Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 51/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 51/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
DECIZIE PENALĂ Nr. 51/2015
Ședința publică de la 08 Mai 2015
Completul compus din:
Președinte M. C.
Grefier L. R.-C.
Ministerul Public D.I.I.C.O.T. - S. T. Iași
reprezentat prin procuror Z. L.
Pe rol judecarea contestației formulată de inculpatul I. A.-D. împotriva încheierii din 29 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența inculpatului contestator I. A.-D. aflat în stare de arest preventiv asistat de avocat S. S. – apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare, obiectul și stadiul cauzei, după care:
Interpelat de instanță inculpatul arată că își menține contestația și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av S. S. pentru inculpatul contestator solicită admiterea contestației, din probatoriul administrat nu rezultă faptele pentru care este judecat, ba mai mult, partea vătămată dorește să se împace cu inculpatul. Până la o hotărâre definitivă inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție și atunci această contestație vizează schimbarea arestului preventiv cu arestul la domiciliu sau cu controlul judiciar, ambele măsuri preventive mai ușoare impunând condiții drastice în ce privește obligațiile inculpatului pe parcursul procesului de a nu lua legătura cu părțile, de a nu influența buna desfășurare a procesului penal. Nu există o presupusă ideea că lăsat în libertate inculpatul ar săvârși o altă infracțiune în acest timp. Raportat la circumstanțele reale ale inculpatului și la condițiile arestului la domiciliu care sunt suficiente pentru buna desfășurare a procesului în continuare poate fi schimbată această măsură preventivă cu una mai blândă.
Reprezentantul parchetului solicită instanței să constate că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, din probe rezultă suspiciune săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor de lipsire de libertate și raportat la gravitatea infracțiunilor presupus a fi săvârșite și la circumstanțele personale ale inculpatului cunoscut în comunitate conform declarațiilor martorilor ca având un comportament violent se impune menținerea stării de arest. Pentru aceste motive solicită respingerea contestației.
Inculpatul I. A.-D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației pentru motivele prezentate de avocat, schimbarea măsurii cu controlul judiciar pentru a-și ajuta tatăl.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației penale de față:
P. încheierea de ședință din data de 29 aprilie 2015, Tribunalul Iași a dispus:
„În baza dispozițiilor art. 362 aliniatul 1 Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 242 Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar formulată de inculpatul I. V. – Nicușor, fiul lui V. și S. - E., ns. la data de 19.08.1984 în Iași, CNP_, aflat în prezent în P. Iași.
În baza dispozițiilor art. 362 aliniatul 1 Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 242 Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulată de inculpatul I. A.-D., fiul lui V. și S. – E., ns. la data de 10.07.1989 în Iași, CNP_, aflat în prezent în P. Iași.
În baza dispozițiilor art. 362 aliniatul 1 Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 242 Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulată de inculpatul C. E. – C., fiul lui G. și A., ns. la data de 17.12.2014 în Iași, CNP_, în prezent aflat în P. Iași.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„În deliberare asupra cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulate de inculpații I. V. Nicușor, C. E. C. și I. A.-D., reține următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă ICCJ, D., S. T. Iași, nr. 224D/P/2013 din data de 25.09.2014, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 26.09.2014 sub nr._ 14, cu precizările făcute în procedura de cameră preliminară, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților C. E. C. – pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art.211 alin.1, 2 C. penal raportat la art.210 alin.1 lit.a, b C. penal (parte vătămată I. D. N.), art.220 alin.1 și 2 C.penal cu aplicarea art.35 alin.1 C.penal (parte vătămată I. D. N.), art.218 alin.1, alin.3 lit.c, f C.penal (parte vătămată I. D. N.), art.205 alin.1 C.penal (parte vătămată A. E.), art.48 raportat la art.218 alin.1, 3 lit. f C.penal (persoană vătămată A. E.), toate cu aplicarea art.38 C.penal și art.5 C.penal;
- I. A. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art.220 alin.1 și 2 C.penal cu aplicarea art.35 alin.1 C.penal (parte vătămată I. D. N.), art.218 alin.1, alin.3 lit.c, f C.penal cu aplicarea art.35 C.penal (parte vătămată I. D. N.), art.205 alin.1 C.penal (parte vătămată A. E.), art.218 alin.1, 3 lit. f C.penal cu aplicarea art.35 alin.1 C.penal (persoană vătămată A. E.), toate cu aplicarea art.38 C.penal și art.5 C.penal;
- I. V. Nicușor pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art.220 alin.1 și 2 C.penal cu aplicarea art.35 alin.1 C.penal (parte vătămată I. D. N.), art.218 alin.1, alin.3 lit.c, f C.penal (parte vătămată I. D. N.), art.205 alin.1 C.penal (parte vătămată A. E.), art.48 raportat la art.218 alin.1, 3 lit. f C.penal (persoană vătămată A. E.), toate cu aplicarea art.38 C.penal și art.5 C.penal;
- I. A. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art.205 alin.1 C.penal (parte vătămată A. E.), art.218 alin.1, 3 lit. f C.penal cu aplicarea disp. art.35 alin.1 C.penal (persoană vătămată A. E.), toate cu aplicarea art.38 C.penal și art.5 C.penal.”
P. încheierea penală nr. 93JDL/99/2014, s-a admis propunerea D.I.I.C.O.T. – S. T. Iași și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. E. C., I. A. I., I. V. Nicușor și I. A. D. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08.08.2014 și până la data de 06.09.2014, inclusiv, reținându-se ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 232 alin. 2 coroborate cu art. 202 alin. 1 – 3 din Cod procedură penală - deoarece analiza mijloacelor de probă administrate în prima fază procesuală conturează, inechivoc, concluzia existenței unui ansamblu de date și informații credibile ce susțin suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în dosarul nr. 224/D/P/2014 al D.I.I.C.O.T. – S. T. Iași.
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost verificată periodic, și menținută motivat, în procedura de cameră preliminară și ulterior în cursul judecății, ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în cursul cercetării judecătorești având loc la data de 25.03.2015, când instanța a dispus menținerea măsurii în raport de fiecare dintre inculpați, respingând cererile de înlocuire formulate de aceștia.
La data de 16.04.2015 a soluționat noi cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatii I. V.-Nicușor și C. E. C., dispunând respingerea acestora.
De la data soluționării ultimelor cereri de înlocuire a măsurii preventive s-a mai procedat la audierea a trei martori, Poturu G., F. N. și A. M. .
Examinând cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară formulate de inculpații I. V. Nicușor, C. E. C. și I. A. D., văzând motivele invocate de aceștia în susținerea cererilor, formulate în cererile scrise și expuse pe larg în dezbaterile orale din încheierea de ședință din 22.04.2015, care face parte integrantă din prezenta, instanța reține următoarele:
Pe parcursul soluționării cauzei s-au administrat un cumul de probatorii ( au fost audiați inculpații, s-au administrat probe testimoniale, fără ca instanța să fie în măsură în această fază procesuală să dea prevalență unora dintre probele administrate, în condițiile în care niciuna dintre probele administrate nu are o valoarea de sine stătătoare, dinainte stabilită, ci doar în coroborare cu celelalte probe administrate în cauză), cercetarea judecătorească fiind în plină desfășurare, în cauză readministrându-se la solicitarea inculpaților care nu recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, mare parte dintre probele administrate în faza urmăririi și se solicită și se administrează noi probatorii vizând situația de fapt.
Din coroborarea materialului probator administrat în cauză până la acest moment procesual cât și în faza urmăririi penale, instanța constată că baza factuală care a stat la baza luării măsurii preventive față de inculpați nu s-a modificat de o manieră care să conducă la concluzia modificării temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive celei mai severe.
La acest moment procesual subzistă bănuiala legitimă că inculpații ar putea fi implicați în comiterea faptelor grave de care sunt acuzați, cu precizarea că în această etapă procesuală instanța nu poate face un examen relativ la relevanța probelor administrate în cauză, la interpretarea probatoriului administrat în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, fără riscul de a antama fondul cauzei, și ca atare, se apreciază că o astfel de examinare excede limitelor investirii instanței, chemată la acest termen să verifice în ce măsură temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive celei mai severe subzistă sau dimpotrivă s-au modificat, permițând înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai ușoară, cum ar fi cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Totodată, în raport de probele administrate până la acest moment procesual, instanța constată că, în speță, continuă să existe indicii concrete care releva necesitatea protejării ordinii publice ce prevalează in raport de regula judecării unei persoane in stare de libertate, raportat la gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpații I. V. NIcușor, C. E. C. și I. A. D., gravitate ce rezidă dincolo de limitele sancționatorii dintre cele mai ridicate prevăzute de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații, din presupusul caracter repetitiv și continuat al presupuselor activități infracționale desfășurate de inculpați în raport de două persoane vătămate, dintre care una minora, iar alta cu serioase deficiențe intelectuale, de către mai multe persoane împreună, prin întrebuințarea de violențe și amenințări, urmările produse dar și cele care se putea produce, și nu în ultimul rând în raport de persoana inculpaților care nu sunt la primul contact cu legea penală – fiind cercetați și condamnați pentru infracțiuni comise cu violență sau de altă natură.
Instanța reține că în cauză, măsura arestării preventive continuă să satisfacă plenar scopul pentru care a fost instituită, respectiv buna desfășurare a procesului penal – fiind unica în măsură să asigure împiedicarea inculpatilor de a încerca să obstaculeze aflarea adevărului în cauză prin influențarea martorilor sau chiar a persoanelor vătămate - prevenirea comiterii de noi infracțiuni și împiedicarea sustragerii inculpaților de la cercetarea judecătorească.
În acest sens, instanța reține că în cauză mai sunt de administrat probatorii, constând în audierea unui număr de 9 martori, dintre cei propuși de acuzare sau de către inculpați, persoane din comunitatea restrânsă în care locuiesc inculpații și în raport de care este necesară luarea tuturor măsurilor considerate ca necesare pentru a se preîntâmpina o eventuală influențare a acestora din partea inculpaților.
Apreciază instanța că acest risc de influențare a probatoriilor poate fi dedus cu prisosință din datele existente până în prezent în cauză, în de demersurile inițiate de inculpatul I. V. Nicușor, care ulterior devoalării presupusei activități infracționale derulate împotriva persoanei vătămate A. E. ar fi făcut demersuri în vederea unei pretinse înțelegeri cu victima, prin achitarea serviciilor unui avocat ales pentru aceasta, în condițiile în care, personal susține că avea cunoștință că frații săi sunt acuzați de comiterea unei infracțiuni de viol împotriva acesteia.
Chiar dacă, potrivit susținerilor inculpatului I. V. Nicușor, acesta nu avea cunoștință că plângerea persoanei vătămate îl privește și pe el, maniera în care se presupune că acesta a acționat este de natură să releve riscul că aflat în libertate, chiar și într-o libertate restrânsă prin plasarea lui în arest la domiciliu, ar putea încerca să influențeze martorii care mai sunt de audiat în cauză. Nu prezintă relevanța scontată de apărare, împrejurarea că probele ce mai sunt de administrat în cauză nu privesc în egală măsură pe toți inculpații din cauză, atâta timp cât inculpații I. sunt frați, iar activitatea inculpatului I. A. I. apare ca fiind strâns legată de activitatea inculpatului C. E. C..
În ce-l privește pe C. E. C. se impune ca la evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei să se aibă în vedere faptul că acesta este acuzat de fapte de o gravitate mult mai ridicată, în contextul în care prin actul de sesizare al instanței se reține săvârșirea și unei infracțiuni de trafic de minori în formă continuată.
Mai mult, instanța apreciază, că, cel puțin la acest moment procesual o măsură preventivă mai ușoară nu este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților, acuzați de fapte de o gravitate deosebită, reliefată în cele ce preced.
Este adevărat că inculpații sunt arestați din luna august a anului 2014, însă în raport de complexitatea cauzei, dată de numărul mare a persoanelor implicate, a întinderii în timp a activităților presupus infracționale derulate de aceștia, a numărului mare de martori și de probatorii de administrat în cauză, văzând și conduita autorităților judiciare care fac toate demersurile necesare pentru urgentarea procedurilor, se poate conchide că durata arestării preventive nu a depășit în nici un caz o durată rezonabilă.
Totodată, instanța reține că măsura preventivă cea mai severă continuă să fie necesară din perspectiva caracterului preventiv al acesteia, în contextul în care inculpații nu sunt la prima abatere, fiind recidiviști sau cunoscuți cu antecedente, dând astfel dovadă de perseverență infracțională.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații I. V. Nicușor, C. E. C. și I. A.-D. se mențin, că o măsură preventivă mai ușoară nu este nici proporțională cu gravitatea faptelor dar nici suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, va respinge ca neîntemeiate cererile formulate de inculpați, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.”
** *
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat contestație inculpatul I. A.-D., care, prin motivele susținute oral de avocatul desemnat din oficiu cu ocazia dezbaterilor, a criticat încheierea invocând faptul că din probatoriul administrat nu rezultă faptele pentru care este judecat și partea vătămată dorește o împăcare. Arată inculpatul că până la o hotărâre definitivă se bucură de prezumția de nevinovăție și contestația vizează schimbarea arestului preventiv cu arestul la domiciliu sau cu controlul judiciar, ambele măsuri preventive fiind o garanție pentru buna desfășurare a procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva căii de atac promovate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control constată contestația promovată de inculpat ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În mod corect judecătorul fondului a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, și a dispus, în consecință, menținerea acestei măsuri.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C. proc. pen.
Or, corect a statuat judecătorul de la instanța de fond că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de legiuitor, împrejurările concrete ale cauzei penale de față neputând conduce la concluzia că măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar ar fi suficientă și oportună, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse prin actul de sesizare, în situația inculpatului I. A.-D., pentru realizarea scopului art. 202 alin. 1 C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 223 alin. 2 C. proc. pen. se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului atunci când din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, potrivit art. 202 alin.1 C .proc. pen., masurile preventive au drept scop: - asigurarea bunei desfășurări a procesului penal;
- împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penala sau de la judecată;
- prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
Se remarcă astfel că, dacă în vechiul Cod de procedură penală se stabilea în art. 136 alin. 8 că alegerea măsurii ce urmează a fi luata se face ținând seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele si alte situații privind persoana fata de care se ia măsura, astfel de criterii sunt prevăzute de noua lege procesual penală drept criterii de apreciere a faptului că privarea de libertate a inculpatului este necesară prin intermediul măsurii arestării preventive pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică (art. 223 alin. 2).
Acest pericol, în sensul disp. art. 223 alin. 2 teza ultimă C.proc.pen., nu poate fi dedus exclusiv din pericolul social al faptelor de care inculpatul este acuzat pentru a justifica luarea măsurii arestării preventive (a se vedea CEDO, Dolgova c. Rusiei); trebuie ținut seama de contribuția efectivă a inculpatului, de modalitatea de participare, de datele ce caracterizează persoana inculpatului în vederea determinării potențialului său criminogen.
Arestarea preventiva a inculpatului I. A.-D. la data de_, a fost determinată de pericolul social concret ilustrat si de necesitatea prezervării ordinii publice. Curtea reține că, așa cum a statuat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, detenția preventivă nu se justifică într-o anumită speță decât dacă indicii concrete demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale stabilită la art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (a se vedea, McKay împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, C. împotriva României).
Orice plasare sub arest preventiv a unui acuzat, chiar si pentru o scurta durata, trebuie sa fie justificata in mod convingător de către autorități, afirmă în mod constant CEDO in jurisprudența sa ( Chichkov impotriva Bulgariei, Musuc impotriva Moldovei, Tarau împotriva României).
Instanța de fond a analizat deopotrivă existența probelor în sensul art. 202 C.p.p., din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul I. A.-D. ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de: art.220 alin.1 și 2 C.penal cu aplicarea art.35 alin.1 C.penal (parte vătămată I. D. N.), art.218 alin.1, alin.3 lit.c, f C.penal cu aplicarea art.35 C.penal (parte vătămată I. D. N.), art.205 alin.1 C.penal (parte vătămată A. E.), art.218 alin.1, 3 lit. f C.penal cu aplicarea art.35 alin.1 C.penal (persoană vătămată A. E.), toate cu aplicarea art.38 C.penal și art.5 C.penal.
Evaluând în ansamblul lor datele prevăzute de art. 223 aliniatul 2 Cod procedură penală prin raportare la fapta descrisă pe scurt mai sus și la persoana inculpatului, Curtea constată că inculpatul I. A.-D. este acuzat de fapte de o gravitate sporită, având în vedere nu numai importanța relațiilor sociale presupus a fi lezate, dar și evaluarea gravității faptei, potrivit art. 223 C. proc. pen. constituind, un criteriu pentru a dispune asupra instituirii unei măsuri preventive.
Instanța de control judiciar observă că detenția sa preventivă se impune a fi dispusă în scopul prevenirii comiterii de infracțiuni de același tip și bunei desfășurări a procesului penal, măsura preventivă a arestului la domiciliu ori cea a controlului judiciar nefiind suficiente pentru atingerea acestor scopuri. Durata de peste 8 luni a măsurii arestului preventiv nu este una excesivă, corespunzând criteriilor enunțate de CEDO pentru stabilirea termenului rezonabil, respectiv complexitatea cauzei, comportamentul părților, comportamentul autorităților, la momentul de față cauza penală, având ca obiect – act sexual cu un minor, viol și lipsire de libertate în mod ilegal, aflându-se în faza judecății.
O activitate infracțională de tipul celei imputate prin actul de sesizare inculpatului este suficientă, dar și proporțională, justificând plasarea inculpatului sub puterea măsurii arestării preventive.
Instanța are în vedere și faptul că, în ultimele hotărâri pronunțate de CEDO împotriva României, Curtea a statuat obligativitatea instanțelor de a analiza posibilitatea de punere în libertate a inculpatului și de a oferi motive pertinente pentru care măsura arestării preventive este singura care poate asigura buna desfășurare a procesului penal. În acord cu această jurisprudență, Codul de procedură penală intrat în vigoare la 01.02.2014 a statuat că privarea de libertate a inculpatului prin intermediul măsurii arestării preventive trebuie să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar instanța investită cu soluționarea unei contestații are abilitarea legală de a dispune măsuri alternative privării de libertate (art. 205 alin. 10 C.proc.pen.) dacă sunt întrunite condițiile legale.
Curtea reține că judecătorul primei instanțe a analizat în mod corect aceste împrejurări, le-a avut în vedere la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, coroborat cu toate criteriile legale de apreciere și, în mod corect, a concluzionat că măsura arestării preventive este singura în măsura să asigure la acest moment buna desfășurare a procesului penal, să prevină săvârșirea de către acesta a unor noi infracțiuni de același tip cu cele de care este acuzat, infracțiuni deosebit de grave atât în abstract, cât și în concret.
Instanța reține că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, faptele de natura celor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului I. A.-D. sunt considerate că suscită o tulburare importantă a societății.
În aceste condiții, instanța apreciază că valorile sociale ocrotite, respectiv sănătatea fizică și psihică a persoanei, înfrânte prin pretinsa săvârșire a faptei, raportat la valorile comunității din care face parte, cât și la propria persoană, persoană cu un potențial infracțional ridicat, sunt elemente care conturează, deopotrivă, atât gradul de pericol al faptei, cât și periculozitatea socială a inculpatului.
Necesitatea arestării preventive a inculpatului se impune nu numai pentru împiedicarea acestuia de a comite alte infracțiuni împotriva sănătății persoanei, cu privire la care există o suspiciune rezonabilă că ar săvârșit, dar și pentru menținerea normalei desfășurări a relațiilor sociale care impun și o prevenție de ordin general, prin descurajarea altor posibili făptuitori, această prevenție generală, neavând eficiență efectivă în prezența unei toleranțe excesive și a lipsei unei reacții ferme a organelor statului.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 206 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul I. A.-D., împotriva încheierii din 29 aprilie 2015 a Tribunalului Iași, încheiere pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul I. A.-D., fiul lui V. și S. – E., ns. la data de 10.07.1989 în Iași, CNP_, aflat în prezent în P. Iași împotriva încheierii din 29 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr._ 14, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpatul contestator I. A.-D. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care a fost inclusă și suma de câte 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.05.2015.
Președinte,
M. C.
Grefier,
L. R.-C.
Red jud. CM_
Tehnored gref RCL_
4 exemplare
Jud fond S. L.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 116/2012. Curtea de... → |
|---|
