Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 67/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 67/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 67/2016
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.-C.
Judecător A. C.
Grefier C. L.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Iași – a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 20.01.2016 prin procuror S. M. C.
S-au luat în examinare apelurile formulate de inculpatul H. P. și de partea civilă H. F. împotriva sentinței penale nr. 299 din 29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect lovirea sau alte violențe (art. 193 NCP).
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2016, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 391 al. 1 și 3 Cod procedură penală, s-a stabilit termen pentru pronunțare pentru azi, când,
CURTEA DE APEL,
Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 299 din 29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ , s-a hotărât:
„ I. În baza art. 193 alin. 2 Cpen., cu aplic. art. 77 alin. 1 lit. lit d - art. 78 alin. 1 C.pen. și cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., ccondamnă pe inculpatul H. P. - fiul lui M. și Lucreția, născut la data de 26.10.1978, in mun. C., județul C., domiciliat în comuna I., ., cetățean român, studii - 6 clase, necăsătorit, stagiul militar neefectuat, agricultor, fără loc de muncă, recidivist, CNP -_, actualmente în stare de arest preventiv în P. Iași - în altă cauză penală, la pedeapsa închisorii de 2 ani și 4 (patru) luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 67 alin. 1 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o C.pen., cu începere din momentul executării sau a considerării ca executată a pedepsei închisorii, respectiv:
- art. 66 alin. 1 lit. a C.pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- art. 66 alin. 1 lit. b C.pen. - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
- art. 66 alin. 1 lit. h C.pen.- dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
- art. 66 alin. 1 lit. n C.pen., cu referire la disp. art. 66 alin. 5 C.pen. - dreptul de a comunica cu inculpatul I. I., cu persoana vătămată H. F., cu martorii H. M., H. Tasia, L. V.-G., C. I., P. G. C., ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 30 de metri.
- art. 66 alin. 1 lit. o C.pen. - dreptul de a se apropia la o distanță mai mică de 30 m de locuința persoanei vătămate H. F., din ., jud. V..
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o Cod penal și care au fost interzise acestuia ca pedeapsă complementară.
În baza art. 104 alin. 2 C.pen., revocă liberarea condiționată acordată inculpatului prin sentința penală nr. 1673/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._ și dispune executarea restului de 656 zile rămas neexecutat din pedeapsa închisorii de 7 ani și 1 lună închisoare, la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 797/ 2009 a Tribunalului Ordinar din Ferrero Italia, definitivă la data de 16.10.2009 și sentința penală nr. 967/2009 a Tribunalului Ordinar Fererro Italia, definitivă la data de 01.10.2010, sentința penală nr. nr._/ 2010 a Tribunalului Ordinar Fererro Italia - definitivă la data de 31.10.20l0, recunoscută prin sentința penală 228/01.06.2012 pronunțată de către Curtea de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 2820/13.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 104 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 C.pen., adaugă pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului H. P. prin prezenta, la restul rămas neexecutat de 656 zile închisoare, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani, 4 luni și 656 zile de închisoare.
În baza art. 45 alin. 1 C.pen., inculpatul va executa pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o C.pen., respectiv:
- art. 66 alin. 1 lit. a C.pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- art. 66 alin. 1 lit. b C.pen. - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
- art. 66 alin. 1 lit. h C.pen.- dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
- art. 66 alin. 1 lit. n C.pen., cu referire la disp. art. 66 alin. 5 C.pen. - dreptul de a comunica cu inculpatul I. I., cu partea civilă H. F., cu martorii H. M., H. Tasia, L. V.-G., C. I., P. G. C., ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 30 de metri.
- art. 66 alin. 1 lit. o C.pen. - dreptul de a se apropia la o distanță mai mică de 30 m de locuința partea civilă H. F., din ., jud. V..
Conform art. 68 (1) lit. c) C.pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor de mai sus va începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 45 alin. 5 rap. la art. 45 alin. 3 lit. b C.pen., inculpatul va executa pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o Cod penal.
Conform disp. art. 65 alin. (3) C.pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de mai sus se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
II. În baza art. 193 alin. 2 Cpen., cu aplic. art. 113 alin. 3 lit. C.pen., art. 114 alin. 1 și 115 alin. 1 pct. 1 lit. d C.pen., aplică inculpatului I. I., fiul lui I. și L., născut la data de 16.12.1996, în mun. Bârlad, județul V., domiciliat în comuna I., ., cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, stagiul militar neefectuat, fără ocupație și fără loc de muncă, fără antecedente penale, - CNP -_, măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 4 luni.
În baza disp. art. 121 alin. 1 lit. a, d, e C.pen., pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice, impune inculpatului I. I. următoarele obligații:
-să urmeze un curs de formare profesională;
-să nu se apropie la o distanță mai mică de 10 m și să nu comunice cu inculpatul H. P., cu partea civilă H. F., cu martorii H. M., H. Tasia, L. V.-G., C. I.;
-să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.
Supravegherea executării obligațiilor se va face sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul V..
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării cu rea-credință a obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a supravegherii, conform disp. art. 123 C.pen.
În baza art. 313 Lg. 95/2006 cu referire la art. 1357 și art. 1382 C.civ. admite acțiunea civilă formulată de către părțile civile - S. Județean de Ambulanță V. și S. M. de Urgență E. B. Bârlad și obligă în solidar inculpații la plata sumelor de:
- 470,04 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță V., reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul medical al persoanei vătămate H. F.;
- 105,04 lei către partea civilă S. M. de Urgență E. B. Bârlad, reprezentând cheltuieli ocazionate de îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate H. F..
În baza art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 26 alin. 1 teza finală C.proc.pen., raportat la art. 1357 C.civ. și art. 1382 C.civ., admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă H. F. și obligă în solidar inculpații la plata către aceasta a sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 276 alin. 1 și 4 rap. la prev. art. 274 alin. 2 C.proc.pen., obligă pe inculpatul H. P. la plata către partea civilă H. F. a sumei de 500 de lei reprezentând parte a cheltuielilor judiciare suportate, respectiv pe inculpatul I. I. la plata către partea civilă H. F. a sumei de 300 de lei, reprezentând parte a cheltuielilor judiciare suportate.
În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul H. P. la plata la plata sumei de 625 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, respectiv pe inculpatul I. I. la plata sumei de 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 274 alin. 1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen., dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul V., a sumei de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pe parcursul judecării cauzei.
Pentru a dispune astfel, în considerentele sentinței penale pronunțate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și drept:
„I. Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu:
Prin rechizitoriul nr. 3866/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06.04.2015 sub nr._, au fost trimiși în judecată inculpații H. P. - cercetat în stare de arest preventiv în altă cauză, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. d Cod Penal și art. 41 alin. 1 Cod Penal și I. I. - cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod Penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 24.08.2014, în jurul orei 23.00, persoana vătămată H. F. se deplasa pe drumul sătesc spre locuința sa, situată în comuna I., ..
La un moment dat, în apropierea locuinței sale, persoana vătămată s-a întâlnit cu inculpații I. I. I. și H. P. care, fără niciun motiv, au început să îl lovească cu niște bâte, peste corp, în zona spatelui și a mâinilor.
Alarmați de strigătele de ajutor ale persoanei vătămate H. F., părinții acesteia, martorii H. Tasia și H. M., care locuiesc în imediata vecinătate a locuinței persoanei vătămate, au ieșit in drumul sătesc, intervenind verbal pentru încetarea actelor de agresiune.
Ca urmare a agresiunilor exercitate, persoana vătămată a căzut la sol, iar inculpații, la vederea celor doi martori, au părăsit în fugă locul faptei, abandonând bâtele pe care le-au folosit la agresarea persoanei vătămate. Imediat a fost solicitată intervenția Serviciului de Ambulanță, persoana vătămată fiind transportată la S. M. E. B. Bârlad, unde i s-au acordat îngrijirile necesare.
Persoana vătămata H. F. a prezentat, ca urmare a agresiunilor exercitate, leziuni traumatice de tipul tumefierii, excoriației si echimozei, putând fi produse prin lovire cu mijloace contondente, cu și de obiecte contondente (certificat medico-legal nr. 230/26.08.2014, emis de Cabinetul Medico- Legal Bârlad -fila nr. 62 d.u.p.).
Pentru dovedirea situației de fapt au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate - fila nr. 30-31 d.u.p.; certificat medico- legal emis de Cabinetul Medico-Legal Bârlad - fila nr. 62 d.u.p.; declarații inculpat H. P. - file nr. 49 - 50, 55- 57, 58 – 61 d.u.p.; declarații inculpat I. I. I. - fila nr. 51- 52, 53 – 54 d.u.p.; Declarații martori C. I. - 32 – 35 d.u.p.; L. V. G. - file nr. 36 – 40 d.u.p.; H. Tasia - fila nr. 41 – 45 d.u.p.; H. M. - file nr. 46 - 47 d.u.p.; P. G. C. - fila nr. 48 d.u.p.; alte înscrisuri - file nr. 63- 97 d.u.p.).
În ceea ce privește desfășurarea urmăririi penale, prin ordonanța din data de 26.08.2014, ora 14.00, organele de cercetare penală s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal.
Prin ordonanța din data de 18.09.2014, ora 09.05, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de numiții H. P. și I. I. - aceștia dobândind calitatea de suspecți, sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod Penal.
Prin ordonanța din data de 14.11.2014, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor reținute în sarcina suspectului H. P., din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art, 193 alin. 2 Cod Penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 alin. l lit. d Cod Penal și pentru suspectul I. I. din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod Penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod Penal cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod Penal.
Prin ordonanța din data de 12.12.2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina suspectului H. P., din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. d cod penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 alin. l lit. d Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod Penal.
Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:
Prin încheierea din camera de consiliu din 11.06.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpați și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să se invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art. 346 alin. 2 C.proc.pen., a constatat competența instanței de judecată, legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 3866/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și, în consecință, a dispus începerea judecății, stabilind termen de judecată la data de 11.06.2015.
În cauză s-au constituit părți civile S. mun. ,,E. B.” Bârlad, cu suma de 105,04 lei (fila 80 d.u.p.), S. de Ambulanță V. - cu suma de 470,04 lei (fila 52 d.u.p.), precum și pers. vătămată H. F., cu suma de 2000 lei reprezentând daune materiale și suma de 6000 lei reprezentând daune morale.
La termenul de judecată din ședința publică din 18.06.2015, instanța a procedat la citirea actului de sesizare a instanței, după care, fiind audiat, inculpatul I. I. a solicitat parcurgerea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, solicitarea fiind respinsă ca inadmisibilă în principiu de către instanța de judecată, față de faptul că inculpatul nu a recunoscut faptele întocmai cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței.
Inculpatul H. P. nu a dorit să dea declarație la acel moment procesual, arătând că își menține declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, nerecunoscând săvârșirea faptelor.
Nu a fost solicitată administrarea altor probe de către inculpați, probele administrate în cursul urmăririi penale nefiind contestate.
În cauză a fost reaudiat inculpatul I. I., la termenul de judecată din data de 11.08.2015, la același termen fiind audiați și martorii H. Tasia și L. G., ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 54-54, 57-60 ds.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea referatului de evaluare a inculpatului I. I. (minor la data săvârșirii faptei), fiind depus și atașat la dosarul cauzei la f. 83-84 ds.
La termenul din data de 15.10.2015, a fost audiată partea civilă H. F., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (f. 58 ds.).
Pe parcusul etapei Camerei Preliminare, precum și în etapa de judecată, inculpatul H. P. a fost asistat de apărător desemnat din oficiu G. A. (delegație la fila 17 ds.), inculpatul I. I. fiind asistat de apărător ales av. STRATICA B. (delegație la f. 33 ds.), iar partea civilă H. F. fiind asistată de apărător ales av. P. R. (delegație la f. 27 ds.).
Situația de fapt reținută de instanță:
Între familia persoanei vătămate I. I. I. și persoana vătămată H. F. a existat o stare conflictuală mai veche, care a culminat în anul 2013, cu o altercație între persoana vătămată H. F. si tatăl inculpatului I. I. I., numitul I. I., când persoana vătămată H. F. a exercitat acte de violență asupra tatălui inculpatului I. I. I., lovindu-1 cu o secure în zona capului, fapte ce fac obiectul dosarului penal nr._, având ca obiect tentativa la omor, dosar aflat pe rolul Tribunalului V. (extras ECRIS la f. 65 ds.).
În data de 24.08.2014, în jurul orelor 21.30, persoana vătămată H. F. se afla împreună cu martorul L. G.-V. la barul din satul R., . C. I., unde au discutat și au consumat băuturi alcoolice (aprox. 1-2 beri). În jurul orelor 23, aceștia au părăsit localul, îndreptându-se fiecare spre casă, aspecte ce reies din coroborarea declarațiilor persoanei vătămate (f. 94 ds., 30-31 d.u.p.), cu declarațiile martorului L. G., date atât în fața organelor de urmărire penală (f. 36-40 d.u.p.), cât și în fața instanței (f. 59-60 ds.).
În apropierea domiciliului său, în fața Școlii cu cls. I-VIII din satul R., persoanei vătămate H. F. i-au ieșit în față inculpații H. P. și I. I., care, înarmați fiind cu bâte din lemn, i-au aplicat acestuia mai multe lovituri cu bâtele, în zona brațelor și a umărului drept.
Strigătele de ajutor ale lui H. F. au fost auzite de către mama acestuia, numita H. Tasia, care locuiește în aceeași curte cu persoana vătămată. Alarmată fiind, aceasta l-a trezit pe soțul său – H. M., tatăl persoanei vătămate și împreună au ieșit în fața curții, strigând la cei doi agresori să înceteze să-l lovească pe fiul lor. La acest moment, inculpatul H. P. a aruncat bâta de lemn spre martorul H. M., după care ambii inculpați au fugit de la locul cu pricina.
Imediat a fost solicitată intervenția Serviciului de Ambulanță, persoana vătămată fiind transportată la S. M. E. B. Bârlad, unde i s-au acordat îngrijirile necesare.
Aspectele de mai sus au reieșit din declarațiile martorilor H. Tasia (f. 57-58 ds., f. 41-45. d.u.p.), respectiv H. M. (f. 46-47 d.u.p.).
Conform certificatului medico-legal nr. 230/26.08.2014, emis de Cabinetul Medico- Legal Bârlad - fila nr. 62 d.u.p., în urma loviturilor aplicate, persoana vătămată a suferit leziuni traumatice de tipul tumefierii, excoriației si echimozei, ce au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente, cu și de obiecte contondente, necesitând un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul H. P. a negat în mod constant săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, acesta a susținut că în data de 24.08.2014, în jurul orei 18.30, a plecat de la locuința sa de domiciliu spre mun. Bârlad, cu o mașină de ocazie, unde trebuia sa se întâlnească cu o persoană pe nume A., fără ca inculpatul să poată oferi alte date de identificare ale acestei persoane. Cu această persoană ar fi urmat să se deplaseze în mun. B., unde trebuia să se ducă la muncă în locul numitului P. G. C. (conform declarației inculpatului din data de 27.11.2015, f. 55 d.u.p.)
Pentru dovedirea susținerilor, inculpatul a solicitat audierea numitului P. G. C., care, audiat fiind în cursul urmăririi penale (f. 48 d.u.p.), a infirmat susținerile inculpatului, arătând că nu știe dacă acesta a plecat la muncă în județul B., afirmând cu certitudine, însă, că H. P. nu trebuia să plece la muncă în locul său, așa cum a afirmat.
Pe de altă parte, instanța reține că la data de 24.08.2015, în jurul orelor 23-23.30, atât inculpatul H. P., cât și inculpatul I. I., s-au aflat în satul R., . pe drumul sătesc de martorii C. I. și L. V. G..
A reieșit astfel că, după ce a plecat de la barul din . despărțit de persoana vătămată, martorul L. V. G. s-a întâlnit cu martorul C. I., cu care a stat de vorbă aproximativ 5-10 minute, în drum. La un moment dat, ambii martori i-au observat pe inculpați, venind pe drumul sătesc, din direcția domiciliului persoanei vătămate, la aproximativ 2-3 minute după ce s-au auzit strigăte, vocea fiind recunoscută de martorul C. I. ca fiind a persoanei vătămate H. F. (declarații martori la filele 59-60 ds., f. 32-40 d.u.p.).
Deși era întuneric, ambii martori au declarat că i-au recunoscut cu certitudine pe cei doi inculpați, venind din direcția domiciliului persoanei vătămate, în apropierea momentului la care s-a stabilit că aceasta din urmă a fost agresată.
În ceea ce îl privește pe inculpatul I. I., acesta a negat inițial săvârșirea faptei, însă a revenit în cursul urmărrii penale asupra declarațiilor date, arătând că, în timp ce se întorcea din . domiciliu, în dreptul locuinței persoanei vătămate, s-a intâlnit cu aceasta. Întrucât aceasta a afișat o atitudine agresivă față de el, inculpatul I. I. s-a speriat și i-a aplicat mai multe lovituri, peste corp, părăsind în fugă locul faptei.
Inculpatul a negat faptul că la data de 24.08.2014, ar fi săvârșit fapta de mai sus împreună cu inculpatul H. P., susțineri ce au fost menținute și pe parcursul judecării cauzei.
Indiferent de motivele ce l-au determinat pe inculpatul I. să adopte o atitudine parțial nesinceră în fața organelor judiciare, existând fie o influență puternică din partea coinculpatului H., fie o stare de temere față de acesta (cunoscut fiind ca o persoană violentă, cu antecedente penale, actualmente cercetat în altă cauză în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. 1 C.pen., rap. la disp. art. 188 C.pen., cu referire la art. 199, în dosarul cu nr._, aflat pe rolul Tribunalului V.), instanța va înlătura alegațiile inculpatului I. I. cu privire la săvârșirea infracțiunii doar de către acesta, stabilindu-se fără putință de tăgadă că, la data de 24.08.2014, atât acesta, cât și inculpatul H. P., au exercitat asupra persoanei vătămate H. F. acte de violență, provocându-i acestuia leziuni ce au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Încadrarea juridică a faptelor reținute de către instanță:
Fapta inculpaților H. P. și I. I. I., care, la data 24.08.2014, au exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate H. F. - cauzându-i leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată la un număr de 4-5 zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art . 193 alin. 2 Cod Penal.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii este reprezentat de acțiunea de lovire a persoanei vătămate H. F., constituită parte civilă în cauză.
Urmarea imediată a infracțiunii constă în cauzarea unor leziuni traumatice părții civile ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatului medico-legal nr. 230/26.08.2014, emis de Cabinetul Medico- Legal Bârlad (fila nr. 62 d.u.p.), legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată fiind dovedită cu certitudine de certificatul medico-legal precum și de celelalte mijloace de probă administrate; între acțiunea de lovire și leziunile traumatice există legătură directă de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauză sau condiție care ar fi putut să întrerupă lanțul cauzal.
Din punct de vedere subiectiv, ambii inculpați au prevăzut rezultatul vătămător al faptei sale, urmărind producerea unor leziuni persoanei vătămate, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției directe prevăzută de art. 16 alin. 3 lit.a C.pen.
În aceste condiții, văzând prevederile art. 396 alin. 2 C.proc.pen., instanța constată că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpați, impunându-se condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod Penal.
În ceea ce îl privește pe inculpatul H. P., se reține că acesta a fost condamnat la o pedeapsa de 7 ani și 1 lună închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969, prin sentința penală nr. 797/ 2009 a Tribunalului Ordinar din Ferrero Italia, definitivă la data de 16.10.2009 și sentința penală nr. 967/ 2009 a Tribunalului Ordinar Fererro Italia, definitivă la data de 01.10.2010 și sentința penală nr._/ 2010 a Tribunalului Ordinar Fererro Italia definitivă la data de 31.10.2010, recunoscută prin sentința penală 228/01.06.2012 pronunțata de către Curtea de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 2820/13.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Inculpatul a fost arestat la data de 14.12.2011, eliberat condiționat la data de 18.12.2013, cu un rest de executat de 656 zile.
Față de aspectele expuse mai sus, instanța constată ca fiind aplicabile dispozițiile art. 41 alin. 1 Cod Penal privind recidiva, întrucât inculpatul, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
Totodată, întrucât fapta a fost săvârșită în coautorat cu inculpatul minor (la data săvârșirii faptei) I. I. I., se vor reține în sarcina inculpatului H. P. și dispozițiile art. 77 alin. 1 lit. d Cod Penal.
Având în vedere starea de minoritate a inculpatului I. I. I. la momentul comiterii infracțiunii, se vor reține dispozițiile art. 113 alin. 3 Cod Penal.
- Individualizarea judiciară a pedepsei
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatei, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art. 52 C.pen, și dispozițiile art. 72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen. – se reține că gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 6 luni la 5 ani închisoare sau amendă.
Referitor la gravitatea în concret a faptei, instanța are în vedere că fapta inculpaților a avut ca urmare cauzarea de leziuni persoanei vătămate, ce au necesitat în final un număr relativ redus de zile de îngrijiri medicale (4-5).
Pe de altă parte, modalitatea de comitere a infracțiunii – pe timp de noapte, prin surprinderea persoanei vătămate și prin utilizarea de obiecte contondente (bâte din lemn), relevă o plănuire meticuloasă a activității infracționale.
Deși nu a fost devoalat un mobil precis al acțiunii inculpaților, având în vedere și situația conflictuală preexistentă între familia inculpatului I. și cea a persoanei vătămate, se poate presupune în mod rezonabil că acesta ar fi răzbunarea, pentru violențele exercitate anterior de persoana vătămată față de tatăl inculpatului I. I.. Cu alte cuvinte, fără a mai aștepta împlinirea actului de justiție, inculpații au acționat ei înșiși, în mod coordonat, administrând prin propriile fapte lor o formă de justiție privată, incompatibilă cu statul de drept.
1. În ceea ce îl privește pe inculpatul H. P., instanța amintește incidența circumstanței agravante prevăzută de art. 77 alin. 1 lit .d C.pen., acesta săvârșind fapta, cu bună știință, în coautorat cu inculpatul minor la acea dată – I. I..
Circumstanțele personale nu îi sunt favorabile inculpatului, așa cum s-a arătat anterior, acesta săvârșind infracțiunea ce face obiectul prezentei, în stare de recidivă față de condamnarea la pedeapsa închisorii de 7 ani și 1 lună, suferită în Italia, recunoscută prin sentința penală 228/01.06.2012 pronunțata de către Curtea de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 2820/13.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Inculpatul nu are un loc de muncă stabil, nu a colaborat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului în cauza penală de față, negând cu vehemență orice implicare în comiterea faptei.
Mai mult, acesta este arestat într-o altă cauză penală, având ca obiect tentativa la omor, prev. de art. 32 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 188 Cod Penal, cu referire la art. 199 C.pen., în dosarul penal nr._, aflat pe rolul Tribunalului V..
Punând în balanță criteriile de individualizare a pedepsei, instanța apreciază că pedeapsa închisorii de 2 ani și 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, este atât necesară cât și suficientă pentru atingerea scopului sancțiunilor penale, fiind proporțională cu gravitatea faptei, precum și cu circumstanțele personale ale inculpatului.
Față de considerentele expuse, în baza art. 193 alin. 2 Cpen., cu aplic. art. 77 alin. 1 lit. lit d - art. 78 alin. 1 C.pen. și cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., va condamna pe inculpatul H. P., la pedeapsa închisorii de 2 ani și 4 (patru) luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Raportat la posibilitatea oferită de art. 67 alin. 1 C.pen., instanța apreciază că se impune aplicarea față de inculpat a pedepselor complementare prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n și o Cod penal.
Cu privire la drepturile prevăzute la lit. a și b, aplicarea acestora se întemeiază pe dispozițiile art. 66 C.pen., interpretate în lumina deciziei nr. 74/2007 a ÎCCJ și a Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Sabǎu și P. contra României, precum și cauza C. și M. contra României) restrângerea exercițiului drepturilor și libertǎților poate fi dispusǎ numai dacǎ este prevǎzutǎ de lege, urmǎrește un scop legitim, este necesarǎ și respectǎ principiul proporționalitǎții.
Astfel, natura și gravitatea faptei sǎvârșite, împrejurǎrile cauzei, precum și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevǎzute de art. 66 lit. a, b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritǎțile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritǎții de stat, motiv pentru care exercitarea acestora va fi interzisă pe o durată de 3 ani.
Totodată, față de prevederile art. 179 alin. 2 C.pen., ce asimilează noțiunii de armă și orice obiect utilizat în mod efectiv pentru atac – în speță – o bâtă din lemn, pentru a asigura funcția preventivă a sancțiunilor penale, apreciază instanța de judecată că numai prin aplicarea sancțiunii complementare a interzicerii dreptului prevăzut la art. 66 lit. h C.pen. este îndeplinită misiunea actului punitiv.
Predispoziția dovedită a inculpatului pentru săvârșirea de fapte violente nu îl recomandă nicidecum pentru a fi deținător sau utilizator al oricărei categorii de arme, măcar pentru o perioadă determinată după executarea pedepsei privative de libertate (în speță – 3 ani).
Pentru identitate de rațiune, se apreciază că se impune interzicerea față de inculpat și a dreptului de a comunica cu inculpatul I. I., cu persoana vătămată H. F., cu martorii H. M., H. Tasia, L. V. Gheprghiță, C. I., P. G. C., ori de se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 30 m, pe o perioadă de 3 ani de zile.
Sancțiunea aplicată este de natură a garanta respectarea libertății psihice a persoanelor indicate, asigurându-le acestora timp suficient pentru ca temerea insuflată de apropierea în orice modalitate a inculpatului H. P. de aceștia să se estompeze.
Totodată, se apreciază că în ceea ce privește persoana vătămată, se impune interzicerea față de inculpatul H. P. și a dreptului prevăzut la art. 66 alin. 1 lit. o C.pen., respectiv dreptul de a se apropia la o distanță mai mică de 30 m de locuința persoanei vătămate, pentru aceleași motive mai sus arătate.
Cu argumentele de mai sus, în baza 67 alin. 1 C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o C.pen., cu începere din momentul executării sau a considerării ca executată a pedepsei închisorii, respectiv:
- art. 66 alin. 1 lit. a C.pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- art. 66 alin. 1 lit. b C.pen. - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
- art. 66 alin. 1 lit. h C.pen.- dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
- art. 66 alin. 1 lit. n C.pen., cu referire la disp. art. 66 alin. 5 C.pen. - dreptul de a comunica cu inculpatul I. I., cu persoana vătămată H. F., cu martorii H. M., H. Tasia, L. V.-G., C. I., P. G. C., ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 30 de metri.
- art. 66 alin. 1 lit. o C.pen. - dreptul de a se apropia la o distanță mai mică de 30 m de locuința persoanei vătămate H. F., din ..
Întrucât interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară atrage de drept interzicerea acelorași drepturi, ca pedeapsă accesorie, în baza art. 65 alin. 1 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o Cod penal și care au fost interzise acestuia ca pedeapsă complementară.
Inculpatul H. P. a fost anterior condamnat la o pedeapsa de 7 ani și 1 lună închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969, prin sentința penală nr. 797/ 2009 a Tribunalului Ordinar din Ferrero Italia, definitivă la data de 16.10.2009 și sentința penală nr. 967/ 2009 a Tribunalului Ordinar Fererro Italia, definitivă la data de 01.10.2010 și sentința penală nr._/ 2010 a Tribunalului Ordinar Fererro Italia definitivă la data de 31.10.2010, recunoscută prin sentința penală 228/01.06.2012 pronunțata de către Curtea de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 2820/13.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Inculpatul a fost arestat la data de 14.12.2011, eliberat condiționat la data de 18.12.2013, cu un rest de executat de 656 zile.
În raport de cele arătate, instanța constată că infracțiunea de lovire sau alte violențe a fost săvârșită de inculpatul H. P. în stare de recidivă, conform disp. art. 41 alin. 1 C.pen. și în interiorul termenului de supraveghere al liberării condiționate de care a beneficiat în baza sentinței penale nr. 1673/2013 din 12.12.2013, a Judecătoriei V., dată în ds. pen. nr._ .
Pe cale de consecință, instanța va face aplicarea disp. art. 104 alin. 2 C.pen., va revoca liberarea condiționată acordată inculpatului prin sentința penală nr. 1673/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._ și va dispune executarea restului de 656 zile rămas neexecutat din pedeapsa închisorii de 7 ani și 1 lună închisoare, la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 797/ 2009 a Tribunalului Ordinar din Ferrero Italia, definitivă la data de 16.10.2009 și sentința penală nr. 967/2009 a Tribunalului Ordinar Fererro Italia, definitivă la data de 01.10.2010, sentința penală nr. nr._/ 2010 a Tribunalului Ordinar Fererro Italia - definitivă la data de 31.10.20l0, recunoscută prin sentința penală 228/01.06.2012 pronunțată de către Curtea de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 2820/13.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 104 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 C.pen., va adăuga pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului H. P. prin prezenta, la restul rămas neexecutat de 656 zile închisoare, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani, 4 luni și 656 zile de închisoare.
În baza art. 45 alin. 1 C.pen., inculpatul va executa pedeapsa complementară stabilită - a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o C.pen., respectiv:
- art. 66 alin. 1 lit. a C.pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- art. 66 alin. 1 lit. b C.pen. - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
- art. 66 alin. 1 lit. h C.pen.- dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
- art. 66 alin. 1 lit. n C.pen., cu referire la disp. art. 66 alin. 5 C.pen. - dreptul de a comunica cu inculpatul I. I., cu partea civilă H. F., cu martorii H. M., H. Tasia, L. V.-G., C. I., P. G. C., ori de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 30 de metri.
- art. 66 alin. 1 lit. o C.pen. - dreptul de a se apropia la o distanță mai mică de 30 m de locuința partea civilă H. F., din ..
Conform art. 68 (1) lit. c) C.pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor de mai sus va începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 45 alin. 5 rap. la art. 45 alin. 3 lit. b C.pen., inculpatul va executa pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, o Cod penal.
Conform disp. art. 65 alin. (3) C.pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de mai sus se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
2. În ceea ce îl privește pe inculpatul I. I., instanța reține starea de minoritate a acestuia la data săvârșirii faptei (17 ani), atrăgând astfel incidența prev. art. 113 alin. 3 și urm. C.pen.
În raport de infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, - lovirea sau alte violențe, pedepsită conform disp. art. 193 alin. 2 C.pen. cu închisoarea între 6 luni și 5 ani sau cu amenda, văzând și disp. art. 114 C.pen., inculpatului i se va aplica în mod obligatoriu o măsură educativă neprivativă de libertate, dintre cele enumerate la art. 115 alin. 1 pct. 1 C.pen.
Potrivit art. 115 alin. 2, alegerea măsurii educative se va face în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute la art. 74 C.pen.
Fiind deja analizate aspectele particulare ce țin de modul de săvârșire a faptei, instanța se va apleca în special asupra circumstanțelor personale ale inculpatului I. I..
În primul rând se reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este absolvent a 10 clase la Liceul Tehnologic Puiești, iar în prezent se ocupă împreună cu părinții cu munca în agricultură (culturi agricole, creșterea animalelor).
Din referatul de evaluare al inculpatului (f. 83-85 ds.), instanța va putea reține doar elementele stabilite pe baze obiective. Concluziile consilierului de probațiune s-au bazat, în principal, pe situația de fapt așa cum a fost descrisă de către inculpat, fiind recomandată aplicarea măsurii educative a supravegherii pe o durată de 2 luni, or instanța a stabilit o altă situație de fapt decât cea afirmată de inculpat.
Mai mult, instanța amintește că inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, recunoscând doar parțial comiterea faptei. Antecedența infracțională reprezintă, într-adevăr, un criteriu important în procesul amplu de individualizare a pedepsei, însă instanța va ține cont și de faptul că inculpatul a fost luat în evidența organelor de poliție locală a . în două rânduri și îndrumat să evite orice conflict cu persoana vătămată H. F., să evite consumul de băuturi alcoolice, să evite discuțiile în contradictoriu cu mama persoanei vătămate - H. Tasia, să nu-i adreseze acesteia din urmă cuvinte jignitoare sau alte acte de violență. (f. 62-63 ds.).
Este regretabilă evoluția comportamentală a inculpatului care, pornind de la conflicte verbale cu persoana vătămată și cu familia acestuia, a adoptat, în cele din urmă, hotărârea de a exercita acte de violență fizică față de aceasta, pregătind îndeaproape punerea în executare a rezoluției infracționale, împreună cu inculpatul H. P..
În concluzie, apreciind în raport de circumstanțele cauzei de față, instanța apreciază că, pentru infracțiunea comisă, este adecvată aplicarea față de inculpatul I. I. a măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice pe o durată de 4 luni, fiind necesară stabilirea unui program de către serviciul de probațiune, care să conțină orarul și condițiile de desfășurare a activităților de către inculpat, precum și interdicțiile impuse acestuia.
Totodată, văzând și prerogativa stabilirii unor obligații suplimentare de către instanță, conform disp. art. 121 C.pen., în raport de nivelul de educație al inculpatului, care a absolvit 10 clase la un liceu Tehnologic, se apreciază ca fiind benefică urmarea unui curs de formare profesională, măsură aptă a asigura reinserția socială a inculpatului și direcționarea acestuia pe un făgaș firesc, în acord cu normele sociale.
Se apreciază, de asemenea, că starea conflictuală între familiile inculpatului, respectiv a persoanei vătămate, este departe de a se fi stins, motiv pentru care se impune limitarea contactului inculpatului cu aceasta sau cu părinții acesteia – martorii H. Tasia și H. M., dar și cu ceilalți martori din cauză - L. V.-G. și C. I.; se impune, de asemenea, limitarea contactului cu inculpatul H. P., întrucât situația de fapt reținută de instanță demonstrează o influență nefastă din partea acestuia din urmă, îndreptată asupra inculpatului I. I., pe timpul cât acesta era încă minor.
Îndeplinirea obligațiilor impuse inculpatului trebuie supervizată îndeaproape de către S. de Probațiune, astfel încât acesta va fi obligat să se prezinte în fața consilierului de probațiune la datele fixate.
Pentru motivele expuse, în baza art. 193 alin. 2 Cpen., cu aplic. art. 113 alin. 3 lit. C.pen., art. 114 alin. 1 și 115 alin. 1 pct. 1 lit. d C.pen., instanța va aplica inculpatului I. I., măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 4 luni.
În baza disp. art. 121 alin. 1 lit. a, d, e C.pen., pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice, va impune inculpatului I. I. următoarele obligații:
-să urmeze un curs de formare profesională;
-să nu se apropie la o distanță mai mică de 10 m și să nu comunice cu inculpatul H. P., cu partea civilă H. F., cu martorii H. M., H. Tasia, L. V.-G., C. I.;
-să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de către părțile civile - S. Județean de Ambulanță V. și S. M. de Urgență E. B. Bârlad, în baza art. 313 Lg. 95/2006, urmează să o admită, pentru motivele ce succed.
Conform art. 313 alin. 1 din Legea nr. 495/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Având în vedere că prin comiterea de către inculpați a faptei ilicite s-au produs leziuni persoanei vătămate, aceasta necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorii de servicii medicale constituiți părți civile, cheltuieli dovedite prin decontul cheltuielilor (filele 77, respectiv 83 d.u.p.), reiese că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpaților (faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate și vinovăție).
Prin urmare, în baza art. 313 Lg. 95/2006 cu referire la art. 1357 și art. 1382 C.civ. admite acțiunea civilă formulată de către părțile civile - S. Județean de Ambulanță V. și S. M. de Urgență E. B. Bârlad și obligă în solidar inculpații la plata sumelor de:
- 470,04 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță V., reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul medical al persoanei vătămate H. F.;
- 105,04 lei către partea civilă S. M. de Urgență E. B. Bârlad, reprezentând cheltuieli ocazionate de îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate H. F..
În ceea ce privește acțiunea civilă promovată de către partea civilă H. F., instanța apreciază că aceasta este întemeiată doar în parte.
Potrivit art. 1357 alin. 1 și 2 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
În consecință, față de dispozițiile legale precizate, patru sunt condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Existența faptelor ilicite – pe de o parte furtul săvârșit prin distrugere (efracție), respectiv constrângerea morală a părții civile (corelativ infracțiunii de șantaj) - pe de altă parte, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu au fost dovedite în cauză, pe baza probatoriului administrat în latura penală.
Cu privire la întinderea prejudiciului suferit, instanța va analiza distinct pretențiile părții civile, atât cu privire la daunele materiale, cât și cu privire la daunele morale.
Astfel, referitor la daunele materiale reclamate, în cuantum de 2000 lei, se constată că nu au fost aduse probe de către partea civilă, care să susțină existența și întinderea prejudiciului suferit, condiții în care acestea nu vor putea fi acordate de către instanță.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă, se reține că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.
În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă, ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, asa cum rezultă din probele administrate.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.
Totodată, întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
Instanța reține că orice suferință fizică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suportă astfel, în mod automat și o suferință psihică - asa cum este și cazul părții civile H. F..
Oricât de dificilă ar fi operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe instanța nu poate statua, însă, în mod arbitrar asupra acestei chestiuni, ci are la îndemână drept criterii orientative o . aspecte.
Astfel, pe de o parte, instanța se va raporta la gravitatea suferinței de ordin fizic suportate de catre partea civilă, care în speța de față, nu este neglijabilă, având în vedere leziunile corporale suferite ce au necesitat un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, stabilite în mod obiectiv, prin actele medico-legale anexate la dosar.
Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța are în vedere că sumele de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă și să nu constituie o amendă excesivă pentru inculpați, care pentru săvârșirea faptei au suferit deja o condamnare penală. De altfel, acordarea daunelor morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.
Față de aceste considente, instanța apreciază că suma de 2000 lei reprezintă o satisfacție echitabilă pentru suferințele suportate de partea civilă ca urmare a exercitării de violențe din partea inculpaților.
Instanța va reține și disp. art. 1382 C.civ., potrivit cu care cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.
Pentru aceste motive, în baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen., coroborat cu art. 26 alin. 1 teza finală C.proc.pen., raportat la art. 1357 C.civ. și art. 1382 C.civ., va admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă H. F. și va obligă în solidar inculpații la plata către aceasta a sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale.
Văzând și disp. art. 276 alin. 1 și 4 rap. la prev. art. 274 alin. 2 C.proc.pen., instanța va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare suportate de partea civilă, reprezentând onorariul apărătorului ales, în cuantum de 800 lei (conform chitanțelor anexate la f. 85-86 ds.).
Instanța are, însă, obligația de a stabili în mod individual cheltuielile judiciare cauzate de fiecare inculpat în parte. Apreciind în raport de atitudinea procesuală a fiecăruia dintre inculpați, instanța reține în favoarea inculpatului I. I., trecând peste atitudinea oscilantă a acestuia, faptul că a recunoscut în parte săvârșirea faptei și, în consecință, va stabili în sarcina inculpatului H. P. obligația de plată către partea civilă H. F. a sumei de 500 de lei reprezentând parte a cheltuielilor judiciare suportate, respectiv pe inculpatul I. I. la plata către partea civilă H. F. a sumei de 300 de lei, reprezentând parte a cheltuielilor judiciare suportate.
Pentru identitate de rațiune, în baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul H. P. la plata la plata sumei de 625 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, respectiv pe inculpatul I. I. la plata sumei de 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 274 alin. 1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen., va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul V., a sumei de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pe parcursul judecării cauzei pentru inculpatul H. P., cheltuieli ce vor rămâne în sarcina statului.”
În termen legalul prevăzut de art. 410 Cod de procedură penală, împotriva sentinței penale sus – menționate, inculpatul H. P. și partea civilă H. F. au exercitat calea ordinară de atac de atac a apelului.
Inculpatul H. P. a solicitat, în motivarea apelului, contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 5 ani și 656 zile de închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 72/05.05.2015 pronunțate de Tribunalul V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 499/17.06.2015 pronunțate de Curtea de Apel Iași.
În drept, a invocat dispozițiile art. 38 alin. 1 și art. 40 alin. 1 Cod penal, art. 410 alin. 1 și art. 412 Cod de procedură penală.
Partea civilă H. F. a arătat că formulează apel atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și în ceea ce privește latura civilă, fără însă a îl motiva.
Examinând hotărârea apelată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile sunt nefondate, față de următoarelor considerente:
În urma propriului demers analitic asupra datelor cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod de procedură penală, Curtea constată că soluția de condamnare a inculpatului-apelant H. P. este conformă cu probele de vinovăție administrate, în fața instanței de control judiciar H. P., necontestând situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond.
În acest sens, Curtea reține că prima instanță a acordat semnificația cuvenită tuturor datelor relevate de actele dosarului și, printr-o apreciere obiectivă și convingătoare a întregului material probator administrat, a reținut și a stabilit corect atât situația de fapt dedusă judecății, cât și vinovăția inculpatului trimis în judecată.
În opinia Curții, hotărârea instanței fondului este temeinic și exhaustiv motivată în fapt și în drept, judecătorul fondului manifestându-și rolul activ, în sensul că au fost administrate în cursul cercetării judecătorești toate probele necesare justei soluționări a cauzei și aflării adevărului, iar amplul material probator existent este în măsură să justifice și să susțină soluția de condamnare pronunțată în fond, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 noul Cod penal, cu reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 alin. 1 lit. lit d) - art. 78 alin. 1 Cod penal și a stării de recidivă prevăzute de art. 41 alin. 1 Cod penal.
Astfel, realizând propriul examen al materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, Curtea de Apel constată că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, reținând, în esență, că:
La data 24.08.2014, inculpatul H. P., împreună cu inculpatul I. I. I., au exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate H. F., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatului medico-legal nr. 230/26.08.2014, emis de Cabinetul Medico-Legal Bârlad.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului H. P. s-a făcut în mod temeinic de către instanța de fond, care a ținut cont de: împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor (împreună cu un minor; în lipsa oricărei provocări a persoanei vătămate), precum și mijloacele folosite (obiecte contondente, în concret bâte); starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de legea penală (integritatea corporală a persoanei); natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii (numărul de 4-5 zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice cauzate persoanei vătămate); motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (pe fondul unui conflict preexistent între co-inculpatul I. I. I. și persoana vătămată H. F., celui din urmă fiindu-i imputată săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor asupra numitului I. I., tatăl co-inculpatului anterior menționat); natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (starea de recidivă, raportat la existența unor condamnări anterioare, în principal, pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului persoanelor, integrității corporale, libertății și vieții sexuale a persoanelor, precum și de proxenetism; săvârșirea faptelor la mai puțin de 1 (un) an de la momentul liberării condiționate din executarea unei pedepse de 7 ani și 1 lună de închisoare, aplicate prin sentințele penale nr. 797/2009, nr. 967/2009 și nr._/2010 ale Tribunalului Ordinar din Fererro – Italia, recunoscute prin sentința penală nr. 228/1.06.2012 a Curții de Apel București, pronunțate în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 2820 din 13.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea unor infracțiuni pe teritoriul altor state; existența unei condamnări la pedeapsa de 5 ani și 656 zile de închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 72/05.05.2015 pronunțată de Tribunalul V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 499/17.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași pentru o faptă concurentă, săvârșită tot cu violență, îndreptată împotriva vieții persoanei – tentativă la infracțiunea de omor); conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (atitudine nesinceră, de nerecunoaștere și lipsă a oricărui regret a faptelor atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată).
Referitor la cuantumul pedepsei, Curtea arată că, în ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, în mod adecvat, instanța de fond s-a orientat către o pedeapsă înspre mijlocul intervalului cuprins între minimul special (6 luni) și maximul special (5 ani) ale pedepsei închisorii.
Curtea arată că nu poate dispune, ca și instanță de control judiciar, direct în calea de atac, contopirea pedepsei de 2 (doi) ani 4 (patru) luni și 656 zile de închisoare cu pedeapsa de 5 (cinci) ani și 656 zile de închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 72/05.05.2015 pronunțate de Tribunalul V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 499/17.06.2015 pronunțate de Curtea de Apel Iași, dând eficiență Deciziei nr. 70/2007 a Înalte Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 359/17.07.2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a statuat că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.
S-a reținut în motivare că examinarea cauzei de către instanța de control judiciar, în cadrul operațiunii de rejudecare, nu poate depăși ceea ce a constituit obiectul judecății anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenței sale funcționale. Înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, de către acea instanță, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se referă calea de atac cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitivă, decât dacă prima instanță însăși a dispus contopirea sau dacă, fiind legal învestită, a omis să se pronunțe în această privință.
Pentru rezolvarea situației sale juridice, inculpatul-apelant H. P. are posibilitatea de a formulare o cerere către instanța competentă, întemeiată pe dispozițiile art. 585 Cod de procedură penală.
În mod just, în baza art. 104 alin. 2 Cod penal, a fost revocat beneficiul liberării condiționate acordată inculpatului prin sentința penală nr. 1673/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria V., în dosar nr._, și, în baza art. 104 alin. 2 Cod penal raportat la art. 43 alin. 1 Cod penal, a fost adăugat la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta, restul rămas neexecutat de 656 zile închisoare, din pedeapsa închisorii de 7 ani și 1 lună închisoare, stabilită prin sentința penală 228/01.06.2012 pronunțată de către Curtea de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 2820/13.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Sub aspectul laturii civile, au fost soluționate, în mod adecvat, acțiunile civile formulată de către părțile civile S. Județean de Ambulanță V. și S. M. de Urgență E. B. Bârlad, dispunându-se obligarea în solidar a inculpaților la plata sumelor de:
-470,04 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță V., reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul medical al persoanei vătămate H. F.;
-105,04 lei către partea civilă S. M. de Urgență E. B. Bârlad, reprezentând cheltuieli ocazionate de îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate H. F..
Referitor la acțiunea civilă promovată de H. F., în mod corect, a fost respinsă solicitarea de acordare a despăgubirilor materiale, în lipsa oricărei probe din partea părții civile (în jurisprudență, s-a arătat că sarcina probei în dovedirea prejudiciului invocat prin acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal aparține părții civile. Cererea de acordare a daunelor materiale poate fi respinsă de instanță în cazul în care partea civilă nu face dovada întinderii prejudiciului care să justifice despăgubirile solicitate – a se vedea, în acest sens, Tribunalul București, secția a II-a penală, decizia nr. 799/A/2003, CPJMP 2000-2004, pagina 769 în L. M., L. R., L. S., R. B. – Codul de procedură penală, Editura CH B., București, 2008, pagina 96), și a fost fixat la 2.000 lei cuantumul daunelor morale, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor traumatice cauzate părții vătămate, fiind de natură a acoperi în mod just și integral prejudiciul moral suferit de partea civilă, neimpunându-se majorarea acestui cuantum, deoarece daunele morale trebuie să fie caracterizate prin rezonabilitate, sumele acordate cu acest titlu urmărind să contribuie la acoperirea prejudiciului moral suferit și nicidecum la o îmbogățire fără just temei.
Verificând cauza și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din Codul de procedura penala, Curtea nu a descoperit alte fine de netemeinicie sau de nelegalitate.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul H. P. și de partea civilă H. F. împotrivasentinței penale nr. 299 din 29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul cu nr._, sentință pe care o va menține.
Constatând culpa procesuală a apelanților, față de soluțiile de respingere pronunțate în privința căilor de atac formulate, În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul apelant H. P. să plătească statului suma de 460 lei, din care suma de 360 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru H. P. (delegația nr._/24.11.2015 emisă de Baroul Iași), ce va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate cu ocazia soluționării apelului pe care l-a declarat.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, va obliga pe partea civilă apelantă H. F. să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate cu ocazia soluționării apelului pe care l-a declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul H. P., fiul lui M. și Lucreția, născut la data de 26.10.1978 în Mun. C., Jud. C., cu domiciliul în Com. I., ., CNP_, în prezent deținut în P. Iași (arestat în altă cauza) și de partea civilă H. F., fiul lui M. și Tasia, născut la data de 08.10.1979 în Mun. Bârlad, Jud. V., cu domiciliul în Com. I., ., CNP_, împotrivasentinței penale nr. 299 din 29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul cu nr._, sentință pe care o menține.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, obligă pe inculpatul apelant H. P. să plătească statului suma de 460 lei, din care 360 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru H. P. (delegația nr._/24.11.2015 emisă de Baroul Iași), ce va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate cu ocazia soluționării apelului pe care l-a declarat.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, obligă pe partea civilă apelantă H. F. să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate cu ocazia soluționării apelului pe care l-a declarat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2016.
Președinte,Judecător,
A. C. C. A. C.
Grefier,
C. L.
Redactat/Tehnoredactat C.A.
8 ex. – 02.02.2016
Judecătoria Bârlad: I. - O. O.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 73/2016. Curtea de Apel IAŞI | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
