Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 8065/99/2014/a5
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
DECIZIA PENALĂ Nr. 6/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Grefier E. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. V.
din cadrul D. – S. Teritorial Iași
Pe rol fiind judecarea contestației formulate de inculpatul R. N., împotriva Încheierii penale din data de 19.01.2015, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de deținere, asistat de avocat Gust V., în calitate de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Avocat Gust V. depune la dosar delegație de reprezentare și asistență pentru inculpatul R. N..
Instanța procedează la identificarea inculpatului prin verificarea datelor de stare civilă indicate de acesta oral cu cele existente la dosarul cauzei.
Interpelat de către instanță, inculpatul învederează acesteia că își menține contestația formulată.
Apărătorul inculpatului arată că nu are de formulat cereri prealabile.
Instanța, văzând că nu sunt de formulat cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației.
Avocat Gust V., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de inculpat împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. Apreciază pe de o parte că în mod greșit a reținut instanța că măsura arestului la domiciliu nu ar fi oportună analizând o . elemente cum ar fi, faptul că inculpatul avea înainte de a fi arestat un anturaj cu legături dubioase și dacă ar fi lăsat la domiciliu, nu că ar putea el să-i viziteze ci doar că ar putea fi el vizitat de anturaj. Dacă această măsură ar putea fi perpetuată doar prin prisma faptului că l-am lăsa liber pe inculpatul R. și nu am avea ce altă măsură să-i adresăm, apreciază că nu acesta este scopul pentru care a fost dispusă măsura preventivă a arestului, pe de o parte urmează să se aibă în vedere și încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din martie 2014 prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive. La acel moment procurorul când a solicitat prin referat luarea măsurii arestării preventive avea în vedere două elemente, atât persoana inculpatului și gravitatea faptei pe de o parte cât și necesitatea de a-l izola pentru a desfășura urmărirea penală, deși dosarul în acest moment este destul de avansat în cercetarea judecătorească pe fond iar acest argument care stă la baza respingerii cererii de înlocuire a arestului preventiv nu este suficient. Avem cauzele C. contra României și Spîneanu care arată că instanțele trebuie să furnizeze după un interval considerabil de timp elemente de noutate care să vină și să spună de ce o persoană trebuie să fie supusă uni măsuri preventive.
Singurul element, prin raportare nu la practică ci doar la limitele codului de procedură penală asupra termenului rezonabil ar fi acea perioadă de 6 luni pe care chiar și Curtea Europeană a sporit-o dar a sporit-o cu această condiție, să fie aduse argumente noi ori, argumentele oferite de instanța de fond nu sunt noi, elemente de noutate care să vină și să susțină că inculpatul ar trebui să stea în stare de arest preventiv, nu sunt. Sunt 11 luni de când suntem cu inculpatul în măsura preventivă a arestului, dosarul a fost deja gestionat, atât de instanța de fond, s-a făcut și o disjungere, avem o condamnare față de un alt inculpat, martorii propuși de parchet au fost audiați iar astăzi este termen și la fond când vor fi audiați ultimii martori propuși de apărare.
Ca și element de noutate asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive este decesul mamei inculpatului care a survenit în luna decembrie 2014 când inculpatul nu a putut să meargă nici la slujba de înmormântare și nici nu a putut să fie în preajma mamei sale în ultimele momente. Acum inculpatul a solicitat să fie pus sub măsura arestului la domiciliu pentru că a rămas avuția mamei sale de izbeliște, nu este cineva care să se ocupe în afară de un văr al său care acum a plecat la muncă în străinătate ca să poată să-l întrețină și pe inculpat, alte persoane care să se ocupe de acel imobil nu sunt.
Apreciază că în acest moment scopul urmărit, atât de opinia publică, de legiuitor, de instanțele de judecată nu trebuie să prejudicieze inculpatul prin îngrădire, atât a dreptului la libertate, a dreptului de proprietate, mai mult decât se dorește indiferent de gravitatea faptei. Măsura preventivă se aplică persoanei, elementele care trebuiau avute în vedere trebuiau să se raporteze efectiv asupra persoanei inculpatului. Consideră că măsura preventivă trebuie să rămână în anumite limite rezonabile și proporționale cu scopul urmărit, solicită să se admită contestația, să se desființeze în parte încheierea prin care s-a respins cererea inculpatului în sensul admiterii cererii de înlocuire.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se respingă contestația formulată de inculpatul R. N., să se constate că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură a arestului la domiciliu. Consideră că scopul măsurii nu este doar acela al asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale ci al asigurării bunului mers al întregului proces penal, în mod corect instanța de fond și-a argumentat soluția de respingere a cererii formulate de inculpat, pe cale de consecință solicită să se respingă contestația.
Inculpatul R. N., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, va respecta toate regulile impuse de instanță și se va prezenta ori de câte ori va fi chemat.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației de față:
Tribunalul Iași prin încheierea din 19.01.2015 a dispus următoarele:
„În baza dispozițiilor art. 362 alin. 2 și ale art. 208 Cod procedură penală, coroborat cu art. 207 alin. 4 C.proc.pen. cu referire la art. 202 și 223 aliniatul 2 Cod procedură penală, verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul R. N., fiul lui N. și A., născut la data de 19.11.1979 în Iași, în prezent aflat în P. Iași, măsură pe care o menține.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulată de inculpatul R. N.”.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – S. Teritorial Iași, emis în dosarul nr. 88D/P/2014 din înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 27 mai 2014 sub nr. de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului R. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. 1 din legea nr. 143/2000 republicată, introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din legea nr. 143/2000, republicată, trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000, republicată cu aplic. art. 35 alin. 1 Codul penal trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din legea nr. 143/2000, republicată cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 și 41 alin. 1 Cod penal .
S-a reținut în sarcina inculpatului R. N. prin actul de sesizare că „ începând cu data de 20.02.2014 și până în 02.03.2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut în vederea comercializării, a vândut sau a oferit cu titlu gratuit, atât personal cât și prin intermediari, consumatorilor din mun. Iași cantitatea de circa 500 grame cannabis, drog de risc prev. de Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, republicată, cantitate pe care a achiziționat-o din Spania în prima jumătate a lunii februarie 2014, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal, că începând cu data de 20.02.2014 și până în 02.03.2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut în vederea comercializării, a vândut sau a oferit cu titlu gratuit, atât personal cât și prin intermediari, consumatorilor din mun. Iași cantitatea de circa 300 comprimate ecstasy (MDMA), drog de mare risc prev. de Tabelul-anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, republicată, cantitate pe care a achiziționat-o din Spania în prima jumătate a lunii februarie 2014, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal, că în prima jumătate a lunii februarie 2014 a expediat din localitatea Salou, Spania în mun. Iași - România un colet în care se afla disimulată cantitatea de 500 grame cannabis, drog de risc prev. de Tabelul-anexă nr.III din Legea nr. 143/2000, republicată, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc faptă prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, republicată și că în prima jumătate a lunii februarie 2014 a expediat din Spania un colet în care se afla disimulată cantitatea de 300 comprimate de ecstasy, drog de mare risc prev. de Tabelul-anexă nr.I din Legea nr. 143/2000, republicată, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc faptă prevăzută de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, republicată, toate cu aplicarea art.38 NCP.
Prin încheierea penală nr. 15/JDL din 03 Martie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași – judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. N., pentru o durată de 30 de zile, pentru temeiul prev. de art. 202 și 223 alin. 2 Cod procedură penală, reținându-se existența unor indicii temeinice și chiar a unor probe certe în sensul art. 202 Cod procedură penală, care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele grave imputate.
A reținut judecătorul care a dispus luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive : „existenta unei presupuneri rezonabile în sensul că inculpatul a săvârșit faptele de trafic de droguri pentru care este cercetat, rezultă din existența unui ansamblu de date verosimile și credibile, care, chiar și în contextul poziției de nerecunoaștere a inculpatului, făcută în cadrul ultimului cuvânt al său, conturează un ansamblu de indicii temeinice, în sensul noțiunii prevăzute de art. 202 Cod procedură penală, fără a se confunda cu probele certe de vinovăție; că privarea de libertate a inculpatului R. N. este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, rezultată din consecințele pe care le au drogurile asupra sănătății persoanelor care le consumă; că la înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică se au în vedere: perseverența infracțională a inculpatului R. N., astfel din actele dosarului rezultă faptul că în decursul a doar câteva zile inculpatul a comercializat cantități importante de droguri de risc și mare risc consumatorilor de astfel de substanțe din mun. Iași, aspect ce impune concluzia că pentru înlăturarea stării de pericol, reprezentată de consecințele drogurilor asupra sănătății consumatorilor, este necesară privarea de libertate a inculpatului pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică; gravitatea sancțiunilor pe care le riscă inculpatul; faptul că inculpatul a înțeles să obțină beneficii materiale ilicite rapide din activitatea de trafic de droguri și trafic de droguri de mare risc; necesitatea descoperirii eventualilor cumpărători de astfel de substanțe, activități care ar fi îngreunate de lăsarea inculpatului în libertate; faptul că inculpatul este recidivist, acest fiind eliberat în anul 2013, an în care a fost prins de autoritățile din ANDORA având asupra sa o cantitate de cocaină; că inculpatul a comercializat, nediferențiat, atât droguri de risc cât și droguri de mare risc, aspect care pledează pentru luarea celei mai severe măsuri preventive pentru a descuraja persoanele care ar intenționa să comercializeze astfel de substanțe aflate sub control național; că arestarea acestuia având drept scop prezervarea ordinii publice, prioritară judecării inculpatului în stare de libertate, dar și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
S-a reținut, de asemenea că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă cu prisosință din natura infracțiunilor săvârșite, impactul social al acestui fenomen asupra membrilor societății care manifestă un puternic sentiment de revoltă colectivă raportat la faptele de genul celor imputate inculpatului.
Din coroborarea probelor din dosar rezultă o activitate ilicita a inculpatului în acest sens, în scopul de a obține în mod facil sume de bani. Pericolul pentru ordinea publică rezultă tocmai din faptul că această activitate a inculpatului R. N. poate fi considerată ca fiind singura modalitate a acestuia de a obține, în România, beneficii materiale. Mai mult activitatea de trafic de droguri s-a realizat în multiple modalități alternative, respectiv vânzarea și deținerea în vederea vânzării. Toate aceste elemente coroborate relevă o atitudine antisocială deosebit de periculoasă a inculpatului prin prisma consecințelor pe care le are în societate comercializarea de substanțe stupefiante.”
Măsura arestării preventive a fost ulterior prelungită și apoi menținută motivat în faza urmăririi penale, a camerei preliminare și în cursul cercetării judecătorești, ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului având loc la 12.12.2014, când instanța constatând atât legalitatea cât și temeinicia măsurii arestării preventive a dispus menținerea acesteia.
De la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului R. N., nu s-au administrat noi probatorii, la termenul de judecată din 14.01._ neprezentându-se nici unul dintre martorii citați (cu privire la care s-au întocmit procese verbale privind imposibilitatea punerii în executare a mandatelor de aducere emise pe numele acestora) sau cu privire la care inculpatul și-a luat obligația de prezentare.
La termenul din 14.01.2015, instanța, verificând din oficiu, a pus în discuția contradictorie a părților legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
La același termen, inculpatul a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, motivele căreia au fost pe larg expuse în scris și susținute oral în cadrul dezbaterilor orale din cadrul ședinței de judecată din 14.01.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta. În esență, în susținerea cererii, s-a invocat caracterul excepțional al arestării preventive, raportat și la jurisprudența CEDO; împrejurarea că săvârșirea unei fapte nu este suficientă pentru menținerea măsurii arestării preventivă, fiind necesară existența și altor date din care să rezulte pericolul public; lipsa unor probe și indicii temeinice suficiente care să susțină periculozitatea pentru ordinea publică; scopul măsurii preventive nu este acela de a trage la răspundere penală inculpatul ci trebuie să urmărească buna desfășurare a procesului penal; nu mai există riscul de influență a procesului; faptul că este cunoscut cu antecedente penale nu este suficient pentru menținerea măsurii; timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive a estompat pericolul social al faptelor de comiterea cărora este acuzat inculpatul. S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura mai blândă a arestului la domiciliu, măsură considerată ca suficientă în cauză.
Potrivit art. 362 alin. 2 Cod de procedură penală, în cauzele în care a fost dispusă o măsură preventivă față de inculpat, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit disp. art. 208 Cod de procedură penală.
Potrivit art. 208 Cod de procedură penală, „Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.”
Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art.207 alin. (4) C.proc.pen. „Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat, iar conform alin. (5) „Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.”
De asemenea, atunci când se apreciază că o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea ei, măsura preventivă poate fi înlocuită cu o măsură preventivă mai ușoară.
Potrivit art.242 C.proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. la art.202 alin.1 C.proc.pen.
Examinând la acest moment procesual legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul R. N., văzând și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulată de inculpat, instanța, verificând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Măsura arestării preventive a inculpatului R. N. continuă să fie atât legală cât și temeinică, temeiurile care au stat la baza luării măsurii menținându-se și în prezent și nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea sau netemeinicia măsurii.
Examinând condiția prevăzută de lege prin art. 202 Cod procedură penală relativă la existența probelor sau indiciilor temeinice privind săvârșirea unei infracțiuni, Tribunalul constată că de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, nu au intervenit elemente noi menite să conducă la o reapreciere a materialului probator sub acest aspect.
Ansamblul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, expus prin încheierile anterioare și care nu se impune a fi reevaluat de instanță ca urmare a neadministrării de probe noi, conduce la concluzia că nu au apărut împrejurări noi care să atragă modificarea bazei factuale care a stat la baza luării și ulterior a menținerii măsurii arestării preventive față de inculpat.
Chiar dacă inculpatul a devoalat în fața instanței o conduită procesuală de negare a vinovăției în comiterea faptelor de care este acuzat, în cauză se reține un cumul de probatorii (administrate în faza urmăririi penale dar și a cercetării judecătorești) care evaluate strict din perspectiva examenului pe care instanța îl face privire la legalitatea și temeinicia măsurii preventive, relevă suficiente indicii temeinice privind bănuiala rezonabilă că inculpatul R. N. ar putea fi implicat în comiterea infracțiunilor grave sub aspectul cărora s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Instanța apreciază că discuțiile relative la relevanța ori suficiența, la interpretarea probatoriului administrat în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești din perspectiva apărării nu poate face obiect de examinare în procedura de față, fără a antama fondul cauzei, și ca atare excede limitelor investirii instanței chemată la acest termen să verifice în ce măsură temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă sau dimpotrivă au încetat.
Tribunalul reține că la baza luării și respectiv menținerii măsurii arestului preventiv al inculpatului nu a stat și nu stă vinovăția acestuia în comiterea faptelor pentru care este cercetat, ci existența unor elemente probatorii care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele penale ce i se impută, iar din examinarea gravității faptelor presupus a fi comise, a modului și circumstanțelor în care se presupune au acestea au fost comise, a anturajului și mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, rezultă că menținerea în continuare a stării de arest a inculpatului continuă să fie necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică și totodată, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Astfel, instanța reține că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul și care cunosc în prezent o recrudescență deosebită, au o gravitate ridicată, atât in abstract –fiind prevăzute cu limite sancționatorii dintre cele mai ridicate, dar și în concret - rezidând din durata în timp a presupuselor activități infracționale sau mai exact caracterul de repetabilitate al presupuselor acte de trafic de droguri, din împrejurările concrete și circumstanțele în care se presupune că au fost comise faptele – caracterul premeditat și organizat al pretinsei activității derulate de către inculpat, constând în pretinsa introducere în țară a unei importante cantități de droguri de risc și de mare risc, deținerea, comercializarea, distribuirea și oferirea cu titlu gratuit a unor cantități de drog de risc și mare risc; atragerea în presupusele activități infracționale și a altor persoane; urmările presupus produse dar și cele ireversibile care se puteau produce prin continuarea plasării pe piața consumatorilor de droguri din municipiul Iași a unor cantități de drog și atragerea unor tineri neangrenați în astfel de activități pe linia consumului de droguri.
Examinând alături de gravitatea faptelor, de modul și circumstanțele de presupusă comitere a acestora și datele reliefate din probele administrate în cauză referitoare la anturajul și mediul din care inculpatul provine, antecedentele penale și alte împrejurări referitoare la persoana acestuia, astfel cum impun dispozițiile art.223 alin.2 C.proc.pen., instanța reține existența unui anturaj cu preocupări cel puțin pe linia consumului de droguri, faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist - (având în antecedență în special infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului - furt calificat și înșelăciune).
Chiar dacă antecedența penală a inculpatului nu poate sta ca reper singular pentru instituirea și respectiv menținerea unei măsuri preventive, în cauză nu poate fi eludată împrejurarea că trecutul infracțional al inculpatului - care dă dovadă de persistență infracțională, constituie un reper (alături de cele relevate în cele ce preced) în aprecierea necesității menținerii măsurii celei mai severe care își vădește necesitatea astfel și sub aspectul caracterului său preventiv.
De asemenea, instanța reține că menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului se impune și în scopul împiedicării sustragerii inculpatului de la cercetarea judecătorească ce se desfășoară împotriva sa, în reținerea acestei argumentări instanța având în vedere conduita ulterioară ultimei condamnări suferite de inculpat, confirmând o dată în plus că măsura arestării preventive corespunde scopului prevăzut de legiuitor în art.202 alin.1 C.proc.pen.
De asemenea în cauză se impune eliminarea oricărui risc ca aflarea adevărului în cauză să fie influențată prin vreun demers al inculpatului, în cauză cercetarea judecătorească fiind în plină desfășurare, în cauză urmând a mai fi audiați martori, (inclusiv din anturajul inculpatului - prieteni ai acestuia), iar unul dintre aceștia este o persoană căruia parchetul i-a acordat statutul de martor amenințat.
În ceea ce privește durata măsurii preventive, instanța reține că simpla trecere a timpului raportat la specificul presupuselor activități infracționale, la valorile sociale presupus a fi lezate prin activitatea inculpatului, la complexitatea cauzei, la comportamentul autorităților și nu în ultimul rând la conduita inculpatului, cel puțin la acest moment procesual, nu este de natură să conducă la ideea depășirii unei durate rezonabile.
Văzând natura și multitudinea infracțiunilor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului R. N., față de gravitatea abstractă și concretă a acuzațiilor formulate împotriva inculpatului, instanța reține că în speță este satisfăcută și cerința proporționalității măsurii arestării preventive, măsură care își păstrează caracterul rezonabil și necesar.
În ceea ce privește cererea inculpatului R. N. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, văzând dispozițiile art.242 C.proc.pen., instanța constată, pe de o parte, că nu au apărut împrejurări noi care să conducă la o reapreciere a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive așa cum s-a arătat în cele ce preced, iar pe de altă parte, că în raport de gravitatea faptelor sub aspectul cărora este cercetat inculpatul, circumstanțele concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului, o măsură preventivă mai ușoară, cel puțin la acest moment procesual, nu este nici proporțională și nici suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de legiuitor examinate mai sus, respectiv buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată ori prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni (din datele cauzei și circumstanțele personale ale inculpatului neputându-se desprinde existența unor garanții suficiente reclamate de scopul măsurii).
Instanța reține că incidența unei măsuri preventive mai blânde trebuie să se bazeze pe o situație concretă, nou intervenită, care, chiar în condițiile plasării în arest la domiciliu a inculpatului, să poată situa realizarea scopului bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, la nivelul la care acesta era asigurat prin plasarea sa în arest preventiv.
Pe de altă parte, aceasta presupune o nouă evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, pentru a decela situația nou intervenită, și a conduitei procesuale a inculpatului.
Instanța reține că starea de tulburare a inculpatului ca urmare a survenirii decesului mamei sale, deși de înțeles, nu este de natură să conducă la reaprecierea temeiurilor unei măsuri preventive. În plus, instanța reține că, aceasta nu este o împrejurare nouă, inculpatului i-a mai fost soluționată o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, la 30.12.2014, dată de la care nu au intervenit elemente noi.
Contrar opiniei apărării că odată plasat la domiciliu inculpatul „nu va mai avea acces la anturajul din care provine”, instanța reține că sub imperiul arestului domiciliar, inculpatul nu s-ar putea deplasa în afara imobilului în care ar executa măsura, dar nu poate fi împiedicată prezența altor persoane cu care acesta ar putea intra în contact.
Elementul temporal al măsurii preventive, singurul care a suferit modificări în cauză, prin trecerea unei perioade de 39 de zile, de la ultima verificare a măsurii preventive, nu poate constitui în sine un element definitoriu și suficient pentru ca instanța să ajungă la concluzia necesității reindividualizării măsurii preventive luate față de inculpat, atâta timp cât, scopul măsurii preventive celei mai severe este unul actual iar menținerea inculpatului în stare de arest răspunde reperelor obiective de ordine publică.
Pentru toate aceste considerente, constatând că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului R. N., se mențin, că măsura arestării preventive este în continuare singura măsură aptă să realizeze scopul prev. de art. 202 Cod proc. pen. și că solicitarea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu nu este fondată, instanța urmează să constate legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul R. N. și drept consecință va dispune menținerea acesteia și respingerea solicitării inculpatului de înlocuire a măsurii celei mai severe cu o măsură preventivă mai ușoară”.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termen legal inculpatul R. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea contestației inculpatul R. N. arată că în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu și i-a menținut starea de arest preventiv, întrucât el îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Arată inculpatul că este arestat de 11 luni iar în această perioadă i-a decedat mama, rămânând de izbeliște imobilul în care locuia.
Arată inculpatul R. N. că s-a depășit termenul arestării rezonabile în cauză și prin obligațiile ce i-ar fi impuse s-ar putea atinge scopul măsurii preventive, buna desfășurare a procesului penal.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor invocate în contestație instanța o apreciază ca nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: în mod temeinic și legal instanța de fond a apreciat că în cauză nu există temeiuri legale care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, argumentele avute în vedere la luarea măsurii preventive impunând și în prezent privarea de libertate a inculpatului R. N..
Inculpatul R. N. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 88/D/P/2014 din 27.05.2014 înregistrat pe rolul Tribunalului Iași pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. 1 din legea nr. 143/2000 republicată, introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din legea nr. 143/2000, republicată, trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000, republicată cu aplic. art. 35 alin. 1 Codul penal trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din legea nr. 143/2000, republicată cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 și 41 alin. 1 Cod penal .
S-a reținut în sarcina inculpatului R. N. prin actul de sesizare că „ începând cu data de 20.02.2014 și până în 02.03.2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut în vederea comercializării, a vândut sau a oferit cu titlu gratuit, atât personal cât și prin intermediari, consumatorilor din mun. Iași cantitatea de circa 500 grame cannabis, drog de risc prev. de Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, republicată, cantitate pe care a achiziționat-o din Spania în prima jumătate a lunii februarie 2014, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal, că începând cu data de 20.02.2014 și până în 02.03.2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut în vederea comercializării, a vândut sau a oferit cu titlu gratuit, atât personal cât și prin intermediari, consumatorilor din mun. Iași cantitatea de circa 300 comprimate ecstasy(MDMA), drog de mare risc prev. de Tabelul-anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, republicată, cantitate pe care a achiziționat-o din Spania în prima jumătate a lunii februarie 2014, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal, că în prima jumătate a lunii februarie 2014 a expediat din localitatea Salou, Spania în mun. Iași - România un colet în care se afla disimulată cantitatea de 500 grame cannabis, drog de risc prev. de Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, republicată, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc faptă prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, republicată și că în prima jumătate a lunii februarie 2014 a expediat din Spania un colet în care se afla disimulată cantitatea de 300 comprimate de ecstasy, drog de mare risc prev. de Tabelul-anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, republicată, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc faptă prevăzută de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, republicată, toate cu aplicarea art. 38 NCP.
Incidența dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală este determinată în principal pe baza reacției publice declanșate ca urmare a săvârșirii faptelor ce constitui obiectul acuzației, gravitatea faptelor și presupusa modalitate de comitere a acestora constituind elemente relevante în aprecierea periculozității sociale a inculpatului R. N. și a necesității menținerii lui în arest preventiv.
La stabilirea pericolului public se au în vedere atât date privitoare la persoana inculpatului cât și date referitoare la fapte.
Complexitatea cauzei și stadiul în care se află procedura conduc la concluzia justă că durata măsurii arestării preventive este rezonabilă, iar timpul scurs de la arestarea preventivă a inculpatului nu a diminuat pericolul pentru ordinea publică.
Toate împrejurările invocate de inculpatul R. N. nu aduc nici o schimbare asupra temeiurilor de fapt și de drept inițiale, avute în vedere la arestarea preventivă, neexistând motive întemeiate care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive, cum temeinic a apreciat instanța de fond, aceasta fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit, în vederea bunei desfășurări a procesului penal și protecției ordinii publice.
Pentru aceste considerente se va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul R. N. împotriva încheierii din 19.01.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._ 14, încheiere pe care o va menține.
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul R. N., fiul lui N. și A., născut la 19.11.1979, în prezent în arest preventiv în P. Iași împotriva încheierii din 19.01.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._ 14, încheiere pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul inculpat R. N. la plata sumei de 150 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2015.
Președinte,
M. C.
Grefier,
E. A.
Redactat C.M
Tehnoredactat A.E.
2 ex./2.02.2015
Tribunalul Iași
Judecător – L. S.
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 2/2015.... | Omorul calificat (art.189 NCP). Decizia nr. 43/2015. Curtea de... → |
|---|
