Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 22/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 22/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.-C.
Judecător: C.-G. T.
Grefier: C. L.
DECIZIA PENALĂ NR. 22/2016
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Iași – a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 06.01.2016 prin procuror C. S. M..
S-au luat în examinare apelurile formulate de inculpatul D. E. și de partea civilă T. Olguța împotriva sentinței penale nr. 207 din 20.11.2015 pronunțată de Judecătoria Huși în dosar_ având ca obiect furtul (art.228 NCP).
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2016, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 391 al. 1 Cod procedură penală, s-a stabilit termen pentru pronunțare pentru azi, când,
CURTEA DE APEL,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 207 pronunțată de Judecătoria V. la data de 20.11.2015 în dosar nr. _, în baza art.396 alin.1 și 4 C. proc. pen. raportat la art.83 C.pen. s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului D. E., fiul lui G. și A., născut la data de 06.12.1934 în Pădureni, cu domiciliul în ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în forma participației improprii, prev. de art.52 alin.1 C.penal, rap. la art.228 alin.1 C.penal, cu aplicarea art.77 lit. a C. penal.
În baza art.83 alin.1 C.pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.85 alin.1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune V..
În baza art.404 alin.3 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art.397 alin.1 C.pr.penală și art.25 alin.1 C. pr. penală cu aplic.art.
1381 și urm. C.civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de către partea civilă T. Olguța, cu domiciliul în mun. Iași, ..22, . și în consecință, obligă inculpatul să achite părții civile suma de 2399,24 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale.
În baza art.274 alin.1 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, în considerentele încheierii pronunțate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și drept:
„Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Huși la data de 25.05.2015, în dosarul nr. 636/P/2015 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului D. E., cu datele personale arătate în dispozitivul sentinței, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în forma participației improprii, prev. de art. 52 alin. 1 C. penal rap. la art. 228 alin. 1 C. penal, cu aplicarea art. 77 lit. a C. penal.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că inculpatul, în perioada 01-08.03.2015, pe timp de zi, cu intenție i-a determinat pe numiții R. G., O. A. și S. Ș. să taie un număr de 193 arbori, cu un volum de 9.285 mc( esență salcâm, plop, nuc și vișin) de pe terenul persoanei vătămate T. Olguța, aceștia din urmă acționând fără vinovăție.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, adresă emisă de Ocolul Silvic Huși, alte acte.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Huși la data de 11.06.2015, sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 08.09.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art.396 alin.10 C. pr. pen., iar în urma răspunsului negativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C.pr.pen.
În declarația dată la instanță, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și a declarat că i-a rugat pe martorii R. G., O. A. și S. Ș. să taie arborii de pe terenul din pct. „Țelina” și că acest teren îi aparține. Inculpatul a solicitat proba cu martorii R. G., O. A. și S. Ș..
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
Persoana vătămată T. Olguța deține pe raza . de moștenitor a numitului L. T., tatăl său, o suprafață de teren de 1400 mp, situată în tarlaua „Țelina", iar pe acest teren au crescut mai mulți arbori de diferite esențe (salcâm, plop, nuc și vișin).
Suprafața sa de teren se învecinează cu terenul aparținând inculpatului D. E., cu o întindere de 2300 mp.
În urmă cu aproximativ trei ani, mai exact în luna octombrie 2012, inculpatul a mai tăiat de pe aceeași suprafață de teren aparținând persoanei vătămate T. Olguța, arbori în valoare de 2000 lei, și totodată, i-a tulburat acesteia posesia asupra unei suprafețe cultivată cu vie. Fiind cercetat în dosarul penal cu numărul 2256/P/2012, pentru comiterea infracțiunilor de furt și tulburare de posesie, inculpatul, prin ordonanța procurorului din data de 12.02.2013, a fost sancționat cu o amendă administrativă. În acel dosar, inculpatul și-a motivat acțiunea de sustragere de arbori de pe terenul numitei T. Olguța prin faptul că nu a știut că aceasta deține terenul în calitate de moștenitoare a tatălui său și a crezut că suprafața respectivă nu ar aparține nimănui, întrucât rămăsese nelucrată.
Deși în prezent cunoștea fără nici un fel de dubii faptul că terenul aparține de drept persoanei vătămate și, de asemenea, avea cunoștință de amplasamentul acestuia, la începutul lunii martie 2015, pe timp de zi, inculpatul s-a deplasat la suprafața de teren în cauză împreună cu martorii R. G., O. A. și S. Ștefane, le-a arătat acestora terenul persoanei vătămate spunându-le că îi aparține și deține titlu de proprietate în acest sens și i-a determinat să taie cu ajutorul unor drujbe un număr de 193 arbori, pe care apoi să-i transporte cu căruțele la domiciliul său. Ca urmare, numiții R. G., O. A. și S. Ștefane au tăiat de pe terenul persoanei vătămate un volum de 9.285 mc ( aproximativ 7 căruțe), primind de la inculpat pentru serviciul făcut, fiecare câte o căruță cu lemne .
În condițiile în care din probele administrate în cauză a rezultat faptul că numiții R. G., O. A. și S. Ștefane au acționat fără vinovăție, aflându-se în eroare cu privire la o împrejurare ce determină caracterul penal al faptei, față de aceștia, potrivit disp. art.16 al.1 lit.d C. proc.pen. s-a dispus clasarea cauzei pentru fapta de furt, prev. de art. 228 al.1 CP, fiind incidență o cauză de neimputabilitate, anume eroarea de fapt.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: declarația persoanei vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, adresă emisă de Ocolul Silvic Huși, alte acte.
În drept, fapta inculpatului D. E., care în perioada 01-08.03.2015, pe timp de zi, cu intenție i-a determinat pe numiții R. G., O. A. și S. Ștefane să taie un număr de 193 arbori, cu un volum de 9.285 mc( esență salcâm, plop, nuc și vișin) de pe terenul persoanei vătămate T. Olguța, aceștia din urmă acționând fără vinovăție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în forma participației improprii, prev. de art. 52 alin. 1 C. penal, rap. la art. 228 al. 1 C. penal, cu aplicarea art. 77 lit. a C. penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției, conform dispozițiilor art.16 alin. (3) lit. a) C. pen., în sensul că inculpatul a știut că terenul de pe care i-a determinat pe martori să taie un număr de 193 arbori îi aparține persoanei vătămate, fiind conștient de rezultatul acțiunii sale – rezultat inerent comportării sale - pe care îl acceptă.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța reține că inculpatul D. E. este în vârstă de 80 de ani, este căsătorit, pensionar, iar din fișa sa de cazier rezultă că, prin ordonanța nr. 2256/P/12.02.2013, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși, i-a fost aplicată o amendă administrativă pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 220 al. 1 CP, faptă comisă tot în dauna persoanei vătămate T. Olguța.
Pentru aceste motive, instanța va stabili pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului D. E., pentru săvârșirea infracțiunii de furt în forma participației improprii, prev. de art. 52 alin. 1 C. penal, rap. la art. 228 alin. 1 C. penal, cu aplicarea art. 77 lit. a C. penal.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța constată că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv
1 an închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 3 ani închisoare sau amendă, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.
Față de aceste considerente, în baza art.83 alin.1 C. pen. va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune V., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune V..
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Potrivit adresei cu numărul_/25.03.2015, emisă de Ocolul Silvic Huși, prejudiciul cauzat persoanei vătămate este în valoare de 2.399,24 lei (valoarea unui număr de 193 arbori) și, nefiind recuperat, T. Olguța a declarat, în cursul urmăririi penale, că se constituie parte civilă în procesul penal.
În cursul cercetării judecătorești, persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, față de inculpat, cu suma de 1000 EURO daune materiale și morale, acestea din urmă constând în suferințele psihice ce i-au fost cauzate mamei sale prin fapta ilicită comisă de inculpat.
Având în vedere dispozițiile art. 397 Cod procedură penală, instanța, în caz de condamnare se va pronunța și asupra acțiunii civile, repararea pagubei urmând a se realiza potrivit dispozițiilor legii civile în conformitate cu prevederile art. 19 Cod procedură penală.
Instanța constată că din probele administrate în cauză a rezultat întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale a inculpatului și că, în baza art. 19 alin.5 Cod procedură penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor materiale și morale, potrivit legii civile.
În acest sens, se va constata că, acțiunea civilă exercitată în procesul penal este mijlocul procesual prevăzut de lege prin care persoana vătămată prin săvârșirea unei infracțiuni ori succesorii acesteia solicită tragerea la răspundere civilă a inculpatului, a părții responsabile civilmente ori a succesorilor în drepturi ai acestora care au acceptat succesiunea, în vederea reparării integrale, în natură sau prin echivalent a prejudiciului direct, material sau moral produs prin activitatea infracțională.
Temeiul de drept al acțiunii civile îl constituie încălcarea normei de drept ce îndrituiește la tragerea la răspundere civilă, iar temeiul de fapt reprezintă fapta ilicită concretă cauzatoare de prejudiciu.
Cu privire la constituirea de parte civilă în procesul penal instanța va reține că s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale, constituirea ca parte civilă putându-se face în scris sau oral, în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare, dar și după citirea actului de sesizare numai cu acordul inculpatului.
Răspunderea delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material-ce se dovedește prin probe, precum și a prejudiciului moral-stabilit de instanță prin evaluare, în așa fel încât să nu fie pur subiectivă sau să tindă la către o îmbogățire fără just temei.
Acțiunea civilă, ca acțiune privată, facultativă, patrimonială, divizibilă și disponibilă, alăturată acțiunii penale în procesul penal având un caracter accesoriu, soluțiile pronunțate de instanță cu privire la latura penală au o influență hotărâtoare cu privire la modul de rezolvare a acțiunii civile.
Astfel, potrivit art.1357 alin.1 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, condițiile existenței răspunderii civile delictuale fiind: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, existența unei fapte ilicite care în cazul de față este reprezentată de săvârșirea de către inculpat a infracțiunii individualizate mai sus, fiind dovedită vinovăția acestuia și de asemenea legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptele ilicite săvârșite.
De altfel, necesitatea raportului de cauzalitate este implicată în însăși definiția dată faptei ilicite, ca element al răspunderii civile, în condițiile în care însuși caracterul ilicit al acesteia este dat de împrejurarea că prin ea a fost încălcată norma dreptului obiectiv și a fost cauzat un prejudiciu dreptului subiectiv al unei persoane.
În acest sens, în soluționarea acțiunii civile, instanța va avea în vedere soluția pronunțată cu privire la latura penală a cauzei.
În ceea ce privește prejudiciul material, instanța constată că acesta este în sumă de 2.399,24 lei, potrivit adresei cu numărul_/25.03.2015, emisă de Ocolul Silvic Huși.
Referitor la cererea privind obligarea inculpatului la plata unor daune morale, instanța reține că parte civilă pretinde crearea prin comiterea infracțiunii, nu numai a prejudiciului patrimonial specific acestei fapte, ci și a unui prejudiciu moral, invocând stresul la care a fost supusă mama sa ca urmare a săvârșirii infracțiunii de către inculpat, fără a face însă dovada în acest sens, simplele afirmații nefiind suficiente pentru angajarea răspunderii patrimoniale a inculpatului în repararea pretinsului prejudiciu moral.
Pentru cele ce preced, în baza art. 397 alin. 1 C. pr. penală și art. 25 alin. 1 C. pr. penală cu aplic. art. 1381 și urm. C.civ., instanța va admite, în parte, acțiunea civilă exercitată de către partea civilă T. Olguța și în consecință, va obliga inculpatul să achite părții civile suma de 2399,24 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale, ca fiind nedovedit.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. va obliga pe inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, conform dispozitivului sentinței.”
* * *
În termen legal, hotărârea Judecătoriei Huși a fost apelată de către inculpatul D. E. și partea civilă T. Olguța, care, prin motivele de apel depuse în scris la dosar, au criticat hotărârea atât sub aspectul temeiniciei cât și sub aspectul legalității.
Astfel, inculpatul D. E. a invocat faptul că este nevinovat, în condițiile în care a curățat un teren pe care se aflau spini și copaci, pentru a întineri via pe care a îngrijit-o din anul 1990 și până în anul 2008. Acesta a mai adăugat că pentru suprafața în cauză deține titlu de proprietare, iar partea civilă deține și ea un titlu de proprietate însă acesta se suprapune cu pe jumătate din terenul său. Referitor la cuantumul prejudiciului, inculpatul a invocat faptul că valoarea acestuia este supraevaluată de peste trei ori, în condițiile în care de pe suprafața părții civile a tăiat și adunat doar două căruțe cu spini, lăstari dar și arbori, iar restul până la 7 căruțe reprezintă ceea ce a adunat de pe terenul său.
Partea civilă T. Olguța a invocat, în esență, următoarele:
- hotărârea nu descrie fapta în concret, se raportează la o situație de fapt eronată, nu cuprinde o analiză a probelor care au servit ca temei al stabilirii pedepsei de 1 an închisoare, implicit din perspectiva criticilor aduse de parte civilă referitoare la prelucrarea selectivă, superficială și chiar injustă a concluziilor organelor de cercetare penală referitoare la situația de fapt;
- în mod greșit nu s-a reținut în sarcina inculpatului și infracțiunea prevăzută de art. 253 alin. 1, teza I a, în condițiile în care au fost tăiați 193 arbori, cu diametrul între 5-45 cm, iar terenul a fost degradat prin tăiere cu ciot și creangă împrăștiată, dar și distrus prin defrișare;
- în mod neîntemeiat s-a dispus stabilirea unei pedepse doar de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt în forma participației improprii, dar și amânarea aplicării acestei pedepse, în temeiul art. 83 alin. 1 din Codul penal, în condițiile în care inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională iar fapta este de o gravitate deosebite, impunându-se stabilirea unei pedepse orientate spre maximul special și aplicarea instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere
- în latură civilă, Ocolul Silvic Huși nu a putut aprecia în mod corect prejudiciul creat, având în vedere că cercetarea la fața locului a fost viciată, în primul rând de faptul că agentul de poliție se afla în conflict de interese, în condițiile în care ținea în arendă 3 ha de pământ de la inculpat, și, în al doilea rând, de modul în care fost întocmit procesul verbal, soțul său fiind pus să semneze în alb acest proces-verbal, și înc are ulterior s-a consemnat în mod greșit că un singur pom cu diametrul de 45 de cm a fost tăiat, când, în fapt, au fost tăiați circa 5 ori 6 pomi cu astfel de diametru; față de aceste constatări eronate, se impunea ca instanța de fond să admită cererea de efectuare a uni expertize de specialitate în domeniul silvic, prin care să se stabilească valoarea prejudiciului în mod concret și corect, cerere ce a fost respinsă fără a fi motivată;
- în mod neîntemeiat s-a dispus respingerea daunelor morale, în condițiile în care mama sa (pensionară, bătrână și suferind de numeroase afecțiuni) a fost lipsită de confortul său, fiindu-i provocat o traumă psihică, aceasta fiind, în fapt, beneficiara directă a materialului lemnos de pe terenul în cauză.
În dovedirea motivelor de apel, partea civilă T. Olguța a depus la dosar foto-copia unui bilet de externare și un cupon de pensie ale mamei sale, L. G..
Analizând cauza din prisma motivelor invocate, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 417 din Codul de procedură penală, Curtea constată că următoarele:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel constată că, în cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului D. E., dându-se în drept o justă încadrare juridică faptei.
Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, instanța de fond a hotărât în mod corect, în opinia Curții de Apel, condamnarea inculpatului D. E. pentru comiterea infracțiunii de „furt” în forma participației improprii , faptă prevăzută și pedepsită de art. 52 alin. 1 din Codul penal rap. la art. 228 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a din Codul penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în perioada 01-08.03.2015, pe timp de zi, cu intenție i-a determinat pe numiții R. G., O. A. și S. Ștefane să taie un număr de 193 arbori, cu un volum de 9.285 mc (esență salcâm, plop, nuc și vișin) de pe terenul persoanei vătămate T. Olguța, aceștia din urmă acționând fără vinovăție, materialul lemnos fiind însușit de către inculpat.
În baza propriului examen, Curtea de Apel constată că motivele de apel ale persoanei vătămate privind incompatibilitatea organului de cercetare penală, incompatibilitate ce ar afecta și legalitatea procesului-verbal de cercetare la fața locului, nu pot fi analizate în acest moment procesual.
Astfel, verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală se face, potrivit disp. art. 342 din Codul de procedură penală, în procedura de cameră preliminară.
Mai mult, încălcarea dispozițiilor referitoare la incompatibilitatea organului de cercetare penală poate determina nulitatea relativă a actului doar atunci când este invocată în termenul prevăzut de lege, și, anume, până la închiderea procedurii de cameră preliminară, potrivit disp. art. 282 alin. 4, lit. a din Codul de procedură penală, iar în cazul în care persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege, alin. 5 al aceluiași articol prevede că se consideră acoperită această nulitate.
Verificând excepțiile și cererile formulate de persoana vătămată în procedura de cameră preliminară se constată că, printre acestea, nu se regăsesc și cele privind incompatibilitatea organului de urmărire penală și, astfel, această nulitate a fost acoperită la momentul închiderii acestei proceduri și nu mai poate fi invocată.
Pentru aceleași argumente, Curtea constată că este acoperită și neregularitatea privind semnarea în alb a procesului-verbal de către soțul persoanei vătămate, aceasta nefiind invocată în procedura și termenul prevăzut de lege.
Referitor la numărul de arbori sustrași de către inculpat, respectiv de 193, număr contestat atât de către inculpat, care l-a considerat a fi prea mare, cât și de persoana vătămată care a invocat că s-a omis a se menționa tăierea a vreo 5-6 pomi cu dimensiunea de 45 cm, Curtea constată că procesul-verbal de cercetare la fața locului face dovada clară atât a numărului de arbori sustrași de către inculpat cât și a dimensiunilor acestora, ce au fost menționate detaliat în procesul-verbal.
Cercetarea la fața locului a fost efectuată la data de 23.03.2015 de către organul de cercetare penală, în prezența unui funcționar de la Primăria Pădureni, precum și în prezența inculpatului D. E. și a reprezentantului persoanei vătămate, respectiv soțul acesteia, T. O., persoane care au semnat procesul verbal în care s-a consemnat detaliat numărul arborilor sustrași și dimensiunile la cioată, confirmând, astfel, faptul că reflectă realitatea celor constatate în teren.
Inculpatul D. E., audiat în calitate de suspect, la data de 02.04.2015, a recunoscut că a sustras un număr de 193 de arbori de pe terenul deținut de către persoana vătămată, astfel că apărările acestuia, referitoare la sustragere unui număr mai mic de arbori, sunt vădit nefondate.
Și persoana vătămată T. Olguța, audiată fiind la data de 16.04.2015 și 25.05.2015, nu a contestat consemnările din procesul-verbal de cercetare la fața locului privind numărul de arbori sustrași și dimensiunile acestora la cioată.
În aceste condiții, instanța constatată că susținerile persoanei vătămate cu privire la constatarea greșită a numărului de arbori tăiați cu dimensiunea la cioată de 45 de cm nu este dovedită, nici măcar la nivel de indiciu.
Referitor la solicitarea persoanei vătămate de a se reține în sarcina inculpatului și infracțiunea de distrugere, motivat de faptul că prin tăierea arborilor de pe o suprafață de 1400 mp, terenul a fost degradat, distrus prin defrișare, adus în stare de nefolosință, Curtea o constată a fi nefondată.
Așa cum invocă și persoana vătămată arborii au fost tăiați și sustrași de pe o suprafață de 1400 mp teren, pe care a fost inițial o vie bătrână, de peste o sută de ani, după care a fost lăsat să crească arbori din specia salcâm, plop, nuc, cireși și vișin.
Potrivit titlului de proprietate nr. 1812/_, eliberat pe numele L. T., tatăl persoanei vătămate, suprafața de teren de 1400 mp de pe care au fost tăiați și apoi sustrași cei 193 de arbori, era situată în ., având categoria de folosință arabil.
Astfel, tăierea și sustragerea unor arbori de pe un teren agricol sau, așa cum susține persoana vătămată, de pe un teren din categoria de folosință vie, nu poate constitui decât infracțiunea de furt, în condițiile în care nu se poate considera, și nici persoana vătămată nu a susținut, că s-a produs distrugerea terenului arabil ori din categoria de folosință vii.
În fapt, persoana vătămată apelantă solicită să se constate existența unor distrugeri specifice terenurilor aflate în fondul forestier național ori a vegetației forestiere situate pe terenuri din afara acestuia, distrugeri care sunt pedepsite de Codul Silvic, dar care nu pot fi analizate în cauza de față, întrucât terenul de pe care s-au sustras arborii este în categoria de folosință arabil ori cel mult vii (așa cum susține persoana vătămată).
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate de către instanța de fond și a modalității de executare, ce a fost criticată de ambii apelanți, Curtea se va raporta la dispozițiile art. 74 Cod penal, care prevăd că stabilirea cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșire și cu periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Or, din formularea dată de textele de lege mai sus arătate acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.
Astfel, în mod just instanța de fond a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei natura, gravitatea, modalitatea de săvârșire a faptei de către inculpat, astfel cum au fost descrisă mai sus, urmările produse dar și valoarea materialului lemnos care nu este una foarte ridicată, ci dimpotrivă, precum și persoana inculpatului D. E., care deși are o vârstă înaintată, respectiv 80 de ani, a dat dovadă de perseverență infracțională, reiterând comportamentul infracțional, deși anterior i-a fost aplicată o amendă administrativă pentru comiterea unei fapte penale de tulburare de posesie împotriva aceleiași persoane vătămate, apreciindu-se în mod just că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, reeducarea acestuia și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, putând avea loc prin supravegherea conduitei acestuia pe o perioadă determinată.
Față de cele arătate, Curtea constată că pedeapsa stabilită inculpatului este proporțională cu natura, gravitatea, modalitatea de săvârșire a faptelor, rezultatul produs, dar și cu pericolul social al persoanei acestuia, neimpunându-se stabilirea a unei pedepse într-un cuantum mai redus ori mai ridicat decât cel stabilit de instanța de fond, aceasta fiind, de altfel, peste minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că partea civilă T. Olguța a criticat-o în primul rând din perspectiva reținerii în mod greșit a numărului de arbori sustrași, însă așa cum s-a menționat mai sus aceasta nu a produs nici un minim de probe care să pună la îndoială constatările organului de cercetare la fața locului cu privire la întinderea prejudiciului.
În cauză, nu se impune nici efectuarea unei expertize tehnice în domeniul silvic prin care să se stabilească valoarea prejudiciului, întrucât partea civilă nu a făcut dovada unor constatări greșite a organului de cercetare penală cu privire la numărul de arbori sustrași, iar calculul prejudiciului raportat la un număr 193 arbori, cu diverse dimensiuni la cioată și de diverse specii, ce a fost efectuat de către Direcția Silvică V. - Ocolul silvic Huși ( ase vedea adresa cu nr._/25.03.2015), nu a fost contestat, instanța de fond dispunând în mod corect obligarea inculpatului la plata sumei de 2399,24 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Referitor la criticile părții civile privind daunele morale, Curtea nu poate să nu constate că partea civilă nu a solicitat administrarea vreunei probe în dovedirea existenței suferințelor ce ar fi fost provocate de fapta inculpatului mamei acesteia, obligație ce-i incumba potrivit disp. art. 249 din Codul de procedură civilă, care prevede că „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească (…), drept pentru care soluția de respingere a daunelor morale este temeinică.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va dispune, în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. b din Codul de procedură penală, respingerea apelurilor declarate de partea civilă T. Olguța și de inculpatul D. E. împotriva sentinței penale cu nr. 207/20.11.2015 a Judecătoriei Huși, pronunțată în dosarul cu nr._, ce va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza disp. art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, se va dispune obligarea fiecărui apelant la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă T. Olguța, cu domiciliul în mun. Iași, .. 22, ., ., jud. Iași și de inculpatul D. E., cu domiciliul în com. Pădureni, ., împotriva sentinței penale cu nr. 207/20.11.2015 a Judecătoriei Huși, pronunțată în dosarul cu nr._, sentință pe care o menține.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre apelanții T. Olguța și D. E. să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de câte 50 lei.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2016.
Președinte,Judecător,
A. C. C. C.-G. T.
Grefier,
C. L.
Redactat/Tehnoredactat T.G.C.
5 ex. - 23.02.2016
Judecătoria Huși: I. B.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 5/2016.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 13/2016.... → |
|---|
