Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 207/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 207/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 207/2014
Ședința publică de la 24 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător D. A.
Grefier G. A.
Ministerul Public reprezentat de către procuror P. E.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul B. V. D., deținut în P. Iași, împotriva deciziei penale nr. 219 din 21 decembrie_ pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică -lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.04.2014 ( cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a domnului procuror P. E., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași ), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi. 24 .04.2014, când:
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin Decizia penală nr.219 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași, s-au hotărât următoarele:
„ Admite apelurile declarate de către inculpatul B. V. D., fiul lui M. și D., ns. la data de 23.12.1985 în Iași, CNP 1._.823, cu dom. în Iași, ., ., jud. Iași, fără forme legale în Iași, ., . către P. de pe lângă Judecătoria Iași, împotriva sentinței penale nr. 2859/28.10.2010 a Judecătoriei Iași, pronunțată în ds. cu nr._/245/2009, pe care o desființează integral, doar în latură penală.
Rejudecând cauza:
I. În baza disp. art. 334 din Codul de procedură penală schimbă încadrările juridice date faptelor prin rechizitoriu, după cum urmează:
1) din infracțiunea de „tâlhărie” prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b) și c) din Codul penal (faptă săvârșită la data de 16/17.02.2006), în infracțiunea de „tâlhărie” prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b) și c) din Codul penal cu aplic. art. 40 alin. 1 din Codul penal;
2) din o singură infracțiune de „tâlhărie” prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b) și c), alin. 21, lit. b din Codul penal (fapte săvârșite la data de 17/18.01.2007), în trei infracțiuni de „tâlhărie” prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b) și c), alin. 21, lit. b din Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal.
Respinge celelalte solicitări de schimbare a încadrărilor juridice.
Condamnă pe inculpatul B. V. D., fiul lui M. și D., ns. la data de 23.12.1985 în Iași, CNP 1._.823, cu dom. în Iași, ., ., jud. Iași, fără forme legale în Iași, ., ., . case, necăsătorit, un copil minor în întreținere, fără ocupație, cu antecedente penale, pentru săvârșirea:
a) infracțiunii de: „tâlhărie”, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b) și c) din Codul penal cu aplic. art. 40 alin. 1 din Codul penal (faptă săvârșită la data de 16/17.02.2006), la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare.
În temeiul disp. art. 83 C. pen. dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 381/29.01.2004 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 10.02.2004, și dispune executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare, stabilită mai sus, pedeapsa totală fiind de 5(cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.
b) a trei infracțiunii de „tâlhărie”, prevăzute de art. 211 alin. 1, 2 lit. b) și c), alin. 21, lit. b din Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal, la câte o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a și art.34 lit. b din Codul penal contopește pedepsele stabilite la pct. II, lit. a) și b), inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani Închisoare.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C.p., interzice inculpatului B. V.-D. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a, teza a II a și lit. b din C. pen..
În temeiul disp. art. 88 alin. 1 din Codul penal deduce din durata pedepsei închisorii stabilite inculpatului perioada reținerilor, respectiv de 15 ore (reținerea dispusă în data de 17.02.2006 de la orele 05,00 la 20,00), și de 20 ore (reținerea dispusă în data de 19.01.2007 de la orele 18,00), măsuri preventive dispuse în prezenta cauză, precum și durata reținerii de 12 ore (din data de 11.11.2002, de la orele 02,20 la orele 14,15), măsură dispusă în cauza nr. 3104/2003 a Judecătoriei Iași în care a fost condamnat definitiv la 6(șase) luni închisoare prin sentința penală nr. 381/2004.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate privitoare la latura civilă a cauzei și la cheltuielile judiciare.
În baza dispozițiilor art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat cu soluționarea prezentelor apeluri rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța decizia penală, Tribunalul Iași a reținut următoarele:
„ Prin sentința penală nr.2859 din 28.10.2010 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._/245/2009 s-au dispus următoarele:
„Condamnă pe inculpatul B. V.-D., fiul lui M. și D., născut la 23.12.1985 în Iași, domiciliat în Iași, ., ., jud. Iași, fără forme legale în Iași, ., ., apt.5, CNP:_, necăsătorit, 1-un-copil minor, studii – 8 (opt) clase, fără ocupație, religia ortodoxă, cu antecedente penale, dar nerecidivist, la:
1) – 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie”, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și lit. c Cod penal, aplicarea art. 40 Cod penal;
În baza disp. art. 40 Cod penal s-a dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului B. V.-D. prin sentința penală nr. 381/29.01.2004 a Judecătoriei Iași (dosar penal nr. 3104/2003), definitivă prin neapelare la data de 10.02.2004, pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat”, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 74-76 Cod penal - termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni -, inculpatul B. V.-D. urmând a executa pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare;
2) – 7(șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și lit. c, alin. 21 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, în baza disp. art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și lit. c Cod penal și infracțiunea de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și lit. c, alin. 21 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal).
În baza disp. art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului B. V.-D., acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare.
S-a aplicat pedeapsa accesorie, interzicându-i-se inculpatului B. V.-D., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza disp. art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțată - aceea de 7(șapte) ani închisoare - reținerea de o zi, respectiv:17.02._06.
S-a constatat că părțile vătămate: M. C., domiciliat în Iași, ., ., etaj 4, apt. 1, jud. Iași, fără forme legale în Iași, .. 14, jud. Iași, M. F. O., domiciliat în .. Iași, B. I., domiciliat în satul Războieni, .. Iași și B. M. D., domiciliat în orașul Tîrgu-F., ., apt. 7, jud. Iași, nu au formulat pretenții civile.
În baza disp. art. 313 din „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății” a fost obligat inculpatul B. V. D. să achite părții civile S. C. de Urgențe „Prof. Dr. N. O.” Iași suma de 203,47 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate M. C..
În baza disp. art. 189 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul B. V. D. să achite suma de 1100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (delegația cu nr. 9014/2009 emisă de Baroul Iași) și suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (delegația cu nr. 4246/2010 emisă de Baroul Iași) s-a dispus a fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției”.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași cu nr. 10.521/P/2006 din data de 16.09.2005, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. V.-D., pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și lit. c din Codul penal și a infracțiunii de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și lit. c, alin. 21 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal, reținându-se, în actul de sesizare, că: a) inculpatul B. V.-D., în noaptea de 16/17.02.2006, în loc public, prin folosire de violență, a deposedat partea vătămată M. C. de un telefon și b) că același inculpat, B. V.-D., în noaptea de 17/18.01.2007, în loc public și prin amenințare cu un cuțit, a deposedat părțile vătămate M. F. O., B. M. D. și B. I., de două telefoane mobile și sume de bani.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul B. V.-D. a fost reținut o zi, 24 ore, în perioada 17.02 – 18.02.2006.
Pentru soluționarea cauzei instanța a făcut aplicarea disp. art. 313-342 din Codul de procedură penală privind judecata în primă instanță, precum și dispozițiile Legii nr. 30/1994 privind ratificarea CEDO și a libertăților fundamentale, fiind astfel garantat exercițiul dreptului la apărare, dreptului de a formula și susține probe, dreptului de a fi soluționată cauza într-un termen rezonabil, dreptului de a ataca cu apel soluția ce se va pronunța în cauză.
Părțile vătămate M. C., M. F. O., B. I. și B. M. D. nu au solicitat pretenții civile în prezenta cauză, deși instanța, pe parcursul cercetării judecătorești, le-a citat pentru fiecare termen de judecată. Un alt aspect pe care a dorit prima instanță să-l releve este acela constând în multele termene de judecată acordate pentru soluționarea acestei cauze.
Având în vedere modalitatea de săvârșire a presupuselor infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, prima instanță a insistat în a fi prezenți atât părțile vătămate, cât și
martorii pentru elucidarea tuturor elementelor de fapt și pentru respectarea principiului aflării adevărului, garantat de disp. art. 3 Cod pr. penală „în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului”).
La termenul de judecată din data de 15.04.2010 inculpatul B. V.-D. s-a prezentat în vederea audierii (precizând că în aceeași zi avea un alt dosar penal aflat spre soluționare pe rolul Tribunalului Iași), declarând, conform disp. art. 70 Cod pr. penală că are la cunoștință de motivul prezenței sale în fața completului de judecată, dorește să dea declarație în cauză, știe că este vorba de mai multe plângeri penale formulate împotriva sa și-și menține în integralitate declarațiile date pe parcursul urmăririi penale.
În legătură cu probele pe care inculpatul B. V.-D. a dorit să le propună în vederea susținerii poziției sale procesuale, la termenul de judecată din data de 13.05.2010, prima instanță arătat că a luat act că a fost reziliat contractul de asistență juridică dintre inculpat și apărătorul său, (motiv pentru care) inculpatului i-a fost desemnat apărător din oficiu, acesta din urmă reluând legătura cu inculpatul, deci nu a fost în măsură să formuleze și să susțină un probatoriu pentru inculpat, situație în care prima instanță a subliniat că a insistat, în măsura posibilităților legale, în audia toți martorii din lucrări.
Din probatoriul administrat atât pe parcursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești (declarațiile părților vătămate, declarațiile de martori, proces-verbal de depistare al inculpatului, procese verbale de recunoaștere din grup, declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a săvârșirii faptelor), judecătoria a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 17.02.2006, M. C., din lași, a depus o plângere penală împotriva a patru învinuiți, cunoscuți de el (cu excepția lui B. V. D.), care, în noaptea de 16/17.02.2006, în jurul orei 04.00, în cartierul T. V. din lași, l-au lovit și l-au deposedat de un telefon mobil. În cuprinsul aceleiași plângeri, M. C. a spus că și prietena lui, G. C., a fost lovită de către învinuiți.
Fiind audiată cu privire la cele petrecute, partea vătămată a declarat că, în noaptea menționată, a mers în barul "Cornelius" din cartierul T. V., prietena, G. C. mergând la un chioșc din apropiere, urmând să se întâlnească afară. în acel bar, partea vătămată s-a întâlnit cu cei patru învinuiți, dintre care învinuitul P. D. G. i-a reproșat un incident din trecut, iar învinuiții P. M. și B. V. D. (recunoscut din grup de persoane) au lovit-o cu pumnul peste față și corp. Acest lucru a făcut-o pe partea vătămată să iasă imediat din bar, nedorind să provoace scandal. A fost urmată de către B. V. D., care a lovit-o din nou, de mai multe ori, timp în care au ieșit și ceilalți învinuiți, care, de asemenea, au lovit partea vătămată, aceasta căzând. A venit apoi în acel loc și prietena părții vătămate care a fost trasă de păr de către învinuita P. (M.) M.. După ce au încetat violențele învinuiților, partea vătămată s-a ridicat de jos și a mers la un chioșc situat pe cealaltă parte a străzii, pentru a cumpăra alimente, și a sunat la Poliție de pe telefonul mobil, anunțând cele întâmplate. în timp ce vorbea la telefon, aflându-se lângă acel chioșc, lângă partea vătămată a venit B. V. D. care a întrebat cu cine vorbește, răspunsul fiind „cu fratele acesteia”. Partea vătămată a închis telefonul pentru ca B. V. D. să nu vadă unde sunase. După ce B. V. D. a lovit din nou partea vătămată în zona ochilor cu pumnul, s-a apropiat și învinuitul B. E., care i-a cerut victimei telefonul mobil, fiind refuzat. Atunci, B. E. a lovit partea vătămată cu piciorul peste cap, după care au urmat alte lovituri, de la toți ceilalți învinuiți. în timp ce partea vătămată era lovită, fiind căzută la pământ, B. V. D. i-a smuls telefonul mobil, marca Nokia 1100, din mână.
Partea vătămată a primit îngrijiri medicale în urma loviturilor primite de la învinuiți și pe numele acesteia a fost emis un raport de constatare medico-legală, în care se arată ca "prezintă echimoză și a prezentat excoriație și comoție cerebrală anamnestică, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu mijloace contondente. A necesitat 9-11 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare."
În urma apelului telefonic al părții vătămate, la fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție, care a luat act de cele petrecute, de la partea vătămată. Învinuiții și numiții B. D. și R. C., aflați împreună cu aceștia, au fost conduși la sediul Poliției Mun. lași pentru cercetări.
Numiții B. D. și R. C. au fost audiați în calitate de făptuitori, ei declarând că au ajuns în barul "Cornelius" cu puțin timp înaintea sosirii polițiștilor acolo. Cu privire la aceste două persoane nu există indicii că ar fi participat la incidentul relatat de partea vătămată.
În cauză, au fost audiați, în calitate de martori, numiții G. C. I., prietena părții vătămate, Sotir M. D., B. N. și R. C., care au văzut tot incidentul dintre partea vătămată și învinuiți. în declarațiile date, acești martori au confirmat . exercitată de către învinuiți asupra victimei și deposedarea de telefonul mobil de către învinuitul B. V. D..
Tot în calitate de martori au fost audiați numiții Bandac C. și D. O., aflați în P. Iași (la acea dată) cunoscuți ai învinuiților, care au amintit, în declarațiile date, doar despre o bătaie dintre învinuitul B. V. D. și un tânăr necunoscut lor, într-o noapte din luna februarie 2006, în apropierea barului "Cornelius", din zona T. V..
A fost efectuată o prezentare pentru recunoaștere din grup de persoane cu învinuitul B. V. D., atât partea vătămată, cât și prietena acesteia, G. C. I. indicându-l pe acesta drept cel care a lovit și deposedat victima de telefonul mobil.
La data de 17.02.2006, învinuiții B. V. D. și B. E. au fost reținuți și prezentați Parchetului de pe lângă Tribunalul lași, unde au fost puși în libertate pe motiv că nu se impune măsura arestării preventive.
Învinuiții au fost audiați și nu au recunoscut participarea la comiterea faptelor pentru care sunt cercetați.
La data de 18.01.2007, numitul M. F. O., în vârstă de 19 ani, din județul lași, a formulat o plângere penală împotriva învinuitului B. V. D., pe care nu îl cunoștea (indicat ulterior), pentru faptul că, în noaptea de 17/18.01.2007, în jurul orei 03.00, prin violență și amenințare, l-a deposedat de telefonul mobil și suma de 130 de lei noi.
În declarația dată, partea vătămată M. F. O. a relatat că, în seara de 17.01.2007, a venit în Municipiul Iași, împreună cu doi prieteni, B. M. D. și B. I. și au mers prin baruri și discoteci. În jurul orei 00.30, s-au hotărât să se întoarcă acasă, în orașul Tg. F., respectiv în satul Războieni, iar pentru aceasta au mers în fața Gării lași, de unde urma să ia un mijloc de transport. în timp ce așteptau în acel loc, lângă ei a oprit un autoturism marca Opel Astra, de culoare verde închis, cu numărul de înmatriculare_, condus de către inculpat, care era singur. Acesta le-a propus celor trei să îl însoțească pentru a se distra, lucru pe care ei l-au acceptat, urcând în autoturism. B. M. D. s-a așezat pe bancheta din față, în partea dreaptă, iar ceilalți doi pe bancheta din spate. După ce s-au plimbat prin mai multe locuri din oraș, pe . oprit autoturismul și a blocat sistemul de deschidere a portierelor, spunând că unul dintre cei trei tineri i-a luat telefonul mobil și, ca urmare, să scoată tot ce au prin buzunare. Apoi, inculpatul a scos din buzunar un briceag pe care l-a pus, pe rând, la gâtul părților vătămate. Cu o mână ținea briceagul, iar cu cealaltă le-a luat din buzunare telefoanele mobile și banii.
Lui B. I. i-a luat un telefon mobil marca Motorola C155 și suma de 120 de lei noi, lui M. F. O. i-a luat telefonul mobil, marca LG, și suma de 130 de lei noi, iar lui B. M. D. i-a luat suma de 50 de lei noi. După ce i-a deposedat de bani și bunuri, inculpatul le-a cerut celor trei să coboare, ceea ce au făcut. Au oprit un taxi, cu care s-au deplasat la Secția a II-a Poliție.
Conform declarațiilor părților vătămate B. M. D. și B. I., pe prima inculpatul a amenințat-o că îi taie degetul dacă nu-i dă tot ce are prin buzunare, iar pe celelalte două părți vătămate, cărora le-a pus cuțitul tip briceag la gât, le-a amenințat că le ia viața. Amenințările inculpatului au vizat și posibilitatea denunțării faptei lui la poliție de către părțile vătămate.
Întrucât cele trei părți vătămate l-au descris pe inculpat și au susținut că îl pot indica, s-a efectuat prezentare pentru recunoaștere din grup de persoane, cu acest prilej B. V. D. fiind recunoscut drept autorul faptei.
În data de 19.01.2007, noaptea, în timpul patrulării prin zona Gării Iași, echipajul de poliție de la Secția a II-a Poliție l-a oprit pe inculpat pentru control și au găsit în autoturismul pe care îl conducea, cu numărul de înmatriculare_, un cuțit cu buton și lamă culisată.
Acest cuțit a fost prezentat părților vătămate, care au spus că este chiar cel folosit la comiterea faptei de "tâlhărie", din data de 17/18.01.2007.
Acest probatoriu a infirmat poziția procesuală adoptată de inculpat, de nerecunoaștere a săvârșirii faptei, sens în care, fiind dovedită existența vinovăției penale în sarcina inculpatului sub forma intenției directe (conform art. 19 pct. 1 lit. a din Codul penal – inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte), în drept, prima instanță a reținut următoarele:
Fapta inculpatului B. V.-D. care, în noaptea de 16/17.02.2006, în loc public, prin folosirea de violență, a deposedat pe partea vătămată M. C. de un telefon mobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de “tâlhărie” prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b, lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 40 Cod penal.
Fapta inculpatului B. V.-D. care, în noaptea de 17/18.01.2007, în loc public și prin amenințare cu un cuțit, a deposedat părțile vătămate M. F. O., B. I. și B. M. D., de două telefoane mobile și sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie” prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal, alin. 21 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului B. V.-D., prima instanță a ținut cont de dispozițiile art. 72 Cod penal ce indică criteriile generale de individualizare a pedepsei, și anume: dispozițiile părții generale din Codul penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, cu privire la situația juridică a inculpatului B. V.-D., prima instanță a arătat că în antecedența penală a acestui inculpat figurează o condamnare de 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 381/29.01.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la data de 10.02.2004, pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat” prev. și ped. de art. 208 alin. 1, raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal și art. 74-76, reținându-se astfel existența stării de pluralitate intermediară în sarcina acestuia, conform art. 40 Cod penal, doar cu privire la prima infracțiune realizată în data de 16/17.02.2006. Pentru aceasta, prima instanță a dispus, conform disp. art. 334 din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și lit. c Cod penal, în art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 40 Cod penal.
Astfel, a fost condamnat inculpatul B. V.-D. la câte o pedeapsă legală prevăzută în limitele textului de incriminare, cu privire la prima condamnare dispunându-se contopirea acestei pedepse cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 381/29.01.2004 a Judecătoriei Iași, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai mare, iar aceste două condamnări s-au contopit și ele, la rândul lor, B. V.-D. executând pedeapsa cea mai grea, în regimul executării efective.
S-a optat pentru această realitate de executare avându-se în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, scopul urmărit, împrejurarea comiterii faptelor, urmarea produsă prin realizarea infracțiunilor și faptul că inculpatul B. V.-D. nu este la primul contact cu legea penală, având o condamnare în antecedență tot pentru realizarea unei infracțiuni la regimul penitenciarului, deci a dat dovadă de perseverență infracțională și ignorantă a respectării regulilor de conviețuire socială.
S-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțată perioada reținerii, de o zi – 17.02–18.02.2006 - și s-a constatat că părțile vătămate: M. C., M. F. O., B. I. și B. M. D. nu s-au constituit părți civile.
A fost obligat inculpatul B. V.-D. la plata cheltuielilor de spitalizare către S. C. de Urgențe „Prof. Dr. O.” Iași, deoarece prin atitudinea sa culpabilă partea vătămată M. C. a fost internat în această unitate medicală.
A fost obligat, de asemenea, inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat”.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Iași și inculpatul B. V. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului declarat, P. de pe lângă Judecătoria Iași a invocat următoarele motive de nelegalitate:
a) deși, la termenul din 15.04.2010, procurorul de ședință a solicitat aplicarea
dispozițiilor art. 40 Cod penal - în ceea ce privește infracțiunea de „tâlhărie” săvârșită la 16/17.02.2006 în dauna părții vătămate M. C. - și, deși judecătoria a reținut incidența acestor dispoziții legale prin dispozitivul sentinței apelate, prima instanță nu a pus în discuția contradictorie a părților această schimbare de încadrarea juridică, cu toate că acest lucru era obligatoriu, potrivit art. 334 Cod pr. penală;
b) deși prima instanță a reținut corect incidența art. 40 alin. 1 Cod penal în privința
infracțiunii anterior menționate, precum și faptul că aceasta fusese comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată în antecedență prin sentința penală definitivă nr. 381/2004a Judecătoriei Iași, totuși prima instanță a greșit atunci când - trecând la aplicarea tratamentului sancționator - a făcut aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, dispunând contopirea pedepselor, în loc să facă aplicarea dispozițiilor speciale obligatorii ale art. 83 Cod penal, care impuneau revocarea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare, cu consecința cumulului aritmetic al pedepselor.
Ulterior, oral, reprezentantul Parchetului și-a extins motivele de apel (practic doar primul), solicitând schimbarea încadrării juridice și pentru faptele de la punctul II din rechizitoriu (cele din 17/18.01.2007) dintr-o infracțiune de „tâlhărie” în trei infracțiuni de „tâlhărie” (având în vedere că au fost trei părți vătămate) cu aplicarea art. 33 lit. „b” Cod penal.
Inculpatul B. V. D. nu și-a motivat apelul declarat în scris. Cu toate acestea, oral, fie personal, fie prin intermediul avocaților din oficiu sau ales, inculpatul B. V. D. a formulat următoarele critici în legătură cu sentința apelată:
a) greșita reținere a situației de fapt și greșita sa condamnare pentru infracțiunile de tâlhărie (întrucât el doar a lovit sau/și amenințat părțile vătămate, fără a le fi luat vreun bun – a se vedea fila 27 dosar tribunal, respectiv încheierea din 07.04.2011). În același sens, inculpatul a invocat și nevinovăția sa, existența unui dubiu cu privire la comiterea unor fapte, precum și greșita încadrare juridică a faptelor (a se vedea filele 45-46 dosar tribunal, respectiv încheierea din 05.05.2011, precum și încheierea de dezbateri).
b) nelegalitatea hotărârii apelate întrucât acesta nu se bazează pe o cercetare judecătorească efectivă (a se vedea filele 45-46 dosar tribunal, respectiv încheierea din 05.05.2011 și f. 69 verso – încheierea din 02.06.2011), cu consecința încălcării dreptului la un proces echitabil. În acest sens, s-a invocat faptul că judecătoria nu a citat și nu audiat toți martorii audiați în faza de urmărire penală, precum și că inculpatul nu a fost audiat cu privire la situația de fapt. S-a subliniat, de asemenea, că majoritatea martorilor și învinuiților audiați în faza de urmărire penală (martori oculari), nici nu au mai fost trecuți pe citativul rechizitoriului și ca atare nu au fost audiați de judecătorie. De aceea, inculpatul a solicitat audierea tuturor martorilor audiați în faza de urmărire penală, solicitare admisă de către tribunal (a se vedea aceiași încheiere din 05.05.2011, precum și cea din 02.06.2011).
c) – împrejurarea că se impunea schimbarea încadrărilor juridice, cu consecința încetării procesului penale pentru anumite infracțiuni (cele de lovirea sau alte violențe” și „amenințare”), ca urmare a lipsei plângerii prealabile (a se vedea încheierea de dezbateri).
d) - motivarea superficială a sentinței judecătoriei, care s-ar fi limitat la a copia din rechizitoriu și care nu a făcut o analiză a probelor.
IV. Cu privire la mijloacele de probă administrate în apel:
Constatând fondată critica inculpatului referitoare la lipsa unei cercetări judecătorești efective, tribunalul a procedat la administrarea nemijlocită a probelor.
Astfel, în apel au fost audiați detaliat:
a) inculpatul B. V. D. (f. 66-67);
b) părțile vătămate B. M.-D. (f. 196-197; f. 350-351 de poliție; f. 495 - reaudiere), M. F.-O. a declarat (f. 415-416; f. 496 - reaudiere), M. C. (f. 333-334);
c) un număr de 10 (zece) martori, respectiv: C. S.-D. (f. 68), B. E. (f. 149), R. C. (f. 150), B. D. (f. 151), A. V. (f. 152), Ș. D.-G. (f. 198), Costrașuc (fost D.) O.-N. (f. 199), P. (fostă M.) M. (f. 200), D. A. (f. 201 – martor-asistent), A. (fostă G.) C.–I. M. (f. 335).
De asemenea, tot în apel, s-au solicitat relații de la Institutul de Medicină Legală Iași cu privire la o eventuală agravare a leziunilor cauzate părții vătămate M. C., răspunsul fiind comunicat prin adresa nr. 2125/OF/06.12.2011.
În circumstanțiere, inculpatul a atașat copia certificatului de naștere al fiicei sale minore de 2 ani, I.-A..
În ședințele publice din 07.04.2011 și 05.05.2011, apelantul B. V. D. a susținut oral că el doar a lovit sau/și amenințat părțile vătămate, fără a le fi luat vreun bun, fiind „de acord să plătească spitalizarea părților vătămate” (f. 45 verso –dosar tribunal).
V. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371, alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul constată următoarele:
A. Cu privire la motivele de apel, de ordin formal, procedural:
1. Din perspectivă procedural-formală, principala critică a inculpatului-apelant este aceea a lipsei unei cercetări judecătorești efective și reale a judecătoriei, critică pe care tribunalul o găsește justificată și fondată.
Astfel, investită fiind cu judecare cauzei, prima instanță a citat doar cei 9 martorii propuși de acuzare prin rechizitoriu (G. C.-I., Sotir M.-D., B. N., R. C., Bandac C., C. S.-D., A. V., D. A., T. C.). De precizat că la primele trei termene, acești martori nu au fost citați, întrucât abia la al patrulea termen s-a constatat regularitatea actului de sesizare. La acest ultim termen, avocatul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat audierea părților vătămate și a martorilor din lucrări.
Pentru al 6-lea termen, din 15.04.2010, judecătoria a dispus citarea, cu mandate de aducere, a 6 martiri dintre cei menționați pe citativul rechizitoriului.
La termenul din 15.04.2010, s-a procedat la audierea inculpatului (f. 73). Deși acesta a acceptat să dea declarație, judecătoria s-a limitat să-l întrebe și să consemneze doar următoare aspecte „cunosc motivul pentru care sunt chemat în fața instanței; cunosc că este vorba de 2 cauze și îmi mențin declarațiile date pe parcursul urmăririi penale”.
Pentru al 7-lea termen, din 13.05.2010, judecătoria a dispus citarea, cu mandate de aducere, doar a trei martori dintre cei menționați pe citativul rechizitoriului. La data de 07.05.2010, la dosarul cauzei a fost atașată o adresă din partea Primăriei Orașului Uricani din care rezultă că martora G. se numește în prezent A., indicându-se și celelalte date ale acesteia, inclusiv adresa actuală. Din procesul-verbal (f. 99) întocmit de organele jandarmeriei rezultă aceleași aspecte, precum și faptul că noul nume al martorei este, de fapt, A., întrucât fusese accesată baza națională informatizată de date.
Cu toate acestea, pentru al 8-lea termen, din 10.06.2010, judecătoria a dispus citarea cu mandat de aducere doar a acelorași trei martori, iar cu privire la martora G., doar cu numele eronat de A., fără indicarea și celorlalte date de stare civilă și fără să facă verificări suplimentare. În aceste condiții, martora nu a putut fi identificat cu numele de A.. Deși, organele de poliție au solicitat date suplimentare, prin încheierea din 10.06.2010, prima instanță a constatat imposibilitatea audierii martorului ocular G. (actuală A.) C. I., precum și a martorei oculare B. N. (care nu a putut fi identificată).
Pentru al 9-lea termen, din 02.09.2010, prima instanță a dispus citarea cu mandat tot numai a trei martori (dintre care Sotir mai fusese citat și anterior). Cu privire la ceilalți 4 martori menționați pe citativul rechizitoriului nu s-a dispus nici acum nici măcar citarea simplă. La acel termen, fără a pune în discuția părților, judecătoria a dispus următoarele: „având în vedere că martorii C. S. D., A. V., D. A. și T. C. au dat declarații pe parcursul urmăririi penale în calitate de martori asistenți la o recunoaștere din grup, raportat la vechimea dosarului pe rolul instanței, în temeiul disp. art. 329 alin. 2 Cod pr. penală, revine asupra audierii acestor martori”. Reamintim că față de acești martori, judecătoria nu a dispus niciodată citarea.
Pentru al 10-lea termen și ultimul, din 30.09.2010, judecătoria a dispus citarea, din nou, a acelorași trei martori citați și pentru termenul anterior, cu mandate de aducere. La termenul menționat, s-a prezentat martorul ocular R. C. care a fost audiat formal, declarația sa rezumându-se la „declarația existentă la filele 46-47 dosar urmărire penală este scrisă de mine, am spus adevărul și îmi mențin acesată declarație”. La același termen, după ce reprezentantul Ministerului Public și avocatul din oficiu al inculpatului lipsă au arătat că nu insistă în audierea martorilor Sotir M.-D. și Bandac C., judecătoria, în baza art. 329 alin. 2 Cod pr. penală, a dispus „neaudierea acestora”, considerând că „nu mai este necesară audierea lor”.
Din cele arătate mai sus, rezultă că judecătoria nu a procedat la o cercetare judecătorească efectivă și reală. Astfel, prima instanță nu a dispus niciodată citarea mai multor martori dintre cei propuși de acuzare. Alți martori oculari, audiați în faza de urmărire penală, unii în calitate de învinuiți (care ar fi putut contribui la stabilirea situație de fapt, unii dând chiar declarații favorabile inculpatului), de asemenea, nu au fost citați niciodată. Mai mult, singurul martor ocular prezent nu a fost audiat efectiv. Nici inculpatul nu a fost audiat efectiv, deși a fost de acord, iar în faza de urmărire penală nu recunoscuse acuzațiile penale, negându-le categoric. Părțile vătămate nu au fost nici ele audiate și nici nu s-a depuse nici un fel de diligență pentru a fi aduse în fața instanței. Se mai observă și că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ, dispunând citarea unor martori (cei care au fost citați) în etape, fără a se verifica datele unora cu privire la care existau indicii de schimbare a numelui.
Prin urmare, singura concluzie care poate fi trasă este că nu a existat o cercetarea judecătorească efectivă, în care mijloacele de probă să fie administrate nemijlocit și în contradictoriu. În aceste condiții nici sentința pronunțată de judecătorie, bazându-se pe o cercetare judecătorească practic inexistentă – sau, altfel spus, nefiind fundamentată pe o cercetare judecătorească efectivă - nu poate fi menținută, trebuind să fie desființată integral, în latura penală. Într-adevăr, încălcarea principiilor fundamentele ale procesului penale (nemijlocirea, contradictorialitatea, oficialitatea –art. 2 alin.2; aflarea adevărului – art. 3 și rolul activ – art. 4), fără existența unor motive justificate și rezonabile, conduce la desființarea, în latura penală, integral a sentinței pronunțate la finele unei astfel de proceduri.
Cum lipsa cercetării judecătorești în fața primei instanțe, nu constituie motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare, tribunalul - pentru acest motiv de apel, invocat de inculpat și găsit fondat -, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. „a” C.p.p., va desființa sentința apelată, în latura penală, integral, reținând cauza spre rejudecare.
Desființarea va viza doar latura penală, întrucât: a) nici un apelant nu a criticat latura civilă; or, instanța de apel, trebuie să țină seama de efectul devolutiv al apelului; b) soluțiile judecătoriei în latura civilă sunt în majoritate de ordin formal, respectiv de constatare a faptului că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză, soluții ce nu se vor schimba în urma cercetării judecătorești efectuate în apel; c) ceea ce s-a criticat și se constată de tribunal este inexistența unei cercetării judecătorești cu privire la fondul acuzațiilor penale, respectiv a laturii penale, a cauzei, nu în ceea ce privește latura civilă, care cu excepția acțiunii civile a unei unități spitalicești, practic, nu există.
În rejudecare, tribunalul va pronunța o nouă hotărâre în fond, bazându-se pe cercetarea judecătorească realizată efectiv, nemijlocit și în mod contradictoriu în apel, precum și pe mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală.
2. În apelul formulat de inculpat, se constată că este fondată, în parte, și critica referitoare la modalitatea de motivare a sentinței, respectiv la preluarea aproape integrală a situației de fapt din rechizitoriu (inclusiv a termenului de învinuit) și la lipsa unei analize efective a mijloacelor de probă. Aceste lipsuri vor fi suplinite de tribunal, prin prezenta decizie.
3. Tribunalul constată, că sub aspect procedural, este fondată și critica Parchetului referitoare la nepunerea în discuția contradictorie a părților a schimbării de încadrare juridică cu privire la una din fapte, în sensul reținerii stării de agravare prevăzută de art. 40 Cod penal. Într-adevăr, deși la termenul din 15.04.2010, procurorul a cerut a se reține incidența art. 40 Cod penal pentru prima faptă, judecătoria nu a pus în discuție această cerere nici la acest termen și nici ulterior. În orice caz, nici inculpatul și nici avocatul acestuia nu au pus concluzii pe acesată schimbare de încadrare juridică. Această critică este una și în favoarea inculpatului și, din această perspectivă, se va admite și apelul acestuia.
4. Tot, sub aspect procedural, tribunalul constată că este fondată și critica Parchetului referitoare la greșita aplicare a art. 40 raportata la art. 34 lit. „b” Cod penal, respectiv a regulilor concursului de infracțiuni, judecătoria dispunând greșit contopirea pedepselor, în loc să facă aplicarea dispozițiilor speciale obligatorii ale art. 83 Cod penal, care impuneau revocarea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare, cu consecința cumulului aritmetic al pedepselor. Deși prima infracțiune reținută în sarcina inculpatului a fost, într-adevăr, comisă în stare de pluralitate intermediară prevăzută de art. 40 Cod penal, tratamentul sancționator nu era cel prevăzut de acest text, ci cel derogator, special, de la art. 83 Cod penal, întrucât, în același timp, noua infracțiune fusese comisă și în timpul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare din antecedență. Deci, și din această perspectivă, apelul Parchetului este fondat și va fi admis, fiind în defavoarea inculpatului.
5. Tot sub aspect procedural, tribunalul, din oficiu, în apelul inculpatului și în favoarea acestuia, constată că judecătoria a omis să-i deducă din pedeapsă rezultantă stabilită alte două durate a încă 2 măsuri de reținere (una pentru una din cele două fapte deduse judecății), iar cealaltă în cauză din antecedență, pentru care a fost condamnat definitiv și cu privire la care se impunea revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Deci, și pentru aceste motive, va fi admis apelul inculpatului.
6. Judecătoria o omis să confiște de la inculpat sumele de bani obținute prin comiterea infracțiunilor și echivalentul valorii telefoanelor sustrase, dar tribunalul nu mai poate îndrepta această omisiune, având în vedere apelul limitat al procurorului, care nu vizează și acest aspect.
B. Cu privire la motivele de apel, ce vizează fondul acuzațiilor penale, încadrările juridice și tratamentul sancționator:
Analizând actele și lucrările dosarului în mod coroborat, luând în considerare mijloacele de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în apel; tribunalul constată următoarele:
- Cu privire la prima acuzație penală, cea referitoare la fapta comisă la data
de 16/17.02.2006 în dauna părții vătămate M. C.:
Mijloacele de probă administrate cu privire la această acuzație:
a) în faza de urmărire penală: 1) plângerea și declarațiile părții vătămate M. C.;
2. fișa de spitalizare (în copie) emisă de S. C. de Urgență „Sf. Treime” Iași pe numele părții vătămate, biletul de ieșire din acest spital, precum și nota de constituire ca parte civilă a acestui spital (f. 20-24); 3) certificatul medico-legal nr. 364/OF/07.03.2005 emis de Serviciul de Medicină Legală Iași pe numele părții vătămate; 4) procesul-verbal de constatare din 17.02.2012, ora 05,00, întocmit de lucrătorii de poliție care s-au deplasat la fața locului, în prezența martorilor Sotir, B. și R.; 5) declarațiile martorilor G. C.-I., Sotir M.-D., B. N.; R. C.; Bandac C.; Dăniliuc O.; Bogiba D.-A., R. C.; P. M.; P. D.-G.; B. E. (ultimii trei audiați în calitate de învinuiți); 6) denunțul formulat împotriva inculpatului la 06.04.2006 de către numitul B. E. (f. 103-105 d.u.p.); 7) procesele-verbale din 17.02.2012 de recunoaștere din grup de persoane a inculpatului B. de către partea vătămată M. C. și de către martora G. C.-I., în prezența avocaților a aleși și a doi martori asistenți, coroborate cu planșele foto anexă și cu declarațiile martorilor asistenți C. S.-D. și Bacenschi Ș.-D.; 8) procesul-verbal de confruntare din 17.02.2012 dintre partea vătămată M. C. și martorul Ș. D.-G. (acesta asistat de avocat ales); 9) procesul-verbal din 17.02.2012 de restituire către inculpatul B. a mai multor bijuterii găsite asupra acestuia, printre care și un lanț metalic de culoare aurie; 10) declarațiile date de către inculpat, în prezența avocaților aleși (f. 113-125 d.u.p.).
a) în faza de judecată, în apel au fost audiate părțile și 8 martori (din care unul asistent).
În cele ce urmează, instanța prezintă rezumativ declarațiile ale părților și martorilor audiați în apel, cu precizarea că cele din cursul urmării penale – fiind date mult mai aproape de momentul comiterii faptei și fără nici o influență – sunt mult mai precise, mai detaliate și incriminatoare la adresa inculpatului.
Astfel, partea vătămată M. C. a declarat (f. 333-334), la 30.09.2011, în esență, că: a) își menține plângerea penală și declarațiile date în faza de urmărire penală (în care a spus adevărul, fără a fi influențat de nimeni să facă susțineri nereale), deși nu își mai aduce aminte toate detaliile; a arătat că declarația de la filele 11-13 d.u.p. a fost scrisă personal de el, la fel și plângerea; b) acum cca. 4-5 ani, noaptea, după ce a ieșit de la locul său de muncă a mers la locul de muncă al prietenei/concubinei sale A. (fostă G.) C. I., din cartierul Tătărași; de aici, au plecat împreună cu un taxi până în cartierul T. Valdimrescu, în zona căminelor studențești, cu intenția de-ași cumpăra produse alimentare pentru a mânca, gen shoarma; c) după ce au ajuns în această ultimă zonă, prietena sa a mers la fast-food pentru a cumpăra 2 shoarma, iar el a rămas să o aștepte în apropiere, în fața barului Cornelius; d) în timp ce aștepta l-a văzut, în interiorul barului, la o masă, pe prietenul său, Ș. D., care, în acea perioadă, era interesat să cumpere o mașină de la firma la care el lucra, motiv pentru care a intrat în bar și a discutat pe acesată temă cu persoana menționată; e) Ș. D. era la o masă cu mai mulți bărbați pe care nu-i cunoștea, totuși fiind în stare de ebrietate; f) de aceea, a și ieșit, la scurt, timp din bar, însă pe terasa acestuia a fost ajuns din spate de mai mulți bărbați, care l-au lovit în zona capului și a spatelui, el căzând; lângă el avenit prietena sa, care l-a ridicat și s-au îndreptat spre stația de taxiuri din zonă; g) în timp ce se îndrepta spre taxiuri a scos telefonul de serviciu din buzunar și apelant numărul de urgență 112, pentru că a văzut că din spate vine spre el același grup de 4-5 persoane, care-l agresase deja; h) deși a apelat la 112, nu a mai apucat să vorbească întrucât, în apropierea Mopseriei Pizza, a fost lovit din spate, a căzut iarăși și, înainte de a-și pierde cunoștința, a sesizat că grupul de agresori în loveau cu picioarele; își mai amintește și că prietena lui, s-a pus la un moment dat peste el, pentru a nu mai fi lovit; i) își mai amintește că, înainte de a fi lovit în a doua etapă, un băiat din grupul agresorilor l-a lovit cu piciorul, apoi un băiat (nu știa dacă același) i-a luat/smuls telefonul din mână și apoi l-a lovit din nou; telefonul nu i-a căzut ca urmare a lovituri aplicate, el simțind că i-a fost smuls din mână; anterior lovirii cu piciorul în spate și smulgerii telefonului, a auzit o voce venind dinspre grupul agresorilor care i-a reproșat „Ce faci măi, suni la poliție ?”; j) și-a recăpătat cunoștința când au venit ambulanța și organele de poliție; k) inculpatul prezent în sala de judecată se afla în grupul agresorilor, dar nu poate preciza dacă și acesta l-a lovit ori dacă acesta este cel ce i-a luat telefonul; ulterior, după prezentarea fotografiilor de la recunoașterea din grup, partea vătămată a revenit și și-a amintit, arătând că și inculpatul l-a lovit și că ceea ce a declarat cu ocazia procedurii recunoașterii și a scris este adevărat; a arătat că, la acel moment, și inculpatul a recunoscut că l-a lovit; de altfel, toți cei ce fuseseră la masă l-au lovit; l) a participat la o recunoaștere din grup, ocazie cu care a indicat pe unul dintre cei aflați în grupă, fără a fi influențat; recunoaște că l-a recunoscut pe inculpat din grupul respectiv de persoane și și-a adus aminte de acest lucru, după prezentarea fotografiilor; a mai susținut că, la acel moment, a declarat că inculpatul ar fi cel ce i-a sustras telefonul pentru că doar acesta îi fusese prezentat din grupul agresorilor; m) este adevărat că a fost confruntat cu D. P., ocazie cu care a spus adevărul; crede că și acesta l-a lovit, deși nu știe sigur; la poliție, la momentul audierii sale erau prezentate mai multe persoane din grupul agresorilor, atunci el făcând „asocierea” numelor indicate aflate de la polițiști „cu fizionomia acestora”; n) partea vătămată a indicat articolele de îmbrăcăminte cu care el fusese îmbrăcat în acea seară (care coincid cu cele din fotografii), iar despre inculpatul prezent în sala de judecată a arătat că, în seara comiterii faptelor, acesta „era îmbrăcat cu o maletă neagră și avea un lanț la gât”, ulterior văzând și la sediul poliției aceste obiecte; o) în zona în care a fost agresat a doua oară a observat un bady-guard și niște tineri romi; p) telefonul sustras era al firmei și a plătit acesteia 100 lei, dar nu mai are nici o prezenți cu privire la valoarea acestuia; nu are pretenții materiale și nici morale în cauză; nu dorește să facă plângere pentru lovire sau vătămare corporală împotriva inculpatului și nu dorește să se judece cu acesta pentru astfel de infracțiuni, dacă s-ar fi dovedit că nu acesta i-a sustras telefonul; r) ca urmare a agresiunilor din acea seară i s-au deplasat două vertebre, obținând ulterior un nou certificat medico-legal cu mai multe zile de îngrijiri medicale, pe care nu l-a mai depus la dosar; q) în prezent este în relații de amiciție cu martora M. M., pe care a cunoscut-o recent, acum cca. 2 luni.
Prin adresa nr. 2125/OF/06.12.2011, Institutul de Medicină Legală Iași a comunicat instanței că „la raportul de constatare medico-legală nr. 364/OF/07.03.2005, privindu-l pe M. C. nu mai există nici o prelungire a numărului de zile de îngrijiri medicale; de altfel, de la acea dată nu s-a mai eliberat nici un act medico-legal pe numele sus-numitului”.
Martora A. (fostă G.) C.–I. M. (f. 335) a arătat, în esență, că:
a) își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, în care a spus adevărul; își recunoaște declarațiile de la urmărirea penală, iar una a fost scrisă de ea personal, nefiind influențată de nimeni; b) în anul 2206, într-o noapte, a plecat din cartierul Tătărași, cu un taxi, cu concubinul ei, partea vătămată M. C., până în cartierul T. Vladimrescu, cu intenția de a-și cumpăra câte o shoarma; c) după ce au ajuns în această ultimă zonă, ea a mers la un chioșc și comandat 2 shoarma, iar M. C. a intrat în barul Cornelius, aflat în apropiere, spunându-i că a văzut un prieten; d) în timp ce aștepta l-a rând, un cetățean i-a atras atenția că prietenul ei - cu care o văzuse anterior împreună - este căzut lângă o bordură și lovit de niște tineri; s-a uitat și a văzut cum M. C., ce era căzut, era lovit de 3 sau mai mulți bărbați, printre ei fiind și numiții B. J. și D.; e) a mers la prietenul ei, l-a ridicat și a văzut că avea ochiul umflat; f) s-au îndepărtat de locul agresiunii inițiale, iar M. C. și-a scos telefonul din buzunar pentru a suna la poliție, moment în care ea a fost strigată de vânzătoare la chioșc să meargă să-și ia produsele comandate; g) în timp ce mergea spre chioșc a văzut că din spate venea același grup de bărbați înspre partea vătămată, iar numitul B. J. i-a cerut părții vătămate să-i dea telefonul să vadă cu cine a vorbit, însă aceasta a refuzat, și l-a băgat înapoi în buzunar, motiv pentru care B. J. (care avea cca. 1,80 m și mustață neagră) l-a lovit pe M. cu piciorul în cap, partea vătămată căzând; h) ea a intervenit, băgându-se în fața părții vătămate pentru a nu mai fi agresată, dar în timp ce aceasta era căzută „unul dintre agresori a căutat-o în buzunar pentru a-i lua telefonul, ceea ce a și făcut; cel care l-a căutat în buzunare era mai mărunțel și mai brunețel; inculpatul prezent în sală era în grupul celor care l-au agresat pe prietenul meu”; i) nu știe sigur dacă inculpatul este cel care i-a luat telefonul părții vătămate, în timp ce aceasta era agresată; j) în grupul agresorilor (alcătuit din 3-5 bărbați) era și numita M. M., pe care o știa bine, și care a tras-o pe ea de păr, în prima fază a conflictului atunci când ea a încercat să ridice partea vătămată căzută lângă o bordură; k) în aceiași seară a fost la sediul poliției, a participat la o recunoaștere din grup de persoane și își aduce aminte că l-a recunoscut pe inculpat, dar nu își aduce aminte să fi declarat și scris atunci că l-ar fi văzut pe inculpat smulgând telefonul din mâna părții vătămate, deși a citit declarațiile semnate de ea; l) martora a revenit apoi și a susținut că nu a văzut efectiv momentul luării telefonului mobil, dar a văzut că victima era căutată în buzunare și dedus că i s-a luat telefonul, așa cum, probabil, tot ca urmare a unei deducții, a susținut și în faza de urmărire că ar fi văzut că i s-a smuls telefonul din mână părții vătămate, deși ea a văzut doar telefonul în mâna acesteia și cum i s-a cerut telefonul, iar ulterior nu a mai văzut acest obiect la prietenul ei; m) în orice caz, după agresiune a nu s-a mai căzut telefonul părții vătămate, deși l-au căutat; a mai mult, imediat au sunat pe numărul de telefon al părții vătămate, dar a constat că nu răspundea nimeni și că era închis; exclude ca telefonul să fi căzut pe stradă; n) probabil că și inculpatul a lovit partea vătămată, dar ea nu a văzut exact acest moment.
Martorul R. C. (f. 150) a arătat, în esență, că: a) își menține declarația dată în faza de urmărire penală, imediat după incident, în care a spus adevărul; b) la acel moment era o vreme ploioasă și friguroasă, iar el lucra ca agent de pază la Magic Pizza din T. V., în exterior; c) după miezul nopții a văzut că agenții de pază au scos din barul Cornelius un grup de oameni întrucât a avut loc un incident; acel grup de oameni, după ce a fost scos din barul menționat, au venit pe . păzit de el, astfel încât a putut vedea cum „un bărbat era bumbăcit de mai multe persoane, respectiv îl loveau cu pumnii, îl trăgeau de haine, fiind ținut strâns de mâine să nu scape; mai mult, acel bărbat era condus de celelalte persoane; în acel grup era și o femeie care îi întărâta pe ceilalți să-l lovească”; d) în grupul agresorilor a observat un bărbat care „se comporta ca și șef și care era mai în vârstă mai înalt și puțin chelios”; e) de la cca. 6-7 m a văzut cum „acel bărbat a fost proiectat la pământ, un alt bărbat din grupul agresorilor s-a aplecat, l-a scotocit la buzunare și, cum stătea aplecat, a întins mâna în spate, înmânând un obiect unui alt coleg al său; nu am văzut dacă era un portofel sau un telefon mobil”, ci doar că era un obiect; f) după ce s-a ridicat de jos, „partea vătămată s-a uitat în jur să-și caute telefonul, dar nu l-a găsit”; și după ce au venit organele de poliție, partea vătămată a căutat telefonul în jurul locului unde a fost bătut, reclamând că i-a dispărut; g) nu a putut să remarce vreo față din grupul agresorilor și nu poate spune dacă inculpatul prezent în sala de judecată făcea parte din acel grup sau nu, întrucât „nu-și amintește”; h) își amintește că în timp ce bărbatul căzut era lovit, „o persoană de sex feminin care stătea separat striga să fie lăsat în pace cel lovit”; i) își amintește cu siguranță că bărbatul căzut și lovit a fost buzunărit și i s-a luat un bun, mai ales că și el a fost victima unui eveniment similar când era elev; j) imediat după incident a recunoscut bărbatul mai înalt, ce se dădea șef și o femeie mai înaltă, dar, la acest moment, nu își mai amintește alte detalii și nici fizionomia celor implicați; k) „acolo era o învălmășeală, partea vătămată era „lovit cu pumnii, înconjurat de mai multe persoane”; „nu-și amintește sigur semnalmentele persoanei” care a buzunărit partea vătămată.
Martorul B. E. (f. 149) a arătat, în esență, că: a) își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, în care a spus adevărul, însă nu-și mai menține denunțul formulat, pe care l-a făcut doar pentru a ajunge în fața unui anume procuror M.B.; b) în luna februarie 2006, în intervalul orar 01,00-03,00, a trecut, împreună cu prietenii său, Bandac și B., prin zona T. V., iar, la un moment dat, i-a văzut de afară, pe geam, pe mai mulți cunoscuți de ai săi, care se aflau în incinta barului Cornelius, respectiv pe inculpatul B., precum și pe P. D., sora și cumnatul acestuia, P. M.; c) el și cu B. au intrat în bar, iar Bandac a rămas afară; d) își aduce a minte că, la o altă masă, a văzut-o pe partea vătămată M. C.; e) „la un moment dat, a avut loc o altercație verbală între M. și B. V. care a degenerat în lovituri și împingeri reciproce; cei doi au ieșit din bar și au continuat să se bată în fața barului, cu toate că în preajmă era și un echipaj de poliței; M. C. era cu femeia lui, care a ieșit în fața barului; de altfel am ieșit și nou cu femeile ce ne însoțeau; nici unul nu a intervenit în această bătaie, ci doar am asistat cum cei doi se loveau reciproc..,la un moment dat partea vătămată a rămas căzută și atunci conflictul s-a terminat, noi toți revenind în bar”; f) pe toată durata conflictului nu a văzut să fi căzut vreun telefon sau ca cineva să fi luat vreun telefon aparținând părții vătămate, între aceasta și B. creându-se o „învălmășeală”; cei doi s-au bătut de la un diferend ce viza o restanță financiară pentru o mașină; g) își aduce aminte că „după ce a ieșit din bar afară, M. C. a încercat să dea un telefon, chiar l-am văzut cu mâna la ureche, dar imediat s-a luat din nou la bătaie cu B.; …nu știu ce s-a întâmplat cu telefonul părții vătămate, dacă a căzut în conflict sau dacă l-a luat femeia părții vătămate”; h) în zonă a văzut trecători care se fereau, „inclusiv doi copii ai străzii, care ulterior au fost și la poliție”; i) nici o altă persoană, în afara inculpatului, nu a lovit partea vătămată; j) a existat și un incident între femei, în sensul că femeia ce însoțea partea vătămată a fost agresată de femeile de la masa lor, care au împins-o și au tras-o de păr; k) la cca. 15-20 de minute de la încheierea conflictului, au venit la bar organele de poliței, care i-au condus la o secție de poliție, tuturora fiindu-le făcute percheziții corporale, fără însă a se găsi telefonul părții vătămate la vreunul dintre ei.
Martorul B. D. (f. 151) a arătat, în esență, că: a) declarația dată în faza de urmărire penală și aflat la filele 78-80 este scrisă de el și a spus adevărul în ea; b) cu mai mulți ani în urmă, într-o noapte, în jurul orelor 01,00, fiind împreună cu numiții B. și Bandac, a trecut cu o mașină prin zona T. V.; c) acolo, au văzut mai mulți cunoscuți în incinta barului Cornelius, motiv pentru care el și B. au intrat înăuntru, iar Bandac a rămas afară; d) în bar s-au întâlnit cu mai multe persoane, printre care și cu inculpatul B. și numiții P. D. și P. M., D. (Costrașuc) O.; e) la o altă masă se afla partea vătămată M., pe care el nu-l cunoștea, dar pe care cei cu care el s-a întâlnit în bar îl cunoșteau; f) la un moment dat, partea vătămată M. a venit la masa lor și a început să se certe cu inculpatul B. (a aflat ulterior că cei doi s-au mai certat și mai înainte de a intra el și B. în bar), după care s-au luat la bătaie; g) „imediat M. a ieșit afară din bar și am văzut că încerca să vorbească la telefon; nu știut dacă a reușit sau nu, dar imediat a ieșit și B. și au început din nou să se vată în fața barului…am ieșit și noi toți de la masă afară și am asistat la bătaia celor doi, în cele din urmă inculpatul B. lăsându-l jos pe M. C.; nu am văzut ce s-a întâmplat cu telefonul mobil, dar nici nu am văzut ca acesta să fie luat de B.”; h) ulterior, la bar au venit lucrătorii de poliție, care i-a percheziționat pe toți, dar nu a fost găsit telefonul mobil al părții vătămate; i) partea vătămată era însoțită de o femeie, care a avut o altercație cu P. M. afară, în timp ce M. și B. se băteau; j) incidentul a fost văzut și de niște trecători, dar și de niște aurolaci din apropiere, care s-au strâns; k) nimeni, în afară de B., nu a intervenit să lovească parate vătămată.
Martorul Ș. D.-G. (f. 198) a arătat, în esență, că: a) își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, în care a spus adevărul; b) la acel moment, într-o noapte a mers în barul Cornelius împreună cu soția sa de atunci, Ș. V., întrucât se organizase „o masă festivă, crede că ocazionată de ziua soției lui care este născută pe 11.07, dar nu mai știe care este motivul” (n.t.: această afirmație este nereală); c) la aceiași masă sau la unele din apropiere, au stat toți cunoscuții săi și anume: inculpatul B. (care este verișorul soției lui), P. E., B. E. și alții; d) la un moment dat a intrat în bar partea vătămată M. C. (pe care-l cunoștea întrucât „amândoi ne-am ocupat cu vânzări de mașini rulate”), însoțit de o femeie și de alți tineri; e) partea vătămată era în stare de ebrietate, iar la un moment dat a început un scandal, el deducând că partea vătămară „se luase de femeile” din grupul său, respectiv de P. M.; f) după acest „scandal verbal”, partea vătămată a ieșit din bar, iar după el și o parte din persoanele ce făceau parte din grupul martorului; g) întrucât ieșise afară și soția lui, martorul a susținut că a ieșit după ea „pentru a o apăra”; h) afară a asistat la un incident ce a avut loc, peste stradă de bar, lângă pizzeria Mopseria; astfel a văzut că „înspre partea vătămată s-a îndreptat inculpatul B., B. E. și o parte din femei, respectiv prietena părții vătămate și P. M.”; i) nu știe dacă inculpatul B. sau numitul B. E. au avut vreo altercație fizică cu partea vătămată, dar, la un moment dat, a văzut cu un bărbat solid – care nu făcea parte din grupul lor și care era probabil de la vreun serviciu de intervenții - a lovit partea vătămată; imediat apoi el a intrat în bar cu soția sa; j) după ce au venit polițiștii, a auzit că partea vătămată reclama că, în acea altercație, i-a fost sustras telefonul, dar el nu știe nimic despre acest obiect; mai mult, în acea seară, el nici nu a văzut partea vătămată vorbind la telefon; k) după ce i s-a adus la cunoștință faptul că în faza de urmărire penală declarase că nu a văzut nimic, motivând că era la baie, martorul a susținut că „atunci am declarat ce m-au întrebat organele de poliție, iar astăzi dacă instanța m-a întrebat eu am răspuns”.
Martora P. (fostă M.) M. (f. 200) a arătat, în esență, că: a) își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, în care a spus adevărul; b) nu-și amintește prea multe în legătură cu incidentul din acea seară întrucât lua somnifere în acea perioadă, iar sera respectivă era și în stare de ebrietate; c) în acea seară, cumnata sa, V. B., care venise din Franța a invitat-o la restaurantul Cornelius, unde a mers împreună și cu R. C.; acolo, pe parcursul nopții au mai venit B. E., însoțit de Bandac, un tânăr pe nume G. și alții; d) nu-și amintește dacă partea vătămată M. C. a fost în restaurant în acea seară, memoria revenindu-i abia a doua zi, la sediul poliție; f) nu exclude ca în acea noapte să fi avut o altercație cu o femeie, dar nu-și amintește; g) până la acel moment nu-l cunoștea pe M. C., dar, în prezent este amica acestuia, știind unde locuiește și indicând instanței numerele de telefon ale acestuia.
Martorul Costrașuc (fost D.) O.-N. (f. 199) a arătat, în esență, că: a) își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, în care a spus adevărul; b) se afla în restaurantul Cornelius, ocazional, pentru a consuma alcool, împreună cu prietenii săi Buntaru V.-D., B. E., Ș. D., P. M. și alții; a ajuns la restaurant cu un taxi, venind împreună cu B. E., B. și Bandac C., ultimul rămânând în taxi care stata și a așteptat în fața barului; c) nu o cunoaște pe partea vătămată, dar își aduce aminte că în acea seară, prietenul său, inculpatul, a avut o altercație cu un tânăr, cei doi înjurându-se și amenințându-se reciproc, altercația degenerând, iar cei doi ieșind în fața restaurantului, unde s-au luat la bătaie, lovindu-se reciproc; d) altercația avut loc pe o stradă ce duce spre căminele studențești, aproape de pizzeria „Mopseria”; e) și el și ceilalți bărbați din grupul lor, s-au îndreptat spre cei doi pentru a-i despărți, intervenind efectiv B. E. și Ș. D.; f) „când a ieșit din bar, acel tânăr ținea în mână un telefon și încerca să vorbească cu cineva, chiar în timp ce se certa cu B. V. D.; nu știu ce s-a întâmplat cu acel telefon; nu am văzut ca acel tânăr să fi căzut în urma loviturilor; eu nu am văzut pe cineva să-l fi controlat prin buzunare pe acel tânăr; …nu am stat până s-a terminat acel incident, eu m-am întors în bar, după care am plecat acasă; în acea seară nu am fost condus la secția de poliție”; g) la altercație au asistat și alți trecători, precum și un agent de pază al barului Cornelius, care a stat însă la ușă; nu a văzut agenți de pază intervenind în altercație.
Martorul C. S.-D. (f. 68) a arătat că a asistat la o recunoaștere din
grup de persoane și, din ceea ce își amintește, persoanele care au făcut recunoașterea nu au fost influențate de organele de poliție, recunoscând cu siguranță pe cineva, respectiv pe un anume făptuitor.
Inculpatul-apelant B. V. D. a fost audiat de tribunal, în prezența avocatului ales, declarând la 02.06.2011 (f. 66-67 dosar tribunal), în esență, că: a) în cursul anului 2006, se afla într-o noapte, în barul Cornelius, împreună cu mai mulți cunoscuți, printre care B. E., P. (fostă M.) M., B. D. și alții, cu toții consumând băuturi alcoolice; b) în același bar, la o altă masă, se aflau partea vătămată M. C. (pe care el nu-l cunoscuse până în acea seară, dar care era cunoscut de prietenii săi), împreună cu soția lui; c) la un moment dat între partea vătămată M. C. și numita P. M. s-a iscat o ceartă, care a degenerat, cei doi insultându-se, lui părându-i-se că numitul M. a încercat să o lovească pe femeie, condiții în care el „a intervenit și i-a tras câteva palme peste față, l-a lovit și cu piciorul pe M., solicitându-i să iasă afară să discute” ; d) „în fața barului, partea vătămată a continuat să mă înjure, motiv pentru care am lovit-o din nou cu palmele și cu piciorul; am intrat înăuntru, de unde am auzit cum acesta ne amenința, că îi va chema la telefon pe prietenii săi; față de aceste amenințări, am ieșit din nou din bar, atât eu, cât și cunoscuții cu care eram în bar; eu am lovit din nou partea vătămată peste cap, acesta a căzut, știu că a scăpat și telefonul din mână; fiind căzută, a fost lovită și de B. E. și de ceilalți din grupul nostru; eu am reintrat în bar și nu știu ce s-a întâmplat cu partea vătămată și cu telefonul; eu personal nu i-am luat telefonul; recunosc că am lovit-o și sunt de acord să-i plătesc spitalizarea și daunele morale…nu știu cine i-a luat telefonul”; e) „partea vătămată a primit lovituri de la membrii grupului, fiind agresată serios; eu am lovit cât de tare am putut în circumstanțele date, asta și pentru că eram băut; în momentul în care în fața barului am lovit-o și partea vătămată a căzut, aceasta vorbea la telefon”; f) în zonă, erau și niște cerșetori. În fapt, în seara zilei de 16.02.2006, în jurul orelor 23,00, inculpatul B. V.
D., zis „C.”, împreună cu unele rude ale sale și cu unii cunoscuți s-a deplasat la barul „Cornelius” din incinta campusului studențesc T. V. din Iași (în apropierea căminului de studenți T-17).
Se impune precizarea, că în afara campusului studențesc menționat, peste stradă, dar în aceiași zonă, este amplasat și un restaurant cu o denumire similară, respectiv „C.”, însă evenimentele nu au debutat și nu au avut loc în acesta ori în fața sa, ci în incinta și în apropierea barului „Cornelius”, menționat anterior.
Din analiza coroborată a persoanelor audiate în cauză, rezultă că inculpatul B. V.-D. s-a deplasat la barul „Cornelius”, împreună cu verișoarele sale ( a se vedea declarația inculpatului – f 124 verso u.p.), martora P. (fostă M.) M. și numita B. V.. În declarația sa olografă din faza de urmărire penală (f. 113-114 d.u.p.), inculpatul, a asistat de avocatul ales, a susținut că, în acea seară, ar fi fost cu martora P. (fostă M.) M. – la care locuia de cca. 5 zile – și printr-un alt bar („Fligstone”), unde au consumat alcool, ajungând la barul „Cornelius” în cel din urmă. Același lucru, l-a declarat, în faza de urmărire penală (f. 85 și urm. d.u.p.) și martora P. (fostă M.) M. care s-a referit la același prim bat, arătând că a ajuns în barul „Cornelius”, în jurul orelor 23,00-23,30, împreună cu inculpatul B. V. D., precum și cu numiții: B. V., B. G. și R. C.. În declarația din apel, martora P. (fostă M.) M. (f. 200) a arătat, printre altele, că, în acea seară, cumnata sa, V. B., care venise din Franța a invitat-o la restaurantul Cornelius, unde a mers împreună și cu R. C..
În declarația dată, în faza de urmărire penală (f. 82-83 d.u.p.), martorul R. C. a susținut că în acea zi venise în Iași, împreună cu fosta sa soție, B. V. și copii lor și au mers la cumnata lor, P. (fostă M.) M., unde s-au întâlnit și cu inculpatul B. V.-D.. Martorul R. C. a susținut și el că, în apropierea miezului nopții, cu un taxi, s-au deplasat la barul „Cornelius”, atât el, cât și: inculpatul B. V.-D., martora P. (fostă M.) M. și numita B. V..
Din aceste mijloace de probă, tribunalul reține că, în seara zilei de 16.02.2006, în jurul orelor 23,00-24,00, inculpatul B. V.-D., împreună cu mai multe rude și cunoscuți - respectiv cu: verișoarele P. (fostă M.) M. și B. V., cu numitul R. C. (fostul soț al numitei B. V. și cumnat cu P. M.; despre acesta, în declarația olografă – f. 45 verso d.u.p. – inculpatul a spus că este „un al văr de-al meu”) și cu B. G. - se afla, la o masă, în incinta barului „Cornelius”, unde consumau alcool.
După cum rezultă din analiza coroborată a declarațiilor date de persoanele audiate în cauză, după cca. 45 de minute – o oră, de la ajungerea în bar a grupului de persoane anterior menționate, în jurul orelor 00,30, în barul „Cornelius” a intrat și martorul Ș. (fost P.) D.-G., însoțit de două persoane, respectiv de fratele său, Albaid-S. F. și cu un prieten al acestuia din urmă (a se vedea declarația martorului Ș. dată, în prezența avocatului ales, în faza de urmărire penală, în calitate de învinuit – f.92 d.u.p.). În bar, martorul Ș. (fost P.) D.-G. și cele două persoane care-l însoțeau s-au așezat la o masă învecinată cu cea la care se aflau persoanele din grupul inculpatului B. V.-D., la scurt timp fiind unite mesele acestora, mai ales că martorul Ș., inculpatul și P. (fostă M.) M. se cunoșteau, fiind amici.
Din declarațiile persoanelor audiate, rezultă că la scurt timp, după .”, cele două persoane care-l însoțeau pe martorul Ș. (fost P.) D.-G., acesta rămânând la masa grupului de persoane din care făcea parte inculpatul B. V.-D..
În sensul celor anterior arătate, cu privire la venirea și rămânea în bar a martorului Ș. (fost P.) D.-G., facem trimitere la declarațiile, din faza de urmărire penală, ale: → martorului Ș. (atunci învinuit – f. 952 verso); → martorei P. (fostă M.) M. (f. 85 verso și f. 86 verso d.u.p.) – a susținut că Ș. venise la chemarea ei telefonică, împreună cu două persoane); → martorului R. C. (f. 82 verso d.u.p.).
După cca. 30 de minute, în jurul orelor 01,00, de la venirea martorului Ș. (fost P.) D.-G., în bar a venit un alt cunoscut al persoanelor din grupul inculpatului B., respectiv martorul B. E., zis „J.”, care era concubinul martorei P. (M.) M. (potrivit propriilor susțineri, dar și ale altor martori, de pildă, B. – f. 78 d.u.p.). Acesta venise cu un taxi, însoțit de martorii Costrașuc (fost D.) O., zis „S.”, Bandac C. și B. D. A.[1] (acesta a susținut – f. 78 verso d.u.p. - că el este vărul lui B. E., iar concubina acestuia, M. M., se oferise să-i boteze copilul), iar în barul „Cornelius” au intrat toți (ori cel puțin B. și D.), așezându-se la aceiași masă.
Grupul rudelor și cunoscuților inculpatului B. V.-D., astfel constituit, a continuat să petreacă la aceiași masă (în fapt mai multe mese lipite), consumând alcool. Așa fum rezultă din declarații, unii au stat la masă, alții au dansat, cu toții consumând însă alcool și, majoritatea, ajungând în stare de ebrietate. Astfel, din declarațiile persoanelor audiate (care sunt concordante), rezultă că martora P. (fostă M.) M. a consumat alcool, ajungând în stare de ebrietate, context în care din eroare a spart și un pahar în bar.
Acest lucru l-a susținut și martorul R. C., care, în plus, a arătat că soției sale (concubinei), B. V., din cauza coniacului i s-a făcut rău, motiv pentru care a condus-o la baie, unde a stata cca. o oră, nevăzând ceea ce s-a petrecut ulterior (martorul – f. 83 d.u.p. – a susținut că, atunci când a revenit în bar cu B. V., aici nu mai era nimeni, decât inculpatul B. D. care achita consumația și niște polițiști, care l-au legitimat și l-au condus al poliție, el neștiind însă ce s-a întâmplat în lipsa sa). De altfel, din nici una dintre declarațiile persoanele audiate în cauză nu rezultă că martorul R. C. ori numita B. V. ar fi văzut ori ar fi fost de față la incidentele ulterioare, în care partea vătămat M. C. a fost agresată.
La un moment dat, două din cele trei persoane cu care martorul B. E. venise însoțit, cel mai probabil au ieșit din bar, așa cum a susținut și martora P. M. (f. 86 verso d.u.p.).
În aceiași noapte de 16/17.02.2006, partea vătămată M. C., după ce a ieșit de la locul său de muncă situat în cartierul Tătărași, a mers la locul de muncă al prietenei/concubinei sale de atunci G. (actuală A.) C. I., respectiv un bar din același cartier. La terminarea programului de lucru al acesteia, în jururl orelor 00,00, cei doi s-au deplasat la un lat bar din același cartier, unde au stat până în jurul orelor 04,00, potrivit propriilor susțineri.
În jurul orelor 04,00, partea vătămată M. C., împreună cu prietena sa, martora G. (actuală A.) C. I., au plecat împreună cu un taxi până în cartierul T. V., în zona căminelor studențești, cu intenția de-ași cumpăra produse alimentare pentru a mânca, gen shaorma. După ce au ajuns în complexul studențesc T. Vladimrescu, martora G. (actuală A.) C. I. a mers la un fast-food (chioșc
- magazin „Class” – f. 29 și f. 36 d.u.p.) din zonă pentru a cumpăra 2 shaorma, iar partea vătămată a rămas să o aștepte în apropiere, în barul „Cornelius”, precizându-i că va intra în acesta să bea o bere.
Înainte ca martora G. (actuală A.) C. I. și partea vătămată M. C. să se despartă - pentru câteva minute – ambii au fost văzuți coborând din taxi de martorul Sotir M.-D. (în vârstă de 15,6 ani atunci) și B. N. (de 15,6 ani atunci), amândoi copii ai străzii, ce se aflau în zonă și care au auzit discuția dintre cei doi (în sensul că femeia se duce să cumpere două shaorma, iar bărbatul că va intra în bar). La acel moment, cei doi martori, deși erau aproape, nu era unul lângă celălalt, întrucât martora B. N. (potrivit declarațiilor sale) se afla în fața barului „Cornelius”, unde voia să intre pentru a merge la baie. Martorul Sotir M.-D. - potrivit propriilor declarații (f. 34-37 și f. 39-41), date în faza de urmărire penală – a cerșit de la partea vătămată și prietenei lui, atunci când i-a abordat, niște bani, însă aceștia nu i-au dat. Martora B. N. - potrivit propriilor declarații (f. 39-41), date în faza de urmărire penală – a susținut că a văzut cum partea vătămată și prietena lui au venit cu un taxi în acea zonă, precizând că a auzit discuția dintre ei, în sensul că femeia urma să se ducă să cumpere shaorma, iar bărbatul va intra în barul menționat.
În timp ce se afla în fața barului, partea vătămată M. C. l-a văzut, în interiorul barului „Cornelius”, la o masă, pe prietenul său, martorul Ș. (fost P.) D.-G., motiv pentru care a decis să intre în bar (unde oricum vroia să intre pentru a bea bere) să discute cu acesta și să bea o bere. Potrivit susținerilor constante ale părții vătămate, în acea perioadă, martorul Ș. (fost P.) D.-G. era interesat să cumpere o mașină de la firma la care el lucra.
În bar, partea vătămată M. C. s-a întâlnit și cu alte persoane pe care le cunoștea din vedere, respectiv cu martorii B. E., zis „J.” și P. M.. În declarațiile sale din faza de urmărire penală, partea vătămată M. C. a susținut că în bar, la masa lui Ș., a remarcat și un tânăr pe care nu-l cunoștea, care era îmbrăcat cu „o maletă de culoare neagră și pantaloni de culoare închisă” (elemente de vestimentație purtate în acea seară de inculpat). Cu prilejul confruntării din ziua de 17.02.2006 (f. 71 d.u.p.) cu martorul Ș. (fost P.) D.-G. (acesta din urmă asistat de avocat ales), partea vătămată a susținut – referindu-se la inculpatul din cauză - că, la masă se afla și „un băiat brunet, ce avea un lanț din aur la gât peste maletă”. Partea vătămată a remarcat că persoanele aflate la masa prietenului său, Ș. (fost P.) D.-G., inclusiv acesta, erau în stare de ebrietate.
Potrivit declarațiilor date în faza de urmărire penală de martorii Sotir M.-D. și B. N., aceștia au văzut că în barul „Cornelius”, în care intrase partea vătămată M. C., la o masă se aflau mai multe persoane, dintre care pe unele le cunoșteau din vedere. Astfel, potrivit martorului ocular Sotir M.-D., în bar, la masă i-a văzut pe „Jean B., prietena lui M. M., un tânăr, D., un alt tânăr cu bluză neagră, cu lanț din aur la gât, mic de statură și brunet” (f. 36 – verso). Cu privire la datele de identificare și de vestimentație ale ultimului tânăr se impune precizarea că ele corespund inculpatului, așa cum se va detalia mai jos. La rândul ei, martora B. N. a susținut că, după ce partea vătămată a intrat în bar și s-a așezat la o masă în care erau 3 bărbați și o femeie, ea s-a dus la toaleta barului, unde a stat cca. 1 minut (f. 41 verso d.u.p.).
Pretextul declanșării conflictului ce a precedat săvârșirea infracțiunii:
În faza de urmărire penală, partea vătămată M. C. a susținut că martorul Ș. (fost P.) D.-G. i-a reproșat că l-a făcut să sune pentru a cumpăra o mașină (f. 11 verso d.u.p.), motiv pentru care, văzând și starea de ebrietate a celor de la masă, pentru a evita un scandal, a ieșit afară din bar, cu intenția de a pleca. Cu prilejul confruntării din ziua de 17.02.2006 (f. 71 d.u.p.) cu martorul Ș. (fost P.) D.-G., partea vătămată a susținut că Ș. i-a „reproșat că l-a făcut să consume credit de pe telefonul (său) cu privire la cumpărarea unei mașini” (martorul Ș. confirmând doar că au discutat ceva cca. 2 minute – f. 72 d.u.p.), după care de la masă s-au ridicat M. M. și inculpatul B. („tânărul brunet”) care l-au lovit, după care el a ieșit din bar.
Martora B. N. a susținut (f. 41 verso d.u.p.) că, atunci când ea a ieșit de la toaletă, a auzit cum „bărbatul ce s-a așezat la masa celor patru, i-a spus femeii: ce bună ești!”, moment în care „femeia s-a ridicat și l-a pălmuit”, după care „s-au ridicat și cei trei bărbați care au început să-ș lovească pe acesta cu pumnii; la un moment dat a intrat un agent FGM, care a intervenit și le-a spus acestora să iasă afară și să se bată acolo; după ce au ieșit afară, am observat că cei trei indivizi continuau să-l lovească pe acel bărbat”.
În esență același lucru l-a susținut și martorul Sotir M.-D. care se afla în afara barului, acesta declarând (f. 36 verso d.u.p.) că partea vătămată i-ar fi spus M. M.: „Ce bună ești!”, moment în care aceasta s-a ridicat și l-a lovit cu pumnul în zona feței, după care „Jean B. și tânărul brunet care erau cu el l-au scos pe acest tânăr afară din bar” unde „cei doi au început să-l lovească pe acel tânăr”.
În faza de urmărire penală, în declarația de învinuit, în prezența avocatului ales, inculpatul B. V.-D. a susținut (f. 124 veros – d.u.p.) că, după ce în bar venise și „B. E., însoțit de patru persoane”, el a plecat acasă pentru a aduce un CD cu muzică pentru a dansa în bar, iar când s-a întors a văzut că „verișoara mea se certa cu partea vătămată M. C.; când am văzut aceasta, l-am înjurat, i-am tras o palmă peste față și un picior lat în zona feței; după aceea l-am scos afară pe reclamant, iar eu m-am întors în local”. În esență, același lucru, l-a susținut inculpatul și în declarația dată fața tribunalului, în apel.
Martorul B. E. a arătat doar în declarația dată în fața tribunalului că incidentele au debutat întrucât „la un moment dat, a avut loc o altercație verbală între M. și B. V. care a degenerat în lovituri și împingeri reciproce; cei doi au ieșit din bar și au continuat să se bată în fața barului…”.
Indiferent care a fost pretextul real al declanșării conflictului (acest lucru interesând mai puțin, din perspectiva faptelor penale ulterioare imputate inculpatului) dintre partea vătămată M. C. și persoanele din grupul inculpatului B. – fie discuțiile contradictorii cu martorul Ș. pe tema unor neînțelegeri ce-i priveau, fie vreo remarcă nepotrivită a părții vătămate la adresa martorei P. M. (cel mai probabil, dată fiind și faptul că această versiune este susținută de mai multe persoane, inclusiv martora neutră B.) – ceea ce este cert e că: 1) acest conflict a izbucnit, în incinta barului, mai întâi verbal, iar apoi și prin lovirea părții vătămate; 2) de la început în conflict a fost implicat și inculpatul B. V.-D., care a fost printre primele persoane care l-au lovit pe M. C.; 3) în incinta barului „Cornelius”, conflictul a fost de scurtă durată, neapucând să ia o amploare prea mare, întrucât partea vătămată a ieșit afară.
Agresarea părții vătămate în fața (pe terasa) barului „Cornelius”:
La ieșirea din barul „Cornelius”, precum și în fața acestuia, partea vătămată M. C. a fost ajuns din spate de mai multe persoane, respectiv de cca. 4-5 persoane - printre care inculpatul B. V.-D. și martorii Ș. (fost P.) D.-G., B. E., zis „J.” și P. M. - care l-au lovit în zona capului și a spatelui, partea vătămată căzând, lângă o bordură.
Aceștia au continuat să lovească partea vătămată M. C. și după ce aceasta căzuse, la un moment dat încetând agresarea, după ce venise la fața locului și martora G. (actuală A.) C. I., prietena acestuia.
În fața barului, și inculpatul B. V.-D. a agresat fizic, la rându-i, printre primii, pe partea vătămată, împrejurare pe care inculpatul a recunoscut-o, de altfel, în apel.
Încă din prima declarație dată în faza de urmărire penală, partea vătămată a susținut că unul dintre principalii săi agresori a fost „un tânăr brunet, îmbrăcat cu o maletă neagră”/ „același tânăr cu maletă neagră” (f.11 verso - d.u.p.), elemente de identificare și de vestimentație care corespundeau inculpatului.
Martora G. (actuală A.) C. I. a susținut, în declarațiile sale, că în timp ce se afla la chioșc a fost informată și apoi a văzut o altercație în fața barului „Cornelius”. Acolo a văzut, lângă partea vătămată, 4 bărbați și femeie (f. 31 verso d.u.p.), despre care ulterior a aflat că se numește M. M..
Martora G. (actuală A.) C. I. s-a îndreptat spre aceste persoane, iar când a ajuns acolo și a cerut socoteală agresorilor părții vătămate a fost, la rându-i, agresată de M. M., care a prins-o de păr și trântit-o pe asfalt. Când a reușit să se ridice a văzut că partea vătămată avea mai multe vânătăi în zona feței, acesta spunându-i că fusese agresat de grupul celor 4-5 persoane, care „i-au spart ochiul” (f. 31 verso d.u.p.).
Agresarea martorei G. (actuală A.) C. I. de către martora M. M. a fost confirmată de mai multe persoane dintre cele audiate în cauză, inclusiv de partea vătămată.
Astfel, martorul Sotir M.-D. a susținut că în timp ce M. C. era bătut în fața barului „a venit prietena acelui tânăr, care s-a apropiat de tânărul brunet și l-a întrebat de ce-l bate”, acesta înjurând-o, după care, imediat din bar a ieșit M. M., care „a apucat-o de păr pe acea tânără și a început să o lovească cu pumnii” (f. 36-37 – d.u.p.). La rândul său, martora B. N. a susținut (f. 41 verso d.u.p.) că, la un moment dat, lângă partea vătămată care era lovită „a apărut și femeia lui”, iar „femeia corpolentă (martorii audiați în cauză au declarat că femeia corpolentă din grupul agresorilor era M. M. și era îmbrăcată în negru) a întrebat-o ce vrea și a pălmuit-o”. Martorul B. E., doar în declarația din fața tribunalului (în cele din faza de urmărire penală susținând altceva), a confirmat, la rându-i, că a existat și „un incident între femei, în sensul că femeia ce însoțea partea vătămată a fost agresată de femeile de la masa lor, care au împins-o și au tras-o de păr”. Martorul B. D., doar în declarația din fața tribunalului (în cele din faza de urmărire penală susținând altceva), a confirmat și el că partea vătămată era însoțită de o femeie, care a avut o altercație cu P. M. afară, în timp ce M. și B. se băteau. Martorul Ș. D., doar în declarația din fața tribunalului (în cele din faza de urmărire penală susținând altceva), a confirmat și el că în fața barului a asistat la un incident ce a avut loc, peste stradă de bar, lângă pizzeria Mopseria, unde a văzut că „înspre partea vătămată s-a îndreptat inculpatul B., B. E. și o parte din femei, respectiv prietena părții vătămate și P. M.”. Și martorul Bandac C. a confirmat, în faza de urmărire, altercația dintre două femei, una trăgând-o de păr pe cea care era împreună cu partea vătămată (f. 51 d.u.p.). Chiar și martora P. M., deși a susținut constant că nu-și mai duce aminte o parte din evenimente,în declarația din apel a arătat că „nu exclude ca, în acea noapte, să fi avut o altercație cu o femeie, dar nu-și amintește”.
Agresarea părții vătămate în fața barului, inclusiv de inculpat, rezultă din declarațiile constante ale părții vătămate, ale martorei G. (actuală A.) C. I., precum și ale Sotir M.-D., B. N., dar și din unele din declarațiile martorilor B. E., B. D., Ș. D. și alții. Însuși, inculpatul a recunoscut agresarea părții vătămate, în fața barului, în această a doua etapă.
Agresarea părții vătămate, în timp ce încerca să vorbească la telefonul mobil, într-o a treia etapă, peste stradă, în fața chioșcului de unde se cumpărase shwaorma, urmată de sustragerea telefonului:
După ce grupul agresorilor au încetat să-l lovească în fața barului „Cornelius”, retrăgându-se spre acesta, partea vătămată M. C., ajutat de prietena lui, s-a ridicat și au intenționat să plece din zonă. Astfel, au trecut . martora G. (actuală A.) C. I. comandase shaorma, de unde martora dorea să ia și să achite produsele.
În timp, ce se deplasau în fața chioșcului, partea vătămată M. C. și-a scos din buzunar telefonul mobil, marda Nokia 1110, de culoare gri închisă, în valoare, la acel moment de cca. 250 lei, cu nr._, intenționând să sune la nr. de urgență „112”, pentru a sesiza faptele a căror victima fusese.
Acest moment a fost văzut de mai multe persoane din grupul agresorilor, inclusiv de inculpatul B. V.-D. și martorul B. E., ambii observând cum partea vătămată a dus telefonul la ureche.
Bănuind că partea vătămată vrea să sune la poliție pentru a-i reclama, aceștia s-au enervat, motiv pentru care, împreună cu celelalte persoane care-l agresaseră anterior pe M. C., s-au îndreptat în fugă spre acesta, trecând, la rându-le . partea vătămată apelase deja la „112”, lângă acesta din spate au ajuns concomitent „tânărul cu maleta neagră” (f. 012 dosar d.u.p.), respectiv inculpatul B. V.-D. și martorul B. Jean, care l-au întrebat cui cine vorbește la telefon.
Potrivit declarației părții vătămate din ziua faptei (f. 12 d.u.p.), el a apucat să închidă telefonul și le-ar fi spus că vorbește cu fratele său, pe care l-a chemat să vină să-l ia, moment în care unul dintre cei doi i-au cerut telefonul pentru a verifica acest lucru. Ca urmare a refuzului părții vătămate, inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona ochiului și aproape imediat apoi, martorul B. Jean l-a lovit cu piciorul în zona capului. Ca urmare a acestor două lovituri succesive, partea vătămată M. C. a căzut, imediat asupra sa venind și lovindu-l și martorii M. M. și Ș. D. (f. 12 d.u.p.). În timp ce partea vătămată era căzută, potrivit susținerilor acesteia din ziua comiterii faptei, inculpatul B. V.-D. (”tânărul cu maletă neagră”) i-a smuls telefonul din mână dreaptă și l-a însușit.
Partea vătămată a continuat să fie lovită, agresorii căutând-o în buzunare după telefon, împrejurare observată și relatată de mai mulți martori oculari.
Cu ocazia sosirii organelor de poliție la fața locului, partea vătămată M. C. a susținut (a se vedea procesul-verbal de constatare – f. 29 verso d.u.p.) că în timp ce apela la poliție, a fost lovit din spate, în zona capului, căzând, moment în care i-a sărit telefonul din mână, iar în timp ce se afla jos o femeie și mai mulți tineri s-au aplecat asupra lui căutându-l în buzunare.
Cu prilejul confruntării cu martorul Ș. (ex. P.) D.-G., partea vătămată M. C. a arătat că după ce a ieșit din bar și-a sunat fratele, moment în care a văzut că din spate veneau „tânărul brunet, M. M., B. Jean și P. D.”, motiv pentru a sunat la „112”, imediat apoi fiind „lovit de tânăr în zona ochiului și mi-a smuls din mână telefonul mobil”. Cu aceiași ocazie, partea vătămată a arătat (f. 73 verso d.u.p.) că „afară am fost lovit de tânărul brunet cu maletă neagră, cu pumnul în zona ochiului drept, apoi am căzut în urma unei lovituri primite în cap de către J. B.; am fost lovit și jos”. Cu ocazia recunoașterii din grup de persoane (f. 61 d.u.p. și f. 66 verso d.u.p.), partea vătămată a arătat (în prezența a doi martori asistenți și a avocatului inculpatului) că-l „recunoaște fără ezitare” pe inculpatul B. V.-D. ca fiind „cu siguranță” cel care l-a lovit atât în incinta barului, precum și ulterior afară, când „mi-a smuls telefonul mobil din mână”. În apel, partea vătămată a susținut că telefonul i-a fost smuls din mână, cel puțin așa a simțit și așa își mai aduce aminte, inculpatul făcând parte din grupul agresorilor și fiind „îmbrăcat cu o maletă neagră și avea un lanț la gât”, neputând însă spune dacă acesta i-a sustras telefonul. Cu toate acestea partea vătămată a precizat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală.
La un moment dat, în timpul agresiunii, prietena părții vătămate, martora G. (actuală A.) C. I. a intervenit și s-a pus peste partea vătămată pentru a nu mai fi lovită.
După ce agresorii au conștientizat că telefonul părții vătămate i-a fost luat acesteia au încetat . și s-au retras în barul „Cornelius”, asupra unuia dintre ei (cel mai probabil asupra inculpatului), aflându-se telefonul sustras, care nu a mai fost restituit și nici nu a mai fost găsit ulterior.
Martora G. (actuală A.) C. I. a rămas lângă prietenul ei, partea vătămată M. C., care își pierduse temporar cunoștința, însă și-a revenit în scurt timp. Între timp, fuseseră anunțate organele de poliție, care au ajuns la fața locului, nu după mult timp. Până la sosirea polițiștilor, cât și după, partea vătămată și prietena sa au căutat la fața locului telefonul mobil, sperând că agresorii l-au lăsat acolo, dar nu l-au găsit. Mai mult, partea vătămată și prietena acestuia - potrivit spuselor lor - au inițiat un apel pe numărul de telefon al părții vătămate, dar nu a răspuns nimic, constatând că acesta fusese deconectat.
Cu ocazia recunoașterii din grup de persoane (f. 55 d.u.p. și f. 67 d.u.p.), martora G. (actuală A.) C. I. a arătat (în prezența a doi martori asistenți și a avocatului inculpatului) că-l „recunoaște fără ezitare” pe inculpatul B. V.-D. ca fiind „cu siguranță” cel pe care l-a văzut că a lovit, în afara barului „Cornelius”, pe M. C. cu pumnul și „i-a smuls din mână telefonul mobil”.
În cursul urmăririi penale, martora G. (actuală A.) C. I. a arătat (f. 35 verso d.u.p.) că „în timp ce prietenul ei vorbea la telefon…grupul de persoane care îl bătuseră a ieșit din bar…, iar unul dintre aceștia îmbrăcat cu o maletă și pantaloni negri și un lanț masiv din metal galben la gât l-a întrebat pe prietenul ei unde sună…un tip înalt, ce purta mustață neagră, l-a lovit în față pe M. C., acesta căzând; peste el au sărit tânărul îmbrăcat cu maletă și M. M., iar cel îmbrăcat cu maletă...i-a smuls din mâna dreaptă telefonul mobil, luându-i-l”. În apel, martora a susținut, în esență, același lucru, cu precizarea că nu știe dacă inculpatul este cel ce a luat telefonul, ea arătând că în timp ce partea vătămată era căzută „unul dintre agresori a căutat-o în buzunar pentru a-i lua telefonul, ceea ce a și făcut; cel care l-a căutat în buzunare era mai mărunțel și mai brunețel (n.t: elemente comune cu ale inculpatului); inculpatul prezent în sală era în grupul celor care l-au agresat pe prietenul meu”.
Cu privire la aceste ultime împrejurări de fapt, martorului ocular Sotir M.-D. a arătat :„…l-am văzut pe tânărul care luase bătaie că a scos telefonul din buzunar, a format un număr și vorbea la telefon;…în timp ce vorbea la telefon a fost observat de tânărul țigan care a venit la cei doi și la întrebat pe tânăr „unde ai sunat, ai sunat la Poliție?” și acesta i-a răspuns ce te interesează ?;..în timp ce doi discutau, l-am văzut pe Jean B. venind din spatele tânărului și cu piciorul l-a lovit puternic în zona feței; imediat tânărul a căzut…înainte să fie lovit….tânărul țigan i-a smuls telefonul din mână pentru a vedea unde sunase…în timpul bătăii la un moment dat am văzut telefonul pe jos și cred că i-a căzut din mână tânărului țigan… în învălmășeala creată am văzut că tânărul țigan a luat telefonul și a fugit în barul terasa „Cornelius” …la câteva minute a venit o patrulă de poliție...la sediul poliției, de la poliție am aflat că tânărul țigan se numește B. V.-D.…”.
La rândul ei martora B. N. a arătat, în declarația din ziua comiterii faptei, că „…am văzut când la un moment dat, bărbatul a scos telefonul mobil, a încercat să-l folosească, unul dintre cei trei care purta un lanț din aur la gât i l-a smuls din mână și un altul l-a lovit cu pumnul în zona feței, motiv pentru care acesta a căzut la pământ….la sediul poliției am aflat că cel care i-a smuls telefonul mobil din mână bărbatului care a fost agresat și care avea un lanț de aur la gât se numește B. V.-D. și are tenul închis la culoare, iar cel care l-a lovit se numește B. E.”.
Se impune precizarea că ambii martori oculari Sotir M.-D. și B. N. au fost audiați în prezența unor martori asistenți (a se vedea procesele-verbale de din 17.02.2006 – f. 38 și f. 43). Mai mult, prezența acestora la locului comiterii faptelor a fost confirmată de majoritatea covârșitoare a persoanelor audiate în cauză, inclusiv de inculpat. Astfel, acesta, în declarația din faza de urmărire penală, în prezența avocatului ales – f. 125 d.u.p. – a susținut: „incidentul dintre mine și M. C. a fost perceput nemijlocit de…., de doi copii, o fată și un băiat în vârstă de 12-13 ani, body-guardul de la Fast-Food (ultima parte a incidentului, când am lovit victima peste față, iar telefonul ia căzut jos)”.
În condițiile în care declarațiile celor doi martori Sotir și B. se coroborează, în cele mai mici detalii, cu restul probatoriilor administrate în cauză ele sunt pe deplin credibile, mai ales că au văzut din poziții diferite și au relatat și aspecte diferite, și vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
La rândul său, martorul ocular R. C., agent de pază la XSG -Security Iași, care, în acea noapte asigura paza la Mopseria Magic Pizza, deci lângă chioșcul unde au avut loc ultimele incidente, a susținut, în faza de urmărire penală, că (f. 44-47 d,u.p.), în jurul orelor 04,30, a auzit scandal în fașa localului, unde a ieșit și a văzut: „un grup de persoane care se certau pe motiv că unul din ei avea telefonul la ureche și spunea că sună la poliție; în momentul imediat următor un individ mai înalt dintre toți, l-a lovit cu pumnul în zona capului pe cel ce intenționa să telefoneze, tânărul căzând pe asfalt; cel căzut a scăpat telefonul din mână care a căzut lângă el; individul care a lovit era însoțit de doi tineri și o femeie grasă îmbrăcată în negru; …individul înalt i-a mai aplicat (acelui tânăr) o lovitură de picior, la fel procedând și ceilalți doi, …aceștia din urmă îl căutau în buzunarele de la haină, „căutau ceva”.... prietena celui bătut plângea și-i ruga să-l lase în pace….era mare învălmășeală în jurul celui căzut, fiecare din ei vroia să-i facă ceva respectiv să-l lovească sau să-l caute prin buzunare, fiecare aplecându-se asupra lui…după cca. 10 minute cel lovit și-a revenit și s-a ridicat și întreba unde-i este telefonul…s-a uitat de jur împrejur însă nu au găsit telefonul.. eu personal nu am văzut cine a luat telefonul, însă cu siguranță cei doi …l-au controlat prin buzunarele hainei..”. Tot în faza de urmărire penală, într-un supliment de declarație, martorul R. a susținut că: a) bărbatul înalt care a lovit avea mustață (descriere ce corespunde martorului B.), precum și că la sfârșit acesta s-a sărutat cu femeia grasă, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic; b) că după ce acel bărbat a căzut, toți cei patru agresori „au început să-l controleze prin buzunare, iar unul din ei a sustras telefonul de jos”; c) toți agresorii erau în stare de ebrietate.
Martorii din anturajul inculpatului (și chiar și acesta), deși au dat declarații oscilante și în general favorabile acestuia, totuși, măcar în una dintre acestea au confirmat, în esență, și acest ultim incident cel puțin până la momentul în care partea vătămată a fost lovită de B. V.-D., în timp ce încerca să sune de pe un telefon mobil. Majoritatea dintre ei au susținut însă că nu l-au văzut pe acesta sustrăgând telefonul, susținere ce nu poate fi primită, fiind infirmată de ansamblul probator administrat în cauză și chiar de propriile declarații oscilante ale lor.
Astfel, martorul Bandac C-tin a declarat, în faza de urmărire penală, că a văzut cum: a) partea vătămată a ieșit din bar, urmată de inculpatul B. V.-D. care a început să o lovească cu pumnul în față; b) partea vătămată s-a deplasat și a încercat să vorbească la telefon, dar a fost ajunsă de inculpatul B. care a lovit-o din nou, iar „telefonul i-a sărit din mână și a căzut lângă ea”; c) „am văzut cum B. V., pe care-l cunoșteam din vedere, a luat de jos telefonul mobil al părții vătămate și i l-a dat bărbatului în negru, pe care nu-l cunosc” și care venise dinspre I. Mall; acel bărbat a a plecat de la fața locului, cu telefonul părții vătămate în buzunar; d) nu i-a văzut pe B. E. și nici pe ceilalți să lovească partea vătămată.
Acest martor (apropiat al numitului B. E., cu care venise în acea seară la fața locului) nu a putut fi audiat în faza de judecată.
Martorul Cotrașuc (fost Dănliuc) O. a declarat, în faza de urmărire penală (f.52-53), că a văzut, pe geamul mașinii cu care venise și în care se afla, cum: a) B. D. și o altă persoană se loveau reciproc, B. fiind însoțit de încă 3 persoane; b) apoi, B. E. (cu care venise) a ieșit din bar și s-a apropiat de grupul celor aflați în conflict și „probabil încercând să-i despartă” l-a lovit atât pe B., cât și pe tânărul cu care acesta se bătea, după care s-a întors în bar; c) în urma loviturilor primite și de la ceilalți, tineri partea vătămată a căzut, dar el nu a văzut ca acesteia să-i fie luat vreun bun.
În declarația dată în apel, acest martor a susținut că, de fapt, nu se afla în mașină pentru că intrase în bar și el, iar, la un moment dat a văzut o altercație, după care: a) „când a ieșit din bar, acel tânăr ținea în mână un telefon și încerca să vorbească cu cineva, chiar în timp ce se certa cu B. V. D.; nu știu ce s-a întâmplat cu acel telefon” (n.t.: despre telefon martorul nu a făcut nici o referire în declarația de la urmărire penală); b) nu a văzut ca acel tânăr să fi căzut în urma loviturilor, după cum nu a văzut pe cineva să-l fi controlat prin buzunare pe acel tânăr.
Având în vedere poziția oscilantă (referitoare, printre altele, la locul de unde a perceput incidentul și la anumite detalii văzute de el) a martorului din propriile-i declarații, precum și relația apropiată cu martorul B. E., dar și faptul că făcea partea din anturajul inculpatului, declarațiile acestuia vor fi reținute și avute în vedere, doar în parte, respectiv doar cu privire la acele elemente de fapt care se coroborează cu restul ansamblului probator reținut de tribunal.
Martorul B. D.-A. a declarat, în faza de urmărire penală (f.52-53), că: a) a venit singur, cu un taxi, la barul respectiv, acolo găsindu-i pe inculpatul B. și pe majoritatea martorilor din cauză, respectiv cei din anturajul inculpatului, dar și mai mulți lucrători de poliție în fața barului; b) nu știe ce s-a întâmplat anterior, dar a fost și el condus la sediul poliției, pe drum aflând de la polițiști, că un tânăr „ar fi fost bătut și deposedat de un telefon mobil”.
În declarația dată în apel, acest martor a susținut că, de fapt, nu a venit singur cu un taxi, ci a venit la acel bar împreună cu martorii B. și Bandac, în incinta barului întâlnindu-se cu ceilalți martori (inclusiv Costrașuc (fost Dănliuc) O.), precum și cu inculpatul. De această dată, acest martor a făcut susțineri mult mai aproape de realitate, susținând că a văzut cu inculpatul și M. s-au luat la bătaie în bar, precum și că „imediat ce M. a ieșit afară din bar am văzut că încerca să vorbească la telefon; nu știut dacă a reușit sau nu, dar imediat a ieșit și B. și au început din nou să se bată în fața barului…am ieșit și noi toți de la masă afară și am asistat la bătaia celor doi, în cele din urmă inculpatul B. lăsându-l jos pe M. C.; nu am văzut ce s-a întâmplat cu telefonul mobil, dar nici nu am văzut ca acesta să fie luat de B.”.
Se observă că și declarațiile succesive ale acestui martor sunt oscilante, cele din fața tribunalului fiind mult mai aproape de realitate. Și acest martor a încercat să ascundă anumite împrejurări de fapt percepute, din aceleași considerente menționate mai sus (în cazul martorului Bandac), motiv pentru care susținerile acestuia vor fi reținute și avute în vedere, doar în parte, respectiv doar cu privire la acele elemente de fapt care se coroborează cu restul ansamblului probator reținut de tribunal.
Martorul B. E. (în faza de urmărire penală învinuit) a susținut, în cursul urmăririi penale, în prima declarație, olografă, din 17.02.2006, în prezența unui avocat, că s-a deplasat cu un taxi la acel bar, împreună cu doi prieteni, precum și că, în bar, concubina sa, M. M., a spart din eroare două pahare, dar că nu a avut loc nici un alt fel incident.
La data de 06.04.2006, același B. E. a făcut un denunț (f. 103 și urm d.u.p.) în care a arătat, în esență că, „la data de 17.02.2006, inc. B. D. și un prieten de-al său au săvârșit o infracțiune de tâlhărie”, descriind aceiași situație de fapt prezentată și de martorul Bandac C., în declarația sa din faza de urmărire penală (a se vedea susținerile acestuia mai sus), respectiv că inculpatul a lovit partea vătămată și i-a luat telefonul din mână în timp ce aceasta încerca să sune la poliție, dându-i-l apoi unui bărbat în negru care a venit și a lovit victima, iar apoi a plecat înspre I. Mall. În acest denunț, martorul B. E. confirmă că venise la acel incident cu un taxi, pe care-l „închiriase pentru toată noapte” împreună cu „B. D. A., Bandac C-tin, și D. O.”, ultimii doi văzând incidentul bine din taxiul în care rămăseseră, întrucât în bar intraseră doar el și B. D.. În același denunț, martorul B. a arătat că prietenii săi ce au rămas în taxi nu au fost conduși în acea seară la poliție.
În declarația din apel, martorul B. E. a susținut în esență aceleași aspecte ca cele arătate în denunț, cu câteva modificări importante: a) nu a mai făcut nici o referire la martorul D. O.; b) a conformat altercația dintre inculpat și partea vătămată, inclusiv episodul privitor la înecarea părții vătămate de a sunat de pe telefon, dar nu a mai confirmat sustragerea telefonului de inculpat; c) nu a făcut nici o referire la bărbatul în negru; d) a susținut că nu știe ce s-a întâmplat cu telefonul și că nu l-a văzut pe inculpat sustrăgându-l.
Se observă că și declarațiile succesive ale acestui martor sunt oscilante, cele din denunț și din fața tribunalului fiind mult mai aproape de realitate. Și acest martor a încercat să ascundă anumite împrejurări de fapt percepute, din aceleași considerente menționate mai sus (în cazul martorului Bandac), motiv pentru care susținerile acestuia vor fi reținute și avute în vedere, doar în parte, respectiv doar cu privire la acele elemente de fapt care se coroborează cu restul ansamblului probator reținut de tribunal. Chiar dacă ulterior, în apel,a revenit parțial, martorul B. E. a confirmat că a existat o sustragere sau o dispariție a telefonului ce a avut loc în contextul lovirii părții vătămate.
Martorul Ș. D.-G. (în faza de urmărire penală învinuit) a susținut, în cursul urmăririi penale, în prima declarație, olografă, din 17.02.2006, în prezența unui avocat, că în bar nu a văzut nici o altercație în care să fie implicată partea vătămată M. C. cu care a discutat (și nici afară), el necunoscând nimic despre agresarea acesteia și furtul telefonului ei, despre care a aflat doar la sediul poliției.
În declarația de învinuit, dată în aceiași zi, martorul a revenit parțial, furnizând mai multe detalii (inclusiv despre personale ce erau în bar, despre persoanele cu care venise (în prima declarație a susținut că venise singur), precum și despre discuția avută cu partea vătămată. Dar și de această dată a susținut că nu a văzut nimic pentru că a plecat la toaletă, iar când s-a întors partea vătămată plecase deja, însă „mai mulți consumatori discutau despre sustragerea unui bun, dar nu știu despre ce era vorba”, abia ulterior sosind polițiștii. A negat că a lovit-o pe aceasta, afirmând că la sediul poliției M. ar fi susținut că și el l-ar fi agresat.
În aceiași zi, în prezența avocatului ales, fiind confruntat cu partea vătămată, martorul Ș. D.-G. a susținut, în esență,m același lucru că nu a văzut pentru că a fost la toaletă și nu a ieșit din bar, precizând totuși că „am auzit vorbindu-se la alte mese că o persoană a furat ceva”.
În apel însă, martorul Ș. D.-G. a revenit și a făcut susțineri mult mai aproape de realitate, arătând că a perceput iscarea unui conflict în bar între partea vătămată și inculpat și martora P. M., care a continuat afară peste stradă, unde a existat o altercație în care au fost implicați martorii B. E., M. M., partea vătămată și prietena lui, precum și inculpatul. Nu a văzut însă dacă inculpatul a lovit partea vătămată și nici dacă i-a sustras telefonul. Cu toate acestea, după ce au venit polițiștii, a auzit că partea vătămată reclama că, în acea altercație, i-a fost sustras telefonul.
Se constată că și declarațiile succesive ale acestui martor sunt oscilante, cele din fața tribunalului fiind mult mai aproape de realitate. Și acest martor a încercat să ascundă anumite împrejurări de fapt percepute, din aceleași considerente menționate mai sus (în cazul martorului Bandac), motiv pentru care susținerile acestuia vor fi reținute și avute în vedere, doar în parte, respectiv doar cu privire la acele elemente de fapt care se coroborează cu restul ansamblului probator reținut de tribunal. Chiar dacă susținerile acestui martor au fost parțiale, evazive și evident pro causa, totuși și acesta a confirmat existența unei altercații între părți, precum și faptul că imediat după incident lumea vorba despre sustragerea unui telefon, iar partea vătămată reclama tocmai acest lucru.
Martora P. (fostă M.) M. a dat declarații, în esență, constante și neconcludente, atât în faza de urmărire penală, cât și în apel, susținând că nu-și aduce aminte decât evenimentele din prima parte a serii, nu și cele ulterioare, nici vreo altercație cu partea vătămată întrucât ajunsese în stare avansată de ebrietate, ipoteză pe deplin verosimilă în condițiile în care majoritatea martorilor au susținut acest lucru și chiar și faptul că datorită acestei stări martora spărsese niște pahare.
În ceea ce privește martorii din anturajul inculpatului, dincolo de argumentele mai sus-menționate pentru care tribunalul nu le poate reține decât parțial, instanța mai are în vedere și pe următoarele: faptul că majoritatea erau apropiați sau rude ale inculpatului, fiind subiectivi; faptul că majoritatea (în special Buligea E., Ș. D. și P. M.) au fost implicați activ în conflict, fiind firesc și chiar având dreptul de a nu se autoincrimina; faptul că majoritatea erau în stare de ebrietate.
Cu privire la poziția procesuală a inculpatului:
În prima declarație olografă, dată în prezența avocatului, inculpatul B. a susținut că nu știe nimic și nu a văzut sau auzit nici un scandal în respectivul bar (f. 113-115). În a doua declarație, s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Cu prilejul recunoașterilor sale din grup de persoane, în aceiași zi, în prezența avocaților, de către partea vătămată M. C. și martora G. I. acesta a arătat că susținerile acestora potrivit cărora el ar fi lovit partea vătămată și i-ar fi luat telefonul nu sunt reale.
În a treia declarație, de învinuit, dată în aceiași zi, în stare de reținere, asistat de avocat, în fața unui procuror, inculpatul a revenit și a arătat, în esență că: a) în bar, a lovit partea vătămată cu palma și cu piciorul, întrucât a văzut că acesta se certa cu verișoara sa, P. M., după care l-a scos afară din bar pe M. C.; b) deoarece de afară victima amenința că-și cheamă prietenii și simula că dă telefoane, s-a enervat, a ieșit și a lovit-o peste obrazul drept unde avea telefonul, iar acesta a căzut, din mână căzându-i și telefonul, aspecte percepute și de o fată și un băiat, precum și de agentul de pază de la Fast-Food; c) el a revenit în bar, fără a-i lua vreun bun părții vătămate, precizând că doar el a ieșit afară și a agresat partea vătămată.
Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a susținut că nu recunoaște faptele.
În apel, inculpatul a revenit și și-a nuanțat declarațiile, recunoscând fără echivoc și detaliat doar agresarea părții vătămate, în special de către el, spunând chiar că i-a dat cât de tare a putut, dar a negat sustragerea telefonului, deși a văzut că partea vătămată avea acest bun, pe care l-a scăpat din mână ca urmare a loviturilor aplicate. Dar spre deosebire de declarația din faza de urmărire penală, de această dată inculpatul a confirmat că partea vătămată a fost lovită nu doar de el, ci și „de B. E. și de ceilalți din grupul nostru”. De asemenea, confirmă implicit că a aflat imediat apoi că părții vătămate i-a fost sustras telefonul, dar „nu știu cine i-a luat telefonul”.
Se observă poziția oscilantă a inculpatului, cea mai detaliată fiind declarația din faza de apel. Declarațiile date de inculpat îl incriminează cel puțin din perspectiva agresării fizice a părții vătămate pe care a recunoscut-o și și-a asumat-o, dar și din perspectiva furnizării unor elemente factuale de detaliu, de natură să confirme și să consolideze credibilitatea declarațiilor martorilor oculari (de pildă că și B. E. a lovit, că fapta a fost percepută ocular și de o fată, un băiat și un agent de pază etc.).
Leziunile suferite de partea vătămată:
Potrivit certificatul medico-legal nr. 364/OF/07.03.2005 emis de Serviciul de Medicină Legală Iași pe numele părții vătămate M. C., ca urmare a gresării sale din acea seară, de către inculpat, dar nu numai, aceasta a prezentat „echimoză, excoriație și comoție cerebrală anamnestică, leziuni care s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente și care pot data din 17.02.-2006, pentru vindecarea acestora fiind necesare 9-11 zile de îngrijiri medicale”. Atât din certificatul medico-legal, cât și din planșele foto de la recunoașteri, rezultă că partea vătămată am prezentat echimoză și leziuni în zona ochiului drept, confirmându-se astfel atât unele aserțiuni ale acesteia, cât și ale martorei G. I..
De asemenea, din înscrisurile medicale emise de S. C. de Urgență „Sf. Treime” Iași rezultă că partea vătămată M. C. a fost internat în acest spital, în perioada 18.02-20.02.2006, cu diagnosticul „comoție cerebrală, agresiune, cefalee frontală intensă, vertij etc.”.
Din coroborarea mijloacelor de probă mai sus analizate, tribunalul reține, sintetic, că, la 17.02.2006, în jurul orelor 04,00-04,30, după ce partea vătămată M. C. trecuseră . sa, G. (actuală A.) C. I., deplasându-se spre chioșcul unde martora comandase shwaorma, în timp aceasta utiliza telefonul mobil încercând să apeleze la poliție pentru a sesiza faptele cărora le fusese victimă, a fost observat de grupul agresorilor. Bănuind că partea vătămată intenționează să anunțe poliția, imediat către aceasta s-au îndreptat inculpatul B. V.-D. și martorul B. E. (aceștia ajungând primii), precum și martorii Ș. D. și P. M.. Inculpatul B. V.-D. și martorul B. E. au întrebat partea vătămată ce face, dacă și de ce sună la poliție, cerându-i telefonul pentru a verifica această împrejure.
Întrucât partea vătămată a refuzat acest lucru, succesiv și aproape concomitent inculpatul B. V.-D. a lovit-o cu pumnul în față încercând să-i smulgă telefonul din mână, iar martorul B. E. a lovit apoi, din spate cu piciorul în zona capului. Ca urmare a acestor lovituri, partea vătămată M. C. a căzut. Probabil, în cădere, a scăpat din mână telefonul mobil, deși acest lucru nu a fost stabilit cu certitudine.
După ce a partea vătămată a căzut întregul grup al agresorilor (cca. 4 persoane), inclusiv inculpatul B. s-au aplecat asupra acesteia căutând-o prin buzunare, după telefon. Unul dintre ei, majoritatea covârșitoare a probelor indicându-l pe inculpat, deci inculpatul, i-au sustras în aceste circumstanțe telefonul. Acesta fie i-a fost luat după ce căzuse prin smulgere din mână (dacă partea vătămată nu-l scăpase), fie de jos, de lângă partea vătămată, în ipoteza în care-l scăpase. Cert este că majoritatea persoanelor audiate au observat cum în această altercație toți agresorii au căutat telefonul părții vătămate și au buzunărit-o pentru a-l găsi și a și-l însuți, . încetând numai după ce telefonul a fost sustras.
După sustragerea telefonului, grupul agresorilor s-a retras, iar partea vătămată a rămas căzută. Toți martorii oculari au constatat că imediat ce partea vătămată și-a revenit, aceasta și prietena acestuia au reclamat sustragerea telefonului și, deși l-au căutat l-a fața locului nu l-au găsit. Mai mult, deși partea vătămată și prietena lui au inițiat un apel telefonic pe telefonul părții vătămate acesta era închis, semn că fusese deja deconectat. Despre faptul că în aceste circumstanțe telefonul a dispărut fiind evident sustras au relatat și ceilalți martori, din anturajul inculpatului, care au arătat, în majoritatea, că au aflat (înaintea de veni poliția) că s-a sustras ceva, un bun, un telefon al părții vătămate. Prin urmare, este exclusă pierderea în zonă, mai ales că aceasta era luminată, că incidentul a fost perceput concomitent de un număr important de persoane dintre care 3 martori neutri, dar și că majoritatea persoanelor care au sistat la incident, inclusiv acei copii ai străzii, au fost identificați la fața locului și conduși al sediul poliției asupra nici unuia negăsindu-se respectivul telefon.
Cel mai probabil telefonul a fost înmânat de inculpat sau alt participant unei persoane din grupul lor care a plecat de la fața locului mai înainte de a sosi organele de poliței (reamintim că doi dintre tineri cu care venise însoțit B. E. plecaseră, dar și unele rude ale lui B. D.).
În aceiași seară, majoritatea persoanelor identificate la fața locului au fost conduse la sediul poliție pentru cercetări: Astfel, întrucât primul echipaj de poliție care a sosit la fața locului a constatat că cei aflați în barul Cornelius - pe care martorul R. C. i-a indicat ca fiind agresorii părții vătămate - erau în stare de ebrietate, printre aceștia fiind și numitul B. E., persoană „cunoscută” (f. 29 verso d.u.p.) de lucrătorii de poliție ca fiind foarte violentă”, la fața locului au mai fost chemate și au venit cinci echipaje ale DIPR.
La sediul poliției, asupra inculpatului B. V. D. s-a găsit un număr mare de bijuterii feminine, dar și masculine, despre majoritatea acestora inculpatul susținând, în declarația olografă, că-i fuseseră date în acea seară, în timpul petrecerii, de martora P. M. să le păstreze, fără motiv (cu privire la provenința reală a acestora, organele de poliție nu au făcut verificări, neavând legătură cu faptele sesizate de partea vătămată). Printre aceste bijuterii, a fost identificat și un lanț mare din metal galben ( ase vedea procesul-verbal de restituire din 17.02._ – f. 111 d.u.p.), pe care martorii îl văzuseră la gâtul inculpatului, respect la gâtul „tânărului mai mic de statură și brunețel, cu maletă neagră”.
Din fotografiile efectuate cu ocazia recunoașterii din grup de persoane a inculpatului, în ziua de 17.02.2006, în jurul orelor 11,00-12,00, rezultă că acesta avea purta o geacă, iar pe dedesubt o maletă de culoare neagră. De asemenea, rezultă (împrejurare percepută nemijlocit și de tribunal) că inculpatul este o persoană brunetă, de statură mai mică. Majoritatea martorilor au confirmat că inculpatul purta o maletă neagră, iar pe deasupra avea un lanț de metal auriu (împrejurări pe care acesta nu le-a negat deloc). Or, martorii oculari – ce-l nu-l cunoșteau pe inculpat - au indicat constant că agresorul principal al părții vătămate și cel care i-a sustras telefonul mobil este un tânăr brunet, I de statură mai mică, îmbrăcat cu o maletă negară, având pe deasupra un astfel de lanț, elemente ce-l indică pe inculpat.
Inculpatul s-a apărat constant susținând, în ultima variantă, că doar a lovit partea vătămată. Acesta a speculat declarațiile parțial diferite ale martorilor oculari și ale părții vătămate care au fie au precizat că nu sunt siguri dacă inculpatul este și autorul sustragerii, fie au indicat modalități diferite de sustrage a telefonului: din mână, prin smulgere, în timp ce partea vătămată era în picioare: prin smulgere din mână în timp ce aceasta aera căzută; din buzunar sau de lângă partea vătămată căzută.
Cu privire la modalitățile diferite indicate în care a fost sustras telefonul, tribunalul reține că toate aceste ipoteze sunt pe deplin posibile, evident fapta neputând fi comisă decât în una dintre ele. Aserțiunile aparent diferite cu privire la această împrejure sunt justificate obiectiv de: perioada mare de timp scursă între primele și ultimele declarații (cca. 5 ani) în care firesc, anumite detalii se estompează; de locația din care diferitele persoane au vizualizat faptele; de propriile-i percepții și de gradul de implicare emoțională sau și efectivă în incident (de pildă, partea vătămată sau martora G. a intervenit); de momentele succesive ale evenimentelor (diferitele faze) percepute de fiecare, din locurile în care se aflu. Astfel, este foarte posibil ca unele momente să fi fost percepute de unii martorii și altele doar de alți martorii.
Ceea ce este însă cert și indubitabil probat este faptul că: partea vătămată a fost lovită de inculpat și de alte persoane, în timp ce vorba la telefon, căzând, precum și că unele persoane din grupul agresorilor (inculpatul) au încercat inițial să-i smulgă telefonul, iar apoi s-au aplecat asupra ei căutând-o prin buzunare, la finele conflictului acesta nemaiavând telefonul.
Poziția parțial oscilantă a părții vătămate M. C. este justificată prin dorința acesteia de a nu mai fi implicată în procedura judiciară, dar și prin relațiile apropiate avute de el cu unii martori din anturajul inculpatului (a declarat că este prieten cu Ș. D. și cu Păvel M.), precum și prin trecerea unei perioade semnificative de timp între primele și ultima declarație. De altfel, după doar cca. 2 săptămâni de la comiterea faptei, partea vătămată (a se vedea procesul-verbal din 06.03.2012 – f. 15 d.u.p.) a declarat că „nu dorește să se facă cercetări față de numiții B. E., Păvăl Mihela și P. D.”, precum și că „își retragere plângerea penală depusă în cauză” (acest lucru neproducând însă efecte juridice din punct de vedere procedural, întrucât infracțiunea de „tâlhărie” se urmărește din oficiu, pentru aceasta acțiunea penală punându-se în mișcare din oficiu și nu la plângerea prealabilă a persoanei vătămate), dar și că „nu se mai constituie parte civilă în cauză”.
Inculpatul s-a apărat încercând practic să speculeze în favoarea sa învălmășeala creată de agresarea părții vătămate, sperând poate că nu s-a observat exact cine a luat telefonul sau chiar că acest buna fost luat de alt agresor. O astfel de apărare nu poate fi primită.
Astfel, mai întâi, tribunalul apreciază că probele administrate în cauză și analizate detaliat mai sus, relevă cu suficientă claritate că inculpatul a este cel care a lovit partea vătămată și i-a sustras telefonul, ulterior fie predându-l altcuiva, fie „scăpând” de el în alt mod ce nu a putut fi stabilit, dar în orice caz, fără ca bunul să mai reintre în posesia părții vătămate oro să fie găsit.
În al doilea rând, chiar dacă s-ar accepta versiunea cea mai favorabilă inculpatului, și într-o asemenea ipoteză fapta inculpatului s-ar circumscrie tot infracțiunii complexe de „tâlhărie”. Astfel, potrivit acestei versiuni, inculpatul (așa cum a și recunoscut în linii mari), văzând că partea vătămată vorbește la telefon, pentru a se asigura că nu sună la poliție sau enervat de această încercare, a lovit-o puternic, împreună cu ceilalți agresori din grupul său, acesta căzând și scăpând telefonul, care i-a fost luat în acele circumstanțe de un alt agresor, fără a se putea stabil exact care, dar oricum unul din același grup. Or, într-o astfel de ipoteză, fapta inculpatului constituie tot infracțiunea de „tâlhărie” mai ales că, din cvasi-majorității declarațiile persoanelor audiate, inclusiv din anturajul inculpatului, imediat după încetarea agresiunii, toți cei din bar ori cei care au vizualizat incidentele auziseră, vorbeau și erau conștienți că, în altercație, părții vătămate i „s-a furat telefonul”.
Într-o asemenea versiune, este evident că personalele din grupul agresorilor (apropiate și cu același scop) din care și inculpatul făcea parte, au conlucrat la atingerea scopului: unii au lovit, unii au ajutat la lovire, alții au căutat telefonul, unii au desfășurat ambele activități, iar unul dintre ei (în opinia tribunalului – inculpatul a făcut acest lucru) l-a luat efectiv . Într-adevăr, inculpatul B. chiar și într-o asemenea ipoteză este, în cauză, tot coautor al infracțiunii de „tâlhărie” imputată, întrucât contribuția lui efectivă – aceea de lovire activă a victimei – în timp ce unii din ceilalți participanți în căutau în buzunare și i-au sustras telefonul în prezența și cu acceptul lui – a fost esențială și determinantă. Practic, inculpatul B. și celelalte persoane din grupul agresorilor (devenite martori, ca urmare a soluției dat de parchet prin rechizitoriu) au comis această infracțiune prin acțiuni concentrate, care s-au completat reciproc. În această versiune, dacă nu ar fi fost de acord cu căutarea părții vătămate prin buzunare și cu sustragerea telefonului, inculpatul B. se putea desista, dar nu a făcut-o. Mai mult, s-a întors în bar, împreună cu ceilalți participanți.
Că scopul inițial al agresării părții vătămate nu a fost acela de a i se sustrage telefonul este cert, împrejurare ce rezultă, fără echivoc, din actele dosarului și din succesiunea evenimentelor. Scopul inițial a fost acela de a determina partea vătămată să nu sune la poliție și de a verifica dacă acest lucru s-a făcut deja. Dar, după, agresarea părții vătămate și căderea ei, acest scop s-a modificat, fiind luată concomitent de către toți agresorii, inclusiv de către inculpat, fără o înțelegere prealabilă, hotărârea spontană de sustragere a telefonului părții vătămate (probabil și pentru a se asigura că nu va mai apela la poliție). Această hotărâre spontană a fost acceptată de toți, din moment ce toți au continuat să lovească victima căzută, să se aplece asupra acesteia și să o caute prin buzunare sau să caute pe lângă ea telefonul, fără a se desista. În plus, această hotărâre spontană de sustragerea a telefonului s-a grefat peste o agresare fizică în plină desfășurare care a continuat pentru câteva momente și după sustragerea telefonului, până ce tot grupul agresorilor a conștientizat că telefonul fusese deja găsit și sustras de unul dintre ei. Această evoluție a hotărârilor infracționale și a poziționării față de evenimente rezultă din înseși materialitatea faptelor.
În drept, fapta inculpatului B. V. D., care, în noaptea de 16/17.02.2006, în jurul orelor 04,30, în loc public, a lovit-o în mod repetat pe partea vătămată M. C., determinând căderea acesteia și cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 9-11 zile de îngrijiri medicale, context în care, ajutat și de alte persoane, i-a sustras telefonul mobil, marca Nokia 110, evaluat de partea vătămată la 250 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie” prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b) și c) din Codul penal cu aplic. art. 40 alin. 1 din Codul penal.
Datele cauzei conturează împrejurarea că fapta ar fi fost comisă cu participarea altor persoane, însă tribunalul nu poate reține în sarcina inculpatului și circumstanța agravantă a comiterii faptei de două sau mai multe persoane împreună (prevăzută de art. 211 alin. 21 Cod penal) întrucât: a) în primul rând, parchetul nu criticat soluția judecătoriei în acest sens și nu a solicitat acest lucru în apelul formulat și nici prin concluziile puse, iar în apelul inculpatului nu i se poate agrava situația; b) în al doilea rând, prin rechizitoriul parchetului, față de ceilalți participanți (B. E., P. D. și P. Mihela) s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cu privire la acesată infracțiune, soluție ce nu poate fi ignorată, chiar dacă probele administrate relevă altceva; c) în fine și în subsidiar, majoritatea mijloacelor de probă îl indică pe inculpat ca fiind cel ce a lovit partea vătămată și i-a sustras bunul, chiar dacă a fost ajutat și de alții.
Infracțiunea fost comisă în stare de pluralitate intermediară prevăzută de art. 40 Cod penal întrucât inculpatul a săvârșit-o în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni al suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 381/29.01.2004 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 10.02.2004 ( ase vedea copia acestei hotărâri – f. 153-157 dosar judecătorie), pentru o infracțiune contra patrimoniului (furt calificat tot de telefon mobil) comisă de inculpatul B. în seara zilei de 11.02.2002, în timpul minorității.
De aceea, în rejudecare, tribunalul va dispune, conform art. 334 Cod pr penală, schimbarea încadrării juridice (ce a fost pusă în discuția contradictorie a părților la termenele din 25.11 și 08.12.2011), în sensul reținerii în sarcina inculpatului și a dispozițiilor art. 40 alin. 1 Cod penal.
Celelalte schimbări de încadrare juridică puse în discuția părților, în legătură cu această faptă, ca urmare a apărărilor și motivelor de apel orale formulate de inculpat, ce a susținut că el doar a lovit - respectiv dintre-o infracțiune de „tâlhărie” în două infracțiuni: una de „furt calificat” prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. alin. 2 lit. „a”, „e” și „g” Cod penal și una de „lovirea sau alte violențe” prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal - vor fi respinse, ca neîntemeiate. Astfel, așa cum s-a arătat detaliat mai sus, în cauză, în principal, s-a probat că inculpatul a lovit și a sustras telefonul mobil părții vătămate. În subsidiar, așa cum deja s-a arătat, chiar dacă nu inculpatul ar fi sustras telefonul, ci o altă persoană din grupul său, al agresorilor, fapta sa constituie tot infracțiunea de „tâlhărie”, care este o infracțiune complexă.
În această ultimă versiune, probele administrate sunt categorice reliefând că grupul agresorilor a conlucrat, s-au completat reciproc lovind partea vătămată, căutând-o prin buzunare, încercând și reușind să-i aia telefonul mobil, care a fost sustras. Infracțiunea de tâlhărie există chiar și atunci când numai unul sau unii dintre participanți a/au contribuit direct la realizarea actelor de violență, iar altul/alții la sustragerea bunurilor, deoarece atât folosirea violenței, cât și sustragerea sunt incluse în conținutul infracțiunii de tâlhărie, iar prin săvârșirea oricăreia dintre aceste activități se realizează, în parte, latura obiectivă a acestei infracțiuni.
Pentru această infracțiune, în rejudecare, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa închisorii, cu executare.
Pentru toate considerentele expuse anterior, tribunalul reține că toate apărările și motivele de apel ale inculpatului relative la greșita interpretare a mijloacelor de probă, al greșita încadrare juridică a faptei, la lipsa sa de vinovăție ori la necomiterea acestei infracțiuni de către el sunt nefondate.
Cu privire la cea de a doua acuzație penală, cea referitoare la faptele
comise la data de 17/18.01.2007 în dauna părților vătămate M. F. O., B. M.-D. și B. I.:
Mijloacele de probă administrate cu privire la această acuzație:
a) în faza de urmărire penală: 1) denunțul părții vătămate M. F. O. (f. 132); 2) plângerea și declarațiile părților vătămate M. F. O. (f. 133-134 d.u.p.), B. M.-D. (f.135-136; f. 137; f. 138) și B. I. (f.139; f. 140-142); 3) procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18.01.2007, în prezența părților vătămate B. și B., precum și planșele foto anexă (f. 143-147 d.u.p.); 4) procesul-verbal din 19.01.2007, ora 03,30 de depistare în trafic al inculpatului, în autoturismul acestuia fiind descoperit un cuțit cu buton și lamă culisabilă, pe lamă fiind înscrise literele „USA” și de culoare argintie”, care a fost ridicat (f.147 d.u.p.) coroborată cu declarație olografă dată de acesta cu ocazie depistării în trafic (f.149), precum și cu dovada de ridicare a acestui cuțit (f. 150); 5) procesul-verbal din 19.01.2007 de recunoaștere de către părțile vătămate B. I. și B. M.-F., din grup de obiecte similare a cuțitului ridicat de la inculpat, ca fiind același cu care au fost amenințate, coroborat cu planșele foto anexă (f. 152-155 d.u.p.); 6) procesele-verbale din 19.01.2007 de recunoaștere din grup de fotografii a inculpatului B. de către părțile vătămate B. I. și B. M.-D., în prezența martorului asistent A. V., coroborate cu planșele foto anexă și declarația martorului asistente (f. 156-167 d.u.p.); 7) procesele-verbale din 19.01.2007 de recunoaștere din grup de fotografii a inculpatului B. de către părțile vătămate B. I. și B. M.-D., în prezența martorilor asistenți D. A. și T. C., coroborate cu planșele foto anexă și declarațiile martorilor asistenți (f. 168-181 d.u.p.); 8) declarația martorului G. I. (f. 182 d.u.p.); 9) adresa din 31.01.2007 a . din care rezultă că „în noaptea 17/18.01.2007, orele 03,00, la dispeceratul Euro P Taxi s-a solicitat un taxi din stația de tramvai „mase Plastice” de pe . care a mers mașina cu indicativul 76”; 9) procesele-verbale din 23.02.2007 și 12.02.2007, din care rezultă că inculpatul nu a acceptat să fie confruntat cu partea vătămată B. V.-D., precum și că acesta nu a acceptat să fie testat cu tehnica poligraf, invocând motive de sănătate; 10) declarațiile date în calitate de inculpat olograf (f. 190) și pe formulare (f.196-199 și f. 201-202).
a) în faza de judecată, în apel: 1) au fost audiate (și apoi reaudiate) părțile vătămate
M. F. O. și B. M.-D.; 2) a fost audiat inculpatul; 3) au fost audiați martorii asistenți la recunoașteri A. V. și D. A..
În cele ce urmează, instanța prezintă rezumativ declarațiile ale părților și martorilor audiați în apel, cu precizarea că cele din cursul urmării penale – fiind date mult mai aproape de momentul comiterii faptei și fără nici o influență – sunt mult mai precise, mai detaliate și incriminatoare la adresa inculpatului.
Partea vătămată B. M.-D. a declarat (f. 196-197), la 02.09.2011, în fața tribunalului, în esență, că:
a) împreună cu prietenii săi, B. I., zis „B.” și M. F., s-a întâlnit în orașul Târgu F. și au hotărât să vină „în Iași la o distracție”;
b) când au ajuns în Iași au luat „un ziar să ne uităm la anunțuri pentru a găsi vreo fată cu care să ne destrăbălăm în acea seară, iar în zona Gării am fost acostați de inculpatul B. ce era într-o mașină, cred de culoare verde”;
c) după ce i-au zis inculpatului ce cauză, acesta s-a oferit să-i ducă cu mașina sa, spunându-le că „are cunoștințe și le poate găsi el fete pentru o distracție”;
d) au fost de acord și s-au îndreptat cu mașina inculpatului spre zona T. V., după ce în prealabil s-au oprit și au pus benzină, ei fiind cei ce au plătit costul acesteia;
e) dintre ei, doar B. avea bani, acesta urcându-se lângă șofer, el pe bancheta din spatele acestuia, iar M. F. în spatele șoferului;
f) pe drum inculpatul a dat mai multe telefoane și a vorbit cu niște fete; la un moment dat, după ce au plecat din zona T. V., „inculpatul și-a dat seama că-i lipsește telefonul, s-a enervat și i-a spus lui B. I. să-i facă plata pentru serviciile din acea seară și să-i dea telefonul sau contravaloarea lui; acesta chiar ne-a acuzat că noi i-am luat telefonul și a oprit mașina pe stradă; eram undeva pe stradă în zona industrială, într-o zonă neiluminată; a blocat portierele și a început să caute prin mașină telefonul, după care să ne controleze și pe noi; …la un moment dat a scos un cuțit întrucât se enervase și amenința că-l taie pe B. I., care se afla lângă el; i-a tras acestuia o palmă peste ceafă; noi ne-am panicat având în vedere că ne amenința cu un cuțit și ne-am lăsat controlați de inculpat pentru a se edifica că nu aveam telefonul lui la noi; în mod concret, nu ne-a amenințat pe fiecare cu cuțitul, dar îl ținea în mână, iar cu cealaltă ne-a controlat pe la șosete și ne-a spus să scoatem din buzunare ce avem; nu am văzut momentul în care inculpatul i-a luat banii și telefonul lui B., dar ulterior acesta mi-a spus mie și lui M. că i-ar fi luat aceste bunuri….după ce și-a dat seama că nu am luat noi telefonul, ne-a spus…să plecăm acasă că o să ne bată dacă ne mai prinde pe acolo…ulterior, în acea seară, nu am văzut vreun telefon asupra lui B...”;
g) partea vătămată a susținut că el avea asupra lui doar un telefon, fără valoare, pe care inculpatul i l-a restituit; de asemenea, a arătat că inculpatul i-a restituit telefonul și lui M. F., după ce i-a scos cartela;
h) nu este adevărat ceea ce a declarat în faza de urmărire penală și anume că inculpatul l-ar fi amenințat cu cuțitul că-i taie degetul și că i-ar fi luat 50 de lei; de asemenea, nu știe dacă M. F. avea bani asupra sa, după cum nu a văzut dacă inculpatul i-a luat acestuia vreun ban;
i) ulterior primelor declarații date în faza de urmărire penală, nu s-a mai prezentat la chemarea organelor judiciare pentru că a plecat în Italia;
j) ulterior l-a recunoscut, la poliție pe inculpat, din grup de persoane, ocazie cu care acesta a susținut că nu-i cunoaște pe ei;
k) inculpatul l-ea dat o sumă de bani pentru a pleca cu un taxi din locul în care i-a lăsat; de acolo ei au mers pe jos până în zona T., de unde au luat un taxi cu care au mers în zona Copou, la poliței; de la poliție au mers cu un taxi plătit de B. I. (care mai avea bani ascunși în chiloți) în orașul Târgu F.;
l) pentru că inculpatul i-a „amenințat cu cuțitul și i-a lăsat în stradă”, au vrut să se răzbune pe el, motiv pentru care pe drum spre sediul poliției „ne-am înțeles toți trei să spunem că ne-au fost luate telefoane și banii, dar când am dat declarația nu mai ține minte dacă am spus adevărul sau varianta stabilită cu cei doi… restul cu privire la declarațiile date, arăt că nu am convenit nimic, am declarat fiecare ce ne-a venit…”;
m) declarația aflată la filele 135-136 dosar de urmărire penală este scrisă personal de el;
n) în acea seară și el și celelalte părți vătămate erau în stare de ebrietate;
o) întrucât a susținut că a fost amenințat cu un cuțit cu mâner roșu, pe care a fost chemat ulterior la poliție să-l recunoască, iar după ce i s-au arătat planșele foto de către tribunal a insistat în a susține același lucru indicând un cuțit cu astfel de caracteristici, instanța i-a arătat planșa foto în care acesta recunoaște un anumit briceag, împrejurarea față de care acesată a susținut că a mințit în declarațiile date la urmărire penală în legătură cu recunoașterea din grup de obiecte a briceagului.
Față de această partea vătămată, reprezentatul Parchetului s-a sesizat din oficiu sub aspectul posibilei săvârșirii infracțiunii de „favorizarea a infractorului”, solicitând efectuare de cercetări. În aceste condiții, audiat fiind în dosarul penal nr._/P/2011, B. M.-D. a declarat la 07.10.2011 (declarația fost înaintată și atașată la dosarul cauzei – f. 350-351) că:
a) „adevărul este că, în data de 02.09.2011, înainte de a intra în sala de ședință a Tribunalului Iași, m-am întâlnit pe hol cu inculpatul B. V. D., care mi-a povestit că are un copil și că mai are pedeapsă de executat din urmă, apelând la mila mea în sensul că să-mi schimb declarația dată în faza de urmărire penală, în sensul că să afirm că era și el beat, că ne-a dat banii înapoi, că doar ne-a speriat, cu alte cuvinte să declar în așa fel încât să scape mai ieftin cu pedeapsa întrucât are altele mai grele pe cap”;
b) „când mi-a venit rândul să fiu audiat, am schimbat anumiți termeni din declarația dată în faza de urmărire penală, ca urmare a faptului că mi se făcuse mi,ă de inculpat pe de o parte, iar, pe de altă parte, anumite ascete chiar nu mi le mai aminteam”;
c) „în prezent îmi amintesc mai bine ce s-a întâmplat în acea noapte și voi reveni la tribunal pentru a spune adevărul”.
La data de 25.11.2011, partea vătămată B. M.-D. a fost reaudiată de tribunal, ocazie (f. 495) cu care a declarat, în esență, că:
a) prealabil ședinței din 02.09.2011, s-a întâlnit pe holul instanței, cu inculpatul B., cu care a avut o discuție în cadrul căreia inculpatul i-a spus că are un copil, că i-a murit o rudă și că are probleme familiale;
b) în aceste condiții lui i s-a făcut „milă de situația lui și m-am gândit să ajut, să mușamalizeze un pic, însă inculpatul nu mi-a cerut să schimb declarația… am vrut să-l ajut prin declarația mea”;
c) pe data de 07.10.2011, a scris personal declarația la poliție, fără a fi amenințat;
d) acum câțiva ani, la o dată pe care nu și-o mai amintește, a plecat din Târgu F. spre Iași, împreună cu celelalte părți vătămate, fiecare dintre ei trei având asupra sa câte o sumă de bani, inclusiv el, precum și câte un telefon mobil;
e) au venit cu gândul în Iași de a găsi prostituate, iar în zona Gării au fost „agățați de inculpatul B., care era cu mașina și care s-a oferit să-i ajute să găsească fete”, lucru pe care ei l-au acceptat, deplasându-se cu autoturismul cestuia prin mai multe zone din Iași;
f) la un moment dat, inculpatul a susținut că i-a dispărut telefonul și le-a cerut părților vătămate să-i dea telefonul, chiar acuzându-i că i l-ar fi luat, acestea spunându-i că nu l-au luat ei;
g) inculpatul i-a percheziționat corporal, cu acordul lor, în căutarea telefonului, dar nu l-a găsit;
h) inculpatul „era nervos și i-a dat o palmă părții vătămate B.”, iar pe el (pe B.) „l-a amenințat cu un briceag, spunând că îmi va tăia degetul ca să-i dăm telefonul lui”; „în prealabil, acesta blocase portierele autoturismului”;
i) „inculpatul ne-a amenințat pentru a ne convinge să-i restituim telefonul despre care spunea că i-a dispărut…văzând că nu-și găsește telefonul a luat de la noi bani și cel puțin un telefon mobil, dar nu mai știu de la cine anume; mie mi-a luat cam 500 de lei vechi; inculpatul a luat banii fără o motivație anume; nu ne-a spus că îi ia în compensare pentru telefon..”;
j) la un moment dat, inculpatul le-a dat voie să iasă din mașină, iar ei au plecat la poliție cu un taxi, plătit de ei; k) pe traseu spre poliție „noi am vorbit între noi despre ce urma să declar, dar nu ne-am înțeles să spunem lucruri neadevărate sau să umflăm cu ceva, cu privire la lucrurile sustrase”.
Partea vătămată M. F.-O. a declarat (f. 415-416), la 28.10.2011, în fața tribunalului, în esență, că:
a) își menține declarațiile din faza de urmărire penală în care a spus adevărul; declarația de la filele 133-134 a fost scrisă personal de el;
b) într-o zi a plecat din satul Războieni împreună cu prietenii săi, părțile vătămate B. I. și B. M.-D., spre Iași, pe traseu oprindu-se și consumând băuturi alcoolice;
c) într-un bar din zona gării din Iași s-au întâlnit cu inculpatul B., pe care nu-l cunoșteau și care s-a oferit să-i ducă cu mașina pentru a căuta o prostituată;
d) s-au plimbat cu mașina condusă de inculpat prin mai multe zone ale Iașului, oprind și la o benzinărie pentru a alimenta, carburantul fiind plătit de el, care avea cei mai mulți bani la el, respectiv echivalentul a cca. 100 d euro;
e) și celelalte părți vătămate aveau bani asupra lor;
f) el a adormit în mașină pentru că băuse mult alcool, dar s-a trezit la acea benzinărie; în mașină el stătea pe bancheta din spate dreapta, lângă el stătea partea vătămată B., iar, în față, lângă inculpatul-șofer, stătea partea vătămată B.;
g) după ce au plecat de la acea benzinărie, partea vătămată a constatat că nu își găsea telefonul marca Samsung și a început să-l caute. Imediat apoi și inculpatul și partea vătămată B. au afirmat că nu-și găsesc telefoanele și au început să le caute. Inculpatul a oprit autoturismul și au început să caute telefoanele dar nu le-au găsit: după ce tribunalul i-a reamintit susținerile sale din faza de urmărire penală, partea vătămată a revenit asupra acestor aserțiuni, susținând că doar „inculpatul a fost cel care a susținut că nu-și găsește telefonul a blocat portierele și a oprit mașina”, nefiind adevărat că el își pierduse telefonul, care în realitate era marca LG, cu clăpiță și carcasă gri;
h) inculpatul i-a întrebat dacă ei i-au luat telefonul, cerându-le să scoată ce au în buzunare. El i-a arătat telefonul său, dar acesta nu i l-a luat;
i) de la celelalte părți vătămate știe că inculpatul le-a controlat și le-a luat telefoanele mobile și bani, dar el nu a văzut acest moment pentru că își căuta telefonul. Tot de la celelalte părți vătămate a aflat că inculpatul le-ar fi pus cuțitul la-a gât, dar el nu a văzut acest moment;
j) totuși, a văzut cum inculpatul a luat un cuțit din portiera mașină și a umblat cu acesta la casetofon, în timp ce se căuta telefonul, dar fără a-i amenința; își aduce aminte și că acel cuțit era de tip briceag și crede că mânerul era din aluminiu;
k) înainte ca inculpatul să oprească mașina i-a dat acestuia suma de 130 de lei, la cererea sa, care a afirmat că vrea să-și cumpere țigări;
l) inculpatul i-a dat jos din mașină, iar înainte de apleca, i-a înjurat, iar lui i-a dat o palmă din cauza telefonului;
m) în aceiași declarație, partea vătămată a arătat inițial, că din acel loc au mers pe jos până la secția nr. 7 de poliție, iar apoi că au plecat la poliție cu un taxi;
n) după ce a plecat inculpatul, a sesizat că doar B. mai avea telefonul asupra lui; m) în acea seară el a fost prejudiciat de inculpat, doar cu valoarea telefonului, pe care o estimează la cca. 100 de euro, nu ți cu suma de bani întrucât aceasta din urmă i-a dat-o de bună voie;
o) nu se constituie parte civilă în cauză; p) în timp ce se deplasau spre poliție pentru a reclama faptele, nu s-au pus de acord să declare ceva anume.
La data de 25.11.2011, parții vătămate M. F.-O. i s-a luat un supliment de declarație, ocazie (f. 496) cu care a arătat, în esență, că:
a) că-și menține declarația din 28.10.2012 și că i-a dat de bună voie inculpatului suma de 500 lei pentru carburant;
b) „telefonul meu, i l-am dat de bună voie inculpatului, deși nu am vrut, dar i l-am dat pentru a nu fi atâta tam-tam, pentru că zicea că i-a dispărut telefonul său”;
c) „am fost amenințat cu un cuțit de inculpatul, care a solicitat să-i dăm telefonul, după ce i-a dispărut și după ce a închis portierele; în acest context i-am dat telefonul”;
d) nu a fost lovit de inculpat, iar în ipoteza în care sa-r constata că el a fost doar amenințat, nu dorește să facă plângere prealabilă pentru infracțiunea de „amenințare”.
Și față de această partea vătămată, reprezentatul Parchetului s-a sesizat din oficiu sub aspectul posibilei săvârșirii infracțiunii de „favorizarea a infractorului”, solicitând efectuare de cercetări. În aceste condiții, audiat fiind în dosarul penal nr._/P/2011, M. F.-O. a declarat, olograf, la 05.12.2011 (declarația a fost înaintată și atașată la dosarul cauzei, pentru ultimul termen de judecată), după ce inițial a refuzat să facă declarații, că:
a) „la data de 28.10.2011, înainte de a intra în sala de judecată m-am întâlnit pe hol cu inculpatul B. V. D., care a apelat la mila mea, rugându-mă să-mi schimb declarația dată în faza de urmărire penală, în sensul să declar că nu-mi aduc aminte exact ce s-a întâmplat ca să-i fie mai bine lui, pentru că are un copil, că mai are și alte pedepse de executat etc.”;
b) „inculpatul B. V. D. nu m-a amenințat sau șantajat în vreun fel anume, ci doar a apelat la înțelegerea mea; discuția noastră a durat cca. 15 minute, în urm,a căreia i-a promis că așa voi proceda”;
c) „ în momentul în care am fost audiat am dat o declarație contrarie celei din faza de urmărire penală; arăt că reală este declarația din faza de urmărire penală și că voi reveni la Tribunalul Iași, la un alt termen, la care voi fi citat pentru a declara adevărul”.
Martora-asistentă D. A. (f. 201) a confirmat că a fost la sediul poliției, fiind chemată în legătură cu un caz în care era implicat un prieten de-al ei și că a fost solicitată să recunoască pe cineva din grup. Cu privire însă la faptul că ea a asistat la o recunoaștere din grup în legătură cu faptele din acesată cauză, martora nu și-a putut aduce aminte dacă a asistat sau nu (inițial a susținut chiar că nu), deși și-a recunoscut semnăturile pe declarația de la filele 178/179 și deși i s-au arătat planșele fotografice atașate la dosar.
Martorul A. V. (f. 152) a arătat, în esență, că a fost martor asistent la o recunoaște din grup sau după fotografie, ocazie cu care a dat și o declarație, la finele procedurii, pe care o menține. Nu-și mai adauge aminte detaliile, însă la cale moment, când a fost audiat, a spus adevărul și își menține declarația.
La termenul din 30.09.2011, tribunalul - față de repetatele procese-verbale din care rezulta că martorul T. C. (martor asistent la o recunoaștere după fotografie) nu a putut fi găsit, existând date că ar fi încarcerat în Italia din anul 2009 - a constatat imposibilitatea audierii acestuia. La termenul din 25.11.2011, pentru motive similare (imposibilitatea identificare și aducere), tribunalul a constatat imposibilitatea aducerii și audierii martorilor Sotir M. D., B. N. și Bandac C.. Ulterior, la ultimul termen, tribunalul a constatat imposibilitatea aducerii spre aducere și a părții vătămate B. I., cu privire la care demersurile repetate întreprinse au conturat împrejurarea că este plecată din țară (în Franța).
Inculpatul-apelant B. V. D. a fost audiat de tribunal, în prezența avocatului ales, declarând la 02.06.2011 (f. 66-67 dosar tribunal), în esență, că:
a) într-o noapte din luna ianuarie 2007, se oprise cu autoturismul pe care-l conducerea – Opel Astra de culoare verde, cu nr._ – în zona Gării din Iași, moment în care a fost „acostat de trei tineri care l-au întrebat dacă știe unde ar putea găsi o prostituată”, el răspunzându-le că știe, „având în vedere prieteni pe care îi am”;
b) s-a înțeles cu aceștia să-i plătească benzina și să-i dea și o sumă de bai pentru ajutor, după care cei trei tineri s-au urcat în mașina lui și, împreună, s-au deplasat prin oraș în căutarea de prostituate în locurile în care el știa că ar putea să găsească;
c) inculpatul a descris locurile din oraș pe unde au mers, arătând că au pus și benzină, dar nu-și mai aduce aminte dacă aceasta a fost plătită de el sau de părțile vătămate;
d) la un moment dat, în timp ce se aflau în zona P. R. din Iași, și-a dat seama că nu-și mai găsește telefonul, motiv pentru care „am pus pe unul dintre cei trei să mă sune, constatând că telefonul meu este închis” pentru că nu suna;
e) inculpatul a arătat că, de regulă, ține telefonul mobil între picioare pe scaunul său, dar întrucât pe traseu a oprit și a coborât de mai multe ori nu-și mai aduce aminte ce a făcut cu telefonul;
f) constând că nu-și găsește telefonul, inculpatul a arătat că: „crezând că unul dintre cei trei mi-au luat telefonul am oprit, pe drum, la Mase Plastice și i-am întrebat dacă mi-au luat telefonul…aceștia mi-au spus că nu și am devenit recalcitrant…cei trei și-au scos singuri din buzunare ce bunuri aveau, observând cu acea ocazie că au bani, unul din ei avea și un telefon….nu le-am luat cu acea ocazie banii sau un alt bun…nu i-am bătut…”;
g) avea, într-adevăr, în mașină un briceag pus în spatele scaunului său, între scaune, lângă frâna de mână, într-un locaș, acesta fiind vizibil pentru tinerii ce se aflau pe bancheta din spate a mașinii;
h) cu ocazia discuțiilor avute cu părțile vătămate pe tema dispariției telefonului său, cu siguranță nu a amenințat părțile vătămate cu briceagul, dar nu-și aduce aminte dacă a pus totuși mâna pe acest obiect sau nu ori dacă a discutat cu ei despre briceag;
i) i-a lăsat pe cei trei tineri în acel loc, după ce le-a chemat un taxi, utilizând telefonul mobil al unuia dintre aceștia, pe care l-a restituit lor;
j) a doua zi, și-a găsit telefonul dezmembrat, în mașină, sub scaunul său;
k) își menține declarația de la urmărire penală în care a spus adevărul, chiar dacă s-au făcut presiuni asupra lui;
l) crede că cei trei tineri au formulat plângere penală împotriva sa, întrucât ar fi fost determinați de adjunctul poliției din Iași, cu care este în dușmănie și care „știe în orice moment unde se află el”.
În fapt, la data de 17.01.2007, în jurul orelor 20,00, părțile vătămate M. F. O., B. M.-D. și B. I., consăteni și prieteni, s-au întâlnit în orașul Târgu F.. De aici au venit în orașul Iași cu o mașină de ocazie, unde au ajuns în jurul orelor 23,00-24,00, cu intenția declarată de a se distra, întrucât unul din ei urma să plece din țară în Italia.
Ajunși în Iași, cele trei părți vătămate s-au deplasat prin mai multe zone și au consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 01,00, cele trei părți vătămate au ajuns în zona Gării din Iași, cu intenția de a căuta o fată, respectiv o prostituată pentru a se „distra”. În această zonă, au cumpărat un ziar cu scopul de a căuta o fată la rubrica „Randez-Vous”.
În timp ce se uitau în ziar, în zona Vama V. a Gării, cei trei tineri au fost abordați de către inculpatul B. V.-D., care era cu autoturismul său marca Opel Astra de culoare verde închis cu nr._, care i-a întrebat ce fac și ce caută.
Aflând că părțile vătămate caută fete, respectiv prostituate, inculpatul B. V.-D. s-a oferit să îi ajute, respectiv să le găsească el o asemenea fată, întrucât – așa cum a declarat în apel – avea astfel de cunoștințe â, „având în vedere prietenii pe care îi am”. Se impune precizarea că inculpatul a fost trimis în judecată - așa cum rezultă din fișa sa de cazier – sub acuzația de „trafic de persoane” și „trafic de minori2 (pentru care a și fost arestat preventiv de Tribunalul Iași în perioada 04.04-_07).
Inculpatul a invitat cele trei părți vătămate în autoturismul său, pentru a se deplasa împreună în vederea găsirii unei prostituate. Partea vătămată B. M.-D. s-a așezat pe scaunul din față dreapta, lângă șoferul-inculpat, partea vătămată M. F. în spatele acestei părți vătămate (bancheta din spate dreapta), iar B. I. pe în spatele inculpatului. Cu privire la așezarea în mașină, toate declarațiile părților vătămate din faza de urmărire penală coincid. În fața tribunalului, partea vătămată și-a menținut aceste susțineri privitoare la poziționarea lor în mașina inculpatului, doar partea vătămată B. revenind, în prima declarație, și susținând izolat o altă poziționare (ulterior, cu ocazia reaudierii, a arătat că a dat declarații parțial nereale în favoarea inculpatului, din milă).
Cei patru, cu mașina condusă de inculpat s-au deplasat mai întâi în zona Podul de Piatră, discutând despre un preț, (pe care nu și l-au mai amintit nici unul), după care s-au întors în zona Gării, inculpatul spunându-le că acolo ar putea găsi o prostituată. Aici, în apropierea depoului de tramvaie, pe . a oprit autoturismul, a coborât și a mers la o mașină parcată, de culoare neagră, al cărui număr văzut și reținut de părțile vătămate era_ . Inculpatul a vorbit ceva cu șoferul acestui autoturism, după care s-a întors la mașina sa și le-a spus că „fata este ocupată” și trebuie să meargă să caute în altă parte.
Despre întâlnirea și discuția cu șoferul autoturismului cu nr._ au făcut referiri, în declarațiile lor, toate părțile vătămate. Că acesta a avut, într-adevăr, loc efectiv, rezultă din declarația martorului G. I., audiat în faza de urmărire penală (f. 182 d.u.p.), care a susținut că: a) este prieten cu proprietarul mașinii cu acest număr, pe care o conduce însă ele întrucât proprietarul nu posedă permis de conducere; b) în urma cu cca. 3 săptămâni, noaptea, în timp ce se afla în parcarea din zona Gării, în autovehiculul cu nr. anterior menționat, lângă el a venit un tânăr brunet, scund, ce avea pe un braț un tatuaj cu litere, iar pe celălalt cicatrice în urma unor tăieturi (semnalmente ce corespund inculpatului), ce coborâse dintr-o mașină cu nr. IS-DAR și care l-a întrebat dacă sunt fete prin zonă, el spunându-i să caute în altă parte; c) a văzut că, pe bancheta din spate a mașinii inculpatului, erau doi bărbați, însă nu a observat dacă pe bancheta din față mai era sau nu cineva; d) cu aceiași mașină s-a mai întâlnit apoi pe .> Acestui martor relevă că susținerile constante și coroborate ale părților vătămate sunt reale și pe deplin credibile.
După despărțirea de șoferul autoturismului cu nr._, inculpatul B. V.-D. a plecat cu mașina sa, în care se aflau cele 3 părți vătămate, prin oraș, deplasându-se cca. 30 de minute, până s-au oprit la o stație de carburanți din zona Podul de Piatră. Aici au coborât inculpatul și partea vătămată B. (potrivit declarațiilor părților vătămate din faza de urmărire penală), însă autoturismul nu a mai fost alimentat, inculpatul invocând că benzina nu este de calitate.
Din acea zonă, autoturismul condus de partea vătămată s-a reîntors în zona Gării unde s-au întâlnit din nou, pe . cu nr. de înmatriculare_ (cei doi semnalizându-se reciproc din faruri – împrejurare confirmată de martorul G. I., așa cum s-a arătat mai sus), moment în care inculpatul B. V.-D. le-a spus părților vătămate că se vor îndrepta spre Hotelul Sport întrucât mașina anterior menționată îi va urma.
La un moment dat, părțile vătămate au constatat că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu se mai aflată în spatele lor, cerând explicații inculpatului care le-a comunicat că vor căuta o fată disponibilă în altă zonă a orașului, astfel încât s-au deplasat în zona T. - I. Mall.
Ajunși în acea zonă, inculpatul a coborât din mașină și a discutat cu un bărbat, după acre s-a reîntors și le-a comunicat părților vătămate că prețul este de 300 de lei, acestea apreciind că este prea mare. Acest lucru l-a iritat pe inculpat, reproșându-le că nu reușesc să cadă de acord asupra prețului, motiv pentru care au convenit că le va duce cu mașina la gară, acestea urmând să-i plătească benzina consumată.
Prin urmare, inculpatul și cele trei părți vătămate au plecat cu mașina inculpatului din zonă, dar după puțin timp, în jurul orelor 03,00, inculpatul a oprit mașina în apropiere, într-o zonă mai puțin luminată și mai puțin frecventată, respectiv pe . la garajul auto al RATP Iași, în fața magazinului Mase Plastice (a se vedea procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto).
Inculpatul a pretins că i-a fost furat telefonul mobil și a blocat portierele mașinii, pentru ca părțile vătămate să nu poată coborî. Părțile vătămate i-au comunicat că ele nu i-au luat nici un telefon, moment în care inculpatul a scos un cuțit, tip briceag, pe care l-a desfăcut și cu care le-a amenințat., Apoi, l-a apucat de degetul mic de la o mână pe partea vătămată B. M.-D. - ce se afla pe scaunul din față, lângă el – amenințându-l că-i taie degetul și cerându-i să scoată tot ce are din buzunare.
Sub imperiul amenințării, inculpatul a sustras de la partea vătămată B. M.-D. suma de 50 lei.
Apoi, s-a întors către partea vătămată B. I. și, sub amenințarea cuțitului pe care i l-a pus la gât, după ce se pare că l-a lovit și cu palma, i-a luat din buzunare suma de 120 lei și telefonul mobil marca Motorola.
După aceea, tot sub amenințare cuțitului, inculpatul s-a întors către partea vătămată M. F. O. de la crea a sustras suma de 130 lei și telefonul mobil marca LG, cu clăpiță.
În declarațiile din faza de urmărire penală, părțile vătămate au arătat că le-a fost teamă și pentru că inculpatul le-a informat că mai făcuse pușcărie, ceea ce le-a convins că acesta ar putea să folosească telefonul dacă nu se conformează și nu s-au mai opus când acesta le-a controlat prin buzunare și le-a sustras bunurile, sub amenințarea cuțitului.
Potrivit declarațiilor părților vătămate din ziua faptei, banii și telefoanele sustrase au fost puse de inculpat pe bordul mașinii, după care, la cererea lui M. F., i-a înapoiat cartela din telefon. La cererea lui B. I., care i-a spus că nu sunt din Iași, inculpatul i-a dat lui B. M.-D. o suma mică de bani (10 sau 20 lei), după care a deblocat portierele și le-a cerut să coboare, amenințându-i că îi va tăia dacă vor merge la poliție. Apoi, inculpatul a plecat cu mașina din zonă.
De aici, părțile vătămate au chemat telefonic un taxi, de pe telefonul părții vătămate B. care nu fusese sustras, la un număr indicat de inculpat, împrejurare confirmată de adresa din 31.01.2007 a . din care rezultă că „în noaptea 17/18.01.2007, orele 03,00, la dispeceratul Euro P Taxi s-a solicitat un taxi din stația de tramvai „Mase Plastice” de pe . care a mers mașina cu indicativul 76”. Părțile vătămate s-au deplasat câteva sute de metri pe jos, până înspre zona T., pe traseu urcându-se în taxi, părțile vătămate s-au îndreptat direct la sediul poliției unde au sesizat faptele cărora le căzuseră victime.
În declarațiile lor, părțile vătămate au arătat că autorul este o persoană de cca. 20-22 ani, de aproximativ 1,70 m, tuns scurt, ten măsliniu, cu tatuaj cu litere pe un braț și cicatrice pe celălalt (n.t.: toate aceste semnalmente îl indică pe inculpat). Au mai arătat că cuțitul tip briceag cu care au fost amenințați avea mânerul argintiu. Au mai susținut că mașina inculpatului nu avea casetofonul montat, ci avea niște fire acolo, împrejurarea confirmată din înscrisurile depuse de inculpat (f. 191 și urm. d.u.p.), din care rezultă că abia pe 18.01.2007 a fost achiziționat un casetofon auto (pe un alt nume), deci a doua zi.
În jurul datei de 20.02.2007, partea vătămată M. F.-O. a plecat din țară în Italia.
A doua zi, pe 19.01.2007, după orele 09,00, părțile vătămate B. I. și B. M.-D. l-au recunoscut atât din grup de fotografii, cât și din grup de persoane (la acesată recunoaștere, inculpatul a fost asistat de avocat), „fără ezitare”, pe B. V.-D., care fiind persoana care i-a amenințat și le-a sustras bunurile, în prezența unor martori asistenți. Cu ocazia acestor recunoașteri, părțile vătămate au făcut aceleași susțineri, ca în primele declarații.
La aceiași dată din 19.01.2007, ora 03,30, inculpatul B. V.-D. a fost depistat în trafic, în aceiași zonă a Grăii din Iași, pe . același autoturism cu care fuseseră transportate părțile vătămate cu o noapte în urmă. Având suspiciuni că ar putea avea loc fapte penale de proxenetism și prostituție, organele de poliție au oprit autoturismul, în care l-au găsit pe inculpat și o fată de 20 de ani. În autoturismul inculpatului, a fost descoperit un cuțit, de culoare argintie, cu buton și lamă culisabilă, pe lamă fiind înscrise literele „USA”, care a fost ridicat (f.147 d.u.p.), acesta fiind același cuțit cui cel folosit cu o noapte în urmă de inculpat la amenințarea părții vătămate, acest cuțit fiind ridicat pe bază de dovadă.
În aceia zi, de 19.02.2007, părțile vătămate B. I. și B. M.-F., au recunoscut, din grup de obiecte similare (cuțite tip-briceag) cuțitul ridicat de la inculpat, ca fiind același cu care au fost amenințate cu o noapte înainte.
În ceea ce privește susținerile din apel ale unor martori asistenți, care nu-și mai adus aminte detaliile recunoașterilor la acre au asistat acum cca. 4-5 ani, tribunalul reține că acestea sunt irelevante, în condițiile în care inculpatul a recunoscut că cele trei părții vătămate au fost în mașina sa (în plus, la recunoașterile din grup, acesta a fost asistat și de un avocat).
Poziția procesuală a inculpatului:
În prima declarație olografă (f. 190 d.u.p.), inculpatul B. s-a prevalat de dreptul la tăcere, precizând totuși că el nu a comis nici o infracțiune.
Cu prilejul recunoașterilor sale, din grup de persoane, în prezența avocatului, de către părțile vătămate B. I. și B. M.-D., inculpatul B. V.-D. a susținut că: a) „în seara respectivă” fiecare dintre cei care l-au recunoscut „erau în zona gării și se uitau pe un ziar”, întrebându-l pe el „dacă nu are o fată să se distreze”; b) ei i-a luat cu autoturismul și i-a plimbat prin oraș, oprindu-se la o stație de benzină Shell din zona P. de Piatră, dar nu a pus benzină; c) i-a lăsat pe acei tineri în zona T. V., fără însă se le ia vreun bun sau bani; d) avea un cuțit în mașină, dar nu i-a amenințat pe acei tineri care „chiar i-au spus că le place cuțitul lui”.
În declarația de învinuit dată la 19.01.2007 (f. 196-199 d.u.p.), în prezența avocatului, inculpatul a confirmat că se afla în zona Gării cu autoturismul în discuție, și că: a) în jurul orelor 23,00, fiind în fața unui magazin a fost abordat de trei tineri care l-au întrebat dacă nu cunoaște vreo prostituată; b) le-a spus acestora că ar cunoaște o astfel de fată și i-a invitat să meargă să o cauze cu mașina sa; c) s-au deplasat succesiv pe . . înapoi pe . „am recunoscut autoturismul băiatului care era de obicei cu fata pe care o cunoșteam și care avea numărul de înmatriculare cu inițialele HAM”; i-a făcut acestuia din faruri și a coborât doar el, vorbind cu acel tânăr și cu fata care a cerut 280 de lei, cei trei tineri fiind de acord și stabilind să se deplaseze la hotelul Sport, din urma lor urmând să vină acea mașină cu fata; d) pe traseu însă autoturismul în care erau acel băiat și acea fată au dispărut, iar ei s-au deplasat spre cartierul T. V., pe traseu oprindu-se la o stație peco pentru a alimenta, lucru pe care nu l-au mai făcut pentru că fie benzina era de slabă calitate, fie pompa era defectă; e) când au ajuns în T. doar el a coborât să caute fata și băiatul, dar nu i-a găsit; f) s-a întors și a convenit cu tinerii să meargă să-i pună benzină, după care să se despartă, urmând să se vadă a doua zi la un grătar; g) de acolo s-a deplasat spre zona CET Iași, pe traseu tânărul de pe bancheta din spatele său, observând cuțitul pe care-l purta obișnuit între scaune, l-a luat, la examinat, l-a deschis, cerându-i să i-l împrumute, lucru cu care el nu a fost de acord; de aceea, inculpatul a întins mâna în spate, a luat cuțitul și l-a pus înapoi între scaune; h) a oprit mașina în parcarea de la Mase Plastice pentru a stabili cu cei trei tinerii ce vor face, moment în care tânărul de lângă el (deci B.) a scos telefonul din buzunar și a chemat un taxi, după ce, în prealabil, i-a lăsat pe bord suma de 50 lei pentru benzina consumată; j) a văzut când a venit acel taxi, dar nu a mai rămas să vadă dacă tinerii s-au urcat în el, despărțindu-se de aceștia în jurul orei 03,00; k) pe 18/19.01.2007 a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a ridicat din mașină același cuțit; l) nu a comis faptele de care este acuzat și nu își explică motivele pentru care s-a făcut plângere împotriva sa.
În a treia declarație, de învinuit, dată în aceiași zi, în stare de reținere, asistat de avocat, în fața unui procuror, inculpatul a arătat, în esență, aceleași aspecte, suplimentar precizând că fata care era în mașina cu nr. HAM se numea „C.”.
Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a susținut că nu recunoaște faptele.
În apel, inculpatul a revenit și și-a nuanțat declarațiile, invocând pentru prima dată faptul că a oprit mașina în zona Mase Plastice pentru că-i dispăruse telefonul și a crezut că părțile vătămate i l-au luat (în declarațiile anterioare nu a făcut nici o referire la o astfel de ipoteză). A recunoscut nuanțat că „am devenit recalcitrant”, iar „cei trei și-au scos singuri din buzunare ce bunuri aveau, observând cu acea ocazie că au bani, unul din ei avea și un telefon”, însă nu le-a luat acele bunuri. A confirmat că avea cel briceag în mașină, la vedere, dar a negat că ar fi amenințat părțile vătămate cu el.
Însă, în ședințele publice din 07.04.2011 și 05.05.2011, inculpatul-apelant B. V. D. a susținut oral că el doar a lovit sau/și amenințat părțile vătămate, fără a le fi luat vreun bun, fiind „de acord să plătească spitalizarea părților vătămate” (f. 45 verso –dosar tribunal).
Se observă poziția oscilantă a inculpatului, cea mai detaliată fiind declarația din faza de apel. Inculpatul beneficia de dreptul la tăcere, dar a ales să dea de declarații, în prezența avocatului și în cunoștință de cauză asupra consecințelor, parte din propriile-i declarații fiind de natră să-l incrimineze și să confirme cvasi-majoritatea detaliilor factuale ce rezultau din analizat coroborată a restului mijloacelor de probă. Într-adevăr, inculpatul a recunoscut aproape toate detaliile factuale, negând însă sustragerea bunurilor. Oral, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul a acceptat că ar fi putut să amenințe părțile vătămate, iar prin concluziile puse pe fond în apel, a solicitat să fie condamnat cu suspendare doar pentru „furt calificat” ceea ce implicit înseamnă o asumare și a sustragerii bunurilor.
Se mai impune și precizarea că, prin blocarea portierelor pe timpul comiterii faptelor de „tâlhărie”, cu consecința împiedecării posibilității de a ieși din mașină, deși pentru o durată relativ scurtă, de câteva minute, inculpatul a comis și o faptă de lipsire de libertate în mod ilegal a părților vătămate, însă pentru acesată faptă și infracțiune, prima instanță nu a fost sesizată, ceea ce însemnă că nu fac obiectul judecății, iar tribunalul nu o va avea în vedere.
În ceea ce privește poziția parțial oscilantă a părților vătămate M. F. O. și B. M.-D., tribunalul constată că aceasta nu este de natură a înlătura răspunderea penală a inculpatului, ci din contră, e de natură a-i agrava situația acestuia în condițiile în care, în cele din urmă, aceste părți vătămate au revenit asupra primelor lor declarații din apel, susținând că inculpatul le-a abordat pe holul instanței și le-a determinat să-și modice parțial susținerile, „apelând la mila lor”, ceea ce ele au făcut, mințind parțial sau pretinzând că nu-și mai aduc aminte anumite detalii. Prin urmare, inculpatul a încercat să influențeze părțile vătămate și să zădărnicească aflarea adevărului.
Pe de altă parte, tribunalul observă și o anumită rea-credință a acestor părți vătămate care au acceptat și urmărit să-l favorizeze pe inculpat, în special prin primele lor declarații din apel, făcând unele susțineri în mod evident contradictorii, atât cu propriile lor declarații din faza de urmărire penală, cât și chiar cu propriile susțineri din cadrul aceleiași declarații. În primele declarații din apel, dar parțial și în următoarele, aceste părții vătămate au făcut susțineri contradictorii și vădit nereale, amintindu-și anumite detalii nerelevante, dar nemaiamintindu-și intenționat altele.
Cu toate încercările inculpatului de a influența declarațiile celor două părții vătămate, precum și a demersurilor acestora de a-l favoriza, tribunalul constată totuși că, prin înseși declarațiile lor din apel (chiar și prin primele), aceste părții vătămate au furnizat suficiente elemente de fapt din care rezultă, indubitabil, că: au fost amenințate cu un cuțit, că s-au blocat portierele, că s-a invocat un pretext inexistent pentru această activitate, că li s-au luat bani și la unii și telefoanele, că au fost abandonate într-un loc mai izolat al orașului. Într-adevăr, lipsa de pregătire a părților vătămate nu le-a permis să fie, în apel, suficient de abile pentru a face susțineri coerente nereale credibile, contrazicându-se chiar în aceiași declarație.
De pildă, în prima declarație din apel, partea vătămată B. M.-D., deși a susținut că nu li s-au sustras bunuri și că nu au fost amenințați, a precizat totuși că: „inculpatul și-a dat seama că-i lipsește telefonul, s-a enervat și i-a spus lui B. I. să-i … și să-i dea telefonul sau contravaloarea lui; acesta chiar ne-a acuzat că noi i-am luat telefonul și a oprit mașina pe stradă; eram undeva pe stradă în zona industrială, într-o zonă neiluminată; a blocat portierele și a început să caute prin mașină telefonul, după care să ne controleze și pe noi; …la un moment dat a scos un cuțit întrucât se enervase și amenința că-l taie pe B. I., care se afla lângă el; i-a tras acestuia o palmă peste ceafă; noi ne-am panicat având în vedere că ne amenința cu un cuțit și ne-am lăsat controlați de inculpat pentru a se edifica că nu aveam telefonul lui la noi; în mod concret, nu ne-a amenințat pe fiecare cu cuțitul, dar îl ținea în mână, iar cu cealaltă ne-a controlat pe la șosete și ne-a spus să scoatem din buzunare ce avem; ….după ce și-a dat seama că nu am luat noi telefonul, ne-a spus…să plecăm acasă că o să ne bată dacă ne mai prinde pe acolo…ulterior, în acea seară, nu am văzut vreun telefon asupra lui B...”; ….pentru că inculpatul ne-a „amenințat cu cuțitul și ne-a lăsat în stradă”, am vrut să se răzbunăm pe el..” (ulterior partea vătămată a revenit asupra acestei declarații, precizând expres că a fost amenințat și i s-a luat bunurile). Or, chiar și numai aceste susțineri exemplificative sunt suficiente pentru a reliefa că a existat o tâlhărie.
În drept, faptele inculpatului B. V. D., care, în noaptea de 17/18.01.2007, în jurul orelor 03,00, în timp ce transporta pe părțile vătămate M. F. O., B. M.-D. și B. I. (cu care fusese în căutarea de prostituate, la cererea lor), cu un autoturism condus de el, sub pretextul nereal că și-ar fi pierdut telefonul mobil și că acesta ar fi putut să-i fie luat de cele trei părți vătămate, a oprit autoturismul într-un loc public mai puțin frecventat la acea oră din municipiul Iași, respectiv în zona Mase Plastice, dar pe stradă, blocând imediat portierele, după care, sub amenințarea unui cuțit tip briceag a cărui lama culisabilă a deschis-o, a controlat părțile vătămate și, pe rând, a sustras, de la fiecare bani și/sau telefoane (astfel: de la partea vătămată B. M.-D. - suma de 50 lei, de la partea vătămată B. I. - suma de 120 lei și telefonul mobil marca Motorola, iar de la partea vătămată M. F. O. - suma de 130 lei și telefonul mobil marca LG), întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b) și c), alin. 21, lit. „b” din Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. „a” din Codul penal.
Pe cale de consecință, în baza art. 334 Cod pr. penală, în rejudecare, tribunalul va schimba încadrarea juridică pentru aceste fapte dintr-o singură infracțiune de „tâlhărie” prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b) și c), alin. 21, lit. b din Codul penal, în trei infracțiuni de „tâlhărie” prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b) și c), alin. 21, lit. b din Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. „a” din Codul penal (schimbare de încadrare ce a fost pusă în discuția contradictorie a părților la termenele din 25.11 și 08.12.2011).
Tribunalul reține că va dispune acest lucru în apelul declarat de procuror, la solicitarea sa expresă, făcută în ședință publică (având în vedere că oricum unul din motivele de apel viza încadrarea juridică a unei alte fapte), care a precizat că-și extinde unul din motivele de apel, în acest sens. De altfel, și inculpatul, prin avocat, a pus concluzii în același sens, aceste schimbări neconducând la agravarea situației inculpatului, dat fiind că există și apelul procurorului, precum și solicitarea sa în acest sens.
Această schimbare de încadrare juridică se impune întrucât faptele au fost comise succesiv și distinct asupra a trei patrimonii diferite, respectiv patrimoniul fiecăreia din părțile vătămate, precum și prin acte de constrângere asupra fiecăreia dintre cele trei părți vătămate. Inculpatul a avut deplina reprezentare că prin faptele sale afectează, în principal, patrimoniul a trei părți vătămate diferite și, în subsidiar, libertatea psihică tot a trei părți vătămate diferite, pe care le-a amenințat cu cuțitul. S-ar fi putut vorbi de o infracțiune unică doar în situația în care inculpatul ar fi amenințat o persoană fizică cu scopul de obține, în același timp, de la o altă persoană fizică, prin deposedare, un bun, ceea ce nu este cazul. Tribunalul mai reține și că, în speță, nu se poate vorbi de o singură infracțiune de „tâlhărie” în formă continuată (deci cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal), întrucât intervalul de timp scurs între comiterea fiecărei fapte a fost totalmente nesemnificativ, inculpatul comițând practic toate cele trei fapte succesiv, fără vreo oprire. Or, de esența infracțiunii continuate este ca, între actele materiale succesive, să existe anumite intervale de timp, precum și o rezoluție infracțională unică, ceea ce nu este cazul în speță, mai ales că uneia dintre părți nu i-a fost luat telefonul mobil, ci doar celorlalte, ceea ce însemnă că hotărârile infracționale au fost unele diferite și spontane/survenite.
În ceea ce privește solicitarea procurorului de a se reține că cele trei infracțiuni de „tâlhărie” au fost comise în condiții de concurs ideal, prevăzut de art. 33 lit. „b” Cod penal, respectiv printr-o acțiune unică, tribunalul nu o poate accepta întrucât, deși intervalul de timp dintre cele trei acțiuni succesive a fost foarte scurt, totuși activitatea infracțională s-a desfășurat prin acțiuni distincte, separate și succesive în dauna fiecăreia dintre cele trei părți vătămate. Prin urmare, fiind acțiuni diferite care pot fi separate, comise la momente diferite, chiar dacă a fost vorba de doar câteva minute sau chiar secunde, sunt incidente dispozițiile relative la concursul material de infracțiuni, prevăzut de art. 33 lit. „a” Cod penal.
Celelalte schimbări de încadrare juridică puse în discuția părților, în legătură cu aceste fapte, ca urmare a apărărilor și motivelor de apel orale formulate de inculpat, ce a sugerat că cel mult el doar a amenințat, însă în alt scop cel al recuperării telefonului pretins pierdut - respectiv dintr-o infracțiune de „tâlhărie” în: a) una sau după caz trei (câte părți vătămate sunt) infracțiuni de „amenințare” prev. și ped. de art. 193 Cod penal și b) o infracțiune de „furt calificat” în formă simplă sau, după caz, trei (câte părți vătămate sunt) ori una în formă în forma continuată, prev. și ped. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. b,e, g C.p., fiecare și cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal - vor fi respinse, ca neîntemeiate.
Astfel, așa cum s-a arătat detaliat mai sus, în cauză, s-a probat indubitabil că inculpatul a amenințat cu cuțitul și a sustras de la fiecare partea vătămată, sub imperiul amenințării, după blocarea portierelor mașinii și controlarea fiecăreia în buzunare, bani și/sau telefoane.
În ceea ce privește suma de 50 de lei sau vreo altă sumă ce eventual ar fi fost pretinsă sau datorată pentru „serviciile” prestate de inculpat (transport cu autoturismul în vederea căutării de prostituiate ori consumul de benzină), instanța reține că deși, în baza convenției dintre părți, inculpatul ar fi putut pretinde o sumă cu acest titlu, în condițiile în care a recurs la amenințarea cu cuțitul pentru a intra în posesia vreunei sume de bani, suma nu mai fost dată în baza unui acord de voință valabil, fiind sustrasă ,sub imperiul amenințării, ceea ce atrage incidența infracțiunii de „tâlhărie” și într-o asemenea ipoteză.
În subsidiar, așa cum deja s-a arătat, chiar dacă nu inculpatul nu ar fi urmărit inițial sustragerea bunurilor părților vătămate, ci doar amenințarea pentru recuperarea telefonului pretins pierdut (în realitate această versiune, neinvocată de inculpat deloc în faza de urmărire penală, nu are nici un fundament real, însuși acesta, susținând în apel, că de fapt telefonul era sub scaun, unde și l-a găsit a doua zi), prin luarea hotărârii de deposedare a părților vătămate de bunuri în acel context, în care el le amenința, și punerea în practică a cestei hotărâri, fapta sa constituie tot infracțiunea de „tâlhărie”, care este o infracțiune complexă.
Pentru fiecare dintre aceste trei infracțiuni concurente, în rejudecare, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa închisorii, cu executare.
Pentru toate considerentele expuse anterior, tribunalul reține că toate apărările și motivele de apel ale inculpatului relative la greșita interpretare a mijloacelor de probă, la greșita încadrare juridică a faptelor (respectiv în sensul propus de el), la lipsa sa de vinovăție ori la necomiterea acestor infracțiuni de către el sunt nefondate.
În rejudecare, la individualizarea judiciară a pedepselor pentru fiecare dintre cele patru infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, tribunalul va avea în vedere, pe de o parte, criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, iar, pe de altă parte, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și de dispozițiile relevante incidente din partea generală a Codului penal. Astfel, pe de o parte, se vor avea în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptelor, modalitate și mijloacele de săvârșire, precum și urmările efectiv produse, atât în plan fizic sau psihic (asupra părților vătămate), precum și prejudiciile materiale cauzate, relativ reduse. Din această perspectivă, se va avea în vedere că părțile vătămate nu s-au mai constituit părți civile și nu au mai insistat în tragerea la răspundere penală. Pe de altă parte, se vor avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, atât cele pozitive (tânăr, tatăl a unui copil minor), dar și cele negative, reliefate de persistența infracțională (antecedentele penale), precum și de poziția procesuală oscilantă și necorespunzătoare. În legătură cu poziția procesuală se va ține totuși seama de o recunoaștere parțială a unor fapte, respectiv doar acelea care ar fi putut determina o încetare a procesului, în cazul în care s-ar fi schimbat încadrările juridice (mai exact doar lovirea – recunoaștere expresă și amenințările – recunoașteri implicite). Se va avea în vedere și intervalul de timp scurs deja de la momentul comiterii infracțiunilor. Dar, nu în ultimul rând, tribunalul va fi nevoit să țină seama de limitele devoluării și anume de faptul că, în condițiile în care, apelul procurorului este unul limitat, în care nu a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului, tribunalul nu poate dispune din oficiu acesta, fără a nu încălca principiile limitelor devoluării și ale neagravării situației inculpatului în propriul apel.
Pentru toate aceste motive, tribunalul îi va aplica inculpatului B. V.-D. câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina acestuia, orientate la limitele minime prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, pentru toate motivele expuse mai sus, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. „a” C.p.p., tribunalul va admite apelurile declarate de către inculpatul B. V. D. și de către P. de pe lângă Judecătoria Iași, împotriva sentinței penale nr. 2859/28.10.2010 a Judecătoriei Iași, pronunțată în ds. cu nr._/245/2009, pe care o va desființa integral, doar în latură penală.
În rejudecare, tribunalul, așa cum s-a arătat mai sus, mai întâi, în baza disp. art. 334 din Codul de procedură penală schimbă încadrările juridice date faptelor prin rechizitoriu, în sensul celor deja arătate, urmând a respinge celelalte solicitări de schimbare a încadrărilor juridice.
Apoi, tribunalul, îl va condamna pe inculpatul B. V. D. pentru săvârșirea:
a) infracțiunii de: „tâlhărie”, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b) și c) din Codul penal cu aplic. art. 40 alin. 1 din Codul penal (faptă săvârșită la data de 16/17.02.2006), la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare.
Având în vedere că această nouă infracțiune a fost comisă înlăuntrul termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, în temeiul disp. art. 83 C. penal, se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 381/29.01.2004 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 10.02.2004, după care se va dispune executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare, stabilită mai sus, pedeapsa totală fiind de 5(cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.
b) a trei infracțiunii de „tâlhărie”, prevăzute de art. 211 alin. 1, 2 lit. b) și c), alin. 21, lit. b din Codul penal, cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal, la câte o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare.
Apoi, în baza disp. art. 33 lit. a și art.34 lit. b din Codul penal se vor contopește pedepsele stabilite la pct. II, lit. a) și b) pentru cele două infracțiuni concurente, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani Închisoare.
De asemenea, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C.p., i se va interzice inculpatului B. V.-D. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a, teza a II a și lit. b din C. pen..
Instanța mai constată că, în cauză, în condițiile în care părțile vătămate nu s-au mai constituit părți civile, ar fi trebuit să se confiște de la inculpat sumele de bani sustrase și echivalentul valorii telefoanelor, însă tribunalul nu mai poate face acest lucru în acest cadru procesual limitat în care a fost investit. Într-adevăr, instanța trebuie să țină seama de limitele devoluării și de faptul că apelul procurorului este unul limitat, fiind unul în care nu a solicitat acest lucru, iar tribunalul nu poate dispune din oficiu acesta, fără a nu încălca principiile limitelor devoluării și ale neagravării situației inculpatului în propriul apel.
În temeiul disp. art. 88 alin. 1 din Codul penal se vor deduce din durata pedepsei închisorii stabilite inculpatului perioada reținerilor, respectiv de 15 ore (reținerea dispusă în data de 17.02.2006 de la orele 05,00 la 20,00), și de 20 ore (reținerea dispusă în data de 19.01.2007 de la orele 18,00), măsuri preventive dispuse în prezenta cauză, precum și durata reținerii de 12 ore (din data de 11.11.2002, de la orele 02,20 la orele 14,15), măsură dispusă în cauza nr. 3104/2003 a Judecătoriei Iași în care a fost condamnat definitiv la 6(șase) luni închisoare prin sentința penală nr. 381/2004.
Se vor menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate privitoare la latura civilă a cauzei și la cheltuielile judiciare. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se impune sublinierea că nici o parte nu a criticat-o, iar pe acesta latură judecătoria nu a făcut decât să constate că părțile vătămate persoane fizice nu s-au constituit părți civile, precum și să oblige inculpatul la plata de despăgubiri către o unitate spitalicească ocazionate de îngrijirile medicale acordate părții vătămate M. C.. Cu privire la acest ultim aspect, inculpatul a arătat expres că este de acord (a achiesat) să achite cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate.
În baza dispozițiilor art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat cu soluționarea prezentelor apeluri vor fi lăsate rămân în sarcina acestuia”.
În termenul legal prevăzut de art.3853 alin.1 Cod procedură penală decizia instanței de apel a fost recurată de partea vătămată M. C. și de inculpatul B. V. D..
Prin decizia penală nr. 766/26 iunie 2012 a Curții de A. Iași s-a respins ca inadmisibil recursul promovat de partea vătămată M. C. împotriva deciziei penale nr. 219/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul Iași și ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. V. D. împotriva aceleiași sentințe penale.
Pentru a pronunța această soluție, C. de A. Iași a reținut următoarele:
„Prin recursul declarat inculpatul B. V. D., prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat soluția de condamnare dispusă împotriva sa pentru infracțiunile de tâlhărie, considerând că se impunea schimbarea încadrărilor juridice în infracțiunile de lovire sau alte violențe și furt, și pronunțarea unor soluții de achitare pentru infracțiunea de furt, ca urmare a inexistenței acestei infracțiuni și de încetare a procesului penal pentru in fracțiunea de lovire, în lipsa plângerii prealabile.
În ce privește recursul părții vătămate M. C., C. constată că recursul de față este inadmisibil, excepție pusă în discuția părților.
Potrivit art.3851 alin.4 Cod procedură penală titularii apelului pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Prin urmare, aceste persoane capătă legitimarea procesuală de a declara recurs numai dacă prin modificările aduse sentinței le-a fost afectată situația procesuală, astfel cum aceasta fusese stabilită prin hotărârea instanței de fond.
În speță, partea vătămată nu a folosit calea de atac a apelului ; sentința instanței de fond a fost apelată de procuror și de inculpat, fiind desființată integral doar în latură penală, în sensul schimbării încadrării juridice dată faptelor, a condamnării inculpatului pentru 4 infracțiuni de tâlhărie, a aplicării art.83 Cod penal și a deducerii din pedeapsa rezultantă stabilite a perioadei reținerilor.
Prin urmare, prin decizia instanței de apel a fost schimbată doar situația inculpatului în sensul agravării acesteia, fiind menținută dispoziția primei instanțe ce a constatat că părțile vătămate – persoane fizice nu s-au constituit părți civile.
În aceste condiții, partea – vătămată nu avea un interes propriu pentru a exercita calea recursului împotriva deciziei, fiind incidente prevederile art.3851 alin.4 Cod procedură penală.
Pentru considerentele arătate, recursul părții vătămate M. C. este inadmisibil și va fi respins ca atare.
În ce privește recursul declarat de inculpatul B. V. D., C., verificând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, ce vor fi analizate în cadrul cazurilor de casare prev.de art.3859 pct.17 și 18 Cod procedură penală, constată următoarele:
Fiind investit cu soluționarea apelurilor promovate de procuror și de inculpat, tribunalul a reținut ca pertinentă critica invocată de inculpat în sensul inexistenței unei cercetări judecătorești efective, în fața primei instanțe, astfel, că în rejudecare, a pronunțat o nouă hotărâre în fond, în latură penală a cauzei, întemeiată pe cercetarea judecătorească desfășurată în mod nemijlocit și contradictoriu în faza apelului precum și pe mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală.
Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanța de apel a oferit părților ocazia potrivit și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul la apărare și a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal.
Prin recursul declarat, inculpatul, prin apărător, a invocat pronunțarea unei soluții greșite de condamnare, critică ce poate fi analizată în cadrul cazului de casare prev.de art.3859 pct.18 Cod procedură penală.
Acest caz de casare presupune un viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.
În speță, pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit, instanța de apel a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului B. V. D. în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art.66 alin.2 Cod procedură penală.
Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art.63 alin.2 Cod procedură penală ce impun a se face o analiză a tuturor probelor administrate și a se argumenta soluția pronunțată pe acele probe care coroborate susțin situația de fapt reținută.
În vederea aflării adevărului, au fost administrate toate probele utile, concludente și necesare ce au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele, respectiv declarațiile părților vătămate M. C., M. F. O., B. M. – D. și B. I., procesele – verbale de cercetare la fața locului și planșele foto, procesele – verbale de constatare, de depistare în trafic a inculpatului, de recunoaștere din grup de fotografii a inculpatului, de recunoaștere din grup de persoane a inculpatului, de recunoaștere de către părțile vătămate B. I. și B. M. – D. din grup de obiecte similare a cuțitului ridicat de la inculpat, procesul – verbal de confruntare dintre partea vătămată M. C. și martorul Ș. D. – G., procesele verbale întocmite de organele de poliție din care rezultă că inculpatul nu a acceptat să fie confruntat cu partea vătămată B. M. D. și nu a acceptat să fie testat cu tehnică poligraf, fișa de spitalizare și biletul de ieșire din spital ale părții vătămate M. C., certificatul medico – legal emis de Serviciul de Medicină Legală Iași, pe numele părții vătămate M. C., declarațiile martorilor A. (fostă G.) C. I., Sotir M. – D., B. N., R. C., Bandac C., Costrașuc ( fost D.) O. – N., B. D. – A., R. C., P. ( fostă M.) M., P. D. – G., B. E., C. S. D., A. V., D. A., G. I., adresa emisă de . la data de 31.01.2007 și declarațiile date pe parcursul procesului penal de inculpatul B. V. - D., mijloace de probă ce au fost administrate cu respectarea normelor procesual penale și au fost evaluate în mod corespunzător din punct de vedere al faptei lor probante, instanța de apel concluzionând corect că acest ansamblu probator a răsturnat prezumția de nevinovăție ce a operat în favoarea inculpatului B. V. – D..
În mod corect, instanța de apel a înlăturat apărările formulate de inculpat prin care acesta prezintă alte variante ale situației de fapt, lipsite de suport și mai mult versiunile prezentate sunt infirmate de probele administrate în cauză ce dovedesc cu certitudine că inculpatul B. V. – D., în noaptea de 16/17.02.2006, în jurul orelor 04,30, în loc public, a lovit-o în mod repetat pe partea vătămată M. C., producând căderea acesteia și cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 9 -11 zile de îngrijiri medicale, condiții în care, ajutat și de alte persoane, i-a sustras telefonul mobil, marca Nokia 110, iar în noaptea de 17/18.01.2007, în jurul orelor 03,00, în timp ce transporta pe părțile vătămate M. F. O., B. M. – D. și B. I., cu un autoturism condus de el, sub pretextul verbal că și-ar fi pierdut telefonul mobil și că acesta ar fi putut să-i fie luat de cele trei părți vătămate, a oprit autoturismul în zona Mase Plastice, pe stradă, blocând imediat portierele, după care, sub amenințarea unui cuțit, tip briceag a cărei lamă culisabilă a deschis-o, a controlat părțile vătămate și, pe rând, a sustras de la fiecare bani și/sau telefoane: de la partea vătămată B. M. – D. suma de 50 lei, de la partea vătămată B. I. – suma de 120 lei și telefonul mobil marca Motorola, iar de la partea vătămată M. F. O. suma de 130 lei și telefonul mobil marca Motorola.
Probatoriu expus anterior a fost corect interpretat și coroborat, avându-se în vedere toate împrejurările și datele ce conduc la o reală stabilire a situației de fapt și a activității infracționale desfășurate de inculpat.
Din probele administrate în cauză nu rezultă existența vreunui viciu în stabilirea situației de fapt, în considerentele hotărârii de condamnare pronunțată fiind reținută situația de fapt ce rezultă în mod evident din probele administrate, fără a exista o neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre. Soluția de condamnare pronunțată este în totală concordanță cu considerentele hotărârii care demontează atât din punct de vedere juridic, cât și logic apărările inculpatului, astfel că nu poate fi primită critica formulată de inculpat în sensul comiterii unei erori grave de fapt în accepțiunea art.3859 pct.18 Cod procedură penală.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, criticată de inculpat prin recursul declarat, C. constată că, evaluarea juridică dată faptelor este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normelor de incriminare.
Natura complexă a infracțiunii de tâlhărie presupune, sub aspectul elementului material al laturii obiective, o acțiune principală de luare de bunuri și o acțiune adiacentă de violență fizică sau morală.
În speță, instanța de apel, în urma unei analize minuțioase a probelor administrate în cauză, în mod judicios și temeinic argumentat a stabilit că deposedarea părților vătămate de bunuri s-a realizat de către inculpat, prin întrebuințarea de violențe, respectiv amenințări, acțiunile sale circumscriindu-se conținutului constitutiv al infracțiunii de tâlhărie.
Versiunile prezentate de inculpat ce a susținut doar exercitarea actelor de violență asupra părților vătămate M. C. și a amenințărilor împotriva părților vătămate M. F. O., B. M. – D. și B. I., fără a recunoaște sustragerea bunurilor au fost examinate în detaliu de tribunal ce a statuat în mod corect, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept, că și în situația sustragerii telefonului părții vătămate M. C. de către una dintre persoanele din grupul său, activitatea sa de lovire a părții vătămate menționate realizează, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie întrucât ne aflăm în fața unui caz de coautorat; activitatea fiecărui participant constituie o parte dintr-o activitate indivizibilă de săvârșire a tâlhăriei, toți acționând în deplin concurs, prin acte care s-au completat reciproc ( lovirea și sustragerea) și alcătuiesc activitatea de executare a faptei de tâlhărie, indiferent de valoarea contributivă separată la producerea rezultatului survenit.
De asemenea, luarea bunurilor de la celelalte trei părți vătămate pe fondul amenințărilor exercitate conturează îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege pentru existența infracțiunii de tâlhărie.
În raport cu cele menționate anterior, nu poate fi primită nici critica recurentului în sensul unei greșite încadrări juridice întrucât s-a reținut în mod corect că faptele sale întrunesc atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzute și pedepsite de art. 211 alin.1,2 lit. „b” și „c” Cod penal, cu aplicarea art.40 alin.1 Cod penal, comisă la data de 16/17.02.2006, în dauna părții vătămate M. C. și a 3 infracțiuni de tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art.211 alin.1,2 lit. „b” și „c”, alin.21 lit. „b” Cod penal, săvârșite la data de 17/18.01.2007 împotriva părților vătămate M. F. O., B. M. – D. și B. I..
Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, C. constată că instanța de apel a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate atât sub aspectul cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Astfel, în raport de gradul de pericol social al faptelor comise prin ale căror modalități de săvârșire a fost adusă atingere unor valori sociale importante, corelat cu condițiile concrete de săvârșire a faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, poziție procesuală necorespunzătoare și persistența în activitatea infracțională manifestată de inculpat ce a înțeles să-și continue conduita ilicită, deși a mai fost condamnat anterior și a săvârșit fapta de tâlhărie din data de 16/17.02.2006 în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința anterioară de condamnare, C. apreciază că pedepsele aplicate inculpatului răspund cerințelor legale, fiind în măsură să constituie o replică socială adecvată pericolului social concret al faptelor și făptuitorului.
Corect s-a dat eficiență prevederilor art.83 Cod penal, fiind revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, pedeapsă adăugată pedepsei de 5 ani închisoare stabilită prin sentința recurată, în final în urma contopirii tuturor pedepselor aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare în regim privativ de libertate.
În raport de cele menționate, C. constată că în speță au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, astfel că pedeapsa aplicată cu executare în regim de detenție este singura măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și de constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru considerentele expuse, motivele de recurs invocate de inculpat fiind neîntemeiate, iar, din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin.3 Cod procedură penală, C., în baza art.38515 pct.1 lit. „b” Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. D. V. împotriva Deciziei penale nr.219 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Iași, hotărâre ce va fi menținută.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Având în vedere considerentele prezentate cu ocazia examinării recursului declarat de partea vătămată M. C., C., în temeiul art.38515 pct.1 lit. „ a” Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibil recursul promovat de partea vătămată M. C. împotriva aceleiași hotărâri penale, cu consecința obligării părții vătămate – recurente la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală”
Împotriva acestei decizii penale inculpatul B. V. D. a formulat contestație în anulare arătând că la termenul la care s-a judecat recursul nu a fost legal citat și nu i s-a asigurat prezența, fiind arestat în executarea altei pedepse.
Prin Decizia penală nr. 110/20.03.2014 C. de A. Iași a admis contestația în anulare formulată de către contestatorul B. V. D. și a desființat decizia penală nr. 766/26 iunie 2012 pronunțată de C. de A. Iași în dosarul nr._/245/2009, motivat de faptul că la data de 26.06.2013 s-a judecat recursul declarat de inculpat în timp ce acesta era încarcerat în executarea unei pedepse, citarea acestuia făcându-se prin afișare la adresa din Iași, ., ..1, p. 5.
Pe parcursul judecării cauzei au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală, calea de atac a recursului devenind apel.
La fel și în calea de atac a apelului judecat de Tribunal, inculpatul a arătat că nu a comis infracțiunile de tâlhărie de care este acuzat, recunoscând că a lovit părțile vătămate din cauza fără să le deposedeze de bunuri, singura infracțiune de care poate fi acuzat fiind ”lovirea”.
C., examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei constată următoarele:
Principala critică a inculpatului în calea de atac declarată vizează condamnarea greșită a sa pentru niște infracțiuni pe care nu le-a comis și efectuarea unei cercetări judecătorești defectuoasă, prin care i s-a încălcat dreptul la apărare .
Este adevărat că instanța de fond, respectiv Judecătoria Iași, a efectuat o cercetare judecătorească incompletă așa cum a constatat și Tribunalul Iași în calea de atac a apelului .
Însă, Tribunalul Iași, în rejudecare, a pronunțat o nouă hotărâre de fond în latura penală a cauzei, întemeiată pe cercetarea judecătorească desfășurată în mod nemijlocit și contradictoriu în faza apelului precum și pe mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală.
În cadrul cercetării judecătorești efectuate, Tribunalul Iași a oferit părților ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul la apărare și a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe parcursul procesului penal.
Tribunalul Iași a audiat părțile și 8 martori (din care unul asistent) pentru prima acuzație și părțile vătămate, inculpatul și martorii asistenți la recunoaștere, A. V. și D. A.,
Astfel, probele utile, concludente și necesare ce au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele și la stabilirea adevărului sunt următoarele: declarațiile părților vătămate M. C., M. F. O., B. M. – D. și B. I., procesele – verbale de cercetare la fața locului și planșele foto, procesele – verbale de constatare, de depistare în trafic a inculpatului, de recunoaștere din grup de fotografii a inculpatului, de recunoaștere din grup de persoane a inculpatului, de recunoaștere de către părțile vătămate B. I. și B. M. – D. din grup de obiecte similare a cuțitului ridicat de la inculpat, procesul – verbal de confruntare dintre partea vătămată M. C. și martorul Ș. D. – G., procesele verbale întocmite de organele de poliție din care rezultă că inculpatul nu a acceptat să fie confruntat cu partea vătămată B. M. D. și nu a acceptat să fie testat cu tehnică poligraf, fișa de spitalizare și biletul de ieșire din spital ale părții vătămate M. C., certificatul medico – legal emis de Serviciul de Medicină Legală Iași, pe numele părții vătămate M. C., declarațiile martorilor A. (fostă G.) C. I., Sotir M. – D., B. N., R. C., Bandac C., Costrașuc ( fost D.) O. – N., B. D. – A., R. C., P. ( fostă M.) M., P. D. – G., B. E., C. S. D., A. V., D. A., G. I., adresa emisă de . la data de 31.01.2007 și declarațiile date pe parcursul procesului penal de inculpatul B. V. - D.
C. constată că aceste mijloace de probă au fost administrate cu respectarea normelor procesual penale și au fost evaluate în mod corespunzător, instanța de apel concluzionând corect că acest ansamblu probator a răsturnat prezumția de nevinovăție ce a operat în favoarea inculpatului B. V. D..
În mod corect, Tribunalul Iași a înlăturat apărările formulate de inculpat prin care acesta a prezentat o altă variantă a situației de fapt, lipsită de suport probator.
C. analizând versiunea prezentată de inculpat și probele administrate în cauză constată că acestea dovedesc că inculpatul B. V. D., în noaptea de 16/17.02.2006, în jurul orelor 4,30, în loc public, a lovit-o în mod repetat pe partea vătămată M. C., producând căderea acesteia și cazându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 9-11 zile de îngrijiri medicale, condiție în care, ajutat și de alta persoană i-a sustras telefonul mobil, marca Nochia 110, iar în noaptea de 17/18.01.2007, în jurul orelor 3,00, în timp ce transporta pe părțile vătămate M. F. O., B. M. D. și B. I., cu un autoturism condus de el, sub pretextul verbal că și-ar fi pierdut telefonul mobil și că acesta ar fi putut să fie luat de cele trei părți vătămate, a oprit autoturismul în zona Mase Plastice, pe stradă, blocând imediat portierele, după care, sub amenințarea unui cuțit tip briceag a cărui lamă rabatabilă a deschis-o, a controlat părțile vătămate și, pe rând, a sustras de la fiecare bani și /sau telefoane mobile: de la partea vătămată B. M. D. suma de 50 lei, de la partea vătămată B. I.-suma de 120 lei și telefonul mobil marca Motorola, iar de la partea vătămată M. F. O. suma de 130 lei și telefonul mobil marca Motorola.
De altfel, inculpatul a recunoscut că a exercitat violențe asupra părților vătămate invocând alte motive care l-au determinat să recurgă la aceasta, respingând cu vehemență însă că ar fi sustras bunuri de la părțile vătămate .
C. constată că evaluarea juridică dată faptelor este legală, fiind stabilite în concordanță cu conținutul constitutiv al normelor de incriminare .
Astfel, natura complexă a infracțiunii de tâlhărie presupune, sub aspectul elementului material al laturii obiective, o acțiune principală de luare de bunuri și o acțiune adiacentă de violență fizică sau morală.
În speță, instanța de apel, în urma unei analize minuțioase a probelor administrate în cauză, în mod judicios și temeinic argumentat a stabilit că deposedarea părților vătămate M. F. O., B. M. D. și B. I. s-a realizat de către inculpat, prin întrebuințarea de violențe respectiv amenințări, acțiunile sale circumscriindu-se conținutului constitutiv al infracțiunii de tâlhărie.
Versiunile prezentate de inculpat ce a susținut doar exercitarea actelor de violență asupra părții vătămate M. C. și a amenințărilor împotriva părților vătămate M. F. O., B. M. D. și B. I., fără a recunoaște sustragerea bunurilor a fost examinată în detaliu de tribunal, stabilind în mod corect, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept, că și în situația sustragerii telefonului părții vătămate M. C. de către una dintre persoanele din grupul său, activitatea sa de lovire a părții vătămate menționate, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie întrucât ne aflăm într –un caz de coautorat; activitatea fiecărui participant constituie o parte dintr-o activitate indivizibilă de săvârșire a tâlhăriei, toți acționând în deplin concurs, prin acte care s-au completat reciproc ( lovirea și sustragerea) și alcătuiesc activitatea de executare a faptei de tâlhărie, indiferent de valoarea contributivă separată la producerea rezultatului survenit.
Prin urmare, criticile formulate de inculpat referitoare la efectuarea unei cercetări judecătorești incomplete și o greșită condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie nu pot fi primite, Tribunalul Iași făcând o cercetare judecătorească amplă, ce a determinat C. să respingă probele solicitate de inculpat pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probator, fiind administrate suficiente mijloace de probă, nefiind utilă administrarea de noi probe și stabilind în urma unei analize minuțioase vinovăția sa pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod penal, pe parcursul judecății se impune a se stabili care este legea mai favorabilă inculpatului, pentru infracțiunile comise de acesta, legea nouă reducând limitele de pedeapsă și înlăturând agravanta „locului public”.
Analizând regimul sancționator al legii vechi și a legii noi, precum și criteriile de individualizare raportat la faptele comise și persoana inculpatului, C. constată că legea mai veche este favorabilă inculpatului pentru următoarele considerente:
Astfel, în raport de gradul de pericol social al faptelor comise prin ale căror modalități de săvârșire a fost adusă atingere unor valori sociale importante, corelat cu condițiile concrete de săvârșire a faptelor, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, persistența în activitatea infracțională manifestată de acesta - care a înțeles să-și continue activitatea ilicită, deși a mai fost condamnat anterior și a săvârșit fapta de tâlhărie din data de 16/17.02.2006 în cursul termenului de încercare stabilit printr-o sentință anterioară de condamnare, C. apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului răspunde cerințelor legale, fiind în măsură să constituie o replică adecvată pericolului social concret al faptelor și făptuitorului.
În condițiile în care C. consideră că pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie nu trebuie să fie reduse, ele situându-se în limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă, nu se impune aplicarea legii noi deoarece aceasta prevede pentru infracțiunea săvârșită și obligativitatea aplicării pedepsei complementare .
Prevederile art.4 din Codul penal aflat în vigoare obligă la înlăturarea reținerii agravantei locului public care nu mai este prevăzută de legea nouă.
Aplicarea legii mai favorabile trebuie analizată și sub aspectul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, care nu mai este prevăzută de legea nouă, în această situație nemaiputând opera dispozițiile referitoare la cumulul aritmetic în cazul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei ci prevederile referitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.
Prin urmare, C. va înlătura din cuprinsul sentinței atacate dispozițiile referitoare la cumulul aritmetic între pedeapsa aplicată pentru săvârșirea primei infracțiuni și pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală anterioară pentru care inculpatul beneficiase de instituția suspendării condiționate, urmând să aplice prevederile care reglementează concursul de infracțiuni.
Constatând că sunt motive de desființare a hotărârii apelate numai sub aspectul înlăturării cumulului aritmetic ca urmare a aplicării legii mai favorabile, în baza art. 421 alin.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul B. V.-D., fiul lui M. și D., născut la 23.12.1985 în Iași, împotriva sentinței penale nr. 2859/28.10.2010 a Judecătoriei Iași, modificată prin decizia penală nr. 219/21.12.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 766/26.06.2012 a Curții de A. Iași.
Va descontopi pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare stabilită inculpatului B. V. D. prin sentința penală apelată și va repune în individualitatea lor pedepsele componente:
a) Va menține pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului B. V.-D., pentru săvârșirea la data de 16/17.02.2006 a infracțiunii de „tâlhărie calificată”, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 4 Cod penal și art. 40 alin. 1 Cod penal din 1968 ;
b) În baza art. 5 Cod penal va menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6(șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 381/29.01.2004 a Judecătoriei Iași definitivă prin neapelare la data de 10.02.2004, și înlătură dispoziția executării în întregime a acesteia alături de pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare menționată mai sus.
c) Va menține pedepsele de câte 7(șapte) ani închisoare aplicate pentru săvârșirea a trei infracțiuni de „tâlhărie calificată” prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 21 lit. b Cod penal din 1968, cu art. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968.
d) În baza art. 44 alin.2 Cod penal raportat la art. 40 Cod penal va contopi pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare menționată la litere a) cu pedeapsa de 6(șase ) luni închisoare pentru care s-a menținut revocarea suspendării condiționate în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare la care se adaugă 2( două) luni închisoare ( 1/3 din 6(șase ) luni ).
Total pedeapsă 5 (cinci) ani și 2( două) luni închisoare .
În baza art. 33 lit.a și art. 34 lit. b Cod penal din 1968 va contopi pedepsele de la literele c) și d), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7(șapte) ani închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Va dispune retragerea mandatului de executare emis în baza sentinței penale apelate și emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei .
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariul avocat desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul B. V.-D., fiul lui M. și D., născut la 23.12.1985 în Iași, împotriva sentinței penale nr. 2859/28.10.2010 a Judecătoriei Iași, modificată prin decizia penală nr. 219/21.12.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 766/26.06.2012 a Curții de A. Iași.
Descontopește pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare stabilită inculpatului B. V. D. prin sentința penală apelată și repune în individualitatea lor pedepsele componente:
a) Menține pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului B. V.-D., pentru săvârșirea la data de 16/17.02.2006 a infracțiunii de „tâlhărie calificată ”, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 4 Cod penal și art. 40 alin. 1 Cod penal din 1968 ;
b) În baza art. 5 Cod penal menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6(șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 381/29.01.2004 a Judecătoriei Iași definitivă prin neapelare la data de 10.02.2004, și înlătură dispoziția executării în întregime a acesteia alături de pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare menționată mai sus.
c) Menține pedepsele de câte 7(șapte) ani închisoare aplicate pentru săvârșirea a trei infracțiuni de „tâlhărie calificată” prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 21 lit. b Cod penal din 1968, cu art. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968.
d) În baza art. 44 alin.2 Cod penal raportat la art. 40 Cod penal contopește pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare menționată la litere a) cu pedeapsa de 6(șase ) luni închisoare pentru care s-a menținut revocarea suspendării condiționate în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare la care se adaugă 2( două) luni închisoare ( 1/3 din 6(șase ) luni ).
Total pedeapsă 5 (cinci) ani și 2( două) luni închisoare .
În baza art. 33 lit.a și art. 34 lit. b Cod penal din 1968 contopește pedepsele de la literele c) și d), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7(șapte) ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Dispune retragerea mandatului de executare emis în baza sentinței penale apelate și emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv onorariul avocat desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2014.
Președinte,Judecător,
G. SanduDan A.
Grefier,
G. A.
Red. S.G.
Tehnored. A.G.
2 ex. la 12.05.2014
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Sentința nr. 1625/2014. Curtea de Apel... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
