Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 17/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 17/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:052._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
DECIZIE PENALĂ Nr. 17/2016
Ședința publică de la 08 Februarie 2016
Completul compus din:
Președinte M. M.
Grefier R. C. L.
Ministerul Public P. de pe lângă Curtea de Apel Iași
reprezentat prin procuror C. S.
Pe rol judecarea contestației formulată de inculpatul P. A. A. împotriva încheierii de ședință din data de 02.02.2016 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența inculpatului P. A. A., aflat în stare de arest preventiv asistat de avocat C. S. apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
La solicitarea instanței inculpatul P. A. A. își declară datele de stare civilă care concordă cu cele înscrise în actele dosarului și precizează că își menține contestația.
Avocat C. ia legătura cu inculpatul contestator.
Nefiind formulate alte cereri instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. S., pentru inculpatul P. A. A., solicită admiterea contestației și nemenținerea stării de arest preventiv motivat de faptul că urmărirea penală s-a finalizat, la următorul termen acordat în judecata pe fond urmează dezbaterile, poziția procesuală a inculpatului a fost și este una corectă, de recunoaștere a faptelor, inculpatul are o vârstă fragedă și nu are antecedente penale. Măsura arestului preventiv nu este proporțională față de scopul menținerii ordinii publice. Solicită admiterea contestației și eventual înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu cu stabilirea în sarcina inculpatului a unor obligații ce inculpatul este gata să le respecte întru totul.
Reprezentantul Ministerului Public arată că măsura arestării preventive nu este specifică doar fazei de urmărire penală astfel cum s-ar sugera de către apărare.
Aserțiunea că odată încheiată această fază nu ar mai impune menținerea i se pare a nu fi de luat în seamă. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu s-au disipat prin simpla susținere și proporționalitatea este păstrată în legalitatea măsurii preventive și în gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul.
Este adevărat că suntem la debutul cercetării judecătorești dar asta nu presupune că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului s-a estompat sau s-a diminuat.
Altminteri ascultând cu atenție pledoaria inculpatului nu a găsit nicio critică de nelegalitate sau de netemeinicie a încheierii ci doar o rugăminte de a nu mai menține măsura, solicitare care nu este nici suficientă nici convingătoare. Solicită respingerea contestației.
Inculpatul P. A. A., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL,
Asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 02.02.2016 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
,,În baza art. 362 coroborat cu art. 208 alin 2 și cu art.207 alin.3-5 din Cod Proc. P.., constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații S. G. C., fiul lui G. și V., născut la data de 20.07.1996 în Iași, în prezent deținut în Penitenciarul și P. A. A., fiul lui A. și M., născut la data de 20.01.1996 în Iași, în prezent deținut în C.R.A.P.Iași .
În baza art. 208 alin.4 și art.207 alin. 4 din Cod Proc. P.., menține măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpaților S. G. C. și P. A. A..”
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele:
,,În cauză, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, dar și aspectele legate de oportunitatea menținerii acesteia, inclusiv cererile de înlocuire a acesteia cu o măsură preventivă mai blândă au fost analizate la finalul procedurii de cameră preliminară, încheierea pronunțată la data de 11.01.2016 fiind examinată și confirmată integral de instanța de control judiciar.
În prezent, cauza se află în fața instanței de fond, la primul termen de judecată, astfel că aspectele vizând legalitatea si temeinicia masurii in discutie, precum si cel vizand oportunitatea mentinerii acesteia in cursul judecății urmeaza a fi analizate din prisma art.362 și art.208 alin.2 și 4 coroborate cu art. 207 alin. 3-5din Cod Proc. P.., precum și prin raportare la dispozițiile din art. 202, 223 alin.2 avute in vedere la dispunerea acesteia, dar și in raport de probatoriul administrat in faza de urmarire penala.
Analizând probatoriul cauzei administrat pe parcursul urmăririi penale, instanța constată că argumentele de fapt și de drept ce au fost expuse în încheierea judecătorului de drepturi și libertăți de luare a măsurii arestării preventive, precum și în încheierile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară ulterior sesizării Tribunalului Iași cu actul de trimitere in judecată a celor doi inculpați, vizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, dar și cele vizând neîndeplinirea condițiilor de fond privind înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă (arest la domiciliu/control judiciar) își păstrează integral valabilitatea, concluzionând, și în prezent, în sensul subzistenței temeiurilor inițiale ce au fost avute în vedere la luarea/menținerea acestei măsuri.
Astfel, în considerarea acelorași argumente expuse în încheierile anterioare, dar și în raport de împrejurarea că în intervalul de timp scurs de la pronunțarea încheierii de finalizare a procedurii de cameră preliminară – încheiere prin care s-a statuat în mod definitiv în sensul deschiderii judecății în prezenta cauză - nu s-au administrat sau readministrat mijloace de probă de natură să conducă la schimbarea temeiurilor inițiale avute în vedere la momentul luării măsurii în discuție, ținând seama și de faptul că în prezent cauza a parcurs doar un singur termen de judecată, (termen la care inculpații, prin apărătorii lor, au formulat cereri de acordare a unui termen de arhivă pentru studiul dosarului în vederea pregătirii apărărilor și precizării poziției procesuale față de faptele deduse judecății ) instanța apreciază că este necesară,în continuare, detenția preventivă a inculpaților, pentru realizarea scopului prevăzut de legiuitor în art. 202 alin. 1 Cod procedură penală – acela al asigurării bunei desfășurări a procesului penal, evitându-se, astfel, riscul denaturării/alterării aflării adevărului în cauză, prin încercări directe ori prin persoane interpuse de a se influența într-un anume sens, probatoriul administrat în prima etapă procesuală, mai ales în condițiile în care inculpatul S. G. C. susține o versiune parțial diferită față de aceea reținută de actul de sesizare, dar și în raport cu declarația părții vătămate și cu alte mijloace de probă, neasumându-și faptele pentru care a fost cercetat și trimis în judecată - încercând in declarațiile sale sa determine concluzia ca nu este real contextul faptic expus în rechizitoriu, respectiv că nu a agresat victima cu instrumente contondente apte să producă moartea acesteia, că nu a avut loc o pătrundere, fără drept, în domiciliul victimei - putându-se prezuma, în acest context, că inculpatii, lăsati în libertate, ar putea influența, în sensul consolidării propriilor versiuni, atât probele deja administrate în prima fază procesuală, cât și declarațiile martorilor ce ar putea fi audiați în cauză, la stăruința lor, evident dacă vor solicita declanșarea cercetării judecătorești în condițiile art.376 și art. 375 alin.5- 10 din Cod Proc. P...
Totodată, instanța reafirmă concluzia că la baza luării/menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților nu a stat și nu stă vinovăția acestora în comiterea faptei pentru care sunt cercetați și trimiși în judecată, ci existența unor elemente probatorii desprinse din analiza coroborată a ansamblului mijloacelor de probă administrate în cauză pe parcursul primei faze procesuale și care justifică și la acest moment presupunerea rezonabilă că aceștia ar fi săvârșit faptele penale ce li se impută – concluzie cristalizată și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Georgiev c. Bulgaria), în sensul că arestarea unei persoane este legală dacă există bănuiala plauzibilă de comitere a unei infracțiuni, caracterul plauzibil al bănuielii presupunând existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea. Faptele care ar putea să dea naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (O”H. c. Regatului Unit, Murray c. Regatului Unit).
Analizând dacă lăsarea inculpatilor în libertate, la acest moment procesual – când cercetarea judecătorească nici nu a fost declanșată, nefiind cunoscută încă poziția procesuală a inculpaților față de acuzațiile deosebit de grave formulate împotriva lor - este de natură să creeze o stare de pericol pentru ordinea publică, instanța are în vedere natura și gravitatea faptelor presupuse a fi comise, modul și circumstanțele de comitere a acestora, consecințele deosebit de grave repercutate asupra vieții și integrității corporale a victimei, precum și date legate de anturajul și mediul din care provin aceștia (fapta fiind săvârșită pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice), precum și alte împrejurări privitoare la persoana fiecăruia dintre aceștia, între care și calitatea de infractori primari, vârsta foarte tânără - aceste din urmă împrejurări neputând fi analizate, însă, izolat de celelalte aspecte anterior expuse și de natură a determina lăsarea în libertate a acestuia .
Totodată, instanța concluzionează că, în acest moment, lăsarea în libertate a inculpatilor ar genera un sentiment de insecuritate socială și ar avea o rezonanță negativă în sânul comunității locale din care provin părțile, dacă persoanele asupra cărora planează astfel de acuzații grave sunt cercetate în stare de libertate, reacție care ar putea produce perturbări serioase ale respectului față de lege și fată de ceilalți indivizi ai societății, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase autoritățile judiciare chemate la înfăptuirea actului de justiție nu acționează suficient de ferm și eficient .
Contrar susținerilor inculpaților, instanța, în raportul de ansamblul circumstanțelor specifice cauzei, reține că privarea de libertate a inculpaților nu a depășit limitele termenului rezonabil ,astfel cum este prevăzut în textul din art. 239 din Cod Proc P.., timpul scurs de la dispunerea acestei măsuri (din 1.10.2015) și până la acest termen de judecată fiind doar de 4 luni de zile .
În raport de toate aceste elemente de fapt și de drept, instanța constată și că nu sunt satisfăcute exigențele impuse de legiuitor în textul art. 241 alin. (2) Cod procedură penală privind înlocuirea detenției preventive cu măsura controlului judiciar/arest la domiciliu, cât timp aceasta din urmă nu este aptă să asigure desfășurarea în bune condiții a procesului penal .
Constatând și că măsura preventivă în discuție a fost luată și menținută cu respectarea condițiilor de fond și de formă impuse de noua reglementare procesual penală, dar și în acord deplin cu exigențele art. 5 paragraful 1 lit. c) și par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și în acord cu exigențele din art.202 alin.3 din Cod Proc P.. ce vizează proporționalitatea masurii în discuție cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatilor în actul de sesizare, urmează a se constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, dar și caracterul necesar al acesteia pe parcursul desfășurării cercetării judecătorești, astfel că detenția preventivă va fi menținută pentru o durată de 60 de zile.”
* * * * *
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat contestație inculpatul P. A. A. ale cărui susțineri complete făcute prin apărător, dar și personal au fost cuprinse în practicaua încheierii penale de față.
* * * * *
Analizând actele și lucrările dosarului precum și încheierea de ședință criticată, prin prisma motivelor de contestație invocate, în limitele și condițiile prevăzute de art. 425 ind. 1 alin. 4 Cod procedură penală, rap. la art. 416 și art. 418, Curtea constată că prezenta contestație este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Curtea constată că nu pot fi decelate aspecte de nelegalitate care să conducă la desființarea încheierii de ședință din data de 02.02.2016, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Examinând încheierea atacată prin prisma temeiniciei, se constată că prima instanță a apreciat în mod corect existența temeiurilor care au stat la baza menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, din mijloacele de probă administrate până la acest moment procesual, rezultă cel puțin suspiciunea rezonabilă că în seara zilei de 26.09.2015, în jurul orelor 23,00, în timp ce se aflau în locuința numitului Z. M. din ., jud. Iași, în urma unui conflict spontan ivit pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpații S. G. C. și P. A. A. ar fi aplicat acestuia mai multe lovituri, cu pumnii și cu picioarele în zona cranio - facială și toracic, provocându-i multiple traumatisme ce i-au pus viața în primejdie.
Instanța de fond, apreciind asupra subzistenței temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive fata de inculpatul P. A. A. a evaluat în mod judicios materialul probator administrat în cauză și corect a reținut, pe de o parte ca în cauză există indicii că inculpatul a săvârșit pretinsa faptă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, măsura preventivă a fost luată cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică dedus din gravitatea faptelor, circumstanțele în care în mod rezonabil se poate presupune că s-a comis fapta, din circumstanțele personale ale inculpatului.
Trebuie precizat că la baza menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului nu stă vinovăția acestuia în comiterea faptei pentru care este cercetat, ci existența unor indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit pretinsa faptă penală ce i se impută.
Așa cum rezultă și din practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Georgiev c. Bulgaria), arestarea unei persoane este legală dacă există bănuiala plauzibilă de comitere a unei infracțiuni, caracterul plauzibil al bănuielii presupunând existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea. Faptele care ar putea să dea naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (O”H. c. Regatului Unit, Murray c. Regatului Unit).
Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudență, pericolul pe care l-ar reprezenta pentru societate lăsarea în libertate a inculpatului nu se presupune, ci el trebuie probat în mod cert, iar pericolul social concret pentru ordinea publică nu poate deriva exclusiv din gradul de pericol social al faptei săvârșite, ci legitimitatea acestei măsuri trebuie să rezulte dintr-o ordine publică realmente amenințată.
Datele existente în cauză până în acest moment procesual, fără a se confunda cu probele certe ale vinovăției inculpatului, conturează un minim de indicii care justifică puternic bănuiala legitimă, verosimilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta gravă prin care a produs o perturbare socială deosebită atât la nivelul comunității locale în care a acționat dar și la nivelul întregului corp social.
În cauză există presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis o faptă de violență deosebită, aspect ce probează nesocotirea, în mod deliberat, a normelor de drept care protejează valori sociale fundamentale, strâns legate de personalitatea umană și ignorarea consecințele faptelor sale.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, instanța se bazează, pornind de la premisa faptei săvârșite și a valorilor sociale ocrotite, și pe elemente care conturează convingerea că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, respectiv capacitatea inculpatului de a conștientiza pe deplin comportamentul antisocial, raportat atât la valorile comunității din care face parte cât și la propria persoană, posibilitatea comiterii de alte fapte în viitor sau profilul predispoziției infracționale.
Noțiunea de pericol concret pentru ordinea publica vizează în esență împrejurări mai extinse decât circumstanțele indicate anterior, acesta fiind dedus pe baza unui raționament juridic bazat pe analiza coroborata a tuturor datelor cauzei referitoare la faptei de care este acuzat inculpatul precum și la profilul său personal, demers în care instanța nu poate face abstracție de o anumita marja de apreciere în privința a ce anume ar putea realiza conținutul pericolului concret pentru ordinea publica in ipoteza lăsării inculpatului în libertate.
Inculpatul a invocat în susținerea lăsării sale în libertate date de ordin subiectiv-personal, însă aceste susțineri nu reprezintă argumente pentru dispunerea unei soluții mai blânde, în condițiile gravității concrete a faptei și periculozității sporite a persoanei sale. În plus, raportarea exclusivă a inculpatului la centrul intereselor sale individuale și lipsa empatizării cu situația victimei dovedesc lipsa asumării și conștientizării implicațiilor conduitei sale.
Curtea apreciază, în funcție de datele concrete din dosar, expuse în cele ce preced, că săvârșirea, în acest context, a pretinsei fapte ce face obiectul prezentei cauze, atestă, în persoana inculpatului, o conștiință juridică afectată de o apreciere eronată asupra modalității de raportare la valorile sociale cu care intră în contact.
Instanța subliniază că gravitatea faptei reliefată de modalitatea și împrejurările în care se presupune că aceasta a fost comisă în speța de față, importanța valorilor sociale ocrotite de normele penale de incriminare a infracțiunii pentru comiterea căreia inculpatul este cercetat, și nu în ultimul rând, sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în rândul societății faptele de genul celei imputate inculpatului, conturează prezența unui pericol social substanțial, real, concret și actual, în sensul cerut de legiuitor.
Este adevărat că măsura arestării preventive este o măsură de excepție, însă, în speță, la fel de real este și că tulburarea socială produsă de fapta presupus comisă de inculpat și cea care, escaladată, s-ar putea produce prin însăși prezența acestuia în libertate trebuie să rămână excepții de la climatul social guvernat de ordinea de drept, ca principiu general.
Instanța reține că menținerea, în mod preventiv, a măsurii arestării față de inculpat privește în principal un interes obiectiv, public, concretizând dreptul prioritar al societății, prin membrii săi, de a se apăra împotriva oricărei fapte ilicite. Desigur că orice măsură preventivă produce consecințe negative asupra drepturilor individuale, dar acesta este numai urmarea directă a protejării interesului general, care este precumpănitor în raport cu interesul particular, subiectiv, al inculpatului de cercetare în stare de libertate.
Desigur că probatoriul cauzei urmează a fi completat inclusiv sub aspectele care formează obiectul apărărilor inculpatului, însă, la acest moment, ceea ce trebuie decelate sunt acele elemente de fapt care pot furniza un ansamblu de date și informații necesare a susține suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea infracțiunii și la implicarea inculpatului, ceea ce probele cauzei, administrate până în prezent, oferă cu suficiență.
Pentru toate considerentele anterior expuse, apreciind că încheierea contestată este legală și temeinică, în raport de criticile aduse împotriva ei, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul-contestator P. A. A. împotriva încheierii de ședință din data de 02.02.2016 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr._, încheiere pe care o va menține.
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul-contestator P. A. A., în sumă de 130 lei (av. C. S.), se va achita inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Urmare a soluției asupra contestației, reținând culpa procesuală a contestatorului în promovarea căii de atac care i-a fost respinsă, în temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul-contestator P. A. A. la plata sumei de 330 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, în cuantumul acestei sume fiind inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondată contestația formulată de inculpatul-contestator P. A. A., fiul lui A. și M., născut la data de 20.01.1996 în Iași, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 02.02.2016 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr._, încheiere pe care o menține.
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul-contestator P. A. A., în sumă de 130 lei (av. C. S.), se va achita inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul-contestator P. A. A. la plata sumei de 330 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, în cuantumul acestei sume fiind inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.02.2016.
Președinte,
M. M.
Grefier,
L. R.-C.
Red. /Tehnored. M.M.
4 ex./15.02.2016
Tribunalul Iași: judecător C. S.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
