Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 7/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 7/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:052._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI – CPJ
Dosar nr._
Decizia penală nr. 7
Ședința publică din 15.01.2016
Instanța constituită din:
Președinte S. G.
Grefier R. E. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Iași – reprezentat prin procuror M. A.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de către inculpatul P. S. A. împotriva încheierii din data de 06.01.2016, pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul contestator P. S. A., personal, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales Z. L. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că este primul termen de judecată.
Instanța procedează la verificarea identității inculpatului contestator P. S. A..
La interpelarea instanței, inculpatul contestator P. S. A. precizează că menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al inculpatului contestator P. S. A., domnul avocat Z. L. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației, motivând că instanța de fond a apreciat greșit asupra legalității și temeiniciei măsurii preventive în sensul menținerii acesteia în continuare și a soluționat greșit cererea de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală. Cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii preventive, susține că instanța de fond greșit a apreciat că se impune menținerea acesteia, apreciind că măsura este singura capabilă să satisfacă scopului prevăzut de art. 202 Cod procedură penală și că este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, fără a face nicio trimitere la vreun considerent care să justifice și necesitatea menținerii acestei măsuri, așa cum impun dispozițiile art. 202 alin. 3 Cod procedură penală, respectiv că o măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației dar și necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală. Arată că din considerentele încheierii atacate nu rezultă decât elemente legate de gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului și menționează că gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului nu se modifică în niciun mod pe tot parcursul procesului, rămânând aceeași de la data la care a fost săvârșită fapta și până la pronunțarea printr-o hotărâre definitivă. Precizează că toată practica din România, dar și practica CEDO arată că gravitatea acuzațiilor nu poate constitui în sine un motiv suficient pentru menținerea măsurii preventive, fiind necesară și identificarea unor elemente de fapt care să fundamenteze instanței convingerea că o altă măsură preventivă mai ușoară nu ar corespunde scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală. Menționează, în continuare, că inculpatul, încă de la început, de la momentul flagrantului, a recunoscut săvârșirea faptelor, a colaborat în mod constat cu procurorul de caz și, mai mult, a oferit elemente care să ducă la descoperirea și a altei persoane, care i-a furnizat suma de bani falsificată, persoană care a fost trasă la răspundere penală pentru aceleași infracțiuni pentru care și inculpatul P. se află în fază de cercetare judecătorească, a fost arestată preventiv doar două luni jumătate, iar acum se află în libertate, primind o pedeapsă cu suspendare. Consideră că cel puțin aceste aspecte ar trebui să atragă atenția instanței atunci când soluționarea chestiuni legate de legalitatea și temeinicia măsurii preventive. Susține că este incredibil că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat și că a pus în circulație 2000 euro falsificați, lucruri pe care inculpatul le-a recunoscut și a solicitat judecata în lipsă dar totuși s-a dispus arestarea sa preventivă, lucru ce este de neacceptat raportat la atitudinea sa procesuală și la faptul că au trecut deja șapte luni de când este arestat. Susține că, la acest moment, măsura preventivă, raportat la particularitățile cauzei și la atitudinea sa procesuală, este vădit disproporționată și tocmai de aceea solicită admiterea contestației.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii preventive, arată că instanța de fond a motivat respingerea, oarecum vag, făcând trimitere la faptul că de-a lungul timpului au mai fost formulate și alte cereri de înlocuire și motivele invocate sunt aceleași, că trecerea timpului nu justifică o astfel de înlocuire și, prin urmare, nu este vorba despre situația prevăzută de art. 242 alin. 2 Cod procedură penală. Instanța de fond a apreciat că niciunul dintre inculpați nu prezintă garanții pentru înlocuirea măsurii preventive, chiar și prin impunerea unor obligații noi în sarcina acestora și organul judiciar chiar să poată exercita un control real și efectiv asupra acestora. Susține că dacă se acceptă acest considerent al instanței de fond, atunci ar trebui acceptată și concluzia firească, respectiv faptul că, în considerarea unei asemenea logici, măsurile preventive subsecvente arestului preventiv sunt lipsite de efect, organul judiciar neputând efectua un control efectiv asupra inculpatului. Instanța de fond face trimitere la periculozitatea ridicată care ar rezulta din modul organizat și ocult prin care au acționat, prin cooptarea mai multor persoane și prin punerea în circulație a unei cantități însemnate de monedă contrafăcută. Susține că nu este vorba despre un număr foarte mare de persoane implicate, fiind vorba doar despre patru persoane, iar suma falsificată nu este nici aceasta foarte însemnată, sunt doar 2400 euro, această sumă fiind descoperită și făcându-se referire la aceasta ca obiect material al infracțiunii de punere în circulație de monedă falsificată dar consideră că nici aceste argumente nu pot justifica soluția de respingere a cererii de înlocuire. Menționează că instanța de fond a mai motivat că ar exista riscul real ca inculpații să săvârșească noi infracțiuni și riscul influențării bunei desfășurări a procesului penal. Riscul la care face instanța de fond referire, în lipsa unor elemente explicite, este unul generic și la fel de bine oricine din această sală ar putea comite infracțiuni, deci nu este un risc individualizat. Cu privire la posibilitatea influențării bunei desfășurări a procesului penal, arată că în cauză sunt judecați doar patru inculpați și, în plan probatoriu, nu există decât un singur martor, ce urmează a fi audiat în data de 19.02.2016. Inculpații au solicitat judecata în procedură simplificată, cerere ce a fost respinsă în mod nejustificat de către instanța de fond, apoi au dat declarații detaliate cu privire la situația de fapt și consideră că, având în vedere toate aceste aspecte, că nu există niciun argument logic din care să rezulte că inculpații ar împieta buna desfășurare a procesului penal, iar această expresie este una de genul „copy – paste”, care nu face altceva decât să conducă la nelegalitatea și netemeinicia soluției de respingere a cererii de înlocuire. Susține că logica considerentelor instanței de fond conduce, fără dubiu, la ideea că arestul preventiv este singura măsură care satisface scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală și nu va fi înlocuită niciodată această măsură dar, raportat la particularitățile cauzei și la atitudinea procesuală a inculpatului P., de colaborare de la început, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că la termenul de judecată din data de 04.01.2016 au fost discutate cererile formulate de cei trei inculpați, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una mai ușoară, iar instanța de fond a justificat corect respingerea acestora prin încheierea atacată. Măsura preventivă a fost verificată, din oficiu, pentru toți inculpații, la termenul de judecată din 11.12.2015 și, la acel moment, au fost invocate aceleași argumente ca și cele expuse astăzi, legate de poziția procesuală de recunoaștere și de situația specială a inculpatului A. și, în urma acestor argumente aduse, instanța a decis că măsura arestului preventiv trebuie menținută. Hotărârea instanței a făcut obiectul verificării legalității și temeiniciei și prin decizia penală a Curții de Apel Iași din 16.12.2015, prin care a fost respinsă contestația. Ulterior, inculpatul P. a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu control judiciar pe cauțiune, cerere ce a fost, de asemenea, respinsă, într-un final, pe data de 30.12.2015. face precizarea că această cerere a fost admisă de Tribunalul Iași, dar a fost contestată această hotărâre de către parchet și s-a admis contestația, constându-se inadmisibilă luarea acelei măsuri față de inculpat. De la 30.12.2015 și până la 04.01.2016 nu a intervenit niciun element nou, astfel încât singurul argument care ar putea face obiectul analizei ar fi elementul „timp”. La termenul de judecată din 04.01.2016, deși trebuia audiat un singur martor, acesta nu a fost prezent, el fiind citat de către instanță. Arată că este vorba despre un martor într-o relație apropiată cu doi dintre inculpați și neadministrarea acestei probe nu poate fi opusă organului judiciar. Motivele pentru care s-a menținut arestul preventiv au fost supuse controlului de legalitate, constatându-se că acestea subzistă, având în vedere că nu au fost invocate argumente noi, că nu există elemente noi ce pot fi avute în vedere pentru a dispune înlocuirea acestei măsuri. Susține că modalitatea în care instanța de fond a analizat necesitatea respingerii cererii formulate de inculpatul P. este una corectă, iar încheierea este legală și temeinică, drept pentru care solicită respingerea contestației.
Apărătorul ales al inculpatului contestator P. S. A., domnul avocat Z. L. C., având cuvântul în replică, cu privire la imposibilitatea audierii acelui martor, poate fi adevărat că nu poate fi pusă pe seama unei greșeli a organului judiciar dar nu poate fi pusă nici pe seama inculpatului. Precizează că este vorba despre mama inculpatului, nu are treabă cu situația de fapt și consideră că excede cadrului procesual de astăzi. Menționează că este vorba despre infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat și punere în circulație de monedă falsificată și niciuna dintre aceste infracțiuni nu este calificată ca fiind gravă conform Codului de procedură penală. Susține că în acest stat, administrarea justiției ar trebui să fie egală pentru toți. Arată că practica reală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, chiar în cazul unor infracțiuni grave, după trei, patru, cinci sau șase luni să aprecieze, particularizând fiecare cauză, că se impune înlocuirea măsurii celei mai grele cu una mai ușoară, lucru ce este mediatizat zilnic. Menționează că sunt o grămadă de inculpați care au săvârșit infracțiuni mult mai grave și care, după trei, patru luni de arest, se află în stare de libertate. Susține că orice inculpat, oricare ar fi el, ar trebui să identifice judecata la nivel general, să poată sesiza echitatea în administrarea justiției.
Inculpatul contestator P. S. A., având ultimul cuvânt, precizează că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
INSTANȚA,
Asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 6 ianuarie 2016, Tribunalul Iași a dispus, în temeiul art. 242 Cod procedură penală, respingerea ca nefondată a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulată de către inculpatul P. S. A., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „constituire a unui grup infracțional organizat” prev. de art. 367 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal și, respectiv, „punere în circulație de valori (monedă) străină falsificată”, prev. de art. 316 raportat la art. 313 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 44 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Aspectele și motivele expuse prin cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive invocate de inculpat nu sunt străine instanței, fiind invocate în aproape toate cererile formulate anterior privind măsura arestării preventive.
Analizând toate aceste aspecte în mod coroborat cu celelalte probatorii ale cauzei, judecătorul de la prima instanță a apreciat că și în prezent măsura arestării preventive a inculpatului P. S. A. este necesară și, totodată, proporțională în raport cu acuzațiile aduse acestuia, în condițiile în care în cauză nu au intervenit elemente noi, substanțiale care să determine o reconsiderare a temeiurilor arestării preventive avute în vedere cu prilejul menținerii arestării preventive, dispuse anterior.
În ceea ce privește durata măsurii arestării preventive a inculpatului contestator, judecătorul de la Tribunalul Iași consideră că perioada de timp cât inculpatul a fost arestat preventiv nu este neapărat mică dar nici excesivă și nu a depășit limita rezonabilă, având în vedere complexitatea cauzei deduse judecății, gravitatea acuzațiilor formulate, natura infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, conduita procesuală, stadiul procesual.
Instanța de fond consideră că, raportat la gravitatea infracțiunilor imputate inculpatului cu privire la care există indicii temeinice de săvârșire, dar și la urmările acestora, există în cauză date semnificative ce susțin temerea rezonabilă că, scos de sub rigorile măsurii arestării preventive, inculpatul contestator ar putea comite altă infracțiune și ar putea influența desfășurarea procesului penal.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat contestație inculpatul P. S. A., care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
În motivare se arată, în esență, că instanța de fond a apreciat greșit că la acest moment o măsură preventivă mai blândă nu poate asigura buna desfășurare a procesului penal.
Consideră inculpatul, prin avocatul său, că instanța de fond nu a motivat riscul real ca inculpatul să săvârșească noi infracțiuni și riscul influențării bunei desfășurări a procesului penal, acesta fiind generic.
Cu privire la influențarea bunei desfășurări a procesului penal, arată că în cauză sunt judecați doar patru inculpați și, în plan probator, nu există decât un singur martor.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva căii de atac prevăzute de dispozițiile legale în materie, instanța învestită cu soluționarea contestației o consideră neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 202 Cod procedură penală „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”.
Conținutul art. 242 alin. 2 Cod procedură penală precizează că măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Evaluând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului contestator, Curtea apreciază că la acest moment procesual o măsură preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
În acord cu judecătorul de la prima instanță, care a motivat pe larg necesitatea menținerii arestării preventive, instanța de control consideră că stadiul procesual și gravitatea faptelor pretins săvârșite de către inculpat impun menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
O măsură preventivă mai blândă nu este suficientă la acest moment, periculozitatea inculpatului rezultând din circumstanțele concrete ale comiterii presupuselor fapte imputate, inculpatul acționând alături de alți inculpați după un plan prestabilit, pus la punct în detaliu, cu contribuția și implicare a unui număr mare de persoane angrenate în activitățile infracționale, cu roluri bine determinate, dând dovadă de abilitate, prin luarea măsurilor de precauție menite să ducă la zădărnicirea descoperirii, ducând la suspiciunea rezonabilă că o măsura preventivă mai blândă i-ar putea da posibilitatea să-ncerce zădărnicirea aflării adevărului, implicit și a bunei desfășurări a procesului penal ori sustragerii de la judecată.
În ceea ce privește motivele invocate de apărătorul inculpatului privind menținerea arestării preventive, constată că prin încheierea contestată s-a dezbătut doar cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, nu și verificarea legalității arestării preventive.
Pentru considerentele expuse, constatând temeinică și legală încheierea judecătorului de fond, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul P. S. A. împotriva încheierii din data de 06.01.2016, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 15, pe care o va menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul P. S. A., fiul lui C. și M., născut la data de 15.07.1986, împotriva încheierii din data de 06.01.2016, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 15, pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.01.2016.
Președinte,Grefier,
S. GetaRoznovăț E. M.
Red. S.G.
Tehnored. R.E.M.
2 ex. + 3 ex./08.02.2016
Tribunalul Iași
Judecător G. G. L.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 15/2016.... → |
|---|
