Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 422/2013. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 422/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 422/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 422/2013

Ședința publică de la 16 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. S.

Judecător A. D.

Judecător G. S.

Grefier G. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. C. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către inculpatul S. I. L. împotriva sentinței penale nr. 3960 din 21.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent S. I. L., asistat de av. B. A., apărător ales, lipsă fiind partea vătămată M. C. V..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au fost depuse la dosarul cauzei motivele de recurs formulate în scris de inculpatul recurent, după care:

După ce instanța aduce la cunoștință inculpatului disp. art. 70 al.2 Cod procedură penală, interpelat fiind, inculpatul arată că dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.

Instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.

Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat .

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat B. A. solicită admiterea recursului declarat de către inculpatul S. I. L. împotriva sentinței penale nr. 3960 din 21.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași și, în principal achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de „șantaj” . S-a dorit ca inculpatul să fie „dat de exemplu” deși el este cel păgubit, iar acuzarea se bazează doar pe declarațiile părții vătămate și a membrilor familiei acesteia, între care există multe inadvertențe. S-au atașat la dosar planșe fotografice care prezintă niște mesaje telefonice, pentru interceptarea cărora nu a existat autorizație. Inculpatul a susținut în permanență că două dintre numerele de telefon care se reține că ar fi fost ale sale nu i-au aparținut niciodată. Este adevărat că inculpatul a adresat amenințări părții vătămate, în încercarea de a recupera suma de 20 000 euro pe care i-o împrumutase, dar nu a pus în aplicare niciuna dintre acele amenințări, au fost doar simple vorbe.

În situația în care, instanța va aprecia că inculpatul că se impune sancționarea inculpatului, solicită redozarea pedepsei și suspendarea executării conform disp. art. 81 Cod penal.

Reprezentantul Ministerului Public, arată că hotărârea instanței de fond, prin care s-a reținut o anume situație de fapt, a fost amplu motivată, răspunzând la toate aspectele invocate cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, astfel că este nefondată critica din recurs cu privire la faptul că nu au fost analizate toate apărările inculpatului.

Este adevărat că inculpatul are vocație la suspendarea condiționată a pedepsei, față de lipsa antecedentelor penale, dar apreciază că instanța de fond a respectat criteriile de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal.

Av. B. A., solicitând cuvântul în replică, arată că instanța de fond a respins probele solicitate de inculpat și nu a ținut cont de faptul că au existat doar amenințări.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și suspendarea executării pedepsei aplicate . Apreciază că aplicarea unei pedepse cu executarea în regim de detenție este prea mult, atâta timp cât el este cel păgubit.

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare .

Ulterior deliberării:

INSTANȚA

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 3960 din 21 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele:

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de formulată de inculpat, prin apărător, de restituire a cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpat, prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, din infracțiunea de șantaj, prevăzută de art.194, alin.1 C.pen., în infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 193 C.pen.

În temeiul art. 194, alin.1 C.pen., a fost condamnat inculpatul Șpighel I.- L., fiul lui E. și N., născut la data de 06.01.1975 în municipiul C., domiciliat în municipiul Iași, ..1, ., CNP_, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.

În temeiul art.71 C.pen., pe durata executării pedepsei închisorii și a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza a 2-a, lit.b C.pen.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și că inculpatul a avut apărător ales.

În temeiul art.191, alin.1 din C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum de 2500 lei.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea depusă de M. C. V. la data de 31.08.2010, aceasta a sesizat lucrătorii din cadrul I.P.J. Iași- Servicii de Investigații Criminale despre faptul că, în anul 2009 a împrumutat suma de 3000 dolari de la R. L., sumă ce urma a fi restituită în rate. În cursul lunii septembrie 2009, inculpatul Șpighel I.-L. a contactat-o telefonic, aducându-i la cunoștință că datoria pe care partea vărămată o avea față de R. L. a fost preluată de el, sens în care au convenit să se întâlnească pentru a stabili condițiile de restituire a împrumutului.

Începând cu data de 16.06.2010 partea vătămată a primit de la inculpat prin intermediul telefonului mobil o . mesaje care făceau referire la diferite sume de bani pe care partea vătămată trebuia să le dea inculpatului. Mesajele erau trimise de inculpat de la numerele de telefon_ și respectiv +_, mesaje prin intermediul cărora inculpatul adresa părții vătămate amenințări cu acte de violență, care priveau integritate fizică a persoanei vătămate cât și a familiei sale.

De asemenea, este de menționat faptul că la data de 24.08.2010, între inculpat și partea vătămata s-a perfectat contractul de împrumut autentificat sub nr. 2691 din 24.08.2010 potrivit căruia Șpighel I. L. a împrumutat părții vătămate M. C. V. suma de 20.000 euro, termenul de restituie fiind convenit de părți la data de 01 octombrie 2010.

Deși termenul scadent nu se împlinise, inculpatul a procedat la amenințări repetate la adresa părții vătămate, atât prin intermediul mesajelor, cât și al convorbirilor telefonice, că-i va omorî copilul, amenințând-o totodată și cu moartea, în scopul de a o determina să îi achite suma împrumutată.

La data de 31.08.2010, partea vătămată a pus la dispoziția organelor de urmărire penală telefonul marca „Siemens”, având cartela sim cu numărul_. Cu prilejul verificării memoriei telefonului s-a constat că partea vătămată în perioada 14.06.2010 – 01.09.2010 a primit în mod repetat mai multe mesaje de tip sms de la postul telefonic cu nr._, număr care în memoria telefonului ( la nr. 031 ) era asociat numelui „Șpighel ”. De asemenea, la data de 01.09.2010, partea vătămată a pus la dispoziția organelor de urmărire penală, telefonul „Nokia” ,având cartela sim cu numărul_, s-a procedat la citirea și transcrierea mesajelor primite de M. C.-V. la datele de 14.06.2010, orele 10:25, 15.06.2010, orele 13:42, 12.07. 2010, orele 17:18 și respectiv la data de 13.07.2010, orele 10:25.

Astfel, potrivit procesului verbal de transcriere a mesajelor de tip sms recepționate ( fila nr. 63 din dosarul de urmărire penală ) și planșele fotografice cuprinzând fotografii judiciar-operative ce conțin sms-urile puse la dispoziție de către partea vătămată ( filele nr. 64-65 din dosarul de urmărire penală ) se constată că, partea vătămată a primit de la nr. telefonic +_ o . mesaje având următorul conținut:

- la 14.06.2010 la orele 10.25, parte vătămată recepționează următorul mesaj „ mâine sunt în 15, de 15 zile întârziere din care am primit cinci mii., deci mai râmân cât? Socotește și spune mi acum,"

- la 15.06.2010 la orele 13.42 se recepționează de către partea vătămată următorul mesaj „ce mi ai spus ieri, până în 12:30 am banii, te mai aștept mult sau ce p***a mea faci, imi pierd toată răbdarea de ce nu intelegi de vorbă"

- la 12.07.2010 orele 17.18 partea vătămată recepționează următorul mesaj „ mâine să vii cu două sute, crede mă că mergem la plimbare de toți banii, am vorbit ceva cu tine, SĂ NU MĂ ÎNCURCI, și tu ce faci? Mâine la prânz sa ai doua sute. Ai inteles?"

- la 13.07.2010 orele 10.25 partea vătămată recepționează următorul mesaj „la 17 fix sa fii acolo unde ne am intalnit ultima oara doua sute, ai inteles? Sa nu vii fara toti banii, sincer mergem ne plimbam puțin si nu numai, ai priceput ce am spus?"

În aceeași perioadă de timp, partea vătămată M. C.-V. a primit o . mesaje de tip sms și de la postul telefonic cu nr. +_, având conform procesului verbal de transcriere a mesajelor de tip sms recepționate ( fila nr. 66 din dosarul de urmărire penală ) și planșelor cuprinzând fotografii judiciar-operative ce conțin sms-urile puse la dispoziție de către partea vătămată ( filele nr. 67-68 din dosarul de urmărire penală ) următorul conținut :

- pe 07.07.2010 la orele 13.21 partea vătămată a recepționat următorul mesaj „ vezi ce faci cu problema de pe 15 ca deja si că ma aprind si nu cred că iti dorești asta, sa nu ma amâni sincer nu stiu ce voi face, ai inteles?"

- la 12.07.2010 orele 10.38 partea vătămată recepționează următorul mesaj „ astăzi rezolvă ca altfel nu este bine, ai inteles? M. atenție joi suntem în 15, si nu uita un singur lucru, stau aici numai pentru problema asta de joi"

Se poate observa că, partea vătămată a primit aceste mesaje de tip sms, anterior încheierii contractului de împrumut cu inculpatul, respectiv anterior datei de 24. 08.2010, însuși inculpatul arătând în cuprinsul declarației date în cursul urmăririi penale că a împrumutat părții vătămate suma de 20.000 euro la data de 24.08.2010. De asemenea, ulterior datei încheierii contractului de împrumut, partea vătămată a primit, în perioada 24.08.2010 – 01.09.2010 o . mesaje de tip sms, de la nr. de telefon nr._, număr care în memoria telefonului ( la nr. 031 ) era asociat numelui „Șpighel ”.

Astfel, potrivit procesului verbal de transcriere a mesajelor de tip sms recepționate ( fila nr. 34- 38, 60 din dosarul de urmărire penală ) și planșele fotografice cuprinzând fotografii judiciar-operative ce conțin sms-urile puse la dispoziție de către partea vătămată ( filele nr.39-57,61-62 din dosarul de urmărire penală ) mesajele primite aveau următorul conținut:

- la data de 24.08.2010, ora 18.28, partea vătămată recepționează u următorul mesaj „sunt non stop cu ochii pe tine sa te vad cum alergi sa faci rost de bani sa ti plătești datoria fata de mine pana pe 3 septembi sa te ferească dumenezeu sa nu te vad ieșind o zi din casa sa cauți bani. inteles ce vreau sa ti spun?"

- După 11 minute persoana vătămat recepționează următorul mesaj „ dinseara asta ai om in urma ta care sa te vada ieșind la 8 dimineața să te vada alergând in oras după bani, nu mai ai mult pana pe 3 septembrie, stii bine ce si cine urmează, ai priceput zdreamta??".

- În ziua de 25.08.2010, orele 10:56 partea vătămată a primit de la același nr. telefonic următoarele mesaje „dacă stai in casa nu ti vin banii, aleargă ca săptămâna viitoare suntem in 3, o sa mat in de cuvânt cu promisiunea mea, eu am alergat foarte mult pt, munca si banii mei care sunt la tine, eu nu am dormit luni intregi sa fac bani. Retine numai este mult pana pe 3 ”|

- La aproximativ două minute pe telefonul părții vătămate este recepționat un mesaj de tip sms de la postul telefonic trecut în agendă „Șpighel ” cu următorul conținut: „ieri a fost doar o incalzire, crede ma pt. ultima oara ca ma tin de cuvânt si fac ce ti am promis, ai inteles sau nu?

- la aceeași dată, la ora 11.08, se primește de partea vătămată un mesaj al cărui conținut era „sa nu fie 100% ca imi pierd mințile si stii bine cine urmează" mesaj

- la aceeași dată, la orele 11:51, 12:37, 15:23, 19:07, 19 :18 partea vătămată primește următoarele mesaje „gunoiule ma gandesc numai la banii mei si cat stres mi ai provocat, pana pe 3 este foarte mult sa stau liniștit, adu mi banii", „gunoiule este foarte târziu pana săptămâna viitoare, de mâine va fi iadul in casele voastre daca nu imi dai banii", „nu ma amâna pana la sfârșitul săptămânii astea da mi aia cinci mii si cel mai târziu pana pe 1 octombrie sa i am pe toti. Ma distrugi cu nervii si mai făcut sa fiu eu dator la alții. Crede ce iti spun că sigur următorul urmează el cu orice risc merg pana la moarte. P. la sfârșitul săptămânii, intelegi sau nu? Cinci mii", „adu mi banii, intelege ca nu glumesc si imi pierd mințile, pe cuvânt ca voi face o nenorocire cat de curând, nimic si nimeni nu ma poate opri", „Am nevoie ca de aer de banii mei, nu te risca sa fac ce mi-am propus in cap, imi este foarte ușor sa fac oricând, adu mi banii sa nu incep din seara asta demersurile"

- la data de 26.08.2011, la același număr de telefon, partea vătămată primește următoarele mesaje :„astăzi sa mi aduci banii, este mul mai bine si mai satatos" mesaj recepționat la ora 11.10, „pina mâine cel mai târziu daca nu am minim cinci mii, nu este bine, ma tin de cuvânt cum m am ținut si pana acum 100% nimic nu ma va opri sa fac ce mi am pus in cap, ai inteles?. Ai incredere in ce spun si stii foarte bine cine urmează. Sa nu treacă ziua de mâine fara sa am minim cinci mii. NU UITA MA T. ÎNTOTDEAUNA DE CUVÂNT, SA NU FIE PREA T.. REZOLVA PROBLEMA P. MÂINE" mesaj recepționat la ora 13.47, „adu mi bani, crede ma ca ma abțin sa nu iti fac vreo surpriza in seara asta. Ia de unde stii si sa te ajute cineva urgent sa nu le para rau mai târziu si a lor tai si tie. înțelege in ultimul ceas ca, cu mine nu este de gluma, femeie intelege pentru ultima oara ce ti spun, da mi toti banii ca sigur nu rezist sa te aștept si va fac o bucurie cat voi de mare cu orice risc, adu mi bani" mesaj recepționat la ora 15.49, „dimineața la prima ora sa te duci sa faci rost de bani sa nu te puna dracu sa nu ai cinci mii ca imi pierd mințile si de data asta stii foarte bine ce fac" mesaj recepționat la ora 23.59"

- în data de 27.08.2010, partea vătămată a primit, de asemenea mesaje de tip sms cu un conținut asemănător, astfel :„ fă pe dracu in patru, împrumuta vorbește cu ai tai sa lase apartamentul garanție sau orice găsește o soluție sa mi dai toti banii ca este mult mai bine si mai sănătos decât sa ma ocup eu in mod special de voi toti. Adu mi banii ca doar asa poti sta liniștita, gandeste te ca eu numai sunt om din cauza ta, este logic că va distrug pe toti ” mesaj recepționat la ora 12.59,

- în data de 28.08.2011, partea vătămată a primit o altă . mesaje de tip sms: „faa, miercuri iti plătești datoria? Da de unde morții mații ai bani miercuri, te imprumuta Politia si procuratura?" mesaj recepționat ora 19.52, „Sa stii ca pana miercuri am sa visez cum i-ar sta zdremtei de sorta cu peruca bruneta, lua ti asi procuratura in p*** si pe tot neamul mati daca miercuri nu ai banii" mesaj recepționat la ora 20.18, „Sper ca ti ai dat seama ca nu exsita absolut nicio șansa sau cale întoarcere pana nu iti achiți datoria fata de mine, eu merg pana pânzele albe pt. dreptatea si banii mei, daca crezi ca ai sa scapi inseli amarnic, daca o dai iar din miercuri in miercuri o dau si eu din rau in mai rau" mesaj recepționat la ora 20.44.

Raportat la mesajele primite de partea vătămată, inculpatul, atât în cursul judecății, cât și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, a arătat faptul că nu a folosit cartela telefonică având numărul_ și nici telefonul cu ._, această situație fiind rezultatul înscenării părții vătămate.

Analizând susținerile inculpatului în raport de probele administrate la dosarul cauzei, instanța menționează în primul rând faptul că o parte din mesajele de tip sms au fost trimise părții vătămate de pe nr. telefonic . +_, respectiv cele primite la data de 07.07.2010 ora 13:21 și la data de 12.07.2010 ara 10:38, cartela sim cu nr._ fiind găsită și ridicată cu ocazia percheziției la domiciliul inculpatului Șpighel I. L. ( conform procesului verbal încheiat cu ocazia efectuării percheziției la domiciliu, dovezii încheiate cu această ocazie și a fișei de custodie filele nr. 174 - 177 din dosarul de urmărire penală ). Mai mult decât atât, potrivit procesului verbal din data de 18.10.2010 ( fila nr. 139 din dosarul de urmărire penală ) încheiat cu ocazia prelucrării datelor primite de la operatorul de telefonie mobilă rezultă că la data de 14.07.2010 cartela S. cu nr._ a fost introdusă în aparatul telefonic cu ._, în același aparat telefonic fiind introdusă la data de 12.05.2010 cartela S. cu numărul_. Astfel, deși inculpatul nu recunoaște utilizarea cartelei S. cu nr._ și nici utilizarea telefonului cu ._, în acest telefon a fost introdusă cartela care a fost găsită și ridicată de la inculpat. Aceeași situație rezultă și din procesului verbal din data de 19.10.2010 (fila nr. 140 ), la data de 14.07.2010 aparatul telefonic respectiv fiind utilizat împreună cu cartela S. cu nr._, fiind apelat nr._ ce este folosit de către R. A. F.. Totodată, din procesul verbal încheiat la data de 06.10.2010 rezultă că de la numărul de telefon_ s-a apelat și s-au trimis mesaje de tip sms la numărul de telefon_ folosit de concubina inculpatului, R. A. F..

În aceste condiții, instanța a apreciat că, susținerile inculpatului sunt total nefondate, acesta folosind ambele cartele S. ( una dintre acestea fiind găsită și ridicată de la inculpat ), cartele pe care le-a introdus succesiv în aparatul telefonic cu ._, despre care, de asemenea, susține că nu l-a folosit.

Mai mult decât atât, în baza autorizării provizorie a interceptării, localizării și înregistrării pe suport optic a convorbirilor efectuate, inculpatul a folosit numărul de telefon_ pentru a o suna pe partea vătămată. Cu ocazia audierii în fața organelor de cercetare penală și-a identificat vocea din cadrul acelor înregistrări și prin urmare, implicit a recunoscut și faptul că a folosit cartela S. cu nr. de telefon respectiv.

Prin urmare, atât în cuprinsul acestor convorbiri, cât și prin intermediul mesajelor telefonice de tip sms, inculpatul a adresat numeroase amenințări și injurii părții vătămate, exercitând o presiune psihică foarte puternica asupra acesteia. De asemenea, activitatea infracțională desfășurată a constat și în acte de amenințare indirectă transmise părții vătămate prin intermediul membrilor de familie.

Astfel, martorul T. A. C., în declarația dată atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, arată că în cursul lunii august respectiv la data de 30.08.2010, în timp ce se afla la serviciu, a fost chemat de portar care i-a adus la cunoștință că un bărbat cu constituție robustă, înalt și cu un semn distinctiv( lipa unei părți din nară ) i-a lăsat un plic care îi era destinat. În interiorul plicului, martorul arată că a găsit, în copie, contractul de împrumut încheiat între partea vătămată și inculpat cât și un bilet scris de mână (fila nr. 143-144 ) în care i se atrăgea atenția că soția sa împreună cu sora acesteia îl lucrează pe la spate, iar cineva trebuie să îi plătească banii împrumutați de partea vătămată. Fiind audiat de organele de cercetare penală martorul B. A. l-a recunoscut cu ușurință pe inculpat (având în vedere că acesta prezintă un semn particular respectiv îi lipsește un fragment din lobul de la nara stângă) ca fiind persoana care i-a înmânat plicul și care i-a solicitat să-l înmâneze numitului T. A..

De asemenea, martorul T. A. C. mai arată că, prin intermediul surorii sale care este fosta soție a inculpatului, a primit amenințări cu moartea atât la adresa sa cât și a familiei sale pentru a-i determina să îi restituie suma pretins datorată de partea vătămată. Sub acest aspect, cele relatate de martor se coroborează pe de o parte, atât cu declarațiile martorei T. D. O. care arată că, prin intermediul cumnatei sale a primit mesaje de amenințare din partea inculpatului cât și cu relatările martorei T. C. E.. Astfel, martora T. C. E., fosta soție a inculpatului arată faptul că, în cursul lunii septembrie a început să primească telefoane de la inculpat care îi solicita să transmită membrilor familiei sale să achite datoria pe care partea vătămată o avea față de el. Totodată, martora relatează faptul că, deși inițial a refuzat să transmită acele mesaje membrilor familiei sale, inculpatul folosea un ton violent și se simțea amenițată, motiv pentru care a dat curs solicitării acestuia și a comunicat membrilor de familie cele dorite de inculpat.

Martora T. D. O. arată că, la aceeași dată la care soțul ei T. A. C. a primit plicul ce conținea contractul de împrumut încheiat între partea vătămată și inculpat, ea a găsit același contract în cutia poștală de la locuința sa, menționând și faptul că de multe ori l-a văzut pe inculpat în fața blocului, în mașina sa condusă de altcineva. Totodată, în cuprinsul declarațiilor sale arată faptul că, partea vătămată pentru a achita datoria către inculpat a împrumutat bani de la diverse persoane,inclusiv de la părinți, a amanetat două autoturisme cât și alte bunuri din casă, aur, electronice. Relatările martorei T. D. O. se coroborează și cu afirmațiile tatălui părții vătămate, martorul M. M., care arată faptul că, luând cunoștință de la fiica sa, de amenințările adresate de inculpat, i-a înmânat acesteia la data de 02.07.2010 suma de 5.000 lei pentru a o remite inculpatului, iar ulterior a observat că partea vătămată a înstrăinat mai multe obiecte personale respectiv bijuterii din aur, laptop, cameră de filmat etc.

La convingerea instanței asupra activității infracționale desfășurată de inculpat contribuie și declarația martorei Volcovinski N., fosta soacră a părții vătămate, care relatează un incident petrecut la data de 22.09.2010 când a primit un telefon de la R. L., fiind întrebată dacă își iubește nepotul și menționând în mod repetat că nepotul îi este în pericol. De asemenea, în fața instanței de judecată a declarat că, în urma telefonului primit, s-a panicat având în vedere ceea ce numita R. L. i-a spus în legătură cu nepotul său. Relatările martorei Volcovinski N. se coroborează în parte și cu declarațiile martorei R. L. care, de asemenea precizează că a contactat-o telefonic pe fosta soacră a părții vătămate, spunându-i că se teme pentru partea vătămată și pentru nepotul său. Deși martora, prin cele declarate încearcă să inducă ideea că partea vătămată i-ar fi comunicat că se teme pentru ea și copilul ei întrucât o amenință alte persoane decât inculpatul, aceste susțineri nu se coroborează cu nicio probă administrată în cursul procesului. De altfel, afirmațiile martorei se contratrazic. Astfel, deși pe de o parte declară că partea vătămată i-a spus că se teme pentru ea și copilul său pentru că o ameniță domnul P., domnul C. să-i restituie banii, ulterior arată că atunci când partea vătămată i-a spus că se teme de inculpat, martora a înțeles că aceasta se temea ca inculpatul să nu spună și altor persoane că a împrumutat sume de bani și nu le restituie. În aceste condiții, însăși martora recunoaște faptul că partea vătămată i-a spus faptul că se teme de inculpat. Mai mult decât atât, martora arată că relațiile dintre inculpat și partea vătămată erau bune întrucât aceștia au făcut parte din aceeași familie. Or, în condițiile în care relațiile dintre cei doi erau bune, potrivit celor declarate de martoră, nu se justifică nici atitudinea acesteia de a o suna pe fosta soacră a părții vătămate și de a-i comunica că aceasta din urmă se teme pentru ea și pentru copilul ei, având în vedere că între martoră și numita Volcovinski N. nu existau relații apropiate.

Instanța a înlăturat ca nesincere susținerile martorei cu privire la ajutorul solicitat de părtea vătămată de a-l aresta pe inculpat, neexistând nicio altă probă administrată în cauză care să probeze cele afirmate de martoră.

Din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultă că inculpatul Șpighel I. L. a săvârșit numeroase acte de amenințare a părții vătămate, afirmații de genul „te omor”, „nu te las vie”, „pe ală mic ți-l extermin”, „îmi pierd toată răbdarea”, „mă țin de cuvânt în orice”, „nu o să aibă nimeni să vă apere”, etc. amenințări care au fost transmise direct sau prin intermediul rudelor, fiind de natură a produce o stare de temere părții vătămate. Astfel, martorul M. M., tatăl părții vătămate, arată în cuprinsul declarației date în cursul urmăririi penale faptul că în perioada iulie-august 2010 a observat că partea vătămată era foarte speriată și se trezea noaptea. În același sens sunt și declarațiile T. D. O. care arată că în perioada în care partea vătămată era amenințată de inculpat, aceasta era speriată, îi era frică pentru viața ei și a fiului său. De asemenea, și martora Volcovinski N. menționează faptul că, aducându-i la cunoștință părții vătămate de convorbirea purtată cu R. L., aceasta a început să plângă, probându-se astfel, în baza acestor declarații starea psihică în care se afla partea vătămată.

Inculpatul, deși recunoaște faptul că a sunat-o pe partea vătămată, în cuprinsul declarației sale din cursul urmăririi penale arată că acele convorbiri și conținutul lor au avut loc pe fondul a peste 2-3 luni de amânări repetate a părții vătămate de a-i restitui suma datorată. De asemenea, în concluziile scrise formulate, se arată că inculpatul nu ar fi fost vreodată capabil de a pune în practică obiectul amenințărilor. Or, prin repetabilitatea amenințărilor și injuriilor adresate, prin trimiterea unui număr impresionant de mesaje telefonice de tip sms aproape zilnice, prin efectuarea de apeluri telefonice, prin amenințările transmise prin intermediul rudelor, instanța apreciază că părții vătămate i-a fost creată o puternică stare de temere. De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile inculpatului potrivit cărora convorbirile și conținutul lor au avut loc pe fondul a peste 2-3 luni de amânări a părții vătămate de a-i restitui împrumutul, în condițiile în care mesajele telefonice au fost trimise cu mult înainte de încheierea actului notarial cât și imediat după, iar termenul de restituire stabilit de părți în contract nu era împlinit. Sub acest aspect, este de menționat că, nici la data interceptării convorbirilor telefonice – 01.09.2010, termenul convenit de părți nu se împlinise ( potrivit clauzelor contractuale termenul de restituire fiind stabilit la data de 01.10.2010).

În drept, fapta inculpatului Șpighel L. I., care dorind să obțină de la partea vătămată Măceanaca C. V., suma de 20.000 euro sumă care o împrumutase acesteia în baza contractului încheiat între părți, scadent la data de 01.10.2010, a exercitat în perioada 24.08.- 01.09.2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, numeroase acte de amenințare față de partea vătămată, direct și indirect, astfel cum au fost descrise mai sus, inducându-i părții vătămate o stare de temere și un sentiment de insecuritate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prevăzută de art.194 alin.1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de constrângere exercitată de către inculpat asupra părții vătămate, de natură să-i inspire acesteia o temere că, pe viitor, va suferi acte de violență fizică, va putea fi omorâtă atât ea cât și membrii familiei sale, scopul obiectiv al acțiunii inculpatului constând în intenția acestuia de a primi, în mod injust, suma de 20.000 euro, la care se considera îndreptățit potrivit contractului încheiat.

Urmarea imediată a faptei constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la libertatea morală a persoanei vătămate, de a se manifesta în sensul propriei voințe, respectiv de a remite, contrar dorinței sale, inculpatului, suma de bani pretinsă de către acesta.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă în accepțiunea art.19, alin.1 lit.a Cod penal, infracțiunea fiind calificată prin scop, respectiv acela de a obține în mod injust un folos material.

Raportat la solicitarea apărătorului inculpatului de a se dispune restituirea cauzei la procuror în temeiul art. 332 pct. 2 Cod procedură penală motivat de faptul că au fost încălcate anumite norme de procedură la momentul întocmirii rechizitoriului, respectiv împrejurarea că procurorul, deși s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, nu i-a comunicat soluția inculpatului, lipsindu-l, astfel, de posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva acestui act, instanța a respis-o, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Astfel, instanța a constatat că același aspect a mai fost invocat de apărătorul ales al inculpatului la data de 01.03.2012, atunci când a invocat neregularitatea actului de sesizare a instanței, solicitând restituirea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria Iași pentru refacerera rechizitoriului. Instanța a reținut că aspectele invocate de apărătorul inculpatului vizează un viciu al urmăririi penale, urmând a fi verificat în ce măsură a existat un astfel de viciu care să încadreze în vreunul din cazurile prevăzute de art.332 C.pr.pen. și dacă a fost invocat în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art.332, alin.1 C.pr.pen., când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desisează și restituie cauza procurorului care procedează conform art.268, alin.1 C.pr.pen. De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol, cauza se restituie procurorului pentru refacerea urmării penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Contrar susținerilor apărătorului ales al inculpatului, ordonanța din 07.09.2011, prin care procurorul de caz a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art.194, alin.1, în infracțiunea prevăzută de art.193, alin.1 C.pen., i-a fost comunicată inculpatului la data de 13.09.2011, astfel după cum rezultă din dovada existentă la fila 267 d.u.p.

În concluzie, văzând, pe de o parte, că motivul invocat de inculpat nu se circumscrie niciunuia din cazurile prevăzute de art.332, alin.1 și 2 din C.pr.pen., iar pe de altă parte această împrejurare a fost invocată după terminarea cercetării judecătorești, instanța a respins ca nefondată cererea.

În ceea ce privește cererea formulată de inculpat, prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, din infracțiunea de șantaj, prevăzută de art.194, alin.1 Cod penal, în infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 193 C.pen., instanța a respins-o ca nefondată.

Astfel, apărătorul inculpatului motivează cererea sa de schimbare a încadrării juridice pe faptul că inculpatul a recunoscut că a amenințat-o pe partea vătămată, însă aceasta s-a datorat faptului că se vedea în postura de a nu-și mai recupera banii, însă nu a avut niciodată intenția de a pune în practică aceste amenințări. Or, pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de șantaj este necesar ca acțiunea de constrângere prin amenințare sau violență să se exercite în scopul determinării unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva. În cauză, raportat, la modul de desfășurare a faptelor susținut de ansamblul probator, rezultă că activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat în scopul determinării părții vătămate să remită suma de bani pretinsă de inculpat. De asemenea, este irelevant dacă făptuitorul a avut sau nu intenția de a pune în practică acele amenințări, fiind suficient și necesar ca, acțiunea de amenințare să fie de natură să-l alarmeze pe cel amenințat, să aibă aptitudinea producerii acestui rezultat. Or, raportat la multitudinea actelor de amenințare ce s-au de desfășurat pe parcursul unei perioade relativ lungi de timp, modalitatea prin care inculpatul a înțeles să o amenințe pe partea vătămată, respectiv prin intermediul mesajelor de tip sms, a convorbirilor telefonice, atât direct cât și prin intermediul membrilor de familie, instanța apreciază că actele de amenințare săvârșite au avut aptitudinea da a alarma partea vătămată, au avut ca urmare o îngrădire a libertății sale psihice.

De asemenea, inculpatul cât și apărătorul său au invocat faptul că suma solicitată de la partea vătămată este legal datorată și în consecință nu se poate reține infracțiunea de șantaj, solicitându-se achitarea. Însă aceste apărări sunt neîntemeiate întrucât legiuitorul a înțeles să încrimineze modul injust prin care se urmărește obținerea folosului, astfel că infracțiunea de șantaj există chiar dacă folosul este just. Pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii este necesar să existe scopul dobândirii in mod injust a unui folos și nu dobândirea unui folos injust, folosul a cărui dobândire este urmărită putând fi just sau injust. Important pentru existența infracțiunii este ca modul în care se urmărește dobândirea acelui folos să fie injust.

Reținând ca fiind îndeplinite condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia.

La alegerea pedepsei aplicată inculpatului precum și pentru o justă individualizare a cuantumului acesteia, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale și ale părții speciale, gradul de pericol social generic și concret al faptei, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, persoana inculpatului. De asemenea, vor fi avute în vedere scopul pedepsei, așa cum este prevăzut de art.52 Cod penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.

Instanța a apreciat că fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social având în vedere multitudinea actelor de amenințare ce s-au desfășurat pe parcursul mai multor luni prin care s-a urmărit constrângerea părții vătămate, natura faptelor cu care se amenința( partea vătămată fiind amenințată cu moartea), faptul că inculpatul viza și persoanele apropiate părții vătămate ( fiul, mama părții vătămate, sora sa etc.). Totodată, instanța va avea în vedere și importanța valorii sociale ocrotite - libertatea psihică a părții vătămate și urmările produse constând în crearea unei puternice stări de temere și insecuritate psihică. La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut cont și de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, însă și de faptul că nu a avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere a faptelor, este o persoană fără un loc de muncă stabil.

Având în vedere cele expuse, instanța a aplicat o pedeapsă cu închisoarea de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, apreciind că această pedeapsă este suficientă pentru realizarea scopului preventiv și educativ al pedepsei.

Cu privire la modalitatea de executare, raportat la gradul de pericol social ridicat a faptei comise, atitudinea nesinceră a inculpatului în tot cursul procesului, modalitatea de săvârșire a actelor de amenințare, faptul că actele de amenințare o vizau atât pe partea vătămată cât și persoane foarte apropiate acesteia, instanța a apreciat că scopul pedepsei, represiv și educativ, nu poate fi atins decât prin scoaterea inculpatului din societate și plasarea sa într-un mediu carceral. Inculpatul a înțeles să constrângă partea vătămată, amenințându-i cu moartea și copilul în vârstă doar de 12 ani, așa cum rezultă în mod clar din conținutul convorbirilor interceptate. Amenințările nu au vizat numai pe copilul părții vătămate, ci și pe alte persoane care îi sunt apropiate respectiv soră, cumnat, mamă. Este de menționat și faptul că inculpatul este fostul cumnat al părții vătămate ceea ce demonstrează o periculozitate deosebită având în vedere că, deși au făcut parte din aceeași familie, acesta a recurs la astfel de mijloace pentru a o determina pe partea vătămată să-i remită suma pretinsă. De asemenea, instanța a reținut că, inculpatul, chiar dacă este fără antecedente penale, a mai recurs la fapte similare, aspect ce rezultă din declarația martorei T. D. O. care arată că în cursul anului 2000 a împrumutat o sumă de bani de la inculpat, fiind ulterior amenințată de către inculpat pentru a o determina a-i restitui suma împrumutată. Relatările martorei se coroborează și cu declarațiile numitului Măceancă M. date în cursul cercetării judecătorești care menționează că, inculpatul a amenințat-o și pe cealaltă fiică a sa pentru a o determina să-i restituie, înainte de termen, suma împrumutată de inculpat. Totodată, fosta soție a inculpatului arată că inculpatul are o fire violentă Astfel, având în vedere cele expuse, instanța apreciază că, inculpatul nu poate fi reeducat decât prin executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate.

Instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b din Codul penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 alin. 2 din Codul penal, apreciind că natura faptei săvârșite conduce la concluzia existenței unei nedemnități în exercitiul drepturilor de natura electorală, prevazute de art.64 lit.a teza II și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

S-a considerat, astfel, că interzicerea celor două drepturi este justificată și proporțională având în vedere faptul că exercitarea funcțiilor publice și a autorității de stat nu poate fi încredințată decât acelor persoane care posedă probitatea morală necesară și au o conduită ireproșabilă în societate, nefiind de acceptat ca acele persoane care se fac vinovate de comiterea unor fapte penale să acceadă la funcții sau demnități publice.

Prin urmare, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) este proporțională cu scopul legitim urmărit, instrucția penală, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 3 din Protocolul 1 la CEDO și jurisprudența CEDO (Cauza S. și P. contra României și cauza Hirst contra Marii Britanii).

Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art.191, alin.1 din Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum de 2500 lei.

În termenul prevăzut de art. 3853 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul S. I. L.a recurat sentința penală pronunțată de Judecătorie pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. 1 pct. 10,17 și 18 Cod procedură penală.

În motivarea recursului s-a susținut că soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei greșite interpretări a probelor administrate, probe ce nu susțin învinuirile aduse, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție .

În adoptarea soluției de condamnare s-a acordat credit doar probelor în acuzare administrate, fără ca instanța să analizeze apărările invocate și să aprecieze fiecare probă în contextul întregului ansamblu probator, motiv pentru care se impune achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a și art. 10 lit. d Cod procedură penală.

În subsidiar, s-au formulat critici pe planul individualizării pedepsei, considerându-se că în situația în care vor fi reținute elemente de vinovăție, pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând reducerea cuantumului și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.

În fața instanței de recurs s-a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 38514 alin.11 teza I Cod procedură penală.

Curtea, examinând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, constată următoarele:

Instanța de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a administrat un amplu material probator cu privire la faptă și la împrejurările cauzei ,a evidențiat aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, analizând elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare.

Din analiza coroborată a materialului probator administrat rezultă că, în mod judicios și temeinic argumentat, instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului în raport de situația de fapt reținută.

În cauză s-a dat relevanță dispozițiilor art. 63 alin.2 Cod procedură penală privind aprecierea probelor, probe al căror conținut a fost perceput în mod real în reținerea situației de fapt.

Inculpatul nu a negat nici un moment că a purtat cu partea vătămată M. C. mai multe convorbiri telefonice pe marginea împrumutului acordat, dar a încercat să acrediteze ipoteza că toate aceste apeluri telefonice au fost efectuate pe un ton mai ridicat, pe fondul amânărilor repetate ale părții vătămate de a-i restitui suma datorată și a realizării faptului că era pus în imposibilitatea de a-și executa creanța datorită manoperelor frauduloase utilizate de partea vătămată în scopul obținerii împrumutului prin prezentarea unei situații nereale ( este proprietara unor spații comerciale și conduce o afacere viabilă ) și, totodată, a susținut că ar fi fost incapabil să pună în practică obiectul amenințărilor adresate .

Prima instanță a apreciat fiecare din declarațiile date de inculpat în contextul tuturor probelor administrate, respectând dispozițiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală ce impune o analiză a tuturor probelor și argumentarea soluției pronunțate pe acele probe care, coroborate, susțin situația de fapt.

Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a respectat dispozițiile art. 69 alin.1 din Codul de procedură penală și a înlăturat ,în mod just, aspectele din declarațiile date de inculpat prin care prezintă alte variante ale situației de fapt, lipsite de suport probator și, mai mult, infirmate de celelalte probe analizate pe larg de prima instanță și care dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea faptei ( declarațiile martorilor T. A. C., T. D. O., T. C. E., M. M., Volcovinschi N.).

Astfel, Curtea constată că în cauză a fost administrat un probatoriu complet, corect interpretat și coroborat, avându-se în vedere toate datele și împrejurările ce converg spre o reală stabilire a situației de fapt și a activității infracționale desfășurată de inculpat.

Argumentele primei instanțe în susținerea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de șantaj sunt însușite și de instanța de recurs care, la rândul ei, în baza propriului examen, în contextul evaluării materialului probator a determinat activitatea infracțională desfășurată, materializată în comiterea faptei, constând în exercitarea, în perioada 24.08-1.09.2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a numeroase acte de amenințare față de partea vătămată direct și indirect, inducându-i o stare de temere și un sentiment de insecuritate în scopul de a obține suma de_ euro, sumă împrumutată acesteia, în baza unui contract scadent la data de 1.10.2010.

Soluția de condamnare dispusă de prima instanță este corectă, criticile formulate de inculpat privind readministrarea tuturor probelor necesare și reținerea unei situații de fapt nereale ce au condus la o greșită condamnare, se dovedesc a fi neîntemeiate.

Analizând hotărârea atacată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea constată următoarele:

În operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța de fond a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând seama de gradul de pericol social în concret al faptei comise, conturat de modalitatea de acțiune a inculpatului, valorile sociale lezate și circumstanțele personale, împrejurări ce au fost judicios evaluate cu privire la cuantumul pedepsei aplicate .

Întrucât pedeapsa trebuie să fie în același timp, atât o măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare a inculpatului, Curtea constată că, în speță, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal, nu poate fi atins prin coborârea pedepsei sub limita stabilită de prima instanță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind singura în măsură să asigure realizarea scopului educativ și de exemplaritate al acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de noi infracțiuni și resocializarea sa pozitivă viitoare.

Însă, în raport de persoana inculpatului - necunoscut cu antecedente penale, cu o inserție socială corespunzătoare, Curtea apreciază că reeducarea acestuia poate fi realizată și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, prin suspendarea condiționată a executării, conform prevederilor art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare, pronunțarea condamnării constituind un avertisment suficient, iar perspectivele sale de reintegrare sunt reale.

În temeiul considerentelor expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de inculpat și casată în parte, în latură penală, sentința recurată.

Procedând la rejudecarea cauzei, în baza art. 81 Cod penal va fi suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 alin.1 Cod Penal pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal.

Pe durata suspendării executării pedepsei va fi suspendată și executarea pedepsei accesorii și se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

În baza dispozițiilor art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul S. I. L. împotriva sentinței penale nr. 3960 din 21.12.2012, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează în parte, în latură penală .

Rejudecând cauza:

În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 alin.1 Cod Penal pe o durată de 3 (trei ) ani și 6 (șase) luni care, conform art. 82 Cod penal, constituie termen de încercare.

În baza disp. art. 71 alin.5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

În baza dispozițiilor art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia..

Definitivă .

Pronunțată în ședință publică, azi. 16 aprilie 2013.

Președinte,Judecător, Judecător,

G. SanduAurel D. G. S.

Grefier,

G. A.

Red. S.G.

Tehnored. A.G.

2 ex. la 29.04.2013

← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 982/2012. Curtea...  Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 422/2013. Curtea de Apel IAŞI