Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 982/2012. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 982/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 982/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 982/2012

Ședința publică de la 25 Septembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. D.

Judecător E. S.

Judecător C.-G. T.

Grefier V. M.

Ministerul Public reprezentat prin procuror – I. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr. 559 din data de 24 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul cu nr._/9245/2011.

Compunerea completului de judecată a fost stabilită, în conformitate cu dispozițiile art 98 al. 6 din Codul de procedură penală, prin includerea doamnei judecător S. E., conform listei de permanență pentru 25 septembrie 2012, în locul doamnei judecător C. M. - titular al completului R-1- aflată în concediu medical.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul C. V., în stare de arest preventiv, asistat de av. M. D., apărător ales, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Av. M. D., pentru inculpatul recurent, depune la dosar împuternicirea avocațială.

Inculpatul, având cuvântul arată că înțelege să-și retragă recursul formulat, declarația sa fiind consemnată într-un proces verbal atașat separat la dosarul cauzei.

Instanța față de declarația inculpatului acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.

Av. M. D. pentru inculpatul recurent solicită ca instanța să ia act de declarația inculpatului de retragere a recursului formulat.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită a se lua act de manifestarea de voință a inculpatului.

Inculpatul având cuvântul solicită a se lua act de declarația dată.

CURTEA DE APEL

Prin sentința penală nr. 559 din data de 24 februarie 2012, Judecătoria Iași a dispus următoarele:

„ Condamnă inculpatul C. V., fiul lui A. și A. născut la data de 21.08.1958, în mun. Iași, jud. Iași, C.N.P :_, domiciliat în . D., jud. Iași, cetățean român, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, fără copii minori, studii 8 clase, pentru săvârșirea, în iunie 2009, a infracțiunii de „transport de vânat dobândit prin braconaj sau găsit împușcat sau tranșat în teren”, constând în transportul unui porc mistreț, prevăzută de art. 44 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a raportat la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a, teza a II-a și lit. b C.pen, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.pen.

În conformitate cu art. 33 lit. a Cod penal constată că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea de „lovire sau alte violențe”, comisă la 16.07.2009, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1699 din 27.05.2011 a Judecătoriei Iași, modificată în parte, sub aspectul cheltuielilor judiciare, și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 602 din 15.11.2011 a Tribunalului Iași, la 4 (patru) luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentința penală sus-menționată, pedeapsă ce devine astfel executabilă și, potrivit art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal contopește pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente arătate mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) luni închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a, teza a II-a și lit. b C.pen, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.pen.

În temeiul art. 85 alin. 3 Cod penal raportat la art. 81 și 82 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultate în urma contopirii, de 6 (șase) luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 2(doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, termen ce se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv 15.11.2011.

Potrivit art. 71 alin 5 Cod penal, suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 1 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare sau neexecutării obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală achită inculpatul C. V., cu datele de stare civilă mai sus-arătate, pentru săvârșirea, în perioada martie-iunie 2009, a infracțiunii de „transport de vânat dobândit prin braconaj sau găsit împușcat sau tranșat în teren”, prevăzută de art. 44 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, constând în transportul unui porc mistreț.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală achită inculpatul C. V., cu datele de stare civilă mai sus-arătate, pentru săvârșirea, în perioada martie-iunie 2009, a infracțiunii de „transport de vânat dobândit prin braconaj sau găsit împușcat sau tranșat în teren”, prevăzută de art. 44 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, constând în transportul unui căprior.

Potrivit art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 14 Cod procedură penală și art. 998-999 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de Direcția S. Iași pentru O. S. C. și obligă inculpatul la plata către acesta a sumei de 149, 26 lei, reprezentând daune materiale.

Ia act că inculpatul a fost asistat, în cursul judecății, de apărător ales.

În temeiul art. 349 C.p.p., raportat la art. 191 alin 1 C.p.p., obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale, iar potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.”

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, având nr. 964/P/2009 din 25.03.2011 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, în data de 19.05.2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. Violel pentru săvârșirea a trei infracțiuni de „transport de vânat dobândit prin braconaj sau găsit împușcat sau tranșat în teren”, prevăzută de art. 44 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, s-a reținut că în cursul anului 2009, inculpatul C. V., ar fi transportat, la trei date diferite, la domiciliul său, vânat sau părți provenite din acesta, dobândite fără respectarea condițiilor legale. S-a menționat că în data de 14.06.2009, polițiști din cadrul Serviciului Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase al Inspectoratului de Poliție Județean Iași au fost sesizați cu privire la faptul că inculpatul C. V. ar fi braconat la 13.06.2009, cu ajutorul unui laț, un porc mistreț, pe care apoi l-a transportat la domiciliul său, aspectele menționate în sesizare fiind confirmate de fiica vitregă a învinuitului, numita A. A.-M..

La percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului s-au descoperit fragmente de carne, cu privire la care s-a stabilit că provin de la doi porci mistreți și un căprior. Inculpatul a recunoscut că a găsit, în luna iunie 2009, un mistreț mort, în pădurea din apropierea satului Poiana, mistreț pe care l-a transportat la domiciliul său.

Situația de fapt astfel expusă a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu (fila 10, d.u.p.), proces-verbal de percheziție domiciliară și planșe foto (filele 14-27, d.u.p.), autorizația de percheziție (fila 11, d.u.p.), proces-verbal de conducere în teren de către învinuit și planșe foto (filele 28-32, d.u.p.), adresa IPJ Iași emisă către Direcția Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (fila 33, d.u.p.), proces-verbal de ridicare și înaintare a cărnii către DSVA Iași (fila 34, d.u.p.), fișe custodie (filele 37-38, d.u.p.), buletinul de analiză având nr. 902/02.07.2009 (filele 35-36, d.u.p.), adresa Autorității Naționale Sanitar - Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor (filele 39-40, d.u.p.), declarațiile martorilor V. I., Morarița C., M. I. (filele 42,43, 47-49, 55-56), declarațiile învinuitului (filele 72-74, 76-78, 82, 85, 89 d.u.p.).

În cursul cercetării judecătorești, instanța a administrat următoarele mijloace de probă: declarație inculpat C. V. (filele 38, dosar instanță), declarații martori V. I. (fila 44, d.u.p.), Adocheiei A. M. (fila 45, dosar instanță), A. P. (fila 51, dosar instanță), T. C. (fila 52, dosar instanță), M. C. (fila 53, dosar instanță), fiind atașată și sentința penală nr. 1699 din 27 mai 2011 a Judecătoriei Iași, cu referat privind data și modalitatea rămânerii definitive (filele 57-59, dosar instanță).

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța a constatat dovedită vinovăția inculpaților cu privire la săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul lunii iunie 2009, inculpatul C. V. a găsit, în pădurea Poieni, denumită uzual „Râpa Vărărie”, un porc mistreț mort, pe care l-a transportat cu o căruță la locuința sa, unde l-a tranșat și a consumat o parte din carnea acestuia, cealaltă cantitate fiind găsită cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 16.06.2009.

Aceste aspecte rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului, (filele 72-74, 76-78, 82, 85, 89, d.u.p. și fila 38, dosar instanță), ce relatează în acest fel modul în care s-au derulat evenimentele, declarație ce se coroborează cu cea a martorului M. C. (filele 55-56, d.u.p. și 53, dosar instanță), care a relatat că, în timp ce se afla la domiciliu, în curtea casei sale, culegând cireșe, locuința fiind în vecinătatea unei case părăsite, pe lângă care se declasa în mod obișnuit inculpatul C. V., înspre sau de la pădure, l-a văzut pe inculpat și pe soția acestuia, care se deplasau cu o căruță. Aceștia au oprit în curtea casei părăsite, de unde au cosit iarbă, ocazie cu care martorul, urcat în cireș, a putut observa în coșul căruței un porc mistreț mort, peste care inculpatul a pus iarba cosită, fiind evident scopul de a disimula transportul animalului sălbatic.

Din buletinul de analiză nr. 902 din 02.07.2009, întocmit de către Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor Iași, cu privire la carnea preluată de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 16.06.2009, rezultă că aceasta provenea de la doi porci mistreți (cu dimensiuni de 60-70 de kg, respectiv 90-100 kg) și un căprior. Din examinarea acestora a rezultat că carnea era proaspătă și relativ proaspătă, iar țesutul muscular era de culoare roșie vie, roșie închis, fără să prezinte urme de laț, zone hemoragice, coaguli negricioși, care să denote prinderea într-o capcană. S-a constatat, de asemenea, că aspectul musculaturii denotă o sângerare rapidă, animalele fiind cel mai probabil împușcate și prelucrate imediat de către o persoană cunoscătoare, iar față de aspectul zonelor costale, membrelor și maselor musculare, rezultă că acestea au fost tranșate pe zone mai anatomice din animal integru, iar la una dintre probe (diafiză humerală mistreț), s-a constatat și s-a recuperat o alice de la nivelul coloanei vertebrale.

Din coroborarea tuturor acestor mijloace de probă a rezultat că inculpatul a transportat un animal sălbatic la domiciliul său, imediat după acesta fusese împușcat, în vederea tranșării și consumării acestuia, încercând să ascundă această activitate infracțională prin acoperirea porcului mistreț cu iarbă cosită.

Cât privește celelalte două fapte de transport reținute în sarcina inculpatului, comiterea acestora de către inculpat nu a fost dovedită prin probele administrate în cauză.

Astfel, martorul V. I. (declarație, fila 44, dosar instanță), aflat în relații de dușmănie cu inculpatul, având calitatea de parte vătămată în dosarul penal nr._, în care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de „lovire sau alte violențe”, a declarat în mod nedeterminat, că l-a văzut pe inculpat punând capcane pentru a prinde animale, iar în luna martie 2009 l-a văzut pe inculpat și pe soția acestuia în „Râpa lui B.”, fără ca aceștia să aibă ceva în căruța cu care se deplasau, însă, cu aceeași ocazie, în aproprierea locului din care venea inculpatul, a găsit pielea, copitele și capul unui mistreț care păreau proaspete.

Constatarea acestora împrejurări este insuficientă pentru stabilirea, în sarcina inculpatului, a unei alte fapte de transport a unui animal sălbatic, dincolo de orice îndoială, în condițiile în care martorul a văzut doar părți ale unui animal sălbatic, aflate într-o pădure, deci într-un loc public, văzând însă, totodată, că inculpatul și soția lui nu aveau nimic în căruță.

Referitor la o pretinsă faptă de transport a unui căprior sălbatic, nu există nici un mijloc de probă, chiar și indirect, care să indice că inculpatul ar putea fi autorul unei asemenea fapte, simpla împrejurare că, la percheziția domiciliară s-a descoperit carne provenind de la un astfel de animal sălbatic, este insuficient, sub aspectul exigențelor de probă și obligației organelor judiciare de a stabili adevărul dincolo de orice îndoială rezonabilă, raportat la prezumția de nevinovăție de care trebuie să beneficieze inculpatul in cursul procesului penal, care nu trebuie să-și dovedească nevinovăția, pentru a stabili, pe bază de simplă deducție, că inculpatul a fost cel care a transportat animalul sălbatic și că acesta din urmă a fost dobândit prin braconaj sau găsit împușcat sau tranșat în teren.

De asemenea, nici un mijloc de probă nu dovedește împrejurarea că inculpatul ar fi dobândit vânatul mai sus-menționat fără respectarea condițiilor legii.

În drept, fapta inculpatului C. V. care, în cursul lunii iunie 2009, a luat un porc mistreț împușcat din pădurea în pădurea Poieni, denumită uzual „Râpa Vărărie”, pe care l-a transportat până la domiciliul său, unde l-a tranșat și a consumat o parte din acesta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de transport al vânatului dobândit în condițiile art. 42 sau găsit împușcat ori tranșat în teren, comercializarea, naturalizarea și orice operațiuni privind vânatul sau părți ori produse ușor identificabile provenite de la acesta, dobândite fără respectarea condițiilor legii, infracțiune reglementată prin dispozițiile art. 44 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, a vânătorii și a protecției fondului cinegetic.

Elementul material al laturii obiective este reglementat în modalități alternative, fiind realizat atât în modalitatea transportului de vânat găsit transportat în teren, cât și în modalitatea exemplificativă a efectuării unor operațiuni privind acest vânat, vânat ce a fost dobândit fără respectarea condițiilor legii, respectiv a fost preluat, fără drept, de către inculpat, din locul în care a fost găsit, urmând a se reține, existența unei singure infracțiuni în sarcina acestuia, chiar și în aceste modalități alternative.

Urmarea imediată a acțiunii inculpatului constă tocmai în atingerea adusă relațiilor sociale ce reglementează fondurile cinegetice, ce presupun desfășurarea activităților de vânătoare, transport, prelucrare și orice alte operațiuni în legătură cu vânatul, în deplină consonanță cu dispozițiile legale și producerea unei pagube Ocolului S., care administrează fondul cinegetic. Din modalitatea de comitere a faptei rezultă și existența raportului de cauzalitate între fapta comisă de inculpat și rezultatul produs.

Acțiunea de sustragere a inculpatului s-a realizat, din punct de vedere subiectiv, cu forma de vinovăție prevăzută de lege pentru infracțiunea, respectiv intenția indirectă (art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal). Astfel, inculpatul a prevăzut că prin comiterea infracțiunii, vânatul sus-menționat va ieși din patrimoniul persoanei vătămate, producându-se o pagubă patrimoniului acesteia, rezultat pe care l-a acceptat prin comiterea faptei.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute in art. 44 alin. 1 din Legea nr. 407/2006, a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, respectiv închisoare de la un an la 5 ani sau amenda de la 15.000 lei la 30.000 lei:, gradul de pericol social concret dat de modul de săvârșire al faptei, dat fiind că în cauză este vorba de o infracțiune săvârșită cu intenție indirectă; pe de altă parte instanța a ținut seama și de persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, dar care a recunoscut, deși circumstanțiat, comiterea faptei.

Raportat la aceste împrejurări, instanța a apreciat, în primul rând, în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei, că se impune aplicarea în cauză a pedepsei închisorii, ca fiind, în mai mare măsură, aptă să realizeze un rol preventiv și educativ asupra inculpatului.

Pe de altă parte, raportat la conduita inculpatului anterior comiterii acestei infracțiuni, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, instanța a dispus reținerea în cauză a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin 1 lit. d Cod penal, apreciind că se impune coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, singura în măsură să asigure funcția preventivă a pedepsei, în cuantum de 6 (șase) luni închisoare.

În ceea ce privește situația juridică a inculpatului, instanța a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea de „lovire sau alte violențe”, comisă la 16.07.2009, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1699 din 27.05.2011 a Judecătoriei Iași, modificată în parte, sub aspectul cheltuielilor judiciare, și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 602 din 15.11.2011 a Tribunalului Iași, la 4 (patru) luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni.

În conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. 1 Cod penal, întrucât, prin prezenta cauză s-a constatat că inculpatul C. V. mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea sentinței penală nr. 1699 din 27.05.2011 a Judecătoriei Iași, prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate, instanța a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentința penală sus-menționată, pedeapsă ce devine astfel executabilă și, potrivit art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal a contopit pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente arătate mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) luni închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 C.pr.pen., și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci a apreciat conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen.

Astfel, natura faptei săvârșite și gravitatea acesteia conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, lit.a, teza a doua și lit.b. C.pen.

Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit.a, teza întâi C.pen., întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu a fost reținută în conținutul pedepsei accesorii.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate, instanța a ținut cont de prevederile art. 85 alin. 3 Cod penal, în conformitate cu care, în cazul prevăzute de alineatul 1 al aceluiași articol, dacă pedeapsa rezultantă în urma contopirii nu depășește 2 ani, instanța poate aplica dispozițiile art. 81.

În acest sens, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod procedură penală, întrucât pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, figurând în cazierul judiciar ca fiind lipsit de antecedente penale, iar în lumina considerentelor expuse mai sus, ținând seama de persoana inculpatului și de comportamentul acestuia înainte și după comiterea faptei - ținând cont că în perioada scursă de la comiterea faptei, de aproape 3 ani, acesta nu a reiterat, în vreun fel, actul infracțional, că simpla pronunțare a condamnării constituie un avertisment pentru acesta și că, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni.

În acest sens, instanța a avut în vedere vârsta inculpatului – 54 de ani, faptul că acesta a recunoscut comiterea infracțiunii, deși în mod circumstanțiat, s-a comportat în mod corect în cursul procesului, nu a mai fost angrenat în alte activități infracționale, aspecte de natură să formeze convingerea în sensul că reabilitarea socială a acestuia poate fi realizată printr-o focalizare preponderentă asupra rolului educativ al pedepsei, în detrimentul celui represiv, putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă în raport de valorile sociale protejate de legea penală.

În acest sens, instanța nu a considerat necesar ca inculpatul să fie supus unor măsuri de supraveghere și unor obligații, din categoria celor prevăzute de art. 863 Cod procedură penală. A apreciat, însă, nu doar prin prisma îndeplinirii formale a condițiilor prevăzute de art. 81 Cod penal, ci prin raportare la circumstanțele concrete ale faptei și a celor legate de persoana inculpatului, că acesta a conștientizat consecințele grave pe care un astfel de act le poate genera, și că deține suficiente resurse pentru a se putea reabilita social.

Din aceste considerente, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal (6 luni + 2 ani).

Referitor la momentul de la care se va calcula acest termen de încercare, față de dispozițiile art. 85 alin. 3 teza finală Cod penal, rezultă acesta va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus anterior condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, termen care în speță este 15.11.2011.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 și 841 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cursul termenului de încercare sau a neexecutării obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

Față de modul de executare al pedepsei principale, instanța a dispus, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În ceea ce privește celelalte două fapte de transport, cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, constând în transportul, în perioada martie-iunie 2009, a unui porc mistreț și a unui căprior, instanța a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.

Pentru a ajunge la această concluzie instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au putut dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul ar fi autorul a încă două fapte de transport de vânat și/sau de efectuare de orice alte operațiuni privind vânatul, dobândit fără respectarea condițiilor legii.

Astfel, singurul mijloc de probă relevant este oferit în speță de carnea de vânat găsită cu ocazia percheziției domiciliare, cu privire la care s-a stabilit că provine de la doi porci mistreți diferiți și de la un căprior, situație care, prin ea însăși, nu conferă suficiente date pentru a putea aprecia, în primul rând, că acest vânat a fost dobândit de inculpat fără a fi respectate dispozițiile legii sau că ar fi transportat acest vânat, vânat pe care ar fi provenit din braconaj sau ar fi fost găsit tranșat sau împușcat în teren.

De asemenea, declarația martorului V. (declarație, fila 44, dosar instanță ), îl localizează pe inculpat, în cursul lunii martie 2009, în același perimetru în care martorul sus-menționat a observat părți dintr-un porc mistreț; totodată, același martor relatează cu precizie că nu a observat ca inculpatul să fi avut în căruță, în aceleași condiții de loc și de timp, vreun animal sălbatic sau părți dintr-un astfel de animal, declarație considerată de instanță cu atât mai credibilă, cu cât martorul sus-menționat se află în relații de dușmănie cu inculpatul, neavând astfel nici un interes pentru o a depune o mărturie pro causa.

Având în vedere că în mod obiectiv a existat o faptă, respectiv o modificare a realității obiective, constând cel mai probabil în împușcarea a două animale sălbatice (un porc mistreț și un căprior), precum și în transportul și prelucrarea acestui vânat, niciun mijloc de probă administrat în cauză nu a putut stabili cu certitudine că inculpatul C. V. ar fi autorul unei astfel de fapte, motiv pentru care prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură conform art. 52, respectiv art. 66 alin. 1 Cod procedură penală nu a fost răsturnată.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere că inculpatul a fost achitat pentru două dintre cele trei infracțiuni deduse judecății, instanța a examinat pretențiile formulate de partea civilă doar în raport de fapta ilicită cu privire la care s-a dispus condamnarea inculpatului.

În raport de cele expuse mai sus, instanța a reținut că potrivit art. 14 alin. 1 Cod procedură penală, „acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente”, iar potrivit art. 14 alin. 3 Cod procedură penală, „repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile”.

Față de manifestarea de voință a părții civile, instanța a reținut că acesta a solicitat repararea daunelor materiale suferite ca urmare a infracțiunilor presupus a fi fost săvârșite de inculpat, urmând a fi avute în vedere dispozițiile art. 998-999 din Codul civil din 1864, aplicabile în cauză, față de momentul săvârșirii infracțiunilor, în conformitate cu care „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.

În aplicarea dispozițiilor sus-menționate, rezultă că, pentru admiterea acțiunii civile formulate, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții:

  1. să existe o faptă ilicită;
  2. o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciul a cărui reparare se cere;
  3. să existe un prejudiciu cert, atât în ceea ce privește existența, cât și modalitatea de reparare;
  4. vinovăția autorului faptei ilicite

Instanța a reținut ca dovedite împrejurările în raport de care s-a făcut soluționarea laturii penale a cauzei, constând că există o faptă ilicită, reprezentată de infracțiunea pentru care se va dispune condamnarea sa, precum și vinovăția sa în comiterea acesteia, dar și de împrejurarea că inculpatul nu este autorul celorlalte două fapte ilicite, în raport de care s-au formulat, totodată, pretenții, de către partea civilă.

Din modul de reglementare a dispozițiilor referitoare de vânat, reglementări cu caracter protectiv pentru aceste fond și din prerogativa de administrare a fondului cinegetic, ce este în sarcina Ocolului S., rezultă că prin fapta inculpatului, de transport a unui mistreț găsit împușcat pe teren, acestei părți civile i s-a produs un prejudiciu, care se impune a fi reparat de către inculpat, punându-se astfel în evidență legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul a cărei reparare se cere.

În evaluarea acestui prejudiciu, instanța a ținut cont că din buletinul de analiză nr. 902 din 02.07.2009, întocmit de către Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor Iași, cu privire la carnea preluată de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 16.06.2009, rezultă că aceasta provenea de la doi porci mistreți (cu dimensiuni de 60-70 de kg, respectiv 90-100 kg), însă, față de datele speței, a fost imposibil să se stabilească greutatea mistrețului care a fost transportat efectiv de către inculpat.

Ținând cont însă și de principiul disponibilității acțiunii civile, având în vedere că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului doar la plata contravalorii cărnii de porc sustrase, efectiv găsită la acesta, ținând cont că s-a precizat că prejudiciul suferit pentru doi porci mistreți ar fi de 298, 53 lei, instanța a apreciat ca fiind rezonabil și totodată corespunzând valorii minimale pe care ar fi avut-o prejudiciul cauzat părții civile, să-l oblige pe inculpat la plata a jumătate din această sumă, respectiv la plata sumei de 149,26 lei, cu titlu de despăgubiri civile către O. S. C..

În temeiul art. 349 C.p.p., raportat la art. 189 C.p.p. și 191 alin 1 C.p.p., reținând vinovăția inculpatului în provocarea unei părți din cheltuielile judiciare efectuate de către stat, având în vedere soluția de condamnare pronunțată față de acesta doar pentru una din cele trei fapte cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată, precum și împrejurarea că acesta a fost asistat, în cursul judecății, de apărător ales, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale, iar potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

În termen legal, hotărârea primei instanțe a fost recurată de inculpatul C. V..

La termenul de judecată din data de 25 septembrie 2012, prezent în fața instanței, inculpatul a declarat că retrage recursul promovat și a solicitat a se lua act de declarația sa.

Având în vedere manifestarea expresă de voință a recurentului, în baza art. 3854 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va lua act de declarația inculpatului C. V. de retragere a recursului promovat împotriva sentinței penale nr. 559 din data de 24 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza disp. art. 385 ind.4 alin. 2 Cod procedură penală ia act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr. 559/ 24 februarie 2012 a Judecătoriei Iași.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2012.

Președinte,Judecător,Judecător,

D. DumitrescuElena ScrimințiGabriel C. T.

Grefier,

V. M.

Red. D.D

Tehnored. V.M – 2 exemplare

2 octombrie 2012

Judecătoria Iași - M. G. S.

← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466...  Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 422/2013. Curtea de Apel IAŞI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

    Comentarii despre Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 982/2012. Curtea de Apel IAŞI