Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 178/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 178/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 178/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ NR. 178/2014

Ședința publică de la 11 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. S.

Judecător C.-G. T.

Grefier G. A.

S-au luat în examinare apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de părțile civile C. I. și C. O., împotriva sentinței penale nr. 91 din data de 17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de furt calificat (art. 209 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică-lipsă părțile..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2014 (cu participarea în calitate de reprezentat al Ministerului Public a domnului procuror C. I. . din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași ), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 1 aprilie 2014, apoi pentru azi 11 aprilie 2014.

INSTANȚA

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91 din data de 17.01.2014, Judecătoria Iași a dispus :

„Condamnă inculpatul S. F., fiul lui natural și M., născut la data de 25.02.1989 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în ., jud. Iași, în prezent în P. Iași, C.N.P._, cetățenie română, studii 5 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără persoane în întreținere, fără antecedente penale, la pedepsele de:

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „furt”, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal (comisă în septembrie-octombrie 2012);

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „furt”, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal (comisă în 26-29 octombrie 2013);

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „furt”, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal (comisă la 04 noiembrie 2013);

- 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu”, prev. și ped. de art. 192 alin. 1 Cod penal (comisă la 04 noiembrie 2013).

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare pe care o sporește cu 4 (patru) luni închisoare.

Total pedeapsă de executat: 1 (un) an închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului S. F., iar în temeiul art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 04.11.2013 la zi.

În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14, 161 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 Cod civil, obligă inculpatul să plătească părții civile C. I., domiciliat în mun. Iași, . nr. 24, jud. Iași, CNP_, a sumei de 22.000 lei, reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale (delegație nr._/04.11.2013 – av. C. A.) în cuantum de 400 lei va fi plătit Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului Public.

În baza art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu din cursul judecății (delegație nr._/ 80.11.2013 – av. C. V.) în cuantum de 200 lei va fi plătit Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale M.J.L.C.

În baza art. 349 Cod procedură penală raportat la art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 1.300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare”

Pentru a hotărî în acest fel, Judecătoria Iași a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„I. În perioada septembrie-octombrie 2012 inculpatul S. F., profitând de neatenția părții vătămate C. I., la care lucra ca zilier, a sustras din locuința acesteia o cantitate de aproximativ 300 de grame de aur, respectiv mai multe lănțișoare, brățări, cercei și inele în valoare de 20.000 de lei.

Ulterior, inculpatul a amanetat aurul sustras la o casă de amanet din zona A. cel B., contra sumei de aproximativ 3.000 de lei și a cheltuit banii astfel obținuți în interes personal.

II. În perioada 26-29.10.2013, inculpatul a sustras din locuința pârtii vătămate C. I., unde lucra ca zilier, o camera video marca Samsung cu husă și un ceas de mână marca Fossil, cauzând un prejudiciu in valoare de 1000 lei.

Ulterior, inculpatul s-a deplasat din nou la o casă de amanet din mun. Iași, zona A. cel B. și a amanetat ceasul sustras contra sumei de 100 de lei.

La începutul lunii noiembrie, partea vătămată a renunțat la serviciile inculpatului, punându-i acestuia în vedere să nu mai intre în curtea sa.

III. În dimineața de 04.11.2013, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate C. I. pe o poartă lăsata deschisă și a sustras dintr-un beci o pereche de mănuși din piele, un bidon de 2,5 litri cu vin, o sticlă cu suc de roșii, o punga cu murături și un încărcător de telefon mobil, fiind surprins de partea vătămată cu bunurile sustrase în imediata apropiere a locuinței.

Atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății inculpatul a recunoscut integral comiterea faptelor, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu și, în consecință, astfel cum au fost reținute și de către instanța de judecată.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță rezultă din întreg probatoriul administrat în ambele faze procesuale, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate C. I., proces verbal de cercetare la fața locului, dovadă de predare-primire a unor bunuri sustrase, contract de împrumut cu amanet pe numele inculpatului, declarațiile martorului A. I. care, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului fac pe deplin dovada vinovăției acestuia sub forma intenției directe în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală.

În drept,

Fapta inculpatului S. F. care, în perioada septembrie-octombrie 2012, a sustras din locuința părții vătămate C. I., la care lucra ca zilier, o cantitate de aproximativ 300 de grame de aur, respectiv mai multe lănțișoare, brățări, cercei și inele în valoare de 20.000 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt”, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal;

Fapta inculpatului S. F. care, în perioada 26-29.10.2013, a sustras din locuința pârtii vătămate C. I., unde lucra ca zilier, o camera video marca Samsung cu husa și un ceas de mână marca Fossil, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt”, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal;

Fapta inculpatului S. F. care, în dimineața de 04.11.2013, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate C. I. pe o poarta lăsată deschisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „violare de domiciliu”, prev. și ped. de art. 192 alin. 1 Cod penal;

Fapta inculpatului S. F. care, în dimineața de 04.11.2013, a pătruns în locuința părții vătămate C. I. și a sustras dintr-un beci o pereche de mănuși din piele, un bidon de 2,5 litri cu vin, o sticla cu suc de roșii, o pungă cu murături și un încărcător de telefon mobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt”, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal.

Inculpatul a comis infracțiunile în condiții de concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal, înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

În sarcina inculpatului s-a reținut, prin rechizitoriu, starea de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, avându-se în vedere mențiunea din cazierul acestuia privitoare la condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie”, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2¹ lit. a Cod penal prin sentința penală nr. 2413/14.09.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 05.10.2010, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.

Instanța a dispus efectuarea de verificări la Serviciul de Probațiune Iași pentru a cunoaște comportamentul inculpatului pe perioada supravegherii. În aceste condiții, prin adresa nr. 6797/05.12.2013 (fila 34) s-a comunicat de către Serviciul de Probațiune Iași faptul că în urma demersurilor efectuate de această instituție s-a constatat că persoana aflată în supraveghere (în baza sentinței penale nr. 2413/14.09.2010 a Judecătoriei Iași) nu este aceeași cu persoana pentru care s-au solicitat informații, reținută în P. Iași. Din informațiile obținute de la lucrătorii de poliție din cadrul Secției I Poliție Iași reiese că tânărul aflat în supravegherea Serviciului de Probațiune Iași, ca urmare a faptului că la naștere i-a fost eliberat un certificat constatator și nu i-a fost atribuit CNP, a fost identificat cu datele de identificare ale persoanei pentru care s-au solicitat informații, aflat în prezent în P. Iași.

Instanța a dispus efectuarea de verificări de către IPJ Iași în sensul de a se compara urmele papilare ale inculpatului trimis în judecată în prezenta cauză cu urmele papilare ale numitului S. F., cercetat în dosarul nr._/245/2009.

Din cuprinsul adresei nr._/SCR/FML/07.01.2014 a IPJ Iași, Serviciul de Criminalistică – C. Identificări Judiciare, au fost prelevate impresiuni papilare de la inculpatul S. F., trimis în judecată în prezenta cauză care au fost examinate comparativ cu cele 7 urme papilare înaintate la sistemul AFIS în dosarul penal nr._/P/2013, rezultatul fiind negativ.

Față de verificările efectuate de către instanță la Serviciul de Probațiune Iași și IPJ Iași, Serviciul de Criminalistică – C. Identificări Judiciare, față de documentația întocmită de lucrătorii de poliție din cadrul Secției I Poliție Iași și raportat la datele personale ale inculpatului din dosarul nr._/245/2009, instanța consideră că persoana condamnată prin sentința penală nr. 2413/14.09.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 05.10.2010 nu este aceeași cu inculpatul S. F., trimis în judecată în prezenta cauză, motiv pentru care instanța nu va reține starea de recidivă a acestuia, în conformitate cu art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.

Pentru infracțiunile comise, inculpatul va fi condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare a acestora, față de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, instanța va avea în vedere pe de o parte dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime, în conformitate cu art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat caracterizat de împrejurările și modalitatea săvârșirii, numărul faptelor comise de inculpat în dauna persoanei care i-a oferit un loc de muncă, prejudiciul mare creat pe care nu are posibilitatea de a-l acoperi, iar pe de altă parte persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, atitudinea procesuală a acestuia în cursul urmăririi penale și în fața instanței, de recunoaștere a comiterii faptei.

Față de cele mai sus arătate, instanța consideră că reeducarea, reinserția socială a inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, redus conform art. 320¹ alin. (7) Cod procedură penală, care vor fi contopite în conformitate cu art. 34 lit. b Cod penal, urmând a aplica și un spor de pedeapsă motivat de comportamentul infracțional repetat al inculpatului.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia potrivit naturii ei, instanța va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptei săvârșite, gradul ridicat de pericol social al acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului care rezultă din probele administrate, precum și pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată acestuia duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de fi aleasă în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.

Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța apreciază că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, instanța, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată, apreciază că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal este proporțională cu situația care a determinat-o.

Instanța nu va interzice dreptul de a alege în autoritățile publice prevăzut teza I a art. 64 lit. a Cod penal întrucât prin Hotărârea Hirst c. Marii Britanii pronunțată de Marea Cameră la 06.10.2005, C. Europeană a Drepturilor Omului a stabilit faptul că deținuții, în general, continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate. C. Europeană a apreciat că orice restricție a acestor drepturi trebuie să fie justificată și să urmărească un scop legitim: considerații de securitate, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice, ce decurg, în mod inevitabil din condițiile detenției (cauza Silver și alții). C. a statuat că interzicerea automată a dreptului de participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 al Protocolului 1 din Convenție.

În raport de această hotărâre, instanța apreciază că natura infracțiunii săvârșite de inculpată nu îl face nedemn de a-și exercita dreptul de a alege.

Conform art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a inculpatului.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța are în vedere că, la momentul pronunțării față de inculpat a unei hotărâri (chiar nedefinitive) de condamnare, în care a apreciat că singura modalitate de executare posibilă cea în regim de detenție, necesitatea menținerii sau nu a arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 350 Cod procedură penală, se apreciază pe alte temeiuri decât verificările periodice privind arestarea inculpatului pe care instanța este obligată să le facă în cursul judecății, în conformitate cu prevederile art. 300² și art. 160^b Cod procedură penală.

În acest sens, instanța reține că potrivit deciziei nr. 178 din 20.01.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, „pronunțarea cu privire la menținerea măsurii arestării preventive prin hotărârea primei instanțe, în condițiile art. 350 C. proc. pen., este un accesoriu al soluției pe care prima instanță o pronunță cu privire la fondul cauzei, depinde de această soluție și, prin urmare, nu reclamă o dezbatere separată asupra menținerii măsurii arestării preventive”, decizie ce este conformă jurisprudenței CEDO, legalitatea privării de libertate a unei persoane după pronunțarea unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitive, în ceea ce o privește, urmând a fi examinată în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a din Convenție.

C. a statuat că persoana arestată preventiv în cauză, din momentul condamnării sale în primă instanță, are calitatea de „condamnat”, privarea sa de libertate ulterior acestui moment intrând sub incidența literei „a” și trebuind să îndeplinească condițiile textului menționat, chiar dacă împotriva hotărârii de condamnare se exercită căi de atac și chiar dacă legea internă îl consideră un arestat preventiv.

Sintetizând, în condițiile în care instanța nu numai că a apreciat existența vinovăției inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă, dar și că este necesar ca aceasta să execute pedeapsa în regim de detenție, se impune ca arestarea preventivă a acesteia să fie menținută, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

În conformitate cu dispozițiile art. 88 Cod penal, va scădea din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză penală, de la 04.11.2013 la zi.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că, încă din cursul urmăririi penale partea vătămată C. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 22.000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin săvârșirea celor trei infracțiuni de furt de către inculpat astfel cum au fost descrise mai sus. La termenul de judecată din 15.01.2014 partea civilă a declarat în fața instanței, în ședință publică, că își menține constituirea de parte civilă astfel cum a fost formulată în cursul urmăririi penale.

În raport de cele expuse mai sus, instanța reține că potrivit art. 14 alin. 1 Cod procedură penală, „acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente”, iar potrivit art. 14 alin. 3 Cod procedură penală, „repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile”. De asemenea, având în vedere declarația inculpatului din 15.01.2014, prin care acesta a arătat că este de acord cu plata către partea civilă a sumei de 22.000 lei, precum și dispozițiile art. 16¹ alin. (2) și (3) Cod procedură penală instanța urmează să admită acțiunea civilă formulată de partea civilă C. I., astfel că în baza art. 14, 16¹ alin. 2 și 3 Cod procedură penală corob. cu art. 346 Cod procedură penală, va obliga inculpatul S. F. să plătească părții civile C. I., suma de 22.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, conform art. 191 alin. 1 Cod procedură penală din care 600 de lei reprezintă onorarii apărători oficiu iar 800 de lei cheltuieli în cursul urmăririi penale”.

În termen legal sentința penală a fost apelată de părțile civile C. I. și C. O.- prin avocatul ales, care au fost legal citate, însă nu s-au prezentat în instanță, nici nu au depus motive de apel și de P. de pe lângă Judecătoria Iași – care a solicitat aplicarea legii mai favorabile, înlăturarea obligației Ministerului Public de la plata cheltuielilor judiciare către stat; înlăturarea dispoziției privind reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a Cod penal față de inculpatul S. F..

C. a analizat sentința apelată – raportat la disp. art. 417 Cod procedură penală, reținând:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului S. F. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de „furt” prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal și o infracțiune de „violare de domiciliu”, prev. și ped. de art. 192 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.

S-a reținut în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței faptul că în perioada septembrie 2012 - noiembrie 2013, în trei rânduri, a sustras din locuința părții vătămate C. I. mai multe bunuri, în valoare totală de 22.000 lei, iar la data de 04.11.2013, a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate C. I., fără permisiunea acestuia.

Instanța de fond a evaluat asupra probelor administrate în cursul urmăririi penale, întrucât inculpatul a solicitat judecarea în procedura prev. de art. 320¹ Cod procedură penală, recunoscând săvârșirea faptei și a reținut fără dubiu vinovăția acestuia, constând în aceea că: În perioada septembrie-octombrie 2012 inculpatul S. F., profitând de neatenția părții vătămate C. I., la care lucra ca zilier, a sustras din locuința acesteia o cantitate de aproximativ 300 de grame de aur, respectiv mai multe lănțișoare, brățări, cercei și inele în valoare de 20.000 de lei.

Ulterior, inculpatul a amanetat aurul sustras la o casă de amanet din zona A. cel B., contra sumei de aproximativ 3.000 de lei și a cheltuit banii astfel obținuți în interes personal.

În perioada 26-29.10.2013, inculpatul a sustras din locuința pârtii vătămate C. I., unde lucra ca zilier, o camera video marca Samsung cu husă și un ceas de mână marca Fossil, cauzând un prejudiciu in valoare de 1000 lei.

Ulterior, inculpatul s-a deplasat din nou la o casă de amanet din mun. Iași, zona A. cel B. și a amanetat ceasul sustras contra sumei de 100 de lei.

La începutul lunii noiembrie, partea vătămată a renunțat la serviciile inculpatului, punându-i acestuia în vedere să nu mai intre în curtea sa.

În dimineața de 04.11.2013, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate C. I. pe o poartă lăsata deschisă și a sustras dintr-un beci o pereche de mănuși din piele, un bidon de 2,5 litri cu vin, o sticlă cu suc de roșii, o punga cu murături și un încărcător de telefon mobil, fiind surprins de partea vătămată cu bunurile sustrase în imediata apropiere a locuinței.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate ( aspect de critică formulat de părțile civile –apelante ) și prin prisma dispozițiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile, C. reține că:

-limitele de pedeapsă prevăzute de Noul Cod penal pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 229 al.1 Noul Cod penal, sunt mai reduse ( de la 1 la 5 ani ) decât cele prev. de art. 208 al.1 Cod penal din 1969, iar pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 224 al.1 Cod penal (de la 3 luni la 2 ani, sau amenda), sunt de asemenea mai reduse;

- că instanța de fond s-a raportat la individualizarea pedepsei spre minimul prevăzut de legea penală, cu reducerea limitelor prin aplicarea disp. art. 320¹ Cod procedură penală din 1969.

C. reține la individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare a acestora, față de criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, în noile dispoziții ale Codului penal, reduse cu o treime, în conformitate cu art. 396 alin.10 Cod procedură penală, gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat caracterizat de împrejurările și modalitatea săvârșirii, numărul faptelor comise de inculpat în dauna persoanei care i-a oferit un loc de muncă, prejudiciul mare creat pe care nu are posibilitatea de a-l acoperi, iar pe de altă parte persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, atitudinea procesuală a acestuia în cursul urmăririi penale și în fața instanței, de recunoaștere a comiterii faptei.

În consecință, constată că pedepsele au fost temeinic individualizate sub aspectul cuantumului, că starea de recidivă a inculpatului S. F. a fost înlăturată în mod legal întrucât față de verificările efectuate de către instanță la Serviciul de Probațiune Iași și IPJ Iași, Serviciul de Criminalistică – C. Identificări Judiciare, față de documentația întocmită de lucrătorii de poliție din cadrul Secției I Poliție Iași și raportat la datele personale ale inculpatului din dosarul nr._/245/2009, instanța consideră că persoana condamnată prin sentința penală nr. 2413/14.09.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 05.10.2010 nu este aceeași cu inculpatul S. F., trimis în judecată în prezenta cauză,.

Față de considerentele expuse criticile formulate de procuror sunt întemeiate parțial, raportat la starea de recidivă a inculpatului S. F. și față de dispozițiile privind aplicarea legii penale mai favorabile, așa încât, în baza disp. art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală va fi admis apelul procurorului și desființată în parte, în latură penală, sentința penală apelată .

Rejudecând, va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 1(un) an închisoare aplicată prin sentința penală apelată în pedepsele componente și înlătură sporul de 4 luni închisoare.

Va reduce pedepsele stabilite inculpatului S. F., după cum urmează:

-de la 8 (opt) luni închisoare la 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228 alin. 1 din Codul Penal (faptă comisă în septembrie-octombrie 2012), cu aplic. art. 5 din Codul penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 din Cod de procedură penală;

-de la 8 (opt) luni închisoare la 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228 alin. 1 din Codul Penal (faptă comisă în 26-29 octombrie 2013), cu aplic. art. 5 din Codul penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 din Cod de procedură penală;

-de la 8 (opt) luni închisoare la 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228 alin. 1 din Codul Penal (faptă comisă la 4 noiembrie 2013), cu aplic. art. 5 din Codul penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 din Cod de procedură penală;

-de la 4 (patru) luni închisoare la 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 224 alin. 1 din Codul Penal (faptă comisă la 4 noiembrie 2013), cu aplic. art. 5 din Codul penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 din Cod de procedură penală;

În baza disp. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b din Codul penal din 1969 va contopi pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru ) luni închisoare, pe care o sporește cu 2(două) luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală totală de 6 (șase) luni închisoare.

Va menține dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 66 alin. 1, lit. a și b din Cod penal, pe durata și condițiile prev. de art. 65 din noul Cod penal, ce se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

Verificând sentința penală și sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei, atât din oficiu cât și din perspectiva apelului promovat de părțile civile, C. reține:

Din cursul urmăririi penale partea vătămată C. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 22.000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin săvârșirea celor trei infracțiuni de furt de către inculpat astfel cum au fost descrise mai sus. La termenul de judecată din 15.01.2014 partea civilă a declarat în fața instanței, în ședință publică, că își menține constituirea de parte civilă astfel cum a fost formulată în cursul urmăririi penale.

De asemenea, raportat la declarația inculpatului din 15.01.2014, prin care acesta a arătat că este de acord cu plata către partea civilă a sumei de 22.000 lei, precum și dispozițiile art. 16¹ alin. (2) și (3) Cod procedură penală instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. I., astfel că în baza art. 14, 16¹ alin. 2 și 3 Cod procedură penală corob. cu art. 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul S. F. să plătească părții civile C. I., suma de 22.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza disp. art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate apelurile părților civile C. I. și C. O. și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii penale .

În baza dispozițiilor art. 424 Cod procedură penală se va dispune deducerea din pedeapsa de executat durata arestării preventive de după 17. 01.2014 la zi.

Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală:

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I. Admite apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sent. pen. nr. 91/17.01.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o desființează, în parte, în latură penală.

Rejudecând cauza:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1(un) an închisoare aplicată prin sentința penală apelată în pedepsele componente și înlătură sporul de 4 luni închisoare.

Reduce pedepsele stabilite inculpatului S. F., după cum urmează:

În baza disp. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b din Codul penal din 1969 contopește pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru ) luni închisoare, pe care o sporește cu 2(două) luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală totală de 6 (șase) luni închisoare.

Menține dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 66 alin. 1, lit. a și b din Cod penal, pe durata și condițiile prev. de art. 65 din noul Cod penal, ce se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Deduce din pedeapsa de executat durata arestării preventive de după 17. 01.2014 la zi.

În temeiul disp. art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat cu prilejul soluționării apelului de față rămân în sarcina acestuia, în acestea fiind inclus și onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

II. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile C. O. și C. I. împotriva sent. pen. nr. 91/17.01.2014 a Judecătoriei Iași.

În temeiul disp. art. 275 alin. 2 obligă părțile vătămate apelante să plătească statului cheltuieli judiciare de câte 25 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2014.

Președinte, Judecător,

E. ScrimințiGabriela C. T.

Grefier,

G. A.

Red. S.E.

Tehnored. A.G.

2 ex. la 30.04.2014

Judecătoria Iași: judecător C. F.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 20/2012. Curtea de...		Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 178/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 178/2014. Curtea de Apel IAŞI