Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Hotărâre din 25-04-2014, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 71/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 71/CJ/2014
Ședința publică de la 25 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind contestația formulată de condamnatul Ț. M., împotriva sentinței penale nr. 63/18.02.2014, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. I..
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 25.04.2014, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, C. constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 63/18.02.2014 a Tribunalului Iași, pronunțată în d. nr._, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, raportat la art. 595 Cod procedură penală, a fost admisă sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor în Penitenciarului Iași, constituită în baza art. 2 din HG nr. 836/2013, sesizare privind pe condamnatul Ț. M., fiul lui A. și I., născut la 21.01.1968, CNP_, deținut în P. Iași, în baza dispozițiilor art. 6 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 244 alin. (2) Cod penal, a fost redusă pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată numitului Ț. M. prin sentința penală nr. 419/20.05.2011 a Tribunalului G., rămasă definitivă prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la 5 ani închisoare (maximul special prevăzut de legea nouă), în temeiul art. 6 alin. (5) Cod penal, s-a dispus ca pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din Codul penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 419/20.05.2011 a Tribunalului G., să fie executată în conținutul prevăzut de legea nouă și stabilește ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării de către Ț. M., pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și g) Cod penal, au fost interzise condamnatului Ț. M. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și g) Cod penal, ca pedeapsă accesorie, a fost dedusă din durata pedepsei aplicate de 5 ani închisoare perioada executată, de la data de 28.03.2013 la zi, s-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 561/2011 emis la data de 20.12.2011 de Tribunalului G. în baza sentinței penale nr. 419/20.05.2011 a Tribunalului G. și emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, în baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iași a reținut că prin sentința penală nr. 419/20.05.2011 a Tribunalului G., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 23.12.2011, a fost condamnat numitul Ț. M. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) din Codul penal din 1969, iar la data de 28.12.2011, Tribunalul G. a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 561/2011.
Analizând dispozițiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal,
Tribunalul a reținut că fapta pentru care s-a dispus condamnarea numitului Ț. M. prin sentința penală nr. 569/14.11.2007 a Tribunalului V., definitivă la data de 13.03.2008, prin decizia penală nr. 920/13.03.2008 a Î.C.C.J.- Secția Penală este prevăzută ca infracțiune și de legea nouă, intrată în vigoare la data de 1.02.2014 și se încadrează în dispozițiile art. 244 alin. (1) și (2) din noul Cod penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Având în vedere dispozițiile art. 6 din noul Cod Penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei – conform cărora, dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim – instanța a constatat că în cauză sunt incidente aceste norme legale, dat fiind că pedeapsa aplicată numitului Ț. M. pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (10 ani închisoare) depășește maximul special prevăzut de legea nouă (5 ani închisoare).
Referitor la pedeapsa complementară aplicată numitului Ț. M., reținând că aceasta are corespondent în legea nouă, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul conținutului (art. 66 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal) și poate fi aplicată în temeiul art. 67 Cod penal, s-a dispus, în baza art. 6 alin. (5) Cod penal, ca pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr. 419/20.05.2011 a Tribunalului G., să fie executată în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă, stabilindu-se ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării de către Ț. M., pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și g), cu interzicerea condamnatului Ț. M. a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și g) Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În cauză s-a dispus emiterea unor noi forme de executare, având în vedere modificările intervenite în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termenul legal de 3 zile de la comunicare, condamnatul Ț. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că instanța care l-a condamnat definitiv – C. de A. G. – a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 C. proc. pen., astfel încât a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 6 ani și 8 luni, iar nu de 10 ani, cum greșit a reținut instanța de fond. Ca atare, dat fiind că noul Cod de procedură penală prevede la art. 374 alin. 4, 375 alin. 1 raportat la art. 396 alin. 10 aceeași procedură simplificată, cu reducerea obligatorie cu o treime a cuantumului pedepsei principale, a solicitat instanței de control judiciar să facă aplicarea acestor dispoziții legale.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile și la susținerile contestatorului, C. constată următoarele:
Sentința pronunțată de Tribunalul Iași este în parte nelegală, făcându-se în mod greșit de către judecătorul fondului referire la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată contestatorului-condamnat Țiru M. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal, acesta fiind, în fapt, condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 419/20.05.2011 a Tribunalului G., modificată prin decizia penală nr. 179/A/20.06.2013 a Curții de A. G. și rămasă definitivă prin nerecurare, reținându-se în favoarea contestatorului condamnat dispozițiile art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală.
Aceasta este, așadar, pedeapsa principală de la care trebuia să pornească instanța de fond analiza incidenței legii penale mai favorabile, potrivit dispozițiilor art. 6 din noul Cod penal, cu toate consecințele decurgând de aici, inclusiv în ceea ce privește mandatul de executare retras.
C. reține, pe de altă parte, că în raport de pedepsele - principală și complementară – aplicate contestatorului-condamnat prin nr. 419/20.05.2011 a Tribunalului G., modificată prin decizia penală nr. 179/A/20.06.2013 a Curții de A. G. și rămasă definitivă prin nerecurare, art. 6 Cod penal trebuie aplicat după cum urmează:
Astfel, contestatorul-condamnat execută pedeapsa principală de 6 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal, cu reținerea art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală.
Executarea pedepsei principale a început la 28.03.2013 și va lua sfârșit la 27.11.2019.
Totodată, i-au fost interzise drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a, teza II, lit. b, c Cod penal pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară, durata nedepășind maximul – tot de 5 ani - ce poate fi stabilit potrivit noii legi penale generale.
Această infracțiune este incriminată în Noul Cod penal în dispozițiile art.244 alin. 1 și 2 Cod penal – înșelăciune, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, pentru această infracțiune fiind prevăzută și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o durată maximă de 5 ani, potrivit art. 66 alin. 1 Cod penal, astfel cum s-a arătat mai sus.
Or, potrivit art. 6 alin. 1 din Codul penal adoptat prin legea nr. 286/2009, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În cauză, limita maximă de pedeapsă principală pentru infracțiunea de înșelăciune este mai mică potrivit noilor dispoziții penale, 5 ani, față de 20 de ani în vechea reglementare, însă instanța de fond trebuia să analizeze situația juridică dată de incidența formei continuate a infracțiunii de înșelăciune și a recidivei postexecutorii, cauze agravante incidente în ceea ce îl privește pe contestatorul condamnat Ț. M., precum și, desigur, efectele aplicării dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la forma continuată a infracțiunii de înșelăciune, C. arată că această cauză de agravare se regăsește în art. 35 alin. 1 Cod penal, cu regula de sancționare prevăzută de art. 36 alin. 1 Cod penal, adică maximul prevăzut de lege se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.
Recidiva postexecutorie reglementată de art. 37 lit. b din vechiul Cod penal este prevăzută de art. 41 Cod penal, regula de sancționare fiind în art. 43 alin. 5 Cod penal, limitele de sancționare pentru noua infracțiune săvârșită în stare de recidivă majorându-se cu jumătate.
Constată C. că Ț. M. trebuie să beneficieze în continuare însă și de dispozițiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală, având câștigat definitiv acest beneficiu, ca și cauză generală de reducere a pedepsei, în prezent reglementat de art. 375 alin. 1 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă pentru pedeapsa închisorii trebuind a fi reduse cu o treime.
Așadar, în cazul contestatorului-condamnat Ț. Melută ar exista un cumul de cauze de agravare și de reducere a pedepsei, C. constatând că sunt aplicabile disp. art. 79 alin. 1 și 2 Cod penal, aplicându-se, în ordine, cauza de reducere a pedepsei, apoi dispozițiile privitoare la circumstanțe agravante - infracțiune continuată, apoi recidivă.
Potrivit calcului matematic aplicabil situației contestatorului, limita maximă a pedepsei închisorii prevăzută pentru infracțiunea de la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal – 5 ani, trebuie redusă, într-o primă etapă cu 1/3, ajungându-se la 3 ani și 4 luni închisoare. Aplicând regulile de la infracțiunea continuată, la maximul de 3 ani și 4 luni închisoare se adaugă 3 ani, pentru a stabili care era maximul la care se putea ajunge pentru această formă de săvârșire a infracțiunii, rezultând 6 ani și 4 luni închisoare. Într-o ultimă etapă, corelativă normelor de sancționare a recidivei postexecutorii, maximul de 6 ani și 4 luni astfel obținut, se majorează cu ½, rezultând o pedeapsă maximă potrivit legii penale noi care ar fi putut fi aplicată contestatorului-condamnat de 9 ani și 6 luni, pedeapsa care depășește pedeapsa principală concretă aplicată contestatorului, de 6 ani și 8 luni.
Cum însă instanța de fond a statuat în sensul admiterii contestației și reducerii pedepsei contestatorului-condamnat Ț. Melută la 5 ani închisoare, ținând cont de principul neagravării situației în propria cale de atac, reglementat de art. 425 indice 1 alin. 4 raportat la art. 418 Cod procedură penală, aceasta fiind, de altfel, singura cale de atac declarată în cauză, C. constată că acesta va executa 5 ani închisoare, în sensul dispus de prima instanță.
Sentința instanței de fond va fi, cu toate acestea desființată în parte, urmând a fi admisă contestația, în baza disp. art. 425 indice 1 alin. 7 punctul 2 litera a Cod procedură penală raportat la art. 23 alin. 10 din L. nr. 255/2013, pentru a fi remediate, obligatoriu, în vederea punerii în executare, chestiunile ținând de cuantumul pedepsei principale ce a fost redusă (6 ani și 8 luni în loc de 10 ani), mandatul de executare retras, sentința de condamnare a contestatorului, așa cum a fost ea modificată de C. de A. G. în apelul peste termen al contestatorului-condamnat.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței contestate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, incluzând și onorariul avocatului din oficiu, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul dispozițiilor art. 425 indice 1 alin. 7 punctul 2 litera a Cod procedură penală raportat la art. 23 alin. 10 din L. nr. 255/2013, având în vedere și dispozițiile art. 425 indice 1 alin. 4 raportat la art. 418 Cod procedură penală, admite contestația formulată de contestatorul condamnatȚ. M., fiul lui A. și I., născut la data de 21.01.1968, CNP_, în prezent deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 63/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr._, sentință pe care o desființează în parte.
Rejudecând, în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 244 alin. 2 Cod penal reduce pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată contestatorului condamnat Ț. M. prin sentința penală nr. 419/20.05.2011 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr. 179/20.06.2013 a Curții de A. G., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 6 alin. 5 Cod penal, dispune ca pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c din Codul penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 419/20.05.2011 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr. 179/20.06.2013 a Curții de A. G., să fie executată în conținutul prevăzut de legea nouă și stabilește ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării de către contestatorul condamnat Ț. M., pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b și g Cod penal.
Dispune retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 561/2011 emis la data de 16.07.2013 de Tribunalului G. în baza sentinței penale nr. 419/20.05.2011 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr. 179/20.06.2013 a Curții de A. G. și emiterea unui nou mandat la data prezentei decizii.
Menține dispozițiile sentinței contestate care nu contravin prezentei decizii.
Dispune ca suma de 200 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, să fie înaintată din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție către Baroul Iași.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, incluzând și onorariul avocatului din oficiu, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE,
Judecător P. A. G.
Grefier,
C. B.
Redactat A. P.
Tehnoredactat A. P.
2 ex. – 25.05.2014
Tribunalul Iași
Judecător N. Ș.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 178/2014. Curtea de... | Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Sentința nr. 57/2015.... → |
|---|
