Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 313/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 313/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 313/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 313/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.-C.
Judecător G. S.
Grefier C. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași – a fost reprezentat prin procuror S. C.
S-au luat în examinare apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de inculpatul Î. F., împotriva sentinței penale nr. 308 din 03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect sesizarea cu acordul de recunoaștere a vinovăției (art. 483 N.C.P.).
La apelul nominal făcut în ședință se prezintă inculpatul apelant intimat Î. F. asistat de av. S. E. D., care depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și lipsa inculpatului intimat, că este primul termen de judecată în apel, la instanța de fond fiind respins acordul de recunoaștere a vinovăției; s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Față de lipsa motivată din instanță a unuia dintre membrii titulari ai completului de judecată cu indicativul A 4, respectiv domnul judecător A. D., care se află în imposibilitate a exercita atribuțiile specifice funcției de judecător, aflându-se în concediu medical, componența completului de judecată a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 6 din R.O.I al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2014, prin participarea judecătorului de pe locul doi din lista de permanență aferentă prezentului complet de judecată, întrucât primul magistrat de pe lista de permanență face parte din componența completelor de judecată cu indicativul CC 10, CJ 10 și F 10, care au stabilit termen de judecată la aceeași dată, 15.04.2015. Copia conformă cu originalul a procesului verbal nr. 34 din 14.04.2015 întocmit în acest sens este atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatului și reprezentantul Ministerului Public precizează că nu au de formulat cereri în cauză.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile în cauză, curtea acordă cuvântul în susținerea apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că apelul de față vizează netemeinicia sentinței penale pronunțate de Judecătoria Iași, solicitarea adresată instanței de apel constând în aceea de a se face o reapreciere a corespondentului dintre pedeapsa convenită în cadrul acordului de recunoaștere a vinovăției, împrejurările concrete de săvârșire a faptei, persoana inculpatului și atitudinea procesuală adoptată de acesta. Elementele concrete care au stat la baza acordului recunoaștere a vinovăției intervenit între P. de pe lângă Judecătoria Iași și inculpatul Î. F. constau în circumstanțele de ordin obiectiv ale comiterii infracțiunii, precum și în cele care țin de persoana inculpatului. Astfel, solicită a se constata că, raportat la momentul și locul săvârșirii infracțiunii, lipsa unui eveniment rutier, valoarea mică indicată de alcooltest, precum și datele referitoare la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere și cooperare, se impune menținerea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat. Pedeapsa asupra căreia au convenit procurorul de caz și inculpatul este de natură să atingă, prin cuantumul ei, scopul de sancționare și corijare urmărit de legiuitor, fiind, totodată, proporțională cu gravitatea faptei.
Av. S. E. D. pentru inculpatul Î. F., având cuvântul, solicită admiterea atât a apelului promovat de inculpat cât și a apelului declarat de procuror, urmând a se constata că acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale. Pedeapsa de 1 an închisoare și termenul de supraveghere de 2 ani au fost stabilite cu respectarea prevederilor art. 83 și 88 din Noul Cod penal, cuantumul pedepsei fiind proporțional cu fapta săvârșită, avându-se în vedere modul de comitere a faptei și toate aspectele care țin de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale. pe cale de consecință, în baza art. 480, 482 și următoarele din Codul de procedură penală, solicită admiterea apelurilor și menținerea acordului de recunoaștere a vinovăției.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în apelul inculpatului, formulează concluzii de admitere.
Inculpatul Î. F., având ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită admiterea apelului.
Declarând dezbaterile închise, C. rămâne în deliberare și în pronunțare.
C. DE A.,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 308 din 03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. _, în baza dispozițiilor art. 485 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Iași cu inculpatul Î. F., fiul lui Ș. și M., născut la data de 14.02.1985 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice” prev. și ped. de art. 337 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 6242/P/2014 și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală referitoare la plata cheltuielile judiciare avansate de către stat.
Pentru a hotărî astfel, în considerentele sentinței penale pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
”La data de 23.12.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Iași cu inculpatul Î. F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice” prev. și ped. de art. 337 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 6242/P/2014.
S-a reținut prin actul de sesizare a instanței că:
La data de 17.12.2014, între procuror P. V., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria lași și inculpatul Î. F., fiul lui Ș. și M., născut la data de 14.02.1985 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, CNP_, cetățenie română, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice” prev. și ped. de art. 337 Cod penal.
În conformitate art. 478 și următoarele din Cod procedură penală s-a încheiat prezentul acord de recunoaștere a vinovăției la inițiativa inculpatului Î. F., având ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Din actele efectuate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 27.04.2014, inculpatul Î. F., posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B cu vechime din anul 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice, respectiv două beri a 500 ml fiecare, conform susținerilor sale, a urcat la volanul autoturismului proprietate personală marca Mini Cooper, cu numărul de înmatriculare_ . În jurul orei 20,15, în timp ce conducea pe ., dinspre Podul de Piatră spre cartierul Dacia, în dreptul restaurantului Familial, a fost oprit pentru control de un echipaj al Poliției Rutiere Iași. Întrucât emana miros de alcool inculpatul a fost testat cu aparatul Drager, rezultând o concentrație de 0,56 mg/l în aerul expirat. În continuare, inculpatul Î. F. a fost condus de organele de poliție la Spitalul Clinic „Sfântul S.” Iași pentru recoltarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
După ce a ajuns la Unitatea de Primire Urrgențe a spitalului anterior menționat, inculpatul Î. F. a declarat în fața organelor de poliție că refuză recoltarea de probe biologice întrucât are fobie la ace.
Martorul Antighin C. a declarat faptul că la data de 27.04.2014, în jurul orei 2015, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L., inscripționat TAXI, cu nr. de înmatriculare_, pe . din municipiul Iași, a fost oprit în dreptul Restaurantului Familial de un echipaj de poliție care i-a solicitat să asiste la testarea alcoolscopică a unui conducător auto oprit în trafic. În fața sa se afla oprit autoturismul marca Mini Cooper, cu nr. de înmatriculare_ . Conducătorul auto a fost identificat în persoana lui Î. F., care a fost testat alcoolscopic, rezultând o concentrație de 0,56 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost preluat da polițiști și condus la spital pentru prelevarea de mostre biologice în vederea stabiliri alcoolemiei.
Martorul A. C. a declarat că în ziua de 27.04.2014 se afla în serviciul de pază la Spitalul Clinic „Sfântul S.” Iași, Secția Primire Urgențe unde, în jurul orelor 2030, a sosit un echipaj de poliție împreună cu un conducător auto oprit în trafic, care fusese adus pentru prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Martorul și-a dat seama că acel conducător auto, identificat în persoana lui Î. F., se afla sub influența băuturilor alcoolice întrucât se clătina și avea o expresie a feței care indica acest lucru. În prezența martorului și a personalului medical inculpatul Î. F. a refuzat recoltarea de probe biologice, cu toate că organele de polițieii-au adus la cunoștință ca refuzul său constituie infracțiune.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, rezultă, fără niciun fel de dubiu, că inculpatul Î. F., posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B, cu vechime din anul 2004, în ziua de 27.04.2014, după ce a consumat băuturi alcoolice și a condus pe drumurile publice autoturismul proprietate personală marca Mini Cooper, cu numărul de înmatriculare_, a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, cu toate că la testarea cu aparatul Drager a rezultat o concentrație de 0,56 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Prin Ordonanța organelor de cercetare penală din data de 27.04.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice” prev. și ped. de art. 337 Cod penal.
Prin ordonanța procurorului din data de 25.06.2014 s-a dispus efectuarea urmăririi penale față de suspectul Î. F. pentru săvârșirea infracțiunii de „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice” prev. și ped. de art. 337 Cod penal.
Prin ordonanța procurorului din data de 19.08.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului Î. F. pentru săvârșirea infracțiunii de „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice” prev. și ped. de art. 337 Cod penal.
Prin procesul verbal din data de 27.08.2014 i s-a adus la cunoștința inculpatului, înainte de a fi audiat, că la data de 19.08.2014 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa sub aspectul comiterii infracțiunii de „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice” prev. și ped. de art. 337 Cod penal.
Cu aceeași ocazie, în aplicarea dispozițiilor art. 108 alin. (2) din Cod pr. pen. i-a fost pusă în vedere inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul urmăririi penale, a unui acord ca urmare a recunoașterii vinovăției.
La data de 27.08.2014, inculpatul Î. F., asistat de apărătorul ales C. D.-S., împuternicire avocațială nr. 230 din 28.04.2014, a fost audiat în această calitate, prilej cu care a declarat că-și menține în totalitate declarațiile formulate în prezenta cauză penală, recunoaște și regreta săvârșirea faptei, cu precizarea că a refuzat recoltarea de probe biologice întrucât are fobie de ace, solicitând încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției.
La data de 17.12.2014, cu ocazia reaudierii de către procuror, inculpatul Î. F., a declarat că recunoaște întocmai fapta pentru care a fost cercetat, își însușește încadrarea juridică, respectiv refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. și ped. de art. 337 Cod penal și nu mai înțelege să invoce nici un aspect în apărare.
În drept, fapta inculpatului Î. F., constând în aceea că în seara zilei de 27.04.2014, după ce a consuma băuturi alcoolice și a condus pe drumurile publice autoturismul proprietate personală marca Mini Cooper, cu numărul de înmatriculare_, a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, cu toate că la testarea cu aparatul Drager a rezultat o concentrație de 0,56 mg/l alcool pur în aerul expirat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. și ped. de art. 337 Cod penal.
Din probele și mijloacele de probă administrate în cauză rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului.
Astfel, săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. și ped. de art. 337 Cod penal, este dovedită cu următoarele probe și mijloace de probă administrate: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces verbal de constatare a infracțiunii; bon alcooltest; ordonanța din care rezultă că inculpatul a refuzat prelevarea probelor biologice; declarațiile martorilor Antighin C. și A. C., declarațiile inculpatului Î. F..
Fiind ascultat, în prezența apărătorului ales C. D.-S., inculpatul Î. F. a declarat expres că recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Având în vedere cele expuse se stabilește pentru inculpatul Î. F. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. și ped. de art. 337 Cod penal.
Cu privire la modul de executare a pedepsei se va dispune amânarea executării pedepsei, prin aplicarea disp. art. 83 C. penal, cu un termen de supraveghere de 2 ani, având în vedere faptul că sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa stabilită este de 1 an închisoare; b) inculpatul Î. F. nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; c) în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, apreciez că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, si se impune doar supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Inculpatului i s-a atras atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
I s-a adus la cunoștință inculpatului faptul că pe durata termenului de supraveghere trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere, cf. art. 85 alin.1 din C. pen: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În raport de persoana și conduită inculpatului, apreciez că pentru reeducarea acestuia nu se impune aplicarea nici uneia din obligațiile prev. de art. 85 al. 2 C. penal.
De asemenea, inculpatului i s-au adus la cunoștința prevederile art. 88 C. pen., conform cărora, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei.
Prezentul acord de recunoaștere a vinovăției a fost avizat în prealabil sub aspectul limitelor de pedeapsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. (2) din C. proc. pen., inculpatul a fost asistat de apărătorul ales C. D.-S., împuternicire avocațială nr. 230 din 28.04.2014.”
Totodată a fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr. 6242/P/2014.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă Judecătoria Iași, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 Cod procedură penală.
În primul rând, pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 alin. 1 lit. c Cod penal infractorul trebuie să-și manifeste acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. Nici din cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției și nici din cuprinsul declarațiilor date de inculpatul Î. F. în cursul cercetărilor, nu rezultă că acesta și-a dat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, condiție obligatorie pentru a fi aplicabilă instituția amânării aplicării pedepsei.
În al doilea rând, soluția consemnată în acord este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului. Astfel, conform situației de fapt reținută de procuror în acordul de recunoaștere, inculpatul a condus sub influența alcoolului pe raza municipiului Iași, pe Bld. A. cel B., un bulevard intens circulat, pericolul de a fi implicat într-un accident foarte grav fiind foarte mare, fiind periclitate atât vieți omenești cât și bunuri materiale.
Instanța mai reține și faptul că inculpatul a comis anterior numeroase abateri în calitate de conducător auto, conform cazierului auto aflat la fila 21 d.u.p., dintre care două sancțiuni au fost aplicate pentru conducerea sub influența alcoolului și două sancțiuni pentru accidente cu pagube materiale.
Având în vedere biletul de ieșire din spital și scrisoarea medicală aflate la filele 34 și 35 d.u.p., rezultă că inculpatul suferă de o boală care are legătură directă de cauzalitate cu refuzul de a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, astfel încât era necesară impunerea obligațiilor de a se supune măsurilor de tratament în ceea ce privește diagnosticul de tulburare anxioasă paroxistică și de a i se interzice să conducă orice tip de vehicul.
Raportat la toate aceste aspecte, instanța consideră că atât cuantumul pedepsei cât și dispunerea amânării aplicării acesteia sunt nejustificat de blânde.
Față de aceste considerente, în baza art. 485 alin. (2) Cod procedură penală, instanța va respinge acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Iași cu inculpatul Î. F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice” prev. și ped. de art. 337 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 6242/P/2014 și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.”
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și inculpatul Î. F. au promovat calea ordinara de atac a apelului.
În motivarea apelului declarat, procurorul a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul temeiniciei, susținând că este greșită aprecierea instanței fondului asupra caracterului prea blând al pedepsei raportat la modalitatea de executare stabilită, aceea de amânare a executării pedepsei.
Se arata în motivele scrise de apel că la stabilirea felului, a cuantumului și a modalității de executare a pedepsei, procurorul de caz a avut în vedere atât circumstanțele de ordin obiectiv cât și pe cele care țin de persoana inculpatului, în raport de care a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesara și se impune doar supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata. Se arata ca au fost avute în vedere momentul și locul comiterii faptei, lipsa unui eveniment rutier, valoarea mica indicată de alcooltest și datele referitoare la persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sincera și cooperantă.
A solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași admiterea căii de atac promovate, desființarea hotărârii apelate și rejudecarea cauzei de către instanța de control judiciar care sa dispună admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției.
Critica inculpatului apelant a vizat tot temeinicia hotărârii atacate, inculpatul susținând că pedeapsa ce i-a fost stabilită de procuror nu este nejustificat de blândă față de circumstanțele reale și personale existente în cauză, precum și în raport cu jurisprudența în materie creata atât sub imperiul vechii legi penale generale cât și a Codul penal actual.
Motivează inculpatul că impunerea unor măsuri de tratament recomandate de instanța fondului nu constituie o obligație a procurorului, ci starea sa de sănătate reprezintă o circumstanță atenuanta în speța de față.
Susține inculpatul apelant că pedeapsa stabilita de procuror este suficientă pentru reeducarea și îndreptarea sa.
Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, prin prisma motivelor de apel invocate și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, C. constată că prezentul apel este nefondat motivat de considerentele ce vor fi redate în continuare.
Instituția procesual penală a acordului de recunoaștere a vinovăției are la baza ideea de ”justiție negociată” și, în esență, reprezintă un acord de voință încheiat între procuror și inculpat ce are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, din partea inculpatului, și tranzacționarea asupra felului și cuantumului pedepsei și a formei de executare a acesteia.
Însă, acordul de voință încheiat între procuror și inculpat nu este definitiv la momentul perfectării lui, ci acesta trebuie să treacă prin filtrul judecătorului care potrivit normelor de procedura penală este chemat să vegheze asupra legalității și temeiniciei voinței perfectate de cei doi participați la proces. În urma verificărilor efectuate, judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, poate pronunța fie admiterea acordului de recunoaștere, situație în care confirma și definitivează astfel acordul dintre procuror și inculpat, fie respingerea acordului, situație în care dosarul este retrimis în fața procurorului pentru ca acesta sa continue urmărirea penală.
Prin instituirea procedurii din fața instanței pe care trebuie să o urmeze acordul de recunoaștere a vinovăției, legiuitorul procesual penal a urmărit să asigure, între altele, un control de legalitate din partea unui judecător asupra tranzacției intervenite între titularii funcțiilor de acuzare și de apărare din procesul penal. Este evident că în cadrul controlului astfel realizat, judecătorul urmărește mai întâi să stabilească că a fost respectată legea și apoi verifica temeinicia acordului de voință intervenit.
În cauza supusa prezentului control judiciar, soluția de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției dată de instanța de fond este întemeiata pe argumentul că la încheierea acordului de vinovăție între procuror și inculpatul Î. F. nu au fost respectate dispozițiile legii penale referitoare la instituția amânării aplicării pedepsei și cele privind individualizarea judiciara a pedepsei. În concret, instanța fondului a apreciat ca nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 83 alin. (1) Cod penal pentru a putea fi dispusa amânarea executării pedepsei și că nivelul pedepsei stabilite de procurorul de caz pentru inculpatul Î. F., de 1 an închisoare, este prea blând în raport de natura infracțiunii comise, de modalitatea concreta în care a fost săvârșita fapta și de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Aprecierea în sensul neîndeplinirii condițiilor pentru amânarea aplicării pedepsei și a caracterului blând al sancțiunii penale stabilite prin acordul de vinovăției supus filtrului judecătorului este însoțită de motivele care au stat la baza și au fundamentat soluția instanței fondului; argumentele expuse în considerentele sentinței analizate fiind însușite integral de către instanța de control judiciar.
În plus, efectuând propriul examen asupra legalității acordului de recunoaște a vinovăției încheiat între procuror și inculpatul Î. F., C. constată că potrivit dispozițiilor art. 83 alin. (1) Cod penal, între condițiile necesar a fi îndeplinite pentru a putea fi dispusă amânarea executării pedepsei este și aceea ca infractorul să-și fi manifestat voința în sensul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, condiție care în speța de față nu este îndeplinita. Astfel, verificând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, C. constată că inculpatul Î. F. nu și-a exprimat, în mod neechivoc, voința în sensul de a presta o munca neremunerată în folosul comunității, situație în care nefiind îndeplinita una dintre cerințele esențiale și cumulative prevăzute de lege pentru aplicarea amânării pedepsei, aceasta instituție de drept penal este inoperanta în cauza supusa examenului de față, soluția procurorului stabilita prin acordul de vinovăție încheiat la data de 17.12.2014, fiind în această privință nelegală.
În continuarea examenului efectuat, instanța de control judiciar constată că în operațiunea de individualizare judiciara a pedepsei, procurorul de caz nu a realizat o justă cântărire a elementelor ce constituie criterii legale de individualizare și stabilire a pedepsei, înclinând balanța mult în favoarea inculpatului în considerarea unor aspectelor referitoare la persoana și la conduita procesuală a acestuia și punând în plan secund circumstanțele reale în care a fost comisa infracțiunea, precum și datele ce reies din cazierul auto al acestuia.
În analiza sa asupra sancțiunii penale ce se impune a fi aplicată în speța de față pentru a asigura proporționalitatea acesteia cu gravitatea faptei și cu persoana inculpatului, C. pornește de la conduita pe care inculpatul Î. F. a manifestat-o în calitatea sa de conducător de autovehicul. Astfel, potrivit cazierului auto existent la dosarul de urmărire penală se constata ca la momentul obținerii permisului de conduce (anul 2004) și până la data de 27.04.2014 (data comiterii infracțiunii ce formează obiectul prezentei cauze), inculpatul Î. F. a comis numeroase fapte contravenționale la regimul privind circulația pe drumurile publice, aspect care îndreptățește la reține că acesta nu are o conduita disciplinată și diligenta atunci când se află la volanul unui autoturism care circulă pe drumurile publice, iar sancțiunile contravenționale – principale și secundare – ce i-au fost aplicate și pe care le-a executat nu și-au atins scopul și nu l-au disciplinat pe inculpat. Mai mult, C. constată că două dintre faptele contravenționale comise de inculpat au constat în conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu îmbibație alcoolică în sânge, nivelul îmbibației fiind sub limita minimă necesara pentru existența infracțiunii. Or, acest aspect coroborat cu împrejurarea că la 27.04.2014 inculpatul Î. F. a condus pe drumurile publice din municipiul Iași un autoturism în condițiile în care avea o concentrație de 0,56 mg/l alcool în aerul expirat, vine și confirmă repetabilitatea unei atare conduite ilicite de partea inculpatului, ceea ce îndreptățește la a reține că în cazul său, pentru a asigura corijarea și schimbarea atitudinii față de normele juridice contravenționale și penale din domeniul traficului rutier, sancțiunea care se impune a fi aplicata trebuie să fie una care să asigure premise reale pentru îndreptarea și reeducarea infractorului. Sancțiunea stabilita de procuror, de 1 an închisoare (nivelul pedepsei stabilite fiind identic cu limita inferioara de pedeapsă prevăzuta de lege în cazul infracțiunii de la art. 337 Cod penal) cu amânarea aplicării pedepsei, în opinia judecătorilor de la instanța de control judiciar, nu este apta să asigure corectarea conduitei inculpatului și să îl disciplineze pe acesta atunci când se află în exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Dimpotrivă, o astfel de sancțiune poate fi de natura să-l incite pe inculpat să continue să încalce normele juridice care reglementează circulația autovehiculelor pe drumurile publice, iar atunci când agenții statului îl surprind să adopte o atitudine de sfidare a legii și de nesupunere la demersurile cerute de lege pentru stabilirea corecta a nivelului îmbibației alcoolice în sânge. O atare conduita nu trebuie tolerată de către autoritățile judiciare întrucât ea este de natura să încurajeze la adoptarea unor comportamente caracterizate prin lipsa de respect față de autoritatea pe care o reprezintă polițistul care îl oprește pe infractor în trafic și îi cere acestuia să se supună rigorilor legii. Practic, aplicarea unor sancțiuni blânde în astfel de situații vine să încurajeze pe cel care intenționează sa încalce legea, inoculându-i ideea că poate să manifeste lipsă de respect față de lege și față de autoritățile statului chemate să vegheze la asigurarea disciplinei și prevenției traficului rutier, că se poate comporta într-o astfel de maniera fără temerea că i s-ar putea produce vreun rău în sensul de a suporta o consecință proporțională cu gravitatea conduitei ilicite pe care a adoptat-o.
Într-o altă ordine de idei, C. nu poate să nu observe faptul că inculpatul Î. F. prezintă o afecțiune de natura psihica (tulburare anxioasă paroxistică) aspect ce este de natura să justifice o accentuare a stării de îngrijorare asupra conduitei pe care inculpatul o poate adopta atunci când se află la volanul unui autovehicul, știut fiind faptul că șofatul este incompatibil cu existența unor afecțiuni de genul celei suspectat ca ar prezenta-o inculpatul din prezentul dosar.
În considerarea tuturor argumentelor mai sus dezvoltate, reținând faptul ca inculpatul a ales sa conducă autoturismul în condițiile în care avea o îmbibație de 0,56 mg/l alcool în aerul expirat, că a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii procentului alcoolemiei în sânge, că a ales să conducă autoturismul pe un drum public din municipiul Iași, drum care de regula este intens circulat ceea ce face să crească exponențial starea de pericol, observând și împrejurarea ca inculpatul nu se află la prima încălcare a normelor juridice ce reglementează circulația autovehiculelor pe drumurile publice, instanța de control judiciar apreciază ca infracțiunea dovedit comisa de inculpatul Î. F. prezintă o gravitate crescută, iar inculpatul are o periculozitate socială sporita, aspecte ce impun o sancțiune penală proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea infractorului.
Referitor la circumstanțele persoanele ale inculpatului, C. ține sa arata ca lipsa antecedentelor penale reprezintă starea de normalitate pentru marea majoritate a membrilor societății, iar atitudinea procesuală sincera, de recunoaștere a faptei poate fi fructificata într-o eventuală procedură simplificată a recunoașterii vinovăției.
Pentru toate motivele anterior redate, C. reține că pedeapsa de 1 an închisoare cu amânarea aplicării stabilită de procuror în cazul inculpatului Î. F. nu este suficienta pentru a corija comportamentul infractorului și nici pentru a realiza o reală prevenție – generala și specială – și, totodata, față de împrejurările concrete în care a fost comisa infracțiunea (ce au fost dezvoltate mai sus) și de circumstanțele personale ale inculpatului, se apreciază ca fiind neproporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea inculpatului.
Pentru toate considerentele sus dezvoltate, instanța de control judiciar constata ca hotărârea supusa prezentei analize este legală și temeinica, neexistând motive pentru modificarea ei, iar apelurile de față sunt nefondate.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, se va dispune respingerea, ca nefondate a apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de inculpatul Î. F., fiul lui Ș. și M., născut la data de 14.02.1985 în mun. Iași, jud. Iași, cu domiciliul în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 308 din 03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. (2) și (3) Cod procedura penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de inculpatul Î. F., fiul lui Ș. și M., născut la data de 14.02.1985 în mun. Iași, jud. Iași, cu domiciliul în mun. Iași, ., ., ., jud. Iași, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 308 din 03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe inculpatul apelant Î. F. să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate cu ocazia judecării apelului pe care l-a declarat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași, în cuantum de 100 lei, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2015.
Președinte,Judecător,
A. C.-CiocîntăSandu G.
Grefier,
C. L.
Redactat/Tehnoredactat jud. C.C.A.
4 exemplare/02.06.2015
Judecătoria Iași: C. F.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 207/2014. Curtea de Apel IAŞI | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
