Omor calificat (art. 175 C.p.). Hotărâre din 23-02-2015, Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2015

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 2390/89/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 123/2015

Ședința publică de la 23 Februarie 2015

Completul compus din:

Președinte I. E. C.

Judecător A. G. O. M.

Grefier C.-M. Ș.

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de condamnatul – revizuent B. D., împotriva sentinței penale nr. 31 din 08.10.2014, pronunțată de Tribunalul V..

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2015 (cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror L. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 11.02.2015, când pentru aceleași motive s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când,

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 31 din 08.10.2014, pronunțată de Tribunalul V., s-au dispus următoarele:

” In baza art.459 C.P.P., respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. D., fiul lui C. și M., născut la 13.04.1964, deținut în Penitenciarul V., cu privire la sentința penală nr.113/8.06.2011 pronunțată de Tribunalul V. in dosarul nr._ .

In baza art.275 al.2 C.p.p., obligă revizuentul la plata către stat a sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii.

Pronunțată în ședință publică, azi, 8.10.2014.”

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

” La data de 26.08.2014 sub nr._ a fost înregistrată pe rolul Tribunalului V. cererea de revizuire formulată de B. D., aflat in stare de detenție in Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr. 113/8.06.2011 pronunțată de Tribunalul V. in dosarul nr._ .

In motivarea cererii sale, în esență, revizuentul B. D. a arătat că a fost condamnat la 19 ani de închisoare fără a i se proba vinovăția, a fost acuzat de moartea lui B. M. de S. F. din ură și dușmănie; i s-a incălcat dreptul la liberă exprimare și dreptul la apărare și nu i-au fost incuviințate probele propuse de el prin care să-și dovedească nevinovăția; nu s-a făcut reconstituirea la locul faptei, iar ancheta nu a fost echitabilă.

Solicită revizuentul să fie audiați ca martori membrii echipei de la Serviciul de Ambulanță care au fost de serviciu in data de 10.05.2010 și anume soferul, doctorul și asistentul, precum și martorii Cărărescu I., L. M., N. M., și B. Anișoara, din satul Tanacu, ., S. F. și M. N. I.. De asemenea, solicită a se depune la dosar fișa medicală a lui B. M..

A fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului V..

Examinând cauza sub aspectul admisibilității în principiu, instanța reține că prin prin sentința penală nr. 257 din 20.10.2010 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

• condamnarea inculpatului B. D. la pedeapsa de 19 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 cu referire la art. 175 lit. c) Cod penal;

• interzicerea inculpatului, pe perioada executării pedepsei, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal;

• s-a constatat că numita S. F. nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

• obligarea inculpatului B. D., în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, să achite părților civile Serviciul de Ambulanță Județean V. suma de 1139,85 lei și Spitalului Clinic de Urgență Profesor Dr. N. O. Iași suma de 2983,84 lei, cu titlu de despăgubiri civile;

• în baza art. 118 lit. b) Cod penal, confiscarea de la inculpatul B. D. a unei bâte, corp delict, folosită de inculpat la comiterea infracțiunii și aflată la Camera de corpuri delicte a instanței fiind înregistrată la poziția nr. 78/2010 din Registrul de corpuri delicte a Tribunalului;

• în baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, menținerea stării de arest a inculpatului B. D..

• în temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reținerii și arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 13.05.2010 la zi.

Prin Decizia penală nr. 174 pronunțată la data de 08.11.2011 de către Curtea de Apel Iași, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpat împotriva sentinței penale nr. 113 din 08.06.2011 a Tribunalului V..

A fost menținută starea de arest a inculpatului D. C. și s-a dedus la zi arestarea de la 20 octombrie 2010.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași a fost recurată de inculpatul B. D., prin Decizia penală nr. 422 din 15.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind respins, ca nefondat, recursul formulat.

În fapt, s-a reținut că, în data de 10.05.2010, inculpatul, pe fondul consumului de alcool, a avut o altercație verbală cu victima B. M., fratele său, după care i-a aplicat o lovitură în cap cu un par, cauzându-i leziuni care au condus la deces.

Instanțele de control judiciar au apreciat că prima instanță a procedat la o riguroasă analiză a materialului probator administrat în cauză și, în mod corect, a stabilit vinovăția inculpatului B. D. pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare prin care se tinde la desființarea unei hotărâri definitive care conține erori de fapt, erori ce pot fi evidențiate de fapte sau imprejurări ce nu au fost cunoscute instanței la data judecății și care pot duce la adoptarea unei soluții diametral opuse celei pronunțate anterior.

Potrivit art.459 Cod proc.pen., admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților.

Rezultă că procedura de soluționare a revizuirii presupune două faze /etape și anume faza admisibilității in principiu și faza rejudecării pe fond a cauzei (in cazul admiterii in principiu a căii de atac).

In faza admisibilității in principiu a cererii de revizuire, instanța va verifica, conform art.459 al.2 C.P.P., dacă:

a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Art.453 al.1 C.P.P. prevede in mod limitativ cazurile in care împotriva hotărârilor penale definitive se poate face cerere de revizuire, și anume:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Instanța constată că B. D. s-a mai adresat anterior Tribunalului V. cu două cereri de revizuire, ce au făcut obiectul dosarelor nr._ și nr._ . Ambele cereri au fost respinse ca inadmisibile prin sentințele penale nr.4/C din 29.01.2014 și nr.22/C din 4.09.2013. Motivele invocate de revizuent in cele trei cereri de revizuire adresate instanței sunt similare. In principiu, acesta se consideră nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, a criticat faptul că i s-au respins probele propuse de el, nu s-au administrat toate probele care puteau reflecta nevinovăția sa și a propus administrarea de noi probe in apărare.

Instanța va analiza in continuare dacă revizuentul a invocat fapte sau imprejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, in sensul art.453 al.1 lit.a C.P.P.

În cadrul revizuirii, cale extraordinară de atac, nu sunt considerate fapte sau imprejurări noi” în sensul cerut de lege probele propuse în completarea dovezilor administrate, așa cum este și solicitarea revizuentului de a fi administrate alte probe, dar cu privire la aceleași aspecte de fapt discutate în fața instanței de fond. Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza (fie prin administrarea unor probe noi sau prin readministrarea probelor).

Tribunalul arată că, inculpatul a fost prezent la toate termenele de judecată care s-au acordat în cauză – atât la fond, cât și în căile de atac – și a beneficiat de asistență juridică, fiindu-i respectate toate drepturile procesuale.

Inculpatul a avut așadar posibilitatea de a-și propune probe în apărare pe întreaga desfășurare a procesului penal, procedând, de altfel, în acest sens.

Instanța de fond a procedat la audierea martorilor audiați în faza de urmărire penală, respectiv H. C. G., M. I., E. C., B. V., S. C., Cărărescu M., Buhăiescu G., L. G., B. Vijai N., B. Anișoara constatând imposibilitatea audierii martorei C. C..

La solicitarea inculpatului, au fost audiați și martorii propuși de acesta, N. V. și H. M., însă instanța a constatat că aceștia nu au putut oferi date referitoare la infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Mai mult decât atât, în fața instanței de apel, la cererea inculpatului, au fost audiați martorii M. M., Cărărescu M. și S. C..

Pe cale de consecință, în cauză a fost administrat un amplu probatoriu, instanțele constatând pe baza acestuia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art. 174 cu referire la art. 175 lit. c) Cod penal.

Tribunalul remarcă însă că, pe întreaga desfășurare a procesului penal, inculpatul a contestat în permanență declarațiile date de martori la urmărirea penală, susținând că aceștia nu au spus adevărul. De altfel, instanța reține că martorii H. C. G. și M. I. și-au schimbat, cu prilejul audierii lor de către judecătorul desemnat să soluționeze fondul cauzei, declarațiile date la urmărirea penală, în încercarea evidentă de a-l dezincrimina pe inculpat.

Oricum, apărările inculpatului și declarațiile martorilor – inclusiv schimbările de poziție ale acestora – au fost analizate de către instanța de fond, dar și de instanțele de control judiciar, concluzionându-se că susținerile lor nu se coroborează cu restul probatoriului administrat.

În același context, se observă că, pe întreaga desfășurare a procesului penal, inculpatul a încercat să acrediteze diferite alte cauze pentru decesul fratelui său B. M., susținând ba că acesta ar fi căzut pe o stivă de lemne, ba că ar fi fost agresat de alte persoane sau chiar că moartea i-ar fi fost provocată de o leziune suferită anterior la cap ca urmare a unui incident petrecut în penitenciar, pe când victima executa o pedeapsă privativă de libertate.

În realitate, în cererea sa revizuentul nu invocă elemente de fapt noi cu, ci solicită reanalizarea aceleiași situații de fapt care a fost avută în vedere de instanțele care s-au pronunțat anterior.

Față de aceste considerente, instanța, constatând că motivele invocate de revizuent in cererea sa nu se incadrează in niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art.453 al.1 C.P.P., urmează a respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. D. cu privire la sentința penală nr.113/8.06.2011 pronunțată de Tribunalul V. in dosarul nr._ .

In baza art.275 al.2 C.p.p., instanța va obliga revizuentul la plata către stat a sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”

Hotărârea primei instanțe a fost apelată de condamnatul - revizuent B. D. pe care a criticat-o ca nelegală și netemeinică.

Prin apelul promovat condamnatul a invocat faptul că a formulat cererea de revizuire în temeiul art. art. 453 lit. c Cod procedură penală potrivit căruia, atunci când s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză se poate formula cererea de revizuire. Susține că există împrejurări noi ce nu sunt cunoscute de instanță și anume faptul că victima ar fi suferit o afecțiune cerebrală iar acest aspect se poate dovedi cu înscrisuri, respectiv cu foaia de observație aflată la Spitalul D.. Solicită admiterea apelului în sensul de a se dispune admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei. De asemenea, solicită aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 cod proc. pen. din 1968, privind recunoașterea vinovăției și reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată în raport de motivele invocate de condamnatul revizuent, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 453 cod proc. pen.

Pentru declanșarea procedurii revizuirii se parcurge o etapă preliminară, privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, în cadrul cărei judecătorul, fără citarea părților, verifică, potrivit art. 459 cod proc. pen., dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 459 Cod proc. penala, prima instanța a reținut ca revizuirea este o cale extraordinara de atac, a cărei admisibilitate este în mod strict circumstanțiata cazurilor de revizuire expres si limitativ prevăzute de art. 453 Cod proc. penala.

Instanța învestita cu judecarea cererii de revizuire nu poate proceda la rejudecarea fondului pricinii decât în măsura în care găsește admisibila în principiu calea de atac, iar aceasta se realizează doar în situația existentei vreunuia din cazurile de revizuire. Nici o alta împrejurare de fapt, oricâtă relevanta ar avea, si nici un alt considerent invocat în motivarea cererii de revizuire nu ar putea conduce la rejudecarea pricinii, nefiind permis a se aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucura hotărârea atacata decât în cazurile expres si limitativ prevăzute de lege.

În cadrul reglementării actuale în procesul penal, elementele noi, necunoscute instanțelor care au soluționat cauza, pot proveni din mai multe cauze. Este vorba în primul rând de existența unor împrejurări care, în momentul judecății, luate în ansamblu, dădeau convingerea de vinovăție sau nevinovăție, dar care, în raport de noi împrejurări ajunse ulterior la cunoștința instanței, sunt de natură a stabili că ceea ce s-a crezut adevăr era în realitate o cunoaștere inexactă a faptelor. Noile elemente care promovează o revizuire a soluției date apar, în aceste cazuri, din alte fapte și împrejurări stabilite prin probe, devenite cunoscute după ce hotărârea penală a rămas definitivă. În alte cazuri, elementele noi se datorează constatării că mijloacele de probă care au stat la baza convingerii judecătorilor sunt false, determinând o soluție greșită prin încrederea care li s-a acordat inițial. O a treia cauză se referă la situația în care o persoană care a instrumentat sau a judecat într-o cauză penală a săvârșit o infracțiune în legătură cu acea cauză, de natură să infirme imparțialitatea pe care trebuie să o aibă și, ca urmare, pune la îndoială corectitudinea soluției adoptate. În sfârșit, o eroare poate proveni și din existența a două hotărâri definitive, date în cauze diferite, dacă acestea stabilesc fapte ce se contrazic, ori poate fi constatată de CEDO și impusă a fi înlăturată prin revizuirea acelei hotărâri.

Prin urmare, pe calea extraordinară a revizuirii nu se mai pot pune în discuție probatoriile deja administrate și legalitatea lor, concluzia instanței rezultată din analiza coroborată a probelor administrate, decât în condițiile în care s-ar proceda la revizuirea integrală a sentinței de condamnare (după admiterea în principiu), caz în care ar avea loc o nouă judecată în fond.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art.129 din Constituția României, potrivit căruia, părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

D. urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația exprimării de către partea interesată a simplei nemulțumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei acesteia.

Cum asupra acestor aspecte instanța s-a pronunțat cu putere de lucru judecat, iar cererea revizuentului nu face trimitere la vreuna din situațiile prev. de art. 453 Cod proc. penala, instanța, în condițiile art. 459 Cod proc. penala, in mod corect a constatat inadmisibila cererea de revizuire. În fața procurorului și a primei instanțe revizuentul a invocat faptul că în întregul dosar nu există probe care să ateste vinovăția sa pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat iar el nu se consideră vinovat de faptele imputate.

Instanța fondului a reținut în mod just că susținerile revizuentului au făcut obiect de deliberare în ciclul procesual al judecății în fond, fiind invocate și în fața instanțelor de control judiciar, care au verificat și cenzurat aspectele menționate de către petent, constatând că ele nu au suport probator în dosarul cauzei.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art.393 cod procedură penală și numai pentru cazurile prevăzute în art.394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Cu privire la solicitarea revizuentului privind aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 cod proc. pen. din 1968, privind recunoașterea vinovăției și reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, Curtea reține, alăturat argumentelor expuse cu privire la situațiile care pot conduce la înfrângerea autorității de lucru judecat dobândite d eo hotîrâre judecătorească definitivă, următoarele:

În cauzele în care cercetarea judecătorească a început după . Legii nr. 202/2010, în conformitate cu dispozițiile art. 320 ind. 1 alin. (1) C. proc. pen. din 1968, procedura reglementată în aceste prevederi se aplică numai dacă până la începerea cercetării judecătorești, iar nu și ulterior acestui moment, inculpatul declară personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Stabilind că până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, legiuitorul nu a impus prezența personală a inculpatului în fața instanței, fiind suficientă existența unui înscris autentic, însă a condiționat aplicarea procedurii reglementate în art. 320 ind. 1 alin. (1) C. proc. pen. din 1968 de exprimarea acestei poziții procesuale a inculpatului până la momentul începerii cercetării judecătorești. Prin urmare, procedura reglementată în aceste dispoziții nu este aplicabilă în cazul în care recunoașterea și solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală a avut loc după începerea cercetării judecătorești, și cu atât mai puțin în cadrul unei căi extraordinare de atac, cum este revizuirea.

Concluzionând, Curtea constată că, instanța de fond, a reținut in mod judicios ca cererea de revizuire este inadmisibila, întrucât nu îndeplinește condițiile impuse de art. 453 cu referire la art. 454 Cod procedura penala, având in vedere si decizia nr.60/2007 a ICCJ.

Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, Curtea urmează ca, în temeiul disp. art. 421 pct. 1 lit. b cod proc. pen., să respingă, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul B. D. împotriva sentinței penale nr. 31 din 08.10.2014 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o va menține.

Văzând si dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedura penala ce reglementează plata cheltuielilor judiciare cuvenite statului,

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul - revizuent B. D., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 31 din 08.10.2014, pronunțată de Tribunalul V., pe care o menține.

În baza art.272 alin. (1) Cod procedură penală obligă condamnatul - revizuent B. D. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și suma de 150 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, ce va fi avansată inițial din fondurile M.J..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.

Președinte, Judecător,

I. E. C. A. G. O. M.

Grefier,

C.-M. Ș.

Red./tehn. C.I.E.

2 ex. – 15.03.2015

Trib. V. – jud. L. M. B.

← Sesizarea cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei (art.483...		Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr.... →

Omor calificat (art. 175 C.p.). Hotărâre din 23-02-2015, Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor calificat (art. 175 C.p.). Hotărâre din 23-02-2015, Curtea de Apel IAŞI