Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Hotărâre din 06-05-2015, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 369/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 369/2015
Ședința publică de la 06 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. O. M.
Judecător I. E. C.
Grefier E. A.
Pe rol fiind pronunțarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria H. împotriva sentinței penale nr. 7 din 29.01.2015, pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._, având ca obiect conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art. 336 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 7 aprilie 2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru, 22 aprilie 2015 când, față de lipsa justificată din instanță a unui membru al completului de judecată a amânat pronunțarea pentru azi, 6 mai 2015.
C.,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 7 din 29.01.2015, Judecătoria Iași a hotărît:
În baza art. 5 alin. 1 C.pen., stabilește că legea penală mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar este actualul Cod penal, respectiv art. 336 alin. 1 raportat la art. 74-79 din actualul Cod penal și nu O.U.G. nr. 195/2002 – respectiv fostul art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În baza art. 396 alin. 3 C.proc.pen. raportat la art. 80 C.pen., renunță la aplicarea pedepsei față de inculpatul R. F., fiul lui M. și M., nǎscut la data de 24.05.1971 în ., domiciliat în satul Erbiceni ., CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.
În baza art. 81 C.pen., aplică inculpatului un avertisment și îi atrage atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracțiuni.
În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., reține cǎ nu s-au constituit părți civile în cadrul prezentului proces penal.
În baza art. 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 și art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., obligă pe inculpat să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 300 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 100 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul judecății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 02.12.2012 inculpatul, posesor al permisului de conducere categoria B, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice.
Analizând probatoriul administrat în prezenta cauzǎ, instanța reține cǎ inculpatul a fost condus la spital, i s-au recoltat probe biologice, de unde a rezultat că acesta avea o îmbibație alcoolică în sânge de 1,80 gr ‰.
Situația de fapt reținută mai sus este probată de întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, atât în faza de urmǎrire penalǎ cât și în faza de judecatǎ, coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului datǎ conform dispozițiilor art. 374 alin. 4 C.proc.pen., prin care a arătat că recunoaște în totalitate fapta descrisă în cuprinsul actului de sesizare, după cum s-a arătat mai sus.
La acest moment, instanța se va pronunța asupra aplicării legii penale mai favorabile, constatând că în prezenta cauză penală s-au lămurit toate aspectele de fapt și de drept ale speței.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 1 C.pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În acest sens, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei care urmează să fie aplicată inculpatului, instanța apreciază că instituțiile juridice mai favorabile inculpatului din prezentul dosar sunt cele reglementate de noul Cod penal și nu de O.U.G. nr. 195/2002. În considerarea acestei soluții, în aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., instanța nu a avut în vedere strict doar limitele speciale de pedeapsă pentru această infracțiune, prevăzute de dispozițiile fostului art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 ori de dispozițiile art. 336 alin. 1 din noul C.pen., ci și celelalte dispoziții referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei, circumstanțele atenuante, circumstanțele agravante, precum și regimul juridic al acestor circumstanțe, precum și individualizarea judiciară a executării pedepsei.
De aceea, raportat la toate aceste criterii și considerente mai sus enunțate, instanța stabilește că, în ceea ce privește individualizarea judiciară în integralitatea ei a pedepsei, legea penală mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar, în sensul art. 5 alin. 1 C.pen., este noul C.pen. și nu O.U.G. nr. 195/2002.
De aceea, instanța, în baza art. 5 alin. 1 C.pen., va stabili că legea penală mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar este actualul Cod penal, respectiv art. 336 alin. 1 raportat la art. 74-79 din actualul Cod penal și nu O.U.G. nr. 195/2002 – respectiv fostul art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În drept, fapta inculpatului care a condus pe drumurile publice un autoturism având o îmbibație alcoolică în sânge de 1,80 gr ‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.
În acest sens, cu privire la această infracțiune, sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material al infracțiunii s-a realizat prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Fiind o infracțiune de pericol, urmarea imediată a acestei infracțiuni comise constă tocmai în starea de pericol pentru societate a unei asemenea fapte, starea de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice rezultând din simpla activitate de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală. Totodată, legătura de cauzalitate, raportat la specificul infracțiunii de pericol analizate, rezultă tocmai din materialitatea faptei comise de inculpat.
Instanța apreciază că, prin conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a încălcat flagrant minimele diligențe de asigurare a siguranței circulației pe drumurile publice, expunând pe pietoni, precum și pe ceilalți participanți la trafic, la un risc crescut, având în vedere scăderea acuității reflexelor și a concentrării persoanei care conduce sub influența alcoolului.
Infracțiunea a fost comisǎ în formǎ consumată, infracțiunea consumându-se exact în momentul când inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală. Instanța reține că această infracțiune nu a fost comisă de inculpat în condiții ce atrag incidența vreunei agravante speciale sau generale a infracțiunii.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanța reține că poziția psihică a inculpatului față de fapta comisă și față de urmările acesteia a fost cea specifică intenției indirecte, prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. 3 lit. b C.pen., acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și pentru societate, deși nu a urmărit obținerea lui, a acceptat posibilitatea producerii lui prin sǎvârșirea faptei.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța constată că infracțiunea dedusă judecății prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și apreciază că în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, această situație de fapt încadrându-se în cuprinsul art. 80 alin. 1 lit. a și b C.pen.
De asemenea din fișa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților iar maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este mai mică de 5 ani închisoare, situația de fapt mai sus expusă încadrându-se exact în dispozițiile art. 80 alin. 2 lit. a-d C.pen. interpretat per a contrario.
Constatând, așadar, că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 3 C.proc.pen., respectiv că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta reținutǎ în sarcina inculpatului există, constituie infracțiune sub aspect obiectiv și subiectiv și a fost săvâșitǎ de inculpat, instanța va renunța la aplicarea pedepsei, în condițiile art. 80-82 C.pen.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 396 alin. 3 C.proc.pen. și la art. 80 C.pen., instanța va renunța la aplicarea pedepsei față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.
În baza art. 81 C.pen., instanța va aplica inculpatului un avertisment, atrăgându-i, totodată, atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracțiuni, respectiv lipsa posibilității de a mai beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. 2 lit. b C.proc.pen.
Împotriva sentinței penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Iași, susținând că renunțarea la aplicarea pedepsei este o soluție prea blândă față de pericolul social concret al faptei.
C., verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie invocate, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății, constată următoarele:
Prima instanță, în baza unei cercetări judecătorești complete și propriului examen al tuturor probelor administrate în cauză în timpul urmăririi penale, a stabilit corect o situație de fapt ce a fost recunoscută de inculpatul R. F. și vinovăția acesteia în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Verificând hotărârea apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului R. F., criticat prin apelul promovat, C. constată următoarele:
În operațiunea de individualizare a sancțiunii penale, instanța analizează gravitatea faptei deduse judecății, elementele subiective și obiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, personalitatea făptuitorului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.
Prima instanță a făcut o greșită individualizare a tratamentului sancționator, cu consecința aplicării unei sancțiuni prea blânde în raport cu pericolul social concret al faptei și cu periculozitatea inculpatului.
C. apreciază că renunțarea la aplicarea pedepsei este neadecvată și neproporțională cu criteriile prev. de art. 74 Cod penal. Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și a avut o poziție procesuală sinceră nu justifică orientarea spre o soluție de neaplicare a pedepsei, în condițiile în care inculpatul, având o alcoolemie de 1,80 g/l alcool pur în sânge, a condus autoturismul pe un drum județean, având ca pasageri trei persoane.
În acest context, chiar dacă inculpatul și-a recunoscut vinovăția și nu are antecedente penale, neaplicarea unei pedepse nu este de natură a contribui la reeducarea inculpatului, dat fiind că fapta în concret prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere că inculpatul conducea cu o alcoolemie foarte mare.
Conduita anterioară bună a inculpatului nu reduce din gravitatea faptei și nu justifică aplicarea doar a unui avertisment.
Potrivit art. 5 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Verificând succesiunea de legi în timp, în vederea identificării legii mai favorabile, C. constată că după . noului Cod penal fapta inculpatului se regăsește incriminată cu același conținut constitutiv în art. 336 alin. 1, cu aceleași limite ale pedepsei închisorii, respectiv de la 1 la 5 ani închisoare, precum și cu pedeapsa amenzii.
Prin urmare, atât sub aspectul incriminării faptei, cât și al limitelor pedepsei închisorii prevăzute pentru infracțiunea dedusă judecății, se constată că nu au intervenit modificări de natură a atrage aplicarea legii noi ca lege penală mai favorabilă în virtutea dispozițiilor art. 5 Cod penal.
Având în vedere că la aplicarea pedepsei instanța de apel se va orienta spre pedeapsa închisorii care are aceleași limite în cele două legi penale succesive și nu consideră întemeiată soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, C. constată că, în concret, nu poate fi reținută legea nouă ca lege mai favorabilă, doar pentru că prevede amenda ca pedeapsă alternativă și pentru că prevede renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.
Reținând ca lege mai favorabilă vechiul cod penal, C. în procesul individualizării pedepsei ce va fi aplicată inculpatului sub imperiul legii vechi, consideră că pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, este în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate, dar și educativ, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lui viitoare pozitivă.
C. apreciază că, în contextul cauzei, pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului prin prezenta decizie reflectă prin cuantumul orientat spre minimul special, redus cu o treime, o evaluare a tuturor criteriilor specifice individualizării pedepselor și respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului.
În privința modalității de executare a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, C. remarcă faptul că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului pot avea loc și fără executarea efectivă a pedepsei, fiind întrunite cerințele impuse de dispozițiile art. 81 Cod penal din 1968.
În privința pedepsei accesorii dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Codului penal nr. 187/2012 stabilesc că, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Cum, potrivit celor expuse anterior nu au fost identificate modificări ce să determine alegerea legii noi ca fiind mai favorabilă, în raport cu infracțiunea comisă, instanța de apel va aplica pedeapsa accesorie prev. de art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1968.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. va admite apelul și va desființa sentința în parte, în sensul că va înlătura dispozițiile privind stabilirea art. 336 alin. 1 Cod penal raportat la art. 74-79 Cod penal ca legea penală mai favorabilă inculpatului R. F., dispozițiile privind renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul R. F. și dispozițiile 81 Cod penal privind aplicarea față de inculpat a unui avertisment.
În rejudecare, va condamna pe inculpatul R. F., fiul lui M. și M., născut la data de 24.05.1971 în ., domiciliat în satul Erbiceni ., CNP_ la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal din 1968, va aplica inculpatului R. F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1968.
În baza disp. art. 81, 82 Cod penal din 1968 va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni.
Va atrage atenția inculpatului R. F. asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal din 1968, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza disp. art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968, va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedura penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria H. împotriva sentinței penale nr. 7/29.01.2015 pronunțate de Judecătoria H., sentință pe care o desființează, în parte, în sensul că:
- înlătură dispozițiile privind stabilirea art. 336 alin. 1 Cod penal raportat la art. 74-79 Cod penal ca legea penală mai favorabilă inculpatului R. F.;
- înlătură dispozițiile privind renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul R. F., fiul lui M. și M., născut la data de 24.05.1971 în ., domiciliat în satul Erbiceni ., CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal;
- înlătură dispozițiile art. 81 Cod penal privind aplicarea față de inculpat a unui avertisment.
Rejudecând:
Condamnă pe inculpatul R. F., fiul lui M. și M., născut la data de 24.05.1971 în ., domiciliat în satul Erbiceni ., CNP_ la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal din 1968, aplică inculpatului R. F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1968.
În baza disp. art. 81, 82 Cod penal din 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni.
Atrage atenția inculpatului R. F. asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal din 1968, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza disp. art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.05.2015.
Președinte, Judecător,
A. G. I. E. C.
O. M.
Grefier,
E. A.
Red./Tehnored. OMAG/2 Ex.
Judecătoria Hîrlăui – P. C.
| ← Dare de mită. Art.290 NCP. Decizia nr. 908/2015. Curtea de Apel... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
