următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la fața locului cu schița locului faptei și planșă cu fotografii operativ-judiciare ( filele 7-24);

- declarațiile inculpatului C. I. ( filele 32-36);

- declarațiile martorilor P. C. ( filele 45-46), C. C. ( filele 47-48) și C. A. ( filele 49-51);

- buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1349-1350/28.09.2012 ( fila 37);

- raport de expertiză medico-legală nr. 558/R/19.11.2012 ( filele 41-42);

- raport de expertiză medico-legală ( autopsie) nr. 279/N din 28.09.2012 ( filele 54-57);

- raport de expertiză criminalistică nr. 79/16.04.2013 ( filele 60-61);

- adrese cu lămuriri suplimentare nr. 30/13/05.07.2013 ( fila 100) și 30/13/23.05.2013 ( filele 101-102);

- raport de expertiză tehnică nr. 654/27.12.2012 ( filele 63-67);

- raport de expertiză tehnică nr. 379/10.06.2013 ( fila 85).

În ședința publică din 07.03.2014, întrucât în cauză nu a fost începută cercetarea judecătorească fiind incidente dispozițiile art. 6 alin.1,2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, instanța a dispus trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară pentru a proceda potrivit dispozițiilor art. 342-348 Cod procedură penală ( fila 68).

Prin încheierea dată în camera de Consiliu din 11.04.2014 judecătorul de cameră preliminată în baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 706/P/2013 din 17.01.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V. privind pe inculpatul C. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.2,3 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei ( filele 75-78).

În ședința publică din 23.05.2014, instanța a adus la cunoștința inculpatului C. I. dispozițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală și art. 396 alin.10 Cod procedură penală, potrivit cărora pot solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, dacă recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor, situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.

Inculpatul C. I. a declarat că dorește ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii în condițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală, declarația acestuia luată în condițiile art. 375 Cod procedură penală fiind atașată la dosarul cauzei ( filele 100-103).

Inculpatul C. I. a depus la dosarul cauzei în circumstanțiere caracterizări, acte medicale ( filele 109-118, 212-213).

ACȚIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL

În cauză succesorii defunctului B. E. s-au constituit părți civile în prezenta cauză, acțiunea fiind îndreptată exclusiv împotriva asiguratorului de răspundere civilă – parte responsabilă civilmente Societatea A. R. ASTRA SA în baza răspunderii civile contractuale, după cum urmează:

1. B. V. – soția supraviețuitoare s-a constituit parte civilă cu următoarele sume:

- 25.000 lei cu titlu de daune materiale ( c/val cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și celelalte obiceiuri creștinești);

- 1.000.000 lei cu titlu de daune morale reprezentând prejudiciul afectiv suferit ca victimă indirectă, prin ricoșeu;

2. B. C. E. – fiul victimei – 1.000.000 lei cu titlu de daune morale;

3. B. E. M. – fiica victimei – 1.000.000 lei cu titlu de daune morale;

4. S. A. – fiica victimei – 1.000.000 lei cu titlu de daune morale;

5. G. S. G. – fiica victimei – 1.000.000 lei cu titlu de daune morale ( filele 26-32).

Ulterior, părțile civile și-au majorat cuantumul despăgubirilor civile solicitate cu titlu de daune morale, după cum urmează:

- B. V. ( soția supraviețuitoare) – 1.000.000 euro;

- B. C. E. ( fiu) – 1.000.000 euro;

- B. E. M. ( fiică) – 1.000.000 euro;

- S. A. ( fiică) – 1.000.000 euro;

- G. S. G. ( fiică) – 1.000.000 euro. ( filele 94-95)

În dovedirea daunelor materiale și morale solicitate părțile civile au depus înscrisuri – facturi fiscale, chitanțe, acte stare civilă, acte constitutive și bilanț al societății S.C. Mirba Oil SRL, societate al cărei administrator era defunctul B. E., articole din ziare locale, diplome, contracte de finanțare, acte medicale – și au solicitat administrarea probei testimoniale, probă încuviințată de instanță în ședința publică din 23.05.2014 ( filele 33-67, 96-98, 123-198).

Asigurătorul de răspundere civilă delictuală – partea responsabilă civilmente Societatea de A. R. Astra S.A. a depus la dosarul cauzei precizări cu privire la acțiunea civilă exercitată de succesorii defunctului B. E..

Astfel, cu privire la daunele materiale solicitate, a precizat că în conformitate cu prevederile art.49 din Ordinul 14/2011 asiguratorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate prin cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă, fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliției de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru:

a)vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

b)pagube materiale;

c)cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată …. .

Din mențiunile rubricate mai sus, rezultă că asiguratorul de răspundere civilă nu poate achita decât sumele care sunt justificate cu documente, respectiv chitanțe, facturi fiscale, etc.

Prin contractul de asigurare de răspundere civilă auto, asiguratorul preia riscurile de accidente de vehicule, constând în prejudiciile cauzate terților prin fapta asiguratului.

De aceea, în mod corect asiguratorul urmează să suporte, daunele materiale și morale acordate părților civile, pentru prejudiciile patrimoniale și nepatrimoniale suferite de aceștia, în urma accidentului soldat cu vătămări corporale/deces.

Tot ce nu este probat cu documente justificative nu poate fi suportat de asigurator.

Pe cale de consecință, părțile civile trebuie să dovedească cu înscrisuri (înscrisuri care să aibă legătură cu cauza) toate daunele materiale solicitate pentru ca despăgubirea să fie una legală.

Părțile civile din prezenta cauză nu au făcut dovada cheltuielilor solicitate.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de reținut că acesta nu este supus unor criterii de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor prezentate, măsura în care au fost lezate aceste valori.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului morale, potrivit art. 49 pct.1 din Ordinul 21/2009 al CSA „asiguratorul acordă despăgubiri daune morale în conformitate cu legislația și jurisprudența din România …”.

Faptul că în cauza de față, despăgubirea urmează să fie preluată de asiguratorul RCA în baza unui contract de asigurare, nu poate constitui un motiv de amplificare a nivelului acestor despăgubiri.

A mai arătat asiguratorul de răspundere civilă că părțile civile din prezenta cauză au fost ofertate de către societatea de asigurare, în acest sens fiind încheiată minuta 500/09.05.2014, documente care a fost depus în copie la dosarul cauzei( fila 99).

Totodată, prin cererea inițială părțile civile din prezenta cauză au solicitat suma de 1.000.000 le/persoană daune morale, ulterior la termenul de judecată din data de 23.05.2014 și-au majorat pretențiile la suma de 1.000.000 euro/persoană privind daunele morale.

Potrivit art. 24 alin.1 din Ordinul 14/2011 al CSA stabilește:

Asigurătorii RCA au obligația de a stabili limite de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

2)Limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt:

a) pentru pagubele materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse începând cu anul 2011, la un nivel de 750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru accidente produse începând cu anul 2012 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 1.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României;

b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în anul 2011, la un nivel de 3.500.00 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru accident produse începând cu anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

Art. 25.- În cazul în care în unul și același eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane și valoarea totală a prejudiciilor depășește limitele de despăgubire specificate în polița RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcție de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptățite la despăgubire pentru prejudiciile suferite în același accident.

În această situație, cuantumul despăgubirilor solicitate de părțile civile din prezenta cauză cu titlu de daune materiale și daune morale depășesc limita de despăgubire stabilită prin Ordinul 14/2011 al CSA. ( filele 119-122, 228-277).

În ședința publică din 13.06.2014, instanța a procedat la audierea martorilor D. M., D. S. și P. D. ( martori propuși în latură civilă de părțile civile) declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei ( filele 199-203).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

ÎN FAPT

La data de 27.09.2012, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul C. I. s-a urcat la volanul autoturismului marca „Dacia" L. cu numărul de înmatriculare_ cu intenția de a se deplasa din localitatea Albești, jud. V., în mun. V., în autoturism aflându-se și pasagera C. I., fiica inculpatului în vârstă de 6 ani.

După ce a pătruns pe DE 581, inculpatul a rulat pe raza localității Crasna . jurul orelor 15,37 a pierdut controlul asupra direcției de mers cu consecința intrării în coliziune a roții din partea dreaptă față cu un capăt al unui podeț din beton amplasat în fața locuinței numitei Ș. C. (numerotat cu numărul de ordine 1 în cadrul măsurătorilor efectuate cu ocazia cercetării locului fapte și evidențiat în fotografiile judiciare nr. 1, 7,8 și 12 executate cu ocazia administrării acestei activități procesuale).

În urma impactului, roata dreaptă față a fost dislocată din angrenajul trenului de rulare după care autoturismul și-a continuat în mod necontrolat deplasarea pe o distanța de 42, 3 metri până în apropierea unei parcări amenajate în fața sediului S.C. „Mirba Oil” SRL V. pe partea dreaptă a sensului său de deplasare.

Ajungând în zona parcării respective, autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca „Mitsubishi” L 200 cu numărul de înmatriculare_ (aparținând S.C. „Mirba Oil" SRL. administrată la acel moment de victima B. E.) care era parcat în parcarea susmenționată (deci, în afara părții carosabile) cu fața orientată spre mun. Bârlad.

În urma impactului, numitul B. E. - care se afla în partea din spate a autovehiculului marca „Mitsubishi" - a fost lovit și proiectat pe suprafața carosabilă de partea din spate a acestui autovehicul care, după pierderea de către victimă a poziției de ortostatism, a tamponat și partea din spate a autovehiculului marca „Mercedes Benz” cu numărul de înmatriculare_ care, de asemenea, era parcat regulamentar în afara părții carosabile cu fața orientată spre mun. V..

Ca urmare a lovirii sale de către autoturismul marca „Mitsubishi" L 200, B. E. a decedat la fața locului, cauza decesului, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză medico - legală (autopsie) nr. 279/N/28.09.2012 întocmit de Serviciul Medico - Legal V., fiind o hemoragie internă masivă (hemotorax) consecință a rupturii de hil pulmonar drept urmare a unui traumatism toracic cu multiple fracturi costate, de stern și de coloană vertebrală. De asemenea, s-a mai concluzionat și că între traumatismul toracic și deces există legături de cauzalitate directă și condiționată, că leziunile s-au produs prin mecanism de comprimare și că sângele și urina recoltate de la victimă nu conțineau alcool (a se vedea în acest sens f. 57).

La orele 15,52, un echipaj de poliție din cadrul Serviciului Rutier a I.P.J. V. a procedat la testarea alcoolscopică a inculpatului C. I., rezultatul testării relevând o concentrație de 0,72 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În consecință, inculpatul a fost condus la sediul Spitalului Județean V. unde, la orele 16,37 și, respectiv, 17,37 i-au fost recoltate două probe biologice de sânge a căror procesare a relevat o îmbibație alcoolică de 1,50 g‰ și, respectiv, 1,35 g‰ (a se vedea în acest sens buletinul de analiză toxicologie -alcoolemie nr. 1245/A/2012-1 37).

Întrucât între momentul producerii accidentului și cel al recoltării a trecut un interval mare de timp, s-a dispus efectuarea de către Institutul de Medicină Legală Iași a unei expertize medico - legale de calcul retrospectiv a îmbibației alcoolemiei inculpatului C. I. la momentul producerii accidentului.

În acest sens, în cuprinsul raportului de expertiză medico - legală nr 558/R/19.11.2012 (f. 41 - 42) s-a concluzionat că „în funcție de valorile analizei chimice a sângelui, probă științifica și certă, coroborate cu momentele ingestiei de băuturi alcoolice, la data de 27.09.2012, ora 15,37, numitul C. I. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică aproximativă cuprinsă în intervalul 1,60 g‰ - 1,65g‰.

Totodată, s-a dispus efectuarea de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice lași a unei expertize criminalistice în vederea determinării cauzelor, a împrejurărilor și a posibilităților de evitare a accidentului.

În acest sens, în cuprinsul raportului de expertiză criminalistică nr 79/16.04.2013 (f. 60 - 62) s-au concluzionat următoarele: „Viteza probabilă autoturismului marca „Dacia" L. înmatriculat cu nr._ în momentul premergător accidentului a fost de cca. 115 km/h.

Accidentul s-a produs ca urmare a ieșirii de pe partea carosabilă a autoturismului. Accidentul nu s-ar fi produs dacă autoturismul urmărea geometria carosabilului.

Accidentul se putea produce datorită neatenției în conducere pe fondul stării de ebrietate a conducătorului auto dar nu se exclude o cauză tehnică” și anume, o defecțiune la trenul de rulare față preexistentă producerii accidentului.

Având în vedere această ultimă mențiune, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în al cărei raport înregistrat sub numărul 670/2712.2012 s-a concluzionat că anvelopa atașată roții dreapta față a autoturismului marca „Dacia" L. cu numărul de înmatriculare_ s-a depresurizat din cauza impactului violent al roții cu capătul podețului din beton numerotat cu numărul 1 cu ocazia efectuării cercetării locului faptei și nu din cauza exploziei acesteia (f. 66-67).

Ulterior, a fost redactat și un supliment al acestei expertize tehnice înregistrat sub numărul 379/10.06.2013 în cuprinsul căruia s-a concluzionat că sistemul de direcție al autoturismului cu numărul de înmatriculare_ nu prezintă defecțiuni vizibile constând în vicii de fabricație sau în defecțiuni apărute în cursul uzurii și exploatării autoturismului (cu excepția avariilor determinate de impactul cu capătul podețului din beton și cu autovehiculul marca „Mitsubishi" L 200 cu numărul de înmatriculare_ ) care să fi condus la pierderea controlului asupra direcției de mers anterior impactului cu capătul de podeț (f. 84),

Având în vedere concluziile suplimentului de expertiză tehnică, prin adresele nr. 30/13 din 23.05.2013 (f. 101 - 102) și 30/13 din 05.07.2013 (f. 100) în temeiul art. 124 al. 2 Cod procedură penală expertul criminalist autor al raportului de expertiză nr. 79/2013 a oferit lămuriri suplimentare în scris cu privire la cauza care a provocat devierea autoturismului de la traiectoria rectilinie către dreapta, stabilind fără echivoc drept cauză a acestui fapt. neatenția conducătorului auto pe fondul unei stări de ebrietate.

Situația de fapt reținută, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv:

- proces-verbal de cercetare la fața locului cu schița locului faptei și planșă cu fotografii operativ-judiciare ( filele 7-24);

- declarațiile inculpatului C. I. ( filele 32-36);

- declarațiile martorilor P. C. ( filele 45-46), C. C. ( filele 47-48) și C. A. ( filele 49-51);

- buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1349-1350/28.09.2012 ( fila 37);

- raport de expertiză medico-legală nr. 558/R/19.11.2012 ( filele 41-42);

- raport de expertiză medico-legală ( autopsie) nr. 279/N din 28.09.2012 ( filele 54-57);

- raport de expertiză criminalistică nr. 79/16.04.2013 ( filele 60-61);

- adrese cu lămuriri suplimentare nr. 30/13/05.07.2013 ( fila 100) și 30/13/23.05.2013 ( filele 101-102);

- raport de expertiză tehnică nr. 654/27.12.2012 ( filele 63-67);

- raport de expertiză tehnică nr. 379/10.06.2013 ( fila 85).

ÎN D.

Fapta inculpatului C. I., care, Ia 27.09.2012, în jurul orelor 1537, în timp ce se deplasa pe DN 24 pe raza localității Crasna, . la volanul autoturismului marca „Dacia" L. cu numărul de înmatriculare_ având o îmbibație alcoolică de 1,60 g‰ -1, 65 g‰ a încălcat dispozițiile art. 48 și 49 al 1 din O.U.G. 195/2002 în sensul că a circulat cu o viteză superioară limitei de 50 km/h instituite pentru sectorul de drum pe care se deplasa cu consecința abaterii de la traiectoria rectilinie de deplasare a autoturismului urmată de . capătul unui podeț din beton și cu autoturismul marca „Mitsubishi” L200 cu numărul de înmatriculare_ a cărui parte din spate a izbit și a proiectat pe suprafața carosabilă victima B. E. care a și decedat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzute de art. 178 al. 2, 3 Cod penal din 1969.

Întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța constată că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului N. G. prin dispozițiile art. 99 și art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și libertăților fundamentale.

Din punct de vedere al laturii obiective instanța reține că inculpatul C. I. nu a respectat dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, dispoziții a căror finalitate o constituie prevenirea accidentelor rutiere, inclusiv prin adoptarea unui comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și a circulat pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică cu mult peste limita legală prevăzută de lege.

Elementul material s-a realizat prin acțiunea de conducere a autoturismului cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice.

Urmarea imediată a faptei inculpatului C. I. a constat în decesul victimei B. E..

Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului care constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată – decesul victimei B. E. rezultă din materialitatea faptei și este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că fapta a fost săvârșită în forma culpei cu prevedere prevăzută de art. 19 alin.1 pct.1 lit.a Cod penal din 1969, întrucât, conducând cu o alcoolemie de 1,60 g‰-1,65 g‰, cu o viteză cu mult peste cea prevăzută pentru tronsonul de drum pe drum pe care circula –în localitate - și la starea psihofizică în care se afla ( consum de băuturi alcoolice și oboseală), inculpatul C. I. a prevăzut rezultatul faptei sale, deși a considerat fără temei că el nu se va produce.

În reținerea acestei forme de vinovăție instanța a avut în vedere cele două elemente din esența culpei ce se impun a fi analizate și anume:

- încălcarea unei obligații de diligență;

- previzibilitatea și evitabilitatea subiectivă a urmăririi.

În cauză, instanța raportat probatoriilor administrate constată că evenimentul rutier soldat cu decesul victimei B. E. s-a datorat culpei exclusive a inculpatului C. I..

Astfel, inculpatul C. I. a încălcat următoarele dispoziții legale:

- art. 35 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice: Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.

- potrivit art. 48 din același act normativ: Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

- art. 49 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată prevede că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.

- dispozițiile art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 în care se precizează obligația conducătorilor auto de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă;

- Codul rutier – O.U.G. nr. 195/2002 și respectiv regulamentul de aplicare a acestuia – H.G. nr. 1391/2006 instituie o obligație generală negativă pentru conducătorii auto, anume aceea de a nu consuma băuturi alcoolice înainte de a circula pe drumurile publice, cunoscut fiind faptul că alcoolul slăbește capacitatea de concentrare, atenția și reflexele;

Din dispozițiile legale anterior menționate rezultă că pe timpul circulației pe drumurile publice conducătorul auto este obligat să respecte viteza legală de deplasare de 50 km/h în localitate, să adapteze viteza la condițiile de trafic în așa fel încât să aibă permanent controlul autovehiculului și să fie în măsură să evite orice pericol. Or, în speță, inculpatul a nesocotit obligațiile ce-i reveneau din dispozițiile legale sus-menționate, iar drept consecință a conduitei sale culpabile, acesta și-a asumat riscul producerii unui accident, care, în condițiile date, era previzibil.

Aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal

Având în vedere faptul că de la săvârșirea infracțiunii sus menționate până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoarea Legea nr. 286/2009 respectiv noul Cod penal, intervenind astfel o lege penală nouă, instanța apreciază ca fiind necesare următoarele precizări:

Față de succesiunea în timp a celor două Coduri penale, respectiv cel din 1969 sub imperiul căruia a fost săvârșită infracțiunea, precum și cel intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, se pune problema determinării legii penale mai favorabile.

Astfel, potrivit art. 5 alin.1 Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Potrivit dispozițiilor art.178 alin.2 Cod penal din 1969 „Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Când uciderea din culpă a unei persoane este săvârșită de un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani ( art.178 alin.3 Cod penal din 1969 ).

Potrivit deciziei I/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracțiune, complexă, de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.3 teza I din Codul penal, în care este absorbită infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.

S-a reținut că infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită în aceste împrejurări prezintă un pericol propriu, sporit și distinct față de pericolul social al infracțiunii prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, astfel că legiuitorul a înțeles să stabilească faptul că toate aceste acte, obiectiv strâns legate între ele, însumează elementele unei singure infracțiuni care se constituie într-o infracțiune complexă.

Potrivit dispozițiilor art.192 alin.1 Cod penal, Uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani .

Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile de la concursul de infracțiuni (art. 192 alin.2 Cod penal).

Dispozițiile art. 192 alin.1 Cod penal reproduc inclusiv sub aspectul limitelor de pedeapsă prevederile art. 178 alin.1 Cod penal din 1969.

De asemenea, dispozițiile art. 192 alin.2 teza I Cod penal reproduc, inclusiv sub aspectul limitelor de pedeapsă, prevederile art. 178 alin.2 Cod penal din 1969.

Însă, dispozițiile art. 192 alin.2 Cod penal, au fost completate cu o teză nouă, teza a II –a, potrivit căreia infracțiunea de ucidere din culpă nu mai poate fi calificată ca infracțiune complexă, urmând să fie reținut concursul de infracțiuni atunci când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune – cum este în prezenta cauză uciderea din culpă săvârșită de către inculpatul B. E. care avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge – fapta acestuia va constitui infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin.2 Cod penal în concurs cu infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin.1 lit. b Cod penal tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni consacră sistemul cumulului juridic.

Astfel, în situația când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În prezenta cauză, raportat la elementele care caracterizează persoana inculpatului, instanța apreciază că se impune reținerea de circumstanțe atenuate.

Nefiind în prezența unor instituții susceptibile de a funcționa autonom, aplicarea legii penale mai favorabile nu se va face în doi pași, ci pe baza criteriului aprecierii globale, atât prin raportare la conținutul infracțiunii, la existența unor cauze de nepedepsire, cât și prin raportare la conținutul și efectele circumstanțelor atenuate.

Astfel, noul Cod penal restrânge efectul circumstanțelor atenuate în sensul că efectul lor este limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3.

Codul penal din 1969 cuprinde o reglementare mai favorabilă prin posibilitatea reținerii unei palete mai largi de circumstanțe atenuate judiciare dar și prin prisma efectelor .

Realizând o analiză de ansamblu, prin compararea dispozițiilor din Codul penal din 1969 (norma de incriminare, circumstanțe atenuate și efectele acestora) cu dispozițiile din actuala reglementare, instanța constată că prin reținerea unor circumstanțe atenuate judiciare personale și prin efectele acestora, vechiul Cod penal anihilează aparența de lege mai favorabilă a noului Cod penal.

De asemenea, din punct de vedere al legii penale mai favorabile, trebuie efectuată comparația între limitele de pedeapsă pentru infracțiunea complexă din legea veche și pedeapsa rezultantă potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni din legea nouă.

Astfel, conform legii vechi, fapta inculpatului C. I. în modalitatea reținută constituie infracțiunea complexă de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.3 Cod penal din 1969 ( 5-15 ani închisoare), iar potrivit noului Cod penal constituie infracțiune de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin.2 Cod penal ( 2-7 ani închisoare) în concurs cu infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin.1 noul Cod penal ( 1-5 ani închisoare).

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului C. I. instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Gradul de pericol social concret al faptei va fi apreciat în funcție de următoarele elemente: condițiile și împrejurările comiterii faptei, pe fondul vitezei excesive adoptate de inculpat, starea de pericol pentru relațiile sociale privind circulația pe drumurile publice generată de conducerea autovehiculului având în sânge o îmbibație alcoolică cu mult peste limita legală prevăzută de lege – aspect ce se repercutează negativ în ceea ce privește atenția și reflexele pe care le presupune activitatea de conducere auto, ignorarea obligațiilor adaptării unei conduite preventive prin încălcarea normelor rutiere.

Pe de altă parte, instanța va reține și faptul că inculpatul a manifestat o conduită sinceră de recunoaștere și regret uzitând pe parcursul cercetării judecătorești de dispozițiile art. 374 alin.4 și 375 Cod procedură penală, conduita exemplară a inculpatului în societate anterior comiterii faptei cât și anterior săvârșirii faptei reieșită din lipsa antecedentelor penale, prezentarea în fața organelor de urmărire penală și la instanța de judecată.

Inculpatul C. I. este în prezent pensionar, suferă de mai multe afecțiuni care la ultimele termene de judecată au făcut imposibilă prezentarea în fața instanței de judecată, are o relație de concubinaj și un copil minor în întreținere, aspecte care evidențiază că inculpatul a săvârșit acțiunea ilicită datorită unui complex de împrejurări care au contribuit să se abată de la conduita sa obișnuită, care este una conformă normelor de conviețuire socială.

Toate aceste împrejurări, creează, în mod neîndoielnic, convingerea instanței asupra faptului că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost și va fi un eveniment singular în viața inculpatului care fiind o persoană la vârsta maturității, are capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, astfel că va adapta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială.

Totodată având în vedere că la termenul de judecată din 23 mai 2014 inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală instanța urmează a da eficiență și dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală potrivit cărora în cazul condamnării la pedeapsa închisorii limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu 1/3.

Vor fi reținute în favoarea inculpatului C. I. și circumstanțele atenuate judiciare prevăzute de art. 74 lit.a și c Cod penal din 1969 și ale art. 76 lit.c Cod penal din 1969.

În acest context instanța apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.2,3 Cod penal din 1969 este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.

Instanța apreciază că legea penală veche este mai favorabilă, având în vedere că potrivit legii noi, pedeapsa rezultantă ( ucidere din culpă – art. 192 alin.2 Cod penal, o pedeapsă de 3 ani închisoare și conducerea vehiculului sub influența alcoolului – art. 336 alin.1 Cod penal – o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare ) este de 3 ani și 6 luni închisoare ( 3 ani +1/3 din 1 an și 6 luni).

Conform art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 raportat la art. 5 alin. 1 Noul Cod penal va interzice inculpatului C. I. în condițiile arătate de art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a Cod penal din 1969 ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective ) și lit. b Cod penal din 1969 ( dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă accesorie.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii.

Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeană a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmărească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. Prin ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, statele își asumă și obligația prev. de art. 3 Protocol 1 de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret în condiții care sa asigure libera exprimare a opiniei cu privire la alegerea corpului legislativ, astfel că acestea trebuie sa asigure deținutului condițiile necesare exercitării efective a acestuia, chiar în condițiile unui regim privativ de libertate. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța va interzice inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a (teza a II a) si b Cod penal din 1969, apreciind că interzicerea exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.

De asemenea, prin Hotărârea S. și P. contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal din 1969, trebuie analizat tipul infracțiunii. Având în vedere că infracțiunea de tâlhărie pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este independentă de autoritatea părintească și de modul în care inculpatul și-ar putea exercita drepturile și îndeplini obligațiile părintești precum și față de împrejurarea că inculpatul nu s-a folosit de profesia lor pentru comiterea faptei, instanța nu va aplica ca și pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c, d, e Cod penal din 1969

Prin urmare, în temeiul art.71 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului C. I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. alin. 1 lit. a (teza a II-a) și lit. b Cod penal din 1969 pe întreaga durată a executării pedepsei, începând din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Ca modalitate de executare a pedepsei aplicate inculpatului C. I., instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul modalității de individualizare a pedepsei – suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ( Noul Cod penal) și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ( Cod penal din 1969 ).

În Noul Cod penal pedeapsa maximă stabilită de instanță a cărei executare poate fi suspendată este de trei ani închisoare ( aceeași și în caz de concurs de infracțiuni), în vreme ce în Codul penal din 1969 pedeapsa stabilită trebuia să fie închisoarea de cel mult 4 ani, iar în cazul concursului de infracțiuni pedeapsa rezultantă aplicată nu trebuia să fie mai mare de 3 ani închisoare. În Noul Cod penal nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere în cazul în care inculpatul este recidivist, în vreme ce în Codul penal din 1969 era posibilă dispunerea suspendării sub supraveghere și pentru o infracțiune săvârșită în stare de recidivă. În Noul Cod penal termenul de supraveghere este un interval de timp cuprins între doi și patru ani, fără a fi adăugat la acesta pedeapsa a cărei executare se suspendă, însă fără a putea fi mai mic decât durata pedepsei aplicate, în timp ce în Codul penal din 1969 termenul de încercare consta în durata pedepsei închisorii aplicate, la care se adăuga un termen variabil între 2 și 5 ani.

Noul Cod penal stabilește un alt set de măsuri de supraveghere și obligații decât Codul penal din 1969. Spre deosebire de Codul penal din 1969, în Noul Cod penal pedepsele complementare stabilite pe lângă pedeapsa închisorii se vor executa pe parcursul termenul de supraveghere. În Noul Cod penal efectul definitiv al suspendării sub supraveghere este acela că pedeapsa se consideră executată, în vreme ce potrivit Codului penal din 1969, intervenea reabilitarea de drept.

În cazul în care, potrivit ambelor legi, sunt îndeplinite condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere obligația condamnatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, precum și faptul că inculpatul nu va fi reabilitat de drept conform Noului Cod penal, legea mai favorabilă este Codul penal din 1969.

În acest context văzând și dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 care reglementează criteriile de stabilire a legii mai favorabile în cazul suspendării sub supraveghere instanța apreciază ,raportat la efectele acetei instituții de drept penal material ( reabilitarea de drept ) precum și numărul mic de obligații impuse sau mai exact lipsa acestora, că legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului C. I. prin aprecierea globală conform Deciziei Curții Constituționale nr.265/06._ ,este Codul penal din 1969.

În baza art. 86 ind. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conform dispozițiilor art. 86 ind. 2 Cod penal 1969. și care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

In temeiul art. 86 ind. 3 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a.. sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune V..

b. sa anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

c. sa comunice și sa justifice schimbarea locului de munca.

d. sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existența.

Datele prevăzute la art. 86 indice 3 alin.1 lit. b-d Cod penal din 1969 se vor comunica Serviciului de Probațiune V..

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal 1969, va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 Cod penal 1969 cu referire la art. 83 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, daca în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune ori nu respectă, cu rea-credință, măsurile de supraveghere ori obligațiile stabilite în sarcina sa.

În baza art. 3, 4 alin. 1 lit. b și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (văzând și Anexa nr. 1 pct. 3) va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. I., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi.

În conformitate cu art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, se va aduce la cunoștința inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 404 alin.4 Cod procedură penală raportat la art. 86 indice 3 alin.2, Cod penal 1969 un exemplar al prezentei sentințe se va comunica la Serviciul de Probațiune V., la rămânerea definitivă a acesteia.

ACȚIUNEA CIVILĂ

În cauză succesorii defunctului B. E. s-au constituit părți civile în prezenta cauză, acțiunea fiind îndreptată exclusiv împotriva asiguratorului de răspundere civilă – parte responsabilă civilmente Societatea A. R. ASTRA SA în baza răspunderii civile contractuale, după cum urmează:

1. B. V. – soția supraviețuitoare s-a constituit parte civilă cu următoarele sume:

- 25.000 lei cu titlu de daune materiale ( c/val cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și celelalte obiceiuri creștinești);

- 1.000.000 lei cu titlu de daune morale reprezentând prejudiciul afectiv suferit ca victimă indirectă, prin ricoșeu;

2. B. C. E. – fiul victimei – 1.000.000 lei cu titlu de daune morale;

3. B. E. M. – fiica victimei – 1.000.000 lei cu titlu de daune morale;

4. S. A. – fiica victimei – 1.000.000 lei cu titlu de daune morale;

5. G. S. G. – fiica victimei – 1.000.000 lei cu titlu de daune morale ( filele 26-32).

Ulterior, părțile civile și-au majorat cuantumul despăgubirilor civile solicitate cu titlu de daune morale, după cum urmează:

- B. V. ( soția supraviețuitoare) – 1.000.000 euro;

- B. C. E. ( fiu) – 1.000.000 euro;

- B. E. M. ( fiică) – 1.000.000 euro;

- S. A. ( fiică) – 1.000.000 euro;

- G. S. G. ( fiică) – 1.000.000 euro. ( filele 94-95)

Cu privire la persoana obligată la plata sumelor ce constituie daune materiale și morale, instanța constată că părțile civile au arătat că solicită obligarea exclusivă la plata despăgubirilor civile a asigurătorului autoturismului cu nr. de înmatriculare_ condus de către inculpatul C. I., autoturism care la data producerii accidentului era asigurat la S.C. A.-R. ASTRA SA.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.14,15,24 Cod procedură penală, Legea nr.136/1996, Ordinul CSA 14/2011.

În dovedirea pretențiilor civile, instanța a admis părților civile administrarea probei cu acte și martori, fiind audiați martorii D. M., D. S. și P. D. ( filele 199-203).

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 86 Cod procedură penală, normă de imediată aplicabilitate, asigurătorul S.C. A.-R. ASTRA SA a dobândit calitatea de parte responsabilă civilmente, putând fi obligat direct sau în solidar la plata despăgubirilor civile.

Potrivit art. 19 alin.1 Cod procedură penală, latura civilă se soluționează conform legii civile.

Prin urmare, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală, respectiv ale răspunderii pentru fapta proprie, fiind întrunite condițiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului C. I..

Potrivit art. 1357 alin.1 și 2 cod civil ( în vigoare la data comiterii faptei), cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.

Așadar, din interpretarea acestui text legal se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv:

- existența unei fapte ilicite ( delict civil);

- prejudiciul ;

- raportul de cauzalitate între cele două;

- vinovăția,

elemente ce au fost identificate și nepuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sunt aspectul elementelor sale constitutive.

Instanța reține, că pentru a da naștere dreptului la reparațiune prejudiciului cauzat prin activitatea ilicită a inculpatului trebuie să fie unul cert atât sub aspectul existenței sale cât și sub aspectul întinderii acestuia, actual, direct și personal și să nu fie reparat ( art. 1385 Cod civil).

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1386 alin.1 Cod civil, repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar când aceasta nu este cu putință, prin plata unei despăgubiri stabilite prin acordul părților sau în lipsă prin hotărâre judecătorească.

În acest sens, CE.D.O. a afirmat în mod constant că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art. 41 din CE.D.O. conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către CE.D.O. atunci când se pronunță în această materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004). De asemenea, instanța europeană a mai statuat că, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei).

În ceea ce privește despăgubirile pentru daune materiale, acestea sunt supuse unei riguroase probațiuni, sarcina probei căzând în sarcina părții civile.

În ceea ce privește cheltuielile de înmormântare art. 1392 Cod civil, prevede în mod expres că cel care a făcut aceste cheltuieli are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.

Acoperirea prejudiciilor suferite de victimele accidentului cad în sarcina asigurătorului la care persoana responsabilă de producerea accidentului avea contractul de asigurare, respectiv societatea de asigurare S.C. A. -R. ASTRA S.A.

Conform Legii nr. 136 1995, privind asigurările si reasigurările din România, terții prejudicial au o acțiune directă împotriva asigurătorului, în baza contractului de asigurare, care este o stipulație pentru altul, producându-și efectele în beneficiul unei terț, constituind, astfel, o reală excepție de la principiul relativității contractelor. Conform clauzelor contractuale și legii, răspunderea civilă a făptuitorului este preluată în mod automat, în limitele poliței de asigurare, de către societatea de asigurare, ocazie cu care se naște, în persoana persoanelor păgubite, un drept autonom împotriva asigurătorului.

Mai mult decât atât, prin decizia 29/2009 a ICCJ - Secțiile Unite, s-a stabilit ca în materia asigurării de răspundere civilă auto, răspunderea asigurătorului față de persoana prejudiciată este o răspundere contractuală, asumată prin contractul de asigurare. Este deci, o răspundere directă, decurgând din achiesarea asigurătorului la riscurile conduitei asiguratului.

Astfel, prin acoperirea prejudiciului suferit de terțul victimă a accidentului rutier, asigurătorul nu face o plată pentru făptuitor și nici alături de acesta, ci își îndeplinește obligația proprie, asumată prin contractul de asigurare, el suportând în mod efectiv și definitiv întregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului.

Având în vedere caracterul cert al prejudiciului și existența elementelor care configurează culpa civilă a asiguratului pe de o parte și, pe de altă parte, existența unui contract de asigurare reglementat de norme speciale, ce prevede obligații de despăgubire pentru asigurător, apreciază reclamanții că sunt îndreptățiți la primirea sumelor solicitate, cu titlul de daune morale.

În continuare se mai arată că, potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces.

În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul.

Potrivit art. 49 din Ordinul CSA nr. 14/2011, aplicabil la data producerii accidentului, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele:

în caz de deces:

- cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

- cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;

- veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

- daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.1 din Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule:

(1) “Asigurătorii RCA au obligația de a stabili limite de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(2) Limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt:

a) pentru pagubele materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse începând cu anul 2012, la un nivel de 1.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României;

b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse începând cu anul 2012, la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

În ceea ce privește întinderea daunelor materiale solicitate, instanța reține că acestea nu se ridică la valoarea solicitată de către partea civilă B. V., care le-a estimat la suma de 25.000 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea, obiceiuri creștinești, monumentul funerar.

Astfel, în privința daunelor materiale acestea sunt supuse unei riguroase probațiuni, sarcina probei căzând în sarcina părții civile.

Potrivit jurisprudenței CEDO, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și a caracterului rezonabil al cuantumului.

Din analiza înscrisurilor depuse de către partea civilă B. V. rezultă că despăgubirile civile sub aspectul daunelor materiale sunt în cuantum de 20.264 lei (cheltuieli efectuate pentru achiziționare sicriu și cele necesare înmormântării, construire monument funerar filele 51-54, 144-147 dosar instanță).

Întrucât defunctul B. E. era de o altă confesiune decât cea ortodoxă, ceremonia de înmormântare include doar un serviciu religios, fără organizarea de pomeniri și parastase.

În raport de aceste considerente, instanța constată ca fiind întemeiată, pentru a fi acordată, suma de 20.264 lei cu titlu de daune morale.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daune morale, dimpotrivă prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluabile în bani.

În ceea ce privesc daunele morale, dacă anterior intrării în vigoare a noului Cod civil legislația noastră internă nu prevedea nici un criteriu în funcție de care să fie evaluat prejudiciul nepatrimonial, aprecierea acestuia fiind lăsată la latitudinea instanței de judecată care proceda în concret, prin raportare la toate împrejurările și circumstanțele cauzei, ținând însă cont ca stabilirea cuantumului acestor despăgubiri trebuie să respecte principiul echitației exprimat prin aceea că despăgubirile morale nu trebuie să constituie o amendă excesivă pentru autorii prejudiciilor și o modalitate indirectă de îmbogățire a părții civile, art. 1391 Cod civil legiferează în mod expres posibilitatea reparării prejudiciului nepatrimonial.

Astfel, instanța judecătorească va putea acorda despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului pentru durerea încercată de moartea victimei (art. 1391 alin. 1 Cod civil).

În speță de față este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care s-a dispus prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului European nr 75 adoptată la 14.03.1965 în materia prejudiciului corporal care statuează în mod expres că în caz de deces reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului.

Astfel, în privința daunelor morale solicitate instanța apreciază că este dincolo de orice îndoială faptul că părților civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S. G. le-a fost creat un prejudiciu moral de o gravitate extrem de ridicată, constând în suferința psihică generată de dispariția intempestivă și tragică a soțului și părintelui care a fost B. E..

Astfel, din declarațiile martorilor D. M., D. S. și P. D. coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că familia B. era o familie unită, cu o relație de familie consolidată din care au rezultat patru copii, între aceștia existând legături de profundă afecțiune.

De asemenea, astfel cum au declarat aceeași martori victima B. E. desfășura o viață activă în plan social fiind administrator al unor societăți cu o îndelungată activitate în domeniu, fiind respectat și apreciat de colaboratori și personalul angajat în cadrul societății. După cum rezultă din înscrisurile depuse societățile al căror administrator era B. E. se bucurau de o bună reputație, la nivel local, regional și național fiind beneficiarul mai multor premii. Nu trebuie omisă și implicarea victimei B. E. în buna desfășurare a activității societăților pe care le administra, acesta reușind chiar în condițiile crizei economice să asigure buna funcționare a acestora și crearea de locuri de muncă.

Victima B. E. desfășura o viață activă și pe plan social implicându-se în ridicarea de lăcașuri de cult, grădinițe, efectuarea de acte de caritate în favoarea persoanelor defavorizate, era percepută ca o persoană extrem de altruistă preocupându-se de bunăstarea celor din comunitate.

Faptul că victima B. E. a fost un om respectat rezultă și din faptul că pentru a-i aduce un ultim omagiu martorul P. D. a venit special din Statele Unite ale Americii, la serviciile de priveghi și înmormântare au participat foarte multe persoane care au venit să-și exprime regretul și compasiunea pentru pierderea omului care a fost B. E..

Dispariția violentă și intempestivă a victimei B. E. a provocat soției și copiilor acestora traume psihice de excepție.

A rezultat din probatoriul administrat că decesul lui B. E. a determinat părților civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S. G. o reacție patologică, provocându-le stări depresive profunde dar și perturbări în condițiile de existență, despăgubirile morale reprezentând doar un substitut pentru prețul suferințelor psihice determinate de decesul soțului și respectiv tatălui și bunicului care a fost B. E., de modificarea intempestivă și pentru totdeauna a cursului firesc al vieții pe aceștia o duceau anterior.

Astfel, consecințele negative suferite de părțile civile, în plan psihic și afectiv sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit (și notorie) suferința provocată de o astfel de pierdere.

Mai mult, valoarea socială lezată este reprezentată de dreptul la viață, valoare fundamentală garantată de art.2, alin.1 din Constituția României și protejat prin lege, conform art. 2 din CEDO.

În prezenta cauză, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică de excepție determinată de fapta săvârșită de inculpatul C. I. - astfel că acordarea cu titlu de daune morale a sumei de 25.000 EURO fiecăruia dintre părțile civile reprezintă o compensare a prejudiciului afectiv cauzat părților civile.

Prin stabilirea daunelor morale în cuantumul acordat, instanța apreciază că soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene. CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art. 41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004). De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).

Față de considerentelor mai sus expuse instanța va admite, în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părțile civile: B. V., B. C., B. E. M., S. A., G. S. G..

În baza art. 86 Cod procedură penală, va constata calitatea de parte responsabilă civilmente a asiguratorului Societatea A. R. ASTRA SA .

În baza art. 397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 19, 25 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1349, 1357, 1391, 1392 Cod civil, art.49,50 și 55 privind asigurările și reasigurările în România precum și de art. 49 alin.2 din Ordinul CSA nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule ( în vigoare la data săvârșirii faptei) va obliga pe asigurătorul de răspundere civilă - parte responsabilă civilmente - Societatea A. R. ASTRA SA cu sediul în București, ..3, ..10, sector 3, să achite:

1. părții civile B. V. cu titlu de despăgubiri civile suma de 20.264 lei cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale;

2. părții civile B. C. suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale;

3.părții civile B. E. M. suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale;

4. părții civile S. A. suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale;

5. părții civile G. S. G. suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale.

Va lua act că părțile civile și inculpatul au fost asistați de apărători aleși.

În baza art.276 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 50 din Legea nr. 136/1995, va obliga pe asigurătorul parte responsabilă civilmente Societatea A. R. ASTRA SA la plata către partea civilă B. V. a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. ( cv. onorariu avocat conform chitanței nr. 92 din 30.08.2014).

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul C. I. la plata sumei de 1600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat avansate în cursul urmăririi penale și al judecății din care suma de 300 lei reprezintă diferența de onorariu neachitată expertului tehnic, iar suma de 481 lei reprezintă taxa lucrărilor medico-legale efectuate de Serviciul Medico - Legal V. cu ocazia efectuării autopsiei numitului B. E..”

În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate, părțile civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A., G. S. G. și asigurătorul Societatea A.-R. ASTRA S.A., au promovat calea ordinară de atac a apelului.

Criticile invocate în motivarea apelului declarat de părțile civile vizează soluția instanței de fond dispusă în latura penală și în latura civilă a procesului penal.

Referitor la soluția data în rezolvarea acțiunii civile, părțile civile apelante au susținut că pedeapsa principală și modalitatea de executare aleasă de prima instanță sunt prea blânde în raport cu urmarea produsă de fapta penală comisă de inculpatul C. I., respectiv decesul victimei B. E..

Critica adusă de părțile civile apelante laturii civile a cauzei, în esență, vizează cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, cuantum care, în opinia părților civile, nu este în măsura sa compenseze suferința morală pe care au îndurat-o în urma morții victimei B. E..

În motivele scrise de apel părțile civile apelante redau legătura puternica de afecțiune ce a existat între ele, pe de o parte și victima B. E., pe de alta parte, context în care dispariția bruscă și tragică a acestuia din urmă le-a produs o trauma psihică de mare intensitate care îndreptățește la acordarea unor sume bănești într-un cuantum superior celui acordat de instanța de fond. Se susține că suma de 50.000 euro acordata fiecărei părți civile cu titlu de daune morale prin sentința penală contestată nu este în concordanță cu legislația incidentă în materie și cu jurisprudența națională pe acest segment al practicii instanțelor judecătorești.

Totodată, părțile civile apelante au solicitat acordarea dobânzii legale pentru perioada cuprinsă de la momentul trimiterii în judecată a inculpatului și până la plata efectiva a despăgubirilor, cu argumentul că, creanța terților prejudiciați devine certă, lichidă și exigibilă în momentul cuantificării prejudiciului prin constituirea ca parte civilă.

Apelantul asigurător Societatea A.-R. ASTRA S.A. a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și al temeiniciei.

O primă critică adusă de apelantul Societatea A.-R. ASTRA S.A. a vizat motivarea sentinței penale apelate, susținând, în esență, faptul că ar exista o contrarietate între considerentele și dispozitivul hotărârii. Motivează asiguratorul că instanța de fond si-a argumentat soluția privind acordarea daunelor morale în limita sumei de 25.000 euro, în condițiile în care a acordat cu acest titlu o sumă mai mare, respectiv de 50.000 euro. Apreciază asiguratorul că exista astfel o contradicție între ceea ce a motivat instanța de fond și ceea ce a dispus în privința daunelor morale.

Cea de a două critică adusă de apelantul asigurator privește cuantumul sumelor dispus a fi plătite cu titlu de daune morale, susținând că acesta este prea mare raportat la probatoriul administrat în cauză, sumele nefiind individualizate în raport de prejudiciul efectiv cauzat fiecărei părți civile.

A solicitat apelantul asigurator ca instanța de apel să re-aprecieze întregul probatoriu existent la dosar și, în urma acestui examen, să se diminueze cuantumul sumelor bănești acordate cu titlu de daune morale în așa fel încât daunele să nu se constituie în sume excesive, nejustificate.

În cuprinsul motivele scrise de apel, asiguratorul a dezvoltat argumentele de fapt și de drept în baza cărora, în opinia sa, se impune diminuarea cuantumului daunelor morale ce au acordate părților civile până la un nivel rezonabil.

Critica apelantul și faptul că instanța de fond nu a luat în considerare și nu a motivat acordarea daunelor morale pentru fiecare dintre părțile civile în raport cu specificul și eventualele particularități ale relației pe care fiecare parte civilă a avut-o cu victima.

A solicitat asiguratorul apelant admiterea caii de atac formulată, desființarea hotarârii instanței de fond în ceea ce privește latura civilă a cauzei și pronunțarea unei noi hotarâri prin care, ca urmarea reaprecierii probatoriului, să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale.

Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, Curtea constată următoarele:

Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă tribunalul V. din data de 17.01.2014 dat în dosarul de urmărire penală nr. 706/P/2013, Judecătoria V. a fost investită cu judecarea în primă instanța a inculpatului C. I. pentru comiterea unei infracțiuni de ”ucidere din culpă” prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 și 3 din Codul penal din 1969, constând în aceea că, în ziua de 27.09.2012, în timp ce se deplasa pe DN 24 pe raza satului Crasna, ., la volanul autoturismului marca ”Dacia L.”, cu număr de înmatriculare_, în condițiile în care avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60 g‰ -1,65 g‰, a circulat cu o viteză superioară față de limita maximă de 50 km/h admisă pentru sectorul de drum pe care se deplasa, fapt pentru care a determinat pierderea controlului volanului, autoturismul intrând în coliziune cu capătul unui podeț din beton și apoi cu autoturismului marca „Mitsubishi L 200”, cu număr de înmatriculare_, aflat în staționare. Partea din spate a acestui din urmă autoturism a izbit și proiectat pe suprafața carosabilă pe victima B. E. care în urma impactului astfel produs a suferit leziuni grave ce i-au cauzat decesul

Fiind investită cu judecarea cauzei, instanța de fond, pe baza unei judicioase analize și evaluări a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale, a reținut o situație de fapt corectă, conformă cu realitatea obiectivă dovedit petrecută în ziua de 27.09.2012, pe care, de altfel, și inculpatul C. I. a recunoscut-o în totalitate în condițiile prevăzute de art. 374 alin. 4, art. 375 și art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1969.

În etapa procesuală a deliberării, judecătorul fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 103 Cod de procedură penală, făcând o apreciere și o interpretare corecta a probelor administrate în cauza, după prealabila examinare a tuturor mijloacelor de proba existente la dosar.

În considerentele sentinței penale supusa prezentei analize, sunt prezentate, într-o manieră dezvoltată, argumentele care au stat la baza soluției de condamnare dispusa, fiind explicitată vinovăția, sub forma culpei cu prevedere, reținută în sarcina inculpatului C. I..

Pe baza situației de fapt relevata de probatoriu strâns în cauză, prima instanță a procedat la o corecta încadrare în drept a faptei dovedit comisă de către inculpatului C. I., stabilind că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ”ucidere din culpă”, în varianta normativa prevăzută de art. 178 alin. (2) și (3) din vechiul Cod penal.

Referitor la încadrarea în drept a faptei ce formează obiectul judecății de față, în contextul intrării în vigoare la data de 01 februarie 2014 a unui nou Cod penal, Curtea ține să arate că infracțiunea de ucidere din culpă, în varianta normativa prevăzută de art. 178 alin. (2) și (3) din vechiul Cod penal are continuitate de incriminare, norma juridică corespondentă din Codul penal actual fiind cea de la art. 192 alin. (1) și (2) care a preluat condițiile de incriminare din textul de incriminare din vechea lege penală generală, iar în privința regimului sancționator, noua lege penală a adus o atenuare semnificativă a limitelor de pedeapsă. Totodată, noua lege penală a prevăzut în mod expres faptul că atunci când încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea unei anume activități constituie ea însăși infracțiune se vor aplica regulile referitoare la concursul de infracțiuni, iar Codul penal actual prevede un regim sancționator mai aspru pentru concursul de infracțiuni care, potrivit legii penale actuale, ar fi incident în cauza de fața ca urmarea faptului că inculpatul C. I. a condus pe drumurile publice un autovehicul cu o îmbibație alcoolica în sânge de peste limita de 0,80 g‰ (fapta ce se pliază pe textul de incriminare de la art. 336 alin. 1 Cod penal, infracțiune ce ar intra în concurs cu infracțiunea de ucidere din culpă).

Față de elementele sus redate – explicitate pe larg în considerentele hotărârii supusă prezentului examen - instanța de fond a efectuat o analiza comparativa și globala a celor doua legi penale generale (Codul penal din 1969 și Codul penal actual), în deplin acord cu cele statuate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, analiza la finele căreia, în mod corect, a identificat ca fiind mai favorabila pentru inculpatul C. I., legea penala veche.

La stabilirea regimului sancționator, prima instanță a avut în vedere și a dat eficiență criteriilor generale de individualizare judiciara înscrise la art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv gradul de pericol social concret dedus din împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatului, precum și atitudinea procesuală adoptata de acesta în raport cu infracțiunea imputată și comportamentul avut pe tot parcursul procesului penal.

Rezultă din considerentele sentinței penale analizate că în operațiunea de individualizare judiciara au fost avute în vedere, pe lângă circumstanțele referitoare la infracțiunea de ucidere din culpă comisă și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului C. I., evidențiindu-se împrejurarea că acesta este pensionar, sufera de anumite afecțiuni grave, are o relație de concubinaj și un copil minor rezultat din această relație, iar comiterea faptei penale imputate se datorează unui complex de factori care au contribuit la abaterea de la conduita sa obișnuită. Totodată, instanța de fond a ținut seama și de atitudinea procesuală sinceră și cooperantă pe care a adoptat-o inculpatul pe parcursul procedurii judiciare de față,.

Elementele referitoare la persoana inculpatului au fundamentat reținerea de către instanța fondului a doua circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestuia, respectiv circumstanțele prevăzute la art. 74 lit. a) și c) din Codul penal din 1969, fapt ce a condus la coborârea pedepsei principale sub limita inferioara prevăzută de textul de incriminare.

În condițiile în care, judecata în primă instanță s-a desfășurat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, limitele de pedeapsa prevăzute de textul de incriminare au fost reduse cu o treime, iar pedeapsa concret aplicata a fost stabilita sub minimul redus cu o treime (3 ani și 4 luni închisoare) ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante.

Pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului de către prima instanță, analizată în raport cu toate elementele ce caracterizează fapta și pe inculpat, inclusiv cu împrejurarea ca victima B. E. nu a avut nicio culpă în producerea accidentului rutier, culpa exclusiva aparținându-i inculpatului, apare ca fiind proporțională cu gravitatea, cu împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea de ucidere din culpă și cu rezultatul acesteia, cât și cu circumstanțele – pozitive – ce caracterizează persoana inculpatului.

În raport de forma de vinovăție cu care a fost comisă infracțiunea, respectiv culpa cu prevedere, împrejurarea că inculpatul C. I. a conștientizat natura și gravitatea faptei comise, asumându-și răspunderea pentru conduita imprudentă pe care a avut-o, ținând seama și de stare de boală grava pe care o prezintă inculpatul, Curtea apreciază ca fiind judicios aleasa ca și modalitate de executare a pedepsei închisorii aplicata, suspendarea sub supraveghere a executării pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare. Apreciază instanța de control judiciar că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului C. I. este o măsură aptă să asigure reeducarea și corijarea comportamentului inculpatului, reținându-se că prin aceasta modalitate de executare se atinge scopul pedepsei, acela de prevenire a comiterii de noi infracțiuni, în sensul că inculpatul C. I. nu va mai reintra în câmpul infracțional.

Față de considerentele redate, Curtea constată neîntemeiată critica părților civile apelante referitoare la cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului și la modalitatea de executare a acesteia stabilită de instanța fondului.

În ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a procesului, un prim aspect pe care instanța de control judiciar ține să-l menționeze expres este acela al cadrului procesual aplicabil în speța analizata, date fiind modificările de substanță intervenite în materie penală și procesual penală de la momentul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă (27.09.2012) și până în prezent.

Astfel, instanța de control judiciar reține că acțiunile civile promovate în cauză de către părțile civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A., G. S. G. își au temei legal în dispozițiile art. 19 – art. 28 și art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil (față de data comiterii faptei penale, la care s-a născut raportul juridic).

Se impune a arăta faptul că, urmarea demersurilor efectuate de organele judiciare, au fost strânse date și informații cu privire la asigurarea de răspundere civila obligatorie pentru autovehiculul implicat în accidentul rutier din 27.09.2012 și astfel s-a stabilit că Societatea A.-R. ASTRA S.A are calitatea de calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal de față.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Codul de procedura penală „acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea Ia răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, iar conform alin. (5) al aceluiași articol, „repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile".

Referitor la temeinicia pretențiilor civile formulate de către părțile civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A., G. S. G., Curtea reține că, în drept, potrivit dispozițiilor art. 1357 din Codul civil, ”Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârșita cu vinovăție, este obligat sa îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoara culpă”. De asemenea, dispozițiile art. 1390 alin. (1) Cod civil prevăd că, în caz de deces, despăgubirile pentru prejudiciile cauzate se cuvin numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat, iar art. 1391 alin. (2) din același act normativ recunoaște dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial pentru ascendenții, descendenții, frații, surorile, soțul, pentru durerea încercata prin moartea victimei.

Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cere întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: 1). existența unei fapte ilicite imputabilă inculpatului; 2). existența prejudiciului; 3). existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat; 4) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în latura penală a cauzei de față, instanța constată că sunt îndeplinite toate cele 4 condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului C. I. care a provocat, din culpa sa, un accident rutier ce a avut ca urmare directă moartea victimei B. E., soțul și respectiv tatăl părților civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S. G.. Cât privește natura prejudiciului cauzat soțului victimei accidentului rutier (prin fapta inculpatului), partea civilă B. V. a pretins că prejudiciul suferit este de ordin material si moral, în timp ce descendenții victimei – părțile civile B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S. G. - au pretins un prejudiciu doar de ordin moral.

În ceea ce privește prejudiciul de ordin material, Curtea reține ca partea civila B. V. a solicitat cu acest titlu (de daune materiale) suma de 25.000 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei, obiceiuri creștine și monumentul funerar realizat. Instanța fondului, în urma unei examen atent a probatoriului relevat în privința daunelor materiale, a reținut și a explicitat în considerentele hotărârii date că nivelul acestui tip de daune se situează la suma de 20.264 lei, sumă care a fost acordata părții civile B. V., cu titlu de daune materiale.

Față de probatoriul strâns în privința prejudiciului material compus din cheltuielile pe care B. V., în calitatea sa de soție a victimei B. E., le-a efectuat pentru înmormântarea și apoi celelalte evenimente organizate potrivit tradiției și pentru realizarea monumentului funerar, Curtea apreciază ca fiind temeinica soluția instanței de fond de admitere în parte a cererii de despăgubiri materiale, mai exact în cuantum de 20.264 lei, aceasta fiind suma totală ce a fost dovedit ca fiind cheltuita de partea civilă B. V. în scopurile anterior precizate, neexistând motive pentru modificarea soluției din sentința penală apelată.

Într-o altă ordine de idei, Curtea ține să arate faptul că acțiunea civilă, alăturată acțiunii penale, rămâne supusă regulilor de probațiune specifice materiei civile, situație în care sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 249 Cod procedura civilă, potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, dar și cu aplicarea mijloacelor de probă specifice materiei civile.

În privința daunele morale solicitate in cauză de către fiecare dintre părțile civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S. G., în cuantum de câte 1.000.000 euro, pentru prejudiciul de ordin nepatrimonial încercat, pentru început, Curtea ține sa facă o . precizări preliminare menite să faciliteze înțelegerea raționamentului pe care judecătorul îl are atunci când este chemat sa se pronunțe asupra unor atare daune.

Este unanim acceptat faptul că daunele morale nu sunt susceptibile de a fi calculate matematic, sub aspectul componenței, de această manieră, pentru că întinderea lor nu este rezultatul unui calcul matematic (în concret, decesul victimei B. E. nu pot fi contabilizat), ci a unei satisfacții echitabile acordate persoanei lezate moral, oferită sub forma unui echivalent. Prin acordarea unor beneficii materiale se urmărește recrearea unui echilibru în existența unei persoane, dezechilibrul fiind rezultatul faptei prejudiciabile, în speță a infracțiunii care a avut ca urmare moartea victimei B. E.. Prin urmare, proporționalitatea trebuie realizată între vătămarea suferită și impactul pe care aceasta l-a avut asupra echilibrului emoțional și psiho-social al celui prejudiciat, pe de o parte și suma acordată cu titlu de daune morale, sumă care, ca și cuantum, să poată oferi satisfacții materiale care să creeze o stare de bine, de plăcere celui prejudiciat, proporțională cu afectarea suferită. Daunele morale nu pot fi „rezonabile” decât prin raportare la prejudiciul moral cauzat de efectele acțiunii inculpatului asupra părții civile și nu prin raportare la alte elemente cum ar fi de exemplu situația materială a părții civile sau a celui care dezdăunează. În condițiile în care prin urmarea cauzată de accidentul rutier comis de inculpat, consecințele în plan afectiv, dar și psiho-social se situează la un anumit nivel corect apreciat, daunele morale trebuie să fie apte să poată procura satisfacții proporționale. Nerespectarea acestei proporționalități ar lăsa întregul raționament anterior, care, sub aspectul fundamentului (al vătămării suferite) nu poate fi contestat, la nivelul unei construcții teoretice, or, judecătorul nu este chemat să recunoască niște drepturi teoretice și iluzorii, ci să dea eficiență unor drepturi efective.

Instanța de control judiciar are în vedere, pe de o parte, că prin acordarea daunelor morale se urmărește a se da și părții civile, ca persoană prejudiciată, o satisfacție echitabilă, iar pe de altă parte, ca acestea constituie și o sancțiune, în plan civil, pentru inculpat, ca autor al faptei ilicite, în scopul de a contribui la prevenirea eficientă a unor fapte similare în viitor, fără însă a se constitui sau a putea fi apreciată ca o amendă excesivă pentru inculpat.

Curtea ține să precizeze că daunele morale nu sunt destinate să repună partea civilă în situația anterioară săvârșirii infracțiunii (pentru simplul motiv că acest lucru nu mai este posibil), ci reprezintă, așa cum rezultă din considerentele anterior redate, o compensare patrimonială adecvată a prejudiciului de ordin moral suferit de acestea din urmă, neputând fi vorba nici de reparație integrală, atâta timp cât nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar și nici de îmbogățire excesivă.

Potrivit legislației interne, principiul care reglementează răspunderea civilă delictuală este acela al despăgubirii integrale, atât pentru prejudiciu efectiv suferit, cât și pentru beneficiu nerealizat. Răspunderea asiguratorului în legislația internă acoperă toate daunele, atât pe cele materiale cât și pe cele de natură morală.

Ca o concluzie la cele sus redate, Curtea arată că despăgubirile acordate părților civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S. G., cu titlu de daune morale, trebuie să fie proporționale cu urmările negative efectiv îndurate de acestea în urma decesului soțului respectiv al tatălui lor.

Prin urmare, instanța de control judiciar, realizând propriul examen asupra probatoriului strând la dosar, relevant sub aspectul prejudiciului moral suferit de părțile civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S. G., are în vedere următoarele aspecte:

În examenul său asupra prejudiciului moral suferit de părțile civile apelante, instanța de control judiciar pornește de la relația de afinitate și respectiv de rudenie ce exista între victima infracțiunii de ucidere din culpă și părțile civile, respectiv o relație extrem de apropiata specifică celei dintre soți și dintre părinte - copil, relație din care decurge o puternica și consistenta afecțiune. Continuându-și analiza și având în vedere fundamentul ce exista la baza relației analizate, instanța reține că victima B. E. avea o legătură permanentă, bazată pe dragoste și respect cu părțile civile, iar cu B. V. locuia și se gospodărea împreuna ceea ce transmite o legătura afectiva extrem de strânsa între aceștia. Modul brusc și neașteptat în care dreptul la viață al soțului/părintelui părților civile a luat sfârșit, vârsta victimei și a fiecăreia dintre părțile civile, vârstă la care soția respectiv copiii aveau cu totul alte așteptări de la soțul/părintele lor care, în nici un caz, nu implica evenimentul tragic al decesului, faptul că victima era un real și constant sprijin – moral și financiar – pentru părțile civile, constituie elemente ce se i-au în vedere la aprecierea cuantumului sumei bănești care ar fi în măsura sa compenseze durerea psihică îndurată. În raport de toate elementele anterior arătate, Curtea reține că dispariția prematura și în condiții tragice a soțului și respectiv a tatălui părților civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S. G. a fost de natura sa le producă acestora o suferința psihica de mare intensitate și greu de atenuat, durerea produsa de dispariția victimei neputând fi compensata decât printr-o suma băneasca care sa permităcrearea unei stări de bine, de plăcere celui prejudiciat, proporțională cu afectarea suferită.

Față de cele sus redate, instanța reține faptul că urmarea accidentului rutier suferit, calitatea vieții părților civile apelante a fost afectată în mod grav prin faptul că acestea au dezvoltat niște suferințe de ordin psihic intense care, din păcate, prin trecerea timpului, nu pot fi decât atenuate și, în niciun caz, înlăturate.

Consecința constând în decesul prematur al soțului/tatălui părților civile a produs și o afectare a vieții de familie a părților civile; viața de familie fiind extrem de importantă pentru existența oricărui individ, atât din punct de vedere psihologic, dar și din punct de vedere socio-familial. Astfel, sub aspect psihologic, viața de familie presupune stabilirea unor legături extrem de puternice între indivizi, în concret o ancorare în viață a fiecăruia. Lipsa unor astfel de legături conduce inevitabil la izolare și depresie. Sub aspect socio-familial, relația cu membrii familiei presupune petrecerea împreună a numeroase momente potrivit normelor de conviețuire socială general acceptate și tradițiilor specifice fiecărui popor, aspecte de care părțile civile au fost private pentru tot restul vieții lor.

În raport de toate considerentele ce au fost dezvoltate mai sus, instanța de control judiciar apreciază ca suma de 50.000 euro acordata fiecăreia dintre cele 5 părți civile cu titlu de daune morale de către instanța de fond nu este nici excesiva și nici derizorie, ci este în măsura să asigure o justă compensare a suferințelor psihice și psihologice îndurate de aceasta și să răspundă ca și proporționalitate aspectelor anterior analizate, prin raportare la toate repercusiunile în plan emoțional, dar și socio-familial pe care le-au suferit părțile civile.

De altfel, judecătorul fondului, într-o manieră dezvoltată, a arătat în considerentele hotarârii pronunțate toate acele aspecte de fapt care i-au fundamentat și au susținut întregul său raționament în evaluarea suferințelor psihice îndurate de părțile civile și apoi în aprecierea cuantumului sumelor banesti menite să asigure compensarea traumei de ordin psihic; argumentele instanței de fond fiind pe deplin însușite și de instanța de control judiciar.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Curtea constată neîntemeiate criticile apelanților B. V., B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S. G. și Societatea A.-R. ASTRA S.A. care au vizat cuantumul despăgubirilor acordate de instanța fondului cu titlu de daune morale, reținând ca hotărârea supusă prezentului examen, sub acest aspect, este corecta.

Referitor la critica asiguratorului apelant cum ca ar exista o contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței penale apelate, Curtea constată că aceasta nu este întemeiata întrucât din ansamblul considerentelor redate în partea expozitiva a hotărârii, reiese neechivoc faptul că suma apreciata și motivata de judecătorul fondului este cea de 50.000 euro; indicarea, la un moment dat, în considerente a unei alte sume – de 25.000 euro – nu constituie altceva decât o eroare materială ce poate fi îndreptata de instanța în a cărei hotarâre s-a strecurat greșeala.

În ceea ce privește critica legată de neacordarea dobânzii legale pentru perioada cuprinsă de la momentul trimiterii în judecată a inculpatului și până la plata efectiva a despăgubirilor, invocată de părțile civile apelante, instanța o constată întemeiat doar în parte în sensul că acordarea de dobânzi se impune a ființa de lamomentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale întrucât, la acest moment procesual, intră în puterea lucrului judecat, existența faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu și vinovăția persoanei care a comis fapta. Punerea sub acuzare la momentul începerii urmăririi penale in personam, trimiterea în judecata sau condamnarea în primă instanță nu echivalează cu o soluție definitiva prin care se statornicește dincolo de orice dubiu îndeplinirea condițiilor cerute de legea civilă pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Abia la finele procesului penal, având o hotarâre ce are autoritate de lucrul judecat, despăgubirile civile acordate prin hotărârea judecătorească devin certe exigibile și lichide.

Verificând sentința penala apelata, din oficiu, sub toate componentele modului de rezolvare a acțiunilor civile promovate de părțile civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S. G., Curtea observa ca daunele morale acordate de instanța fondului celor cinci părți civile au fost exprimate doar în moneda euro, în condițiile în care legislația în materie prevede că sumele acordate se impun a fi stabilite în moneda naționala.

Față de acest aspect care, în opinia instanței de control judiciar, constituie o deficiență a hotărârii apelate, pentru a o înlătura, ținând seama și de principiul neagravării situației în propria cale de atac, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedura penala, urmeaza să se dispună admiterea apelurilor declarate de părțile civile B. V., domiciliată în V., ., nr. 301, județul V., B. C. E., domiciliat în Iași, ., ., ., județul Iași, B. E. M., domiciliată în Iași, ., județul Iași, S. A., domiciliată în V., ., nr. 301, județul V. și G. S. G., domiciliată în Iași, ., județul Iași, împotriva sentinței penale nr. 2000 din 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, sentință pe care o va desființa, în parte, în latura civilă.

Procedând la rejudecarea cauzei, având în vedere faptul că potrivit legislației naționale sumele acordate în baza Ordinului CSA 14/2011 trebuie să fie exprimate și în moneda națională, instanța de control judiciar urmează să modifice dispoziția din cuprinsul sentinței penale apelate de obligare a asigurătorul Societatea A.-R. ASTRA S.A. la plata către părțile civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S. G., a sumelor bănești reprezentând daune morale, în sensul că daunele morale vor fi exprimate și în moneda naționala prin menționarea acordării echivalentului în lei al sumei în moneda euro, calculat la cursul BNR din ziua plății.

Totodată, pentru considerentele mai sus redate, urmează a se dispune obligarea asigurătorul Societatea A.-R. ASTRA S.A. să plătească părților civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S.a G.,dobânzile legale la sumele acordate cu titlu de despăgubiri civile, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale.

Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru toate considerentele ce au fost dezvoltate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. (1) lit. b) Cod procedura penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de Societatea A.-R. ASTRA S.A., împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.

Se va face aplicarea normelor de procedura penala ce reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu ocazia procedurii judiciare de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de părțile civile B. V., domiciliată în V., ., nr. 301, județul V., B. C. E., domiciliat în Iași, ., ., B. E. M., domiciliată în Iași, ., județul Iași, S. A., domiciliată în V., ., nr. 301, județul V. și G. S. G., domiciliată în Iași, ., județul Iași, împotriva sentinței penale nr. 2000 din 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, sentință pe care o desființează, în parte, în latura civilă.

Rejudecând cauza:

Modifică dispoziția din cuprinsul sentinței penale apelate de obligare a asigurătorul Societatea A.-R. ASTRA S.A. la plata către părțile civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S. G., a sumelor bănești reprezentând daune morale, după cum urmează:

1) către partea civilă B. V., domiciliată în V., ., nr. 301, județul V., suma de 50.000 euro sau echivalentul in lei al acestei sume, calculat la cursul BNR din ziua plății;

2) către partea civilă B. C. E., domiciliat în Iași, ., ., ., județul Iași, suma de 50.000 euro sau echivalentul in lei al acestei sume, calculat la cursul BNR din ziua plății;

3) către partea civilă B. E. M., domiciliată în Iași, ., județul Iași, suma de 50.000 euro sau echivalentul in lei al acestei sume, calculat la cursul BNR din ziua plății;

4) către partea civilă S. A., domiciliată în V., ., nr. 301, județul V., suma de 50.000 euro sau echivalentul in lei al acestei sume, calculat la cursul BNR din ziua plății;

5) către partea civilă G. S. G., domiciliată în Iași, ., județul Iași, suma de 50.000 euro sau echivalentul in lei al acestei sume, calculat la cursul BNR din ziua plății.

Obligă asigurătorul Societatea A.-R. ASTRA S.A. să plătească părților civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S. G., dobânzile legale la sumele acordate cu titlu de despăgubiri civile, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de asigurătorul Societatea A.-R. ASTRA S.A., cu sediul în mun. București, .. 3, ., sector 3, Sucursala V., cu sediul în mun. V., . nr. 47, jud. V., împotriva sentinței penale nr. 2000 din 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă p asigurătorul Societatea A.-R. ASTRA S.A. să plătească satului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea apelului pe care l-a declarat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de părțile civile B. V., B. C. E., B. E. M., S. A. și G. S. G., rămân in sarcina statului.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publica azi, 09.02.2015.

Președinte, Judecător,

D. A. A. C.-C.

Grefier,

L. R.-C.

Red și tehnored. jud. C.C.A.

10 exemplare/20.04.2015

Jud. fond: M. L.

← Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Decizia nr....		Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel IAŞI